Obligaţie de a face. Decizia nr. 559/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 559/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 610/263/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 559
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -S. P.
Judecător- R. M.
Judecător- A. M.
Grefier- F. I.
****
Pe rol, fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul G. M.T., împotriva deciziei civile nr.414 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. I. D., C. L. DE FOND FUNCIAR SAMARINEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR GORJ, F. P. AL COMUNEI SAMARINEȘTI – CHITIGIU G.N., DIRECȚIA S. GORJ și O. S. MOTRU, având ca obiect fond funciar
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul a fost declarat împotriva unei decizii definitive, iar prin motivele de recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității a recursului declarat în cauză, având în vedere că acțiunea a fost formulată după . Noului Cod de procedură civilă, și în raport de dispozițiile art.483 alin.2 Cod pr.civ.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamantul G. M. T. a chemat în judecată pe pârâții G. I. D., C. L. de Fond Funciar Samarinești reprezentată de fostul primar Chitigiu, C. Județeană de Fond Funciar Gorj și O. S. Motru, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea celor două comisii, împreună cu O. S. Motru, la întocmirea formelor legale pentru emiterea titlului de proprietate, în care să fie incluse suprafețele agricole și o parte din terenurile care de-a lungul anilor au fost împădurite, pe raza comunei Samarinești, .>
A mai solicitat reclamantul emiterea unui titlu de proprietate pe vechiul amplasament cu privire la suprafața de 32 ari teren arabil, care se ală în punctul numit „LA P.”, satul Valea Poienii, suprafață care i-a fost luată în mod abuziv și trecută în titlul de proprietate al secretarului Consiliului Local Samarinești, G. I. D. și care a folosit acest teren din anul 2001.
De asemenea, reclamantul a solicitat să i se plătească suma de 50.000 lei.
Reclamantul a precizat că pe suprafața de teren de 32 ari care trebuia să-i revină de drept, moștenită de la părinții acestuia, a fost montată o sondă pentru strângerea țițeiului și a gazului, iar în anul 2012, pârâtul G. I. D., beneficiind de o sumă foarte mare de bani, s-a folosit în continuare în mod abuziv de acest teren și chiar l-a concesionat în favoarea Rompetrom – București.
Reclamantul a solicitat ca în baza probelor administrate C. L. de Fond Funciar Samarinești să fie obligată la introducerea în noul titlu de proprietate ce ar urma să fie emis și suprafața de teren împădurit cu salcâmi și alte specii, după cum urmează:
- suprafața de 32 ari arabil, situată în satul Valea Poienii, ., în punctul numit „LA P.”, teren care se învecinează la est cu B. D., la sud cu C. G., la nord cu J. I. și la vest cu J. C.;
- suprafața de 30 ari, teren împădurit cu salcâmi, în punctul numit „SUDOM”, care se învecinează la est cu L. G., la vest cu C. F. (P.), la nord cu J. I., la sud cu J. C.;
- diferența de teren împădurit de 12 ari, situat în punctul numit „LA C.”, teren care se învecinează la nord cu drumul spre culme, la est cu B. Melache, la sud cu drumul Islazului, la vest cu S. A.;
- suprafața de 12 ari – plopiș – (teren împădurit), situat în punctul numit „La Via Înaltă”.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că pârâtul G. I. D., fiind angajat al Primăriei Comunei Samarinești, jud. Gorj în funcția de secretar a făcut parte din comisia locală de fond funciar a dus în eroare această comisie și, în mod abuziv, a fost inclus în titlul de proprietate al acestuia suprafața de 32 ari teren arabil, precum și suprafața de 50 ari teren împădurit, terenuri care de drept ar fi trebuit să aparțină reclamantului, drept moștenire de la părinții acestuia.
A mai arătat reclamantul că după mai multe sesizări, după ce a adus și acte de la Arhivele Naționale, i s-a emis titlul de proprietate pentru două terenuri cu mărăciniș, iar pentru terenurile împădurite cu salcâmi nu i s-a emis titlu de proprietate nici în prezent. De asemenea, reclamantul a mai precizat că în anul 2006-2007 a insistat să i se emită titlul de proprietate cu privire la suprafețele de teren mai sus menționate, însă neavând posibilitatea de a achita onorariul pentru efectuarea expertizei dispuse în cauză, cererea formulată de acesta s-a perimat.
Cererea reclamantului nu a fost motivată în drept.
Pârâtul G. I. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și nelegală, arătând că prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate reclamantul nu a solicitat suprafața de teren situată în punctul „La P.”, acesta solicitând suprafața de 0,18 ha situată în punctul „Sudoame”, teren care se învecinează cu B. D., cel care prin actul de donație autentificat sub nr. 267/11.03.1998 i-a donat pârâtului suprafața de 1.800 m.p., iar la sud acest teren se învecinează cu G. T., cel care l-a rugat pe pârât să-i dea această suprafață de teren, în schimbul terenului situat în punctul „La P.”, ceea ce s-a și întâmplat, această suprafață fiind inclusă în titlul de proprietate al reclamantului.
A mai arătat pârâtul că procesul-verbal de punere în posesie, actul premergător emiterii titlului de proprietate a fost semnat de reclamant, ceea ce rezultă că a luat cunoștință și că a fost de acord cu acest schimb.
Chitigiu G.. N., fostul primar al comunei Samarinești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată, arătând că la cererea de reconstituire formulată de acesta nu a fost depus nici un act din care să rezulte că are suprafața de teren solicitată.
C. L. de Fond Funciar Samarinești a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată, arătând că prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate reclamantul nu a solicitat suprafața de teren situată în punctul „LA P.”, acesta solicitând suprafața de 0,18 ha situată în punctul „Sudoame”, teren care se învecinează cu B. D., cel care prin actul de donație autentificat sub nr. 267/11.03.1998 i-a donat pârâtului G. I. D. suprafața de 1.800 m.p., iar la sud se învecinează la sud cu G. T., reclamantul făcând ulterior schimb cu pârâtul pentru această suprafață, în schimbul suprafeței de teren situată în punctul „La P.”, această suprafață fiind inclusă în titlul de proprietate al reclamantului.
A mai arătat pârâta că la întocmirea procesului-verbal actul premergător emiterii titlului de proprietate, la rubrica proprietar a semnat și reclamantul, ceea ce rezultă că a luat cunoștință și că a fost de acord cu acest schimb.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă.
În cauză, la solicitarea părților au fost audiați martorii L. N. și G. P. pentru reclamant și B. M. I. și J. I. P. pentru pârâtul G. D. și a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei de către expert G. M..
Prin sentința civilă nr.1442/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._, s-a respins acțiunea civilă având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul G. M. T., domiciliat în Mun. Motru, ., ..3, ., în contradictoriu cu pârâții G. I. D., domiciliat în ., C. L. de Fond Funciar Samarinești reprezentată de fostul primar Chitigiu G.. N., domiciliat în ., C. Județeană de Fond Funciar Gorj, O. S. Motru și Direcția S. Gorj, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea titlului de proprietate nr._ din 21.03.1996 pentru suprafața de 0,32 ha în pct.”La P.” sit. în . Poienii, jud. Gorj, solicitând să-i fie emis titlul de proprietate pe vechiul amplasament pe acest teren și pentru alte suprafețe de teren agricol și forestier sit. în pct.”Sudoame”, „La C.”, „La Via înaltă”.
Ulterior, acesta și-a modificat acțiunea solicitând să se dispună completarea titlului său de proprietate și cu suprafața de 0,12 ha teren forestier sit. în pct.”Via Înaltă” aflat pe raza satului Valea Poienii.
În motivarea cererii sale a arătat că, pârâtul având funcția de secretar al primăriei Samarinești a obținut titlul de proprietate nr._ din 21.03.1996 pentru suprafața de 1,1850 ha teren pe care s-a montat o sondă pentru țiței și gaze în anul 2012 și pentru care pârâtul a primit despăgubiri. S-a reținut că, reclamantul este văr primar cu pârâtul, bunicile acestora fiind surori, iar părinții acestora le-a împărțit terenurile înainte de colectivizare, bunica reclamantului primind terenuri în pct.”Sudoame”, „La C.” și „La via înaltă”, iar bunica pârâtului primind terenurile din pct.”La P.”, teren care i se mai spune și „La Perii lui Caraba” după porecla autorului pârâtului care a muncit acest teren înaintea colectivizării și care a plantat niște peri pe acest teren. Acest teren a figurat în registrul agricol al lui G. D., zis C. – bunicul pârâtului și ulterior a fost înscris în R.A. al lui G. I. – tatăl pârâtului.
În anul 1991 pârâtul a formulat cererea de reconstituire cu nr.1249 din 3.04.1991 care a fost validată prin HCJ nr.64/20.01.1992, după care a fost emis titlul de proprietate nr._ din 21.03.1996, proprietarii vecini recunoscându-l pe pârât ca vecin în propriile lor cereri de reconstituire. De altfel, la dosar există dovada că, cu respectivul teren s-a înscris în CAP G. I. I., aceste aspecte au fost confirmate de martori audiați în cauză și constatate de expertul G. M..
De altfel, reclamantul a formulat cerere de reconstituire cu nr.576 din 18.03.1991 prin care nu a solicitat acest teren, cererea cu nr.1158 din 1991 în care este cuprins terenul în litigiu nu a fost înregistrată la C. L. de Fond Funciar Samarinești pe numele său, din registrul de evidentă al înregistrării cererile de reconstituire s-a constatat că la nr.1158 apare înregistrat persoana cu numele M. V. din satul Larga.
Ulterior, reclamantul a formulat cererea de reconstituire cu nr.161 din 3.02.1998 prin care a solicitat suprafața de 0,35 ha în pct.”La P.” și alte suprafețe de teren însă i s-a solicitat să depună înscrisuri din care să rezulte dovada proprietății și nedepunând astfel de înscrisuri i s-a invalidat cererea de reconstituire prin HCJ nr.3058 din 25.02.2002 și HCJ nr.4356 din 13.10.2006 care au fost contestate de reclamant, însă aceste cauze au fost suspendate pentru neplata expertizei și ulterior perimate.
În această situație sunt aplicabile dinsp.art.27 alin.2 indice 2 din Legea 18/1991. Potrivit acestui text de lege pentru a opera nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în condițiile L.18/1991 trebuie să fie întrunite cumulativ 3 condiții respectiv titlul să fie emis abuziv unei terțe persoane, persoana presupus prejudiciată să aibă posesia terenului, precum și adeverință de proprietate, în cauza de față nefiind îndeplinită niciuna din aceste condiții respectiv titlul nu a fost emis abuziv unui terț, ci unei persoane îndreptățite, în condițiile legii, iar reclamantul nu are posesia terenului și nu a solicitat prin cerere terenul și nu a beneficiat de o hotărâre de validare.
De fapt, motivul real al acțiunii este acela că în anul 2012 pe acest teren s-au făcut prospecțiuni pentru descoperirea gazelor naturale de către Rompetrol, situație în care pârâtul a fost despăgubit, ceea ce îl interesa pe reclamant era o eventuală despăgubire pentru terenul respectiv.
Pentru acest motiv, instanța a constatat că reclamantul nu justifică un interes legitim și va dispune respingerea acțiunii privind constatarea nulității absolute parțiale pentru terenul identificat de expert în pct.”La P.”.
Referitor la celelalte terenuri solicitate de reclamant așa cum rezultă din probele dosarului dreptul de proprietate al reclamantului a fost invalidat atât prin HCJ 3058/25.02.2002 cât și prin HCJ nr.4356 din 13.10.2006 pentru motivul că acesta nu a putu face dovada că terenurile respective îi aparțin. Mai mult decât atât, deși au fost contestat cele două HCJ-uri dosarele au fost suspendate și ulterior au fost perimate din culpa reclamantului.
Așa cum rezultă din registrul agricol din perioada 1959-1962 autorul reclamantului figura înscris cu suprafața totală de 2, 68 ha și s-a înscris în CAP cu suprafața de 2,30 ha. Pe numele moștenitorilor autorului reclamantului a fost eliberat titlul de proprietate nr._ din 27.10.2004 pentru suprafața totală de 3,8334 ha depășindu-se cu mult suprafața de teren din Registrul Agricol.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul G. T., considerând-o nelegală și netemeinică. A arătat că în ciuda probatoriul complex administrat în cauză (proba cu martori, interogatoriul,expertiză topo-cadastrală, înscrisuri) judecătorul de fond a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată, bazându-se pe o motivare superficială, care nu indică modul concret în care s-a ajuns la această concluzie, deși dispozițiile codului de proc. civ. statuează faptul că judecătorul trebuie să arate probele folosite pentru formarea raționamentului juridic.
A arătat că judecătorul de fond în motivarea sumară expusă în considerentele sentinței apelate acesta nu face altceva decât să reia apărările prin întâmpinare de către pârâtul G. D-tru și de către CLFF Samarinești, care așa cum a arătat sunt identice în formulare, deoarece au fost redactate și semnate de către pârâtul-intimat G. D-tru, care are calitatea de secretar al unității-administrativ teritoriale, . fond expune cu cea mai mare ușurință, fără a avea probe în acest sens, o poveste creionată de către pârâtul-intimat G. D-tru referitor la proveniența terenurilor solicitate de către reclamant atât prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, cât și prin cererea de chemare judecată, punând accent exclusiv pe terenul situat în punctul toponimic "La Feri. Astfel, la pagina 3 din sentința apelată, instanța a arătat că: "s-a reținut că reclamantul este văr primar pârâtul, bunicile acestora fiind surori, iar părinții acestora le-au împărțit terenurile înainte de colectivizare, bunica reclamantului primind terenuri în pct. Sudoame, La C. și La Via înaltă, iar bunicapârâtului primind terenurile din pct. La P., teren care i se mai spune La Perii lui C., după porecla autorului pârâtului care a muncit acest teren înaintea colectivizării și care a plantat peri pe acest teren".
S-a susținut că nu se indică din ce probe au reieșit aceste aspecte, în condițiile în care din declarațiile martorilor, precum și din înscrisurile nu ar fi putut fi reținute. Mai mult, situația de fapt reținută de instanță și expusă mai sus este total eronată, ceea ce a demonstrează dincolo de orice dubiu neputința judecătorului de fond de a înțelege situația de fapt referitor la proveniența terenurilor, cât și la legătura de rudenie existentă între acesta și pârâtul-intimat G. Dumitru.
In realitate, bunicile părților nu au fost surori, cum greșit susține judecătorul de fond, ci tatăl său și mama pârâtului au fost frați, mama acestora decedând când aceștia erau minori. Ulterior, mama pârâtului, sora tatălui său a fost crescută de G. D., zis C., astfel că părinții acestora nu aveau cum să împartă acele terenuri anterior colectivizării.
A solicitat instanței de control judiciar să coroboreze cele arătate de mine cu declarația martorei G. P., mătușa părților, care a expus clar situația de fapt, având în vedere vârsta acesteia. Tot eronat, judecătorul arată că "proprietarii vecini recunoscându-l pe pârât ca vecin în propriile lor cereri de reconstituire". A arătat că cererile de reconstituire menționate au fost scrise chiar de pârâtul G. D-tru sau la dictarea acestuia, în acest sens instanța de apel poate efectua o identificare scriptică pentru a constata similaritatea scrisului de pe cererile în cauză. Acest aspect denotă perseverența pârâtului G. D. în încercarea sa de a obține cu încălcarea legii suprafețe de teren la care nu era îndreptățit, creând aparența că G. P. și J. s-ar fi învecinat doar cu pârâtul, nu cu G. M., tatăl său.
De asemenea, judecătorul de fond nu a analizat în niciun moment, raportat la cererea privind anularea titlului emis direct pe numele pârâtului G. D., faptul că autorul acestuia G. I. nu apare nici ca titular al cererii de reconstituire formulată, nici în cererile vecinilor menționați, deși chiar judecătorul în paragraful următor arată că "la dosar există dovada că, cu respectivul teren s-a înscris în CAP G.. Judecătorul a avut în vedere terenul din pct. "La P.", fără a indica clar întinderea suprafeței la care se face referire, comparativ cu cea înscrisă în titlul emis în mod greșit pe numele pârâtului, și nu pe cel al tatălui său, în viață la acel moment.
Autorul său, G. I., a solicitat înscrierea în GAC cu suprafața de 0,50 ari în punctul Valea Poienii. Fapt pentru care, aceasta este suprafața la care la momentul emiterii TP era îndreptățit pentru ierul "La peri", și anume anul 1996, deoarece acesta a dobândit suprafața de 0,30 ari de la B. printr-un act de donație, autentificat în anul 1998, deci la doi ani după data la care a fost emis TP 96).
Expertul judiciar a constatat că pe numele pârâtului G. D. a fost emis un titlu pentru o suprafață de 1,19 ha, situată în punctul La P., așadar o suprafață mult mai mare decât cea pentru care există acte justificative, așa cum prevedea Legea 18/1991, ceea ce denotă activitatea infracțională a pârâtului-intimat și reaua-credință.
Referitor la cererea nr. 576/18.03.1991, a învederat instanței de judecată să constate, în baza unei simple comparații a modului de scriere a numărului de înregistrare, că trecerea numărului de înregistrare (1158) a fost scrisă de aceeași persoană care a înregistrat și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 576 din 18.03.1991. Ceea ce este interesant este faptul că deși cele două cereri de reconstituire au fost depuse succesiv (la o zi distanță), nr. celei de-a doua cereri este mai mic,respectiv 576, iar prima cerere mi-a fost înregistrată la nr. 1158, ceea ce denotă posibilitatea ca la acea dată cererile de reconstituire să fi fost înregistrate în registre multiple, care nu au fost puse în totalitate la dispoziția expertului judiciar, astfel că nu i se poate imputa faptul că cererea mea din data de 17.03.1991 nu a fost înregistrată corespunzător de către autoritățile locale. Atât timp cât un înscris nu a fost declarat fals, el produce efecte juridice, fiind prezumat valid, fapt pentru care instanța de judecată era ținută a-l avea în vedere pentru a se determina dacă cererea de constituire a vizat și suprafața de 0,32 ari, teren arabil situat în punctul toponimic "La peri".
A arătat că prin cererea de chemare în judecată am solicitat și reconstituirea dreptului de proprietate pentru punctul „Sudoame" pentru suprafață de 1850 mp - teren arabil. Referitor la acest punct toponimic, suprafața cuprinsă în TP emis pe numele tatălui meu, G. D., este cea de 0, 37 ari, mai mult decât cea la care este îndreptățit, fapt pentru care solicită ca în noul titlu să fie cuprinsă doar suprafața de 1850 mp în punctul Sudoame-teren arabil, așa cum reiese din scrisurile prezentate.
A solicitat instanței de judecată să aibă în vedere concluziile raportului de expertiză: pentru suprafața 1850 mp, identificată la fața locului, a fost emis TP în anul 1996 în favoarea pârâtului G. D., să ia act de faptul că suprafața de teren din punctul Sudoame, a fost dobândită de pârât printr-un act de donație autentificat ulterior emiterii TP, respectiv în anul 1998, apare astfel întrebarea legitimă: cum ar putea fi reconstituit dreptul de proprietate în favoarea unei persoane care la data emiterii TP nu deținea acte valabile pentru suprafețele de teren cuprinse în titlu. A apreciat că încheierea ulterioară a donației este doar un tertip, o încercare disperată a pârâtului de a-și ascunde faptele anterioare, lipsite de probitate profesională și morală, fapte ce au caracter ilicit, iar autoritățile ar fi trebui și ar trebui să se sesizeze în acest sens.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară, suprafața de teren de 1850 mp (din cei 700 mp cuprinși în titlul meu de proprietate) care a făcut obiectul actului de donație, este prinsă atât în titlul meu emis în 2004, cât și în cel al pârâtului G. D-tru, emis în 1996, ori o astfel de situație nu este posibilă din punct de vedere legal, fiind încălcate dispozițiile referitoarea la ordinea publică și bunele moravuri, fapt pentru care se impune anularea celor două titluri de proprietate, pentru a nu se da putere legală unor acte juridice nule. Soluția referitor la acest punct este oferită de legea 165/2013, însă instanța de fond nici nu a avut în vedere dispozițiile acestei legi. Această suprapunere de teren nu poate fi considerată o eroare materială, ea fiind rezultatul activității de abuz în serviciu întreprinse de către pârâtul G. D-tru care în materie de reconstituire a dreptului de proprietate a acționat ca juriu, judecător și călău, considerând că este mai presus de lege.
A solicitat și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9800 mp de teren cu destinație forestieră și cuprinderea acestor suprafețe în titlul de proprietate ce îi va fi emis deoarece sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/2013, fiind vorba despre terenuri cu privire la a depus în termen legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere care nu i-a soluționată până în prezent.
A solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 9800 mp să se facă pe vechiul amplasament, deoarece pentru aceste suprafețe nu au fost emise alte titluri de proprietate pe urnele altor persoane, terenurile fiind libere, C. L. de fond funciar nedepunând înscrisuri care contrazică cele arătate.
A menționat faptul că după 1990 a solicitat ocolului silvic să-mi aprobe cereri de tăiere a copacilor ați în terenurile mai sus indicate, cereri ce mi-au fost aprobate în baza actelor existente la acesta dată arhivele primăriei Samarinești, tocmai pentru că s-a considerat că sunt îndreptățit și că anterior colectivizării terenurile în cauză au aparținut tatălui meu, însă ulterior CLFF Samarinești a solicitat invalidarea pe aceste suprafețe pe motiv că nu există înscrisuri doveditoare.
Instanța de fond în motivarea sentinței a avut în vedere o situație de fapt eronată, și a făcut cu rea credință sau din neglijență abstracție de probele administrate, inclusiv de concluziile raportului de expertiză.
A susținut că instanța de fond în mod greșit și fără suport probatoriu arată că "pe numele moștenitorilor reclamantului a fost eliberat un titlu de proprietate nr._ din 27.10.2014 pentru suprafața totală de 3,8334 ha depășindu-se cu mult suprafața de teren din RA".
Instanța de fond a reținut o motivare străină de cauza dedusă judecății și a în mod greșit că acțiunea este neîntemeiată pe motiv că prin HCJ 3058/25.02.2002 și HCJ 6/13.10.2006, cererea de reconstituire pentru suprafețele arabile, inclusiv pentru terenul situat în punctul "La P." ar fi fost invalidată, ori așa cum se poate observa din înscrisurile în cauză hotărârile de validare privesc doar suprafețe de teren cu vegetație forestieră și nu arabil. Acest aspect rezultă și concluziile raportului de expertiză tehnică unde se arată că pentru suprafața din punctul "La P." nu ia hotărâre de validare, deși acest teren a fost solicitat potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
A solicitat apelantul admiterea prezentului apel, schimbarea în tot a hotărârii apelate și pe cale de consecință anularea titlului de proprietate nr._/27.10.2004, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 18/1991 și a legilor subsecventeși anume suprafața menționată este incorectă și incompletă și eliberarea unui nou titlu de proprietate prin care să îi fie reconstituit în mod legal dreptul de proprietate, în care să fie cuprinse toate suprafețele de teren deținute de autorul său G. M., anterior colectivizării, și anume: 0, 12 ari în punctul „La C."- pășune; 0,185 ari în punctul „Sudoame”- teren arabil; 0, 32 ari în punctul „La P."- teren arabil; 98 ari teren cu destinație forestieră: 30 ari în punctul "Sudoame"; 10 ari în punctul "La C."; 0, 80 ari în punctul "Plopiș"; - 50 ari în punctul "Via înaltă". Obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de judecata pe fondul cauzei precum și cele impuse de soluționarea acestei căi de atac.
Intimatul pârât G. I. D. a formulat întâmpinare, considerând că sentința civilă nr. 1442/02 10.2014, pronunțată de Judecătoria Motru este legală și corectă. A arătat că reclamantul G. T., în calitate de moștenitor, în cererea de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 nu a solicitat terenul în litigiu, el solicitând terenul din punctele Sudoame, Via înaltă și La C., terenuri moștenite de la bunica sa, terenul din litigiu în punctul "La Perii lui C." a fost dat ca moștenire numitei G. A., bunica pârâtului și sora bunicii reclamantului. A mai menționat că din declarațiile martorilor, precum și din cererile de reconstituire ale vecinilor nu reiese că acesta a avut te en în acest punct.
Mai mult decât atât, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere falsă înregistrată la nr. 1158/17.03.1991, unde la acest număr figurează un cetățean din satul Larga, . M. V., cererea corectă depusă în baza Legii 18/1991, fiind înregistrată la nr. 576/18.03.1991, deci nr. 1158 nu putea fi înregistrat pe data de 17.03.1991, înainte de cererea nr. 576 care a fost înregistrată pe data de 18.03.1991.
Din documentele depuse la dosar, reclamantul figura în registrul agricol al comunei Văgiulești unde avea și domiciliul în anii 1959 - 1962 cu o suprafață de 2.68 ha, în C.A.P. se înscrie cu suprafața de 2,30 ha, în realitate conform titlurilor de proprietate a primit suprafața de 3,8384 ha, suprafață ce depășește registrul agricol cu 1,1534 ha, în cererea de înscriere în C.A.P., reclamantul nu se înscrie cu suprafața din litigiu.
A arătat că reclamantul a fost invalidat în două hotărâri ale comisiei județene, hotărâri pe care reclamantul nu le-a contestat în instanță conform Legii.
S-a susținut că în titlul de proprietate al reclamantului în punctul "Sudoame" a fost inclusă și suprafața pârâtului de 1850 mp, el primind suprafața de 3700 mp (1850 mp ai reclamantului plus 1850 ai pârâtului, documentația de emitere a titlului a fost semnată și de reclamant și de pârât (ambele părți au fost de acord).
A menționat că reclamantul a sesizat și P. de pe lângă Judecătoria Motru hotărârile emise au fost în defavoarea reclamantului - inclusiv rezoluția P. Procurorului.
Față de cele arătate în întâmpinări, precum și actele depuse la dosarul cauzei a solicitat ca apelul declarat de către reclamantul G. T. să fie respins, iar sentința civilă nr. 1442/02,10.2014 să rămână definitivă, ca fiind legală.
Intimata C. locala de aplicare a Legii fondului funciar Samarinești, județul Gorj a formulat întâmpinare, arătând că este de acord cu sentința civila nr. 1442 din 02.10.2014, pronunțata de Judecătoria Motru, in dosarul nr._ ,pe care o consideră legala si temeinica. Din documentele existente in dosar, rezulta clar ca reclamantul G. T. nu a solicitat in cererea de reconstituire nr.576/18.03.1991 terenul in litigiu, reclamantul printr-o cerere falsa, înregistrata la nr. 58/17.03.1991 a căutat sa duca in eroare instanța de judecată; exista un titlu de proprietate al reclamantului in care documentația premergătoare emiterii acestui titlului a fost semnata de reclamant; există două hotărâri ale Comisiei Județene care au fost contestate in termen legal de către reclamant.
Apelantul G. T. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând instanței să constate că întâmpinarea depusă de către C. L. de Fond Funciar este una sumară, ce nu indică mijloace de probă, fapt pentru care solicită să se dispună sancțiunea decăderii din posibilitatea de a propune probe sau de a invoca excepții. A solicitat ca aceeași sancțiune să fie aplicată și intimatului G. D..
În cursul cercetării judecătorești în apel în temeiul art. 479 alin. 2 C.pr.civ. au fost completate probatoriile, în acest sens solicitându-se relații la C. L. de fond funciar Samarinești, ce au fost comunicate instanței prin adresele cu nr. 343/11.02.2015 și nr. 467/05.03.2015.
Prin decizia civilă nr.414 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant G. M. T., domiciliat în Mun. Motru, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1442/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții G. I. D., domiciliat în ., C. L. de Fond Funciar Samarinești reprezentată de fostul primar Chitigiu G.. N., domiciliat în ., C. Județeană de Fond Funciar Gorj, O. S. Motru și Direcția S. Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță ulterior precizată potrivit cererii de la pagina 67 reclamantul G. M. T. a solicitat în contradictoriu cu intimatul pârât G. I. D. ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtului pentru suprafața de 0,32 ha teren arabil situat în pct. toponimic „La peri”, precum și obligarea celor două comisii de fond funciar la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate pentru terenurile ce i se cuvin și care de-a lungul anilor au fost împădurite, inclusiv suprafața de 0,32 ari teren arabil pentru care a solicitat nulitatea titlului de proprietate eliberat pârâtului G. I. D.. Astfel, suprafețele pentru care a formulat cel de-al doilea petit al cererii introductive de instanță sunt 0,30 ari, teren împădurit cu salcâmi în pct. denumit „Sudoame”, 0,12 ari în pct. „La cruce”, 0,12 ari pct. toponimic „Plopiși – la Via înaltă”, terenuri deținute de autorul acestuia G. M. anterior colectivizării. Prin precizarea de la fila 67 a revenit și a susținut că suprafața de 0,12 ari se află în pct. toponimic „La cruce” – teren împădurit, 0,18 ari în pct. „Sudoame” - teren arabil, 0,30 ari în același pct. – teren împădurit cu salcâmi, 0,35 ari în pct. „La peri” - teren arabil, 0,50 ari în pct. „Via înaltă” – teren cu vegetație forestieră.
În urma administrării probatoriului cu înscrisuri, probatoriul testimonial și proba cu expertiză, prin sentința civilă nr.1442/02.10.2014 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant reținând instanța în considerentele hotărârii că terenul în litigiu nu este cuprins în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu nr. 576/18.03.1991, că ulterior reclamantul a formulat în temeiul legilor anterioare ale proprietății, 169/1997 și 247/2005 cereri de reconstituire a dreptului de proprietate soluționate prin hotărâri de invalidare a dreptului de proprietate contestate de către reclamant, cauzele fiind însă soluționate prin constatarea ca intervenită a instituției perimării. A apreciat instanța că nu sunt îndeplinite disp. art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 motiv pentru care cererea a fost respinsă.
În apelul formulat s-a criticat sentința civilă amintind apelantul că motivarea judecătorului de fond este superficială, că autorul pârâtului, numitul G. I., nu apare ca titular al cererii de reconstituire formulată, că pârâtul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, că în temeiul Legii nr.18/1991 a formulat două cereri de reconstituire, a doua fiind înregistrată sub nr. 1158, cerere despre care se reține că nu-i aparține și nu este înregistrată la organul local, în mod greșit.
A mai susținut împrejurarea că suprafața de 1850 mp situată în pct. „Sudoame” se află în ambele titluri de proprietate, că a fost dobândită de pârât print-un act de donație autentificat ulterior dobândirii titlului de proprietate, iar la data formulării cererii nu deține acte valabile pentru suprafețele cuprinse în titlu, aspect ceea ce conduce la ideea că trebuie anulate am bele titluri de proprietate întrucât se încalcă disp. referitore la ordinea publică și bunele moravuri.
În ceea ce privește suprafața de 9800 mp teren cu vegetație forestieră a susținut că a depus în termen legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ce nu a fost soluționată până în prezent și nu a fost urmată de emiterea unui titlu de proprietate. Totodată, la momentul perimării acțiunii nu era în posesia înscrisurilor doveditoare pe care le-a prezentat în acest dosar, aceste înscrisuri fiind eliberate ulterior, mai mult ambele comisii trebuia să țină cont de declarațiile martorilor în eventualitatea lipsei înscrisurilor.
Pentru acest teren, în apel a solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe vechiul amplasament.
În final a criticat sentința și pentru că pârâtul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din pct. „La peri”.
Reanalizând probatoriul administrat atât la instanța de fond, cât și în apel, tribunalul a reținut că în temeiul Legii nr.18/1991 în termen legal reclamantul G. T. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 576/18.03.1991, cerere prin care a solicitat atribuirea suprafeței de 1,12 ha teren arabil ce provine din moștenire de la tatăl său G. M., decedat în prezent. Identifică suprafața de teren ca fiind compusă din două trupuri, unul în suprafață de 0,18 ha situat în pct. „Sudoame”, în Valea poienii dintre care 0,06 ari arabil, 0,12 ari pășune, trupul 2 în suprafață de 0,32 ari, situat în pct. „Via înaltă”, teren neproductiv pășune, plopiși și mărăcini și 0,50 ari pădure, la trupul 3, situat în pct. „Via înaltă Valea Poienii”.
Nu există date la dosarul cauzei din care să rezulte împrejurarea că în favoarea reclamantului a fost reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâre a comisiei județene, în apel organul local Samarinești menționând că în favoarea reclamantului nu a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. Întrucât la dosarul de fond a fost amintită și depusă hotărârea comisie județene cu nr.64/1992 au fost solicitate anexele acesteia, același organ local menționând că în anexele de validare nu figurează nici reclamantul G. T. și nici autorul acestuia G. M. (99, 40 apel). Cu toate acestea în favoarea reclamantului a fost eliberat titlul de proprietate cu nr._/27.10.2004 pentru terenul în suprafață de 4920 mp ca urmare a procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, teren situat în extravilanul satului Valea Poienii, ., pentru aceeași suprafață moștenitorii autorului G. M. fiind puși în posesie.
Totodată, în temeiul Legii nr.169/1997 același reclamant a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.161/03.02.1998 (fila 41 dosar fond), potrivit căreia solicită suprafața de 0,25 ha teren agricol și 56 ari teren cu vegetație forestieră, cerere invalidată prin hotărârea comisie județene cu nr.3058/25.02.2002 potrivit art. 2 din această hotărâre, poziția reclamantului figurând în tabelul anexă 53 la nr.39.
În temeiul Legii nr. 247/2005 reclamantul a formulat o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al autorului defunct G. T., înregistrată sub nr. 126/20.05.2005 prin care solicită suprafața de 0,52 ha teren cu vegetație forestieră, cerere ce a fost de asemenea, invalidată prin hotărârea comisiei județene nr.4356/13.10.2006 (filele 46 - 48).
În prezent potrivit extrasului din Registrul agricol aferent anilor 2010 – 2014 reclamantul deține întreaga suprafață de teren atribuită prin titlul de proprietate, în pct. „Sudoame” suprafața de 0,37 ha, în pct. toponimic „La cruce” suprafața de 0,12 ha, terenuri pentru care primește subvenții potrivit înscrisurilor de la filele 50 – 52.
Cele două hotărâri ale comisiei județene prin care i s-a invalidat dreptul de proprietate au fost contestate în instanță de către reclamant, prin sentințele civile nr. 1848/09.12.2005 și nr.608/09.03.2009 fiind constatate perimate cererile de chemare în judecată.
S-a reținut că împotriva sentințelor civile reclamantul nu a formulat calea de atac prevăzută de lege. Reclamantul susținând însă că mai există o a doua cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 1158/17.03.1991 potrivit căreia a solicitat mai multe suprafețe de teren, între care și terenurile în litigiu, cerere în legătură cu care atât instanța de fond, cât și instanța în apel a realizat demersuri pentru a obține modalitatea de soluționare a acesteia. Constant, C. L. de fond funciar Samarinești a susținut în legătură cu această din urmă cerere că nu există înregistrată în arhiva primăriei o altă cerere formulată de reclamant care să poarte nr.1158, cel din urmă număr fiind atribuit cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de o terță persoană pe nume M. V. (fila 45), iar copia din registrul de intrare – ieșire a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate atestă că singura cerere depusă de reclamant în temeiul Legii nr. 18/1991 prin care acesta solicită atribuirea de teren este cea înregistrată sub nr.576/1991 (fila 42).
Așadar, ca o concluzie a stării de fapt ce a fost analizată mai sus tribunalul a reținut că reclamantul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul situat în pct. toponimic „La peri” pe raza satului Valea Poienii, astfel că fără temei a solicitat nulitatea titlului de proprietate eliberat pârâtului G. I. D. pentru acest teren. De altfel, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost soluționată de organul local, în favoarea reclamantului neexistând reconstituit dreptul de proprietate nici ca amplasament, nici ca întindere, astfel încât la acest moment titlul de proprietate eliberat în favoarea moștenitorilor autorului defunct G. M., nu are susținere în actele de reconstituire a dreptului de proprietate. Oricum, suprafața de 4920 mp pentru care reclamantul alături de ceilalți moștenitor ai autorului defunct G. M. a primit titlul de proprietate, este stăpânită de aceștia, necontestându-se această împrejurare.
Cu privire la pârâtul G. D. tribunalul a reținut că în termen legal acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.1247/03.04.1991, prin care în temeiul Legii nr. 18/1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma bunicului său G. D., decedat în anul 1965, la trupul 1 solicitând un hectar teren arabil situat în pct. toponimic „La perii lui C.” teren ce se află în Registrul agricol perioada 1959 – 1962, la trupul II 0,25 ha în pct. „Sudoame” și trupul III 0,20 ha în pct. „Sudoame” – cu vegetație forestieră și 1,5 ha în pct. „Deal – Valea poienii spre Hobița”. Potrivit HCJ nr.64/1992 (fila 95) în favoarea pârâtului G. D. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha, iar la data de 21.03.1996, urmare a finalizării procedurii prevăzută de Legea nr. 18/1991 a fost eliberat titlul de proprietate cu nr._ pentru suprafața de 1,1850 ha urmare a procedurii de reconstituire, situată în extravilanul satului Valea poienii, .> Așadar, s-a reținut că pârâtul a solicitat teren în pct. toponimic „La peri”, teren ce în temeiul Legii nr. 18/1991 a fost reconstituit prin HCJ nr.64/1992 și ulterior eliberat titlul de proprietate, respectându-se întocmai procedura prevăzută de Legea nr.18/1991.
Chiar dacă pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare decât cea reconstituită, pentru diferența de teren, reclamantul nu a justificat interes de a solicita nulitatea titlului de proprietate, câtă vreme nu a făcut dovada că este îndreptățit la teren, că are reconstituit dreptul de proprietate pentru aceeași suprafață de teren pentru care ipotetic ar exista o dubă reconstituire a dreptului de proprietate.
Împrejurarea că terenul situat în pct. „Sudoame” se regăsește atât în titlul de proprietate al reclamantului, cât și în titlul de proprietate al pârâtului, suprapunerea existând pentru suprafața care a făcut obiectul actului de donație autentificat sub nr.267/11.03.1998 nu interesează în cauza de față în condițiile în care reclamantul nu a învestit instanța în termenul legal prevăzut de lege cu o astfel de cerere, și în condițiile în care pârâtul nu a formulat cerere reconvențională. Obiect al cererii introductive de instanță îl vizează terenul în suprafață de 0,32 ari situat în pct. toponimic „La peri”, celelalte terenuri făcând obiect al petitului cu nr. 2 al cererii introductive de instanță pentru care reclamantul solicită obligarea organului local la înaintarea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate și reconstituirii dreptului de proprietate.
Observând că în cauză nu subzistă temeiurile pentru care reclamantul a solicitat nulitatea titlului de proprietate eliberat pârâtului, pârâtul G. I. D. fiind de altfel îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren situat în pct. toponimic „La peri”, teren solicitat în termen legal spre reconstituire, în condițiile în care reclamantul nu are la rândul său reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, teren la care apreciază că este îndreptățit, nesolicitat însă în termen legal nu poate solicita cu temei nulitatea titlului de proprietate al pârâtului neavând nici un folos practic în urma anulării titlului de proprietate emis pârâtului, pentru că nu se poate emite un titlu de proprietate în favoarea sa atâta timp cât nu are, la rândul său un drept asupra terenului. Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe un raționament exact pornind de la analiza condițiilor precizate mai sus raportat la dispozițiile art. III din Legea nr.169/1997, temeiul în drept al reclamantului pentru cererea introductivă de instanță.
În ceea ce privește al doilea petit al cererii introductive instanța a reținut aceleași considerente, respectiv împrejurarea că reclamantul nu are reconstituit dreptul de proprietate pentru terenurile situate în pct. toponimic „La cruce”, „La peri”, teren arabil, 0,98 ha teren cu destinație forestieră situat în pct. „Sudoame”, „La cruce”, „Plopiși” și „Via înaltă”.
Pentru aceleași suprafețe de teren reclamantul a reiterat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 169/1997, 247/2005, cererea fiind soluționată nefavorabil, fiind invalidat dreptul de proprietate prin hotărâri ale comisie județene, hotărâri contestate în termen legal de către reclamant, dosarele fiind soluționate pe instituția perimării.
Chiar apelantul reclamant a recunoscut în motivele de apel depuse la dosarul cauzei că la momentul perimării acțiunii nu era în posesia înscrisurilor doveditoare pe care le-a prezentat la dosarul de față, aceste înscrisuri fiind emise ulterior. Această stare de fapt nu a fost relevantă în speță în condițiile în care legea a fixat anumite termene ce trebuie întocmai respectate sub sancțiunea decăderii de către persoanele interesate la reconstituire. Legea nr. 165/2013 invocată de către apelantul reclamant în motivele de apel nu a prelungit și nu a repus în termen persoanele pentru a putea formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, ci se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul soluției pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii.
În situația în care apelantul reclamant a apreciat că terenurile au fost solicitate în termen legal prin cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, cereri nesoluționate până în prezent are posibilitatea să urmeze procedura prev. de Legea nr.18/1991 completată cu disp. Legii nr. 165/2013.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, apelul reclamantului s-a privit a fi neîntemeiat, soluția pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală raportat la probele administrate prin prisma dispozițiilor Legii nr. 18/1991, motiv pentru care acesta a fost respins, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. cu consecința menținerii soluției pronunțată de prima instanță.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, reclamantul G. M.T., criticând-o pentru nelegalitatea și netemeinicie.
Recurentul susține că Tribunalul Gorj a respins cererea de chemare în judecată ca fiind nefondată bazându-se pe o motivare superficială, ce are la baza o motivare contradictorie, determinata de o aplicare greșita a dispozițiilor legale in materie de reconstituirea dreptului de proprietate, deși dispozițiile codului de proc. civ. statuează faptul că judecătorul trebuie să arate probele folosite pentru formarea raționamentului juridic.
Instanța de apel a reținut ca nu exista date la dosarul cauzei din care sa rezulte "împrejurarea ca in favoarea recurentului a fost reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei județene deoarece in apel organul local Samarinesti (nu C. Locala, cum prevede legea) menționând ca in favoarea reclamantului nu a fost reconstituit dreptul de proprietate in temeiul Legii 18/1991.
Instanța de apel a mai arătat in considerente ca deoarece a fost amintita HCJ 64/1992, a solicitat anexele acesteia aceluiași organ local menționând ca in anexele de validare nu figurează nici reclamantul G. T., nici autorul acestuia G. M..
Astfel cum lesne se poate observa că instanța de apel a avut in vedere simple afirmații ale unui organ local, responsabil de reconstituirea incompleta si eronata a dreptului de proprietate pe numele moștenitorilor lui G. M., fara a verifica ea insasi acea HCJ 64/1992 sau fara a solicita organului emitent, parte in dosar, C. Județeană de FF, sa lămurească situația referitor la TP nr._/27.10.2004, in situația in care a formulat mai multe cereri de reconstituire in termenele prevăzute de legile fondului funciar.
Arată ca in fapt, TP emis pentru moștenitorii lui G. M. i-a fost comunicat prin posta fara a fi insotit de HCJ sau HCL si fara sa fie pus in posesie sau sa semneze un proces verbal de punere in posesie.
Mai departe instanța de apel a arătat că „cu toate acestea in favoarea reclamantului a fost eliberat un TP pentru terenul in suprafața de 4920 mp ca urmare a procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, teren situat in extravilanul satului Valea Poienii”.
In ipoteza in care instanța de apel a reținut aceasta stare de fapt ar fi trebuit sa retina si incidența dispozițiilor legii 165/2013, sa dispună anularea titlului emis de numele moștenitorilor lui G. M. si sa se constate necesitatea emiterii unui nou TP cu respectarea dispozițiilor legale, pentru intrega suprafața de teren la care era îndreptățit.
Tot in considerente instanța a arătat folosind o motivare contradictorie, ca cererea nr. 161/1998 formulata in temeiul legii 169/1997, a fost soluționata, subsemnatul fiind invalidat si pentru suprafața de 0,25 ha teren agricol, conform HCJ 3058/2002, ori aceasta remarca este eronata si contrazice situația de fapt deoarece, asa cum se poate observa si din înscrisurile existente la dosarul cauzei prin acesta HCJ a fost dispusa doar invalidarea pentru suprafața de teren forestier, nu si pentru suprafața de teren arabil.
Tribunalul a reținut ca nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul situat in punctul toponimic La P., ori acest aspect este contrazis de înscrisurile existente la dosarul cauzei. Âsa cum a arătat atât in fata instanței de fond cat si in fata instanței de apel, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, inclusiv pentru punctul La P., atât prin cererea 576/1991, cat si prin cererea 161/1998.
A solicitat acest teren si prin cererea 1158/1991 care in mod greșit nu a fost înregistrata in registrul corespunzător, iar potrivit normelor de drept material nu i se poate imputa faptul că cererea din data de 17.03.1991 nu a fost înregistrată corespunzător de către autoritățile locale.
Terenul situat in punctul La P. a fost solicitat si prin cererea nr. 576/1991, insa asa cum a arătat si in fata instanțelor inferior ierarhice s-a strecurat o eroare materiala in ca sensul ca am trecut 0, 32 ari în punctul „VIA NALTĂ", în loc de punctul „LA P.", însă lesne se poate observa, din analiza actelor depuse la dosar, că suprafața mai sus menționată este cea din punctul „LA P..” potrivit extrasului de rol din REGISTRUL AGRICOL eliberat de Arhivele Naționale ale României. în fapt, nu a posedat niciodată, în punctul „VIA NALTĂ", o suprafață de 0, 32 ari, ci una de 0,08 ari-teren înregistrat în RA ca neproductiv.
In mod contradictoriu instanța de apel a reținut pe de-o parte ca reclamantul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul situat in punctul La P., astfel ca fara temei a solcitat nulitatea titlului de proprietate, iar in propoziția următoare s-a reținut că „de altfel, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost soluționata de organul local, in favoarea reclamantului neexistand reconstituit dreptul de proprietate nici ca amplasament, nici ca întindere astfel ca la acest moment titlul de proprietate eliberat in favoarea moștenitorilor autorului defunct G. M., nu are susținere in actele de reconstituire a dreptului de proprietate. Oricum suprafața de 4920 mp pentru care s-a emis TP este stăpânită de aceștia”.
Referitor la TP emis pe numele intimatului G. D-tru instanța de apel a reținut ca „s-a respectat întocmai procedura prevăzuta de legea 18/1991".
Motivarea este in continuare contradictorie fata de cele expuse anterior, tribunalul arătând ca „deși paratului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața de teren mai mare decât cea pentru care avea dreptul pentru diferența de teren apelantul nu justifica interesul de a solicita nulitatea TP, câtă vreme nu face dovada ca este îndreptățit la teren, ca are reconstituit dreptul de proprietate pentru aceeași suprafața de teren, pentru care ipotetic ar exista o dubla reconstituire a dreptului de proprietate".
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, cat si raportat la concluziile raportului de expertiza reiese faptul ca deși suprafața de teren situata in punctul La P. a fost solicitata, nu s-a efectuat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat și reconstituirea dreptului de proprietate pentru punctul „SUDOAME" pentru suprafață de 1850 mp - teren arabil.
Referitor la acest punct toponimic, suprafața cuprinsă în TP emis pe numele tatălui său, -G. M., este. cea-de 0,,37..arii mai mult decât cea la-care sunt îndreptățiți-fapt pentru care a solicitat ca în noul TP să fie cuprinsă doar suprafața de 1850 mp în punctul Sudoame –teren arabil, așa cum reiese din înscrisurile prezentate.
Solicită instanței de judecată să aibă în vedere concluziile raportului de expertiză: pentru suprafața de 1850 mp, identificată la fata locului, a fost emis TP în anul 1996 în favoarea pârâtului -G. D-tru. De asemenea solicită instanței de judecată să ia act de faptul că suprafața de teren din punctul Sudoame, a fost dobândită de pârât printr-un act de donație autentificat ulterior emiterii TP, respectiv în anul 1998.
Aprecieză că încheierea ulterioară a donației este doar un tertip, o încercare disperată a pârâtului de a-și ascunde faptele anterioare, lipsite de probitate profesională si morală, fapte ce au caracter ilicit, iar autoritățile ar fi trebui si ar trebui să se sesizeze în acest sens.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară, suprafața de teren de 1850 mp (din cei 3700 mp cuprinși în titlul său de proprietate) care a făcut obiectul actului de donație, este cuprinsă atât în titlul meu emis în 2004, cât și în cel al pârâtului G. D-tru, emis în 1996, ori o astfel de situație nu este posibilă din punct de vedere legal, fiind încălcate dispozițiile referitoarea la ordinea publică și bunele moravuri, fapt pentru care se impune anularea celor două titluri de proprietate, pentru a nu se da putere legală unor acte juridice nule.
Cu privire la acest aspect se impunea clar anularea TP deoarece situația juridică a terenului în cauză este incertă: terenul aparține unor persoane diferite, cine este dator să plătească impozit pentru acest teren, cine îl poate înstrăina? Soluția referitor la acest punct este oferită de legea 165/2013, însă instanța de fond nici nu a avut în vedere dispozițiile acestei legi.
Această suprapunere de teren nu poate fi considerată o eroare materială, ea fiind rezultatul activității de abuz în serviciu întreprinse de către pârâtul G. D-tru care în materie de reconstituire a f dreptului de proprietate a acționat ca juriu, judecător și călău, considerând că este mai presus de lege, încălcându-i astfel dreptul la proprietate - un drept absolut, apărat de CEDO.
Instanța de apel in mod eronat a reținut ca acest capăt de cerere nu interesează deoarece nu a fost investit instanța in acest sens.
Solicită instanței de recurs sa aibă in vedere faptul potrivit dispozițiilor legale, cererea de chemare in-judecata poate fi modificata-inclusiv prin răspunsul la întâmpinare, (astfel cum a și procedat ), prin urmare instanța de judecata a fost investita legal si cu soluționarea acestui capăt de cerere.
A solicitat și solicită și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9800 mp de teren cu destinație forestieră și cuprinderea acestor suprafețe în titlul de proprietate ce îi va fi emis, deoarece sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/2013, fiind vorba despre terenuri - cu privire la care a depus în termen legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere care nu i-a fost soluționată până în prezent.
În accepțiunea legii 165/2013, cererea nesoluționată este acea cerere ce nu a fost urmată de eliberarea unui titlu de proprietate, fapt pentru care apreciază că hotărârile de invalidare nu pot fi luate în considerare, cu atât mai mult cu cât în termen legal le-a contestat în instanță (a se vedea dosarul nr._ ), chiar dacă acțiunea în cauză s-a perimat. Hotărârile de invalidare nu sunt întemeiate, fiind lovite de nulitate, în condițiile în care s-a considerat că la acel moment nu existau înscrisuri care să dovedească dreptul de proprietate. La momentul perimării acțiunii nu era în posesia înscrisurilor doveditoare pe care le-a prezentat în acest dosar, aceste înscrisuri fiindu-i eliberate ulterior. Mai mult, comisia locală de fond funciar, respectiv comisia județeană de fond funciar trebuia să țină cont de declarațiile martorilor în eventualitatea lipsei înscrisurilor.
Instanțele anterioare în motivarea hotărârilor au avut în vedere o situație de fapt eronată, și a făcut cu rea-credință sau din neglijență abstracție de probele administrate, inclusiv de concluziile raportului de expertiză.
Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei pronunțată de Tribunalul Gorj.
Intimatul pârât G. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.
Examinând decizia recurată, Curtea apreciază recursul ca fiind inadmisibil pentru următoarele considerente:
Din analiza acțiunii cu care a fost investită instanța de judecată, se constată că aceasta este o acțiune în materia fondului funciar, înregistrată la instanță după . dispozițiilor noului Cod de Procedura Civilă., respectiv 21.02.2013.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente conține dispoziții speciale în materia căii de atac aplicabile.
Astfel, potrivit prevederilor Titlului XIII, art. 5 alin 1 din Legea nr. 247/2005, "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.”
De asemenea, Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă menționează că: „ Art. 7 (1) - Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.”.
Date fiind aceste dispoziții legale și întrucât, în speță, decizia Tribunalului a fost pronunțată în materia fondului funciar, în calea de atac a recursului, Curtea constată că recursul declarat de reclamant este inadmisibil.
Prin urmare, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul G. M.T., împotriva deciziei civile nr.414 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. I. D., C. L. DE FOND FUNCIAR SAMARINEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR GORJ, F. P. AL COMUNEI SAMARINEȘTI – CHITIGIU G.N., DIRECȚIA S. GORJ și O. S. MOTRU, având ca obiect fond funciar.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
Președinte, S. P. | Judecător, R. M. | Judecător, A. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud. R.M.
Teh. F.I./22.09.2015
Jud. fond C.I.
Jud. apel/E.C.P./A.E.S.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 69/2015. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 110/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
