Fond funciar. Decizia nr. 562/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 562/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 616/104/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 562
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de revizuientul C. I. împotriva deciziei civile nr. 237/08.04.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații U. N. F., U. R., C. L. BOBICEȘTI, C. JUDEȚEANĂ O., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul revizuient C. I., personal, lipsind intimații U. N. F., U. R., C. L. BOBICEȘTI, C. JUDEȚEANĂ O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că recursul a fost declarat împotriva unei decizii civile definitive, după care;
Instanța a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat împotriva unei decizii civile definitive.
Recurentul revizuient C. I. apreciază că recursul este admisibil. Pe fond, a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, considerând că nu i s-a făcut dreptate pe tot parcursul procesului. A mai arătat că titlul său de proprietate a fost emis fără respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și a regulamentului de aplicare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., petentul C. I. a formulat recursul împotriva deciziei civile nr.163/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._ .
La data de 12 decembrie 2014, reclamantul C. I. a precizat că a formulat în mod greșit cerere de recurs, cerere pe care a recalificat-o drept revizuire întemeiată pe disp. art. 509 al. 5 NCPC.
În motivare, a arătat că cererea pe baza căreia s-a emis titlul de proprietate nu a fost depusă cu respectarea prevederilor legii nr.18/1991 privind fondul funciar și a regulamentului de aplicare a acestuia.
A precizat că cererea nu a fost semnată și completată de Utoiu J., întrucât era de notorietate faptul că aceasta nu știa să scrie, mai mult este indicată greșit calitatea numitei S. Ghiorghița în cerere, fiind precizat că aceasta are calitate de bunică, în realitate fiind mătușă, trăgându-se concluzia că cererea nu a fost făcută de U. J., ci de o altă persoană care avea interes. Mai arată că la cerere nu au fost anexate documente care să dovedească calitatea de moștenitor.
A arătat că nu a susținut niciodată că nu mai era nevoie de o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, susținând că ceea ce a cerut a fost anularea titlului de proprietate, dat fiind condițiile de ilegalitate în care a fost emis.
A susținut că instanța de apel nu a dat un răspuns tuturor cererilor formulate în cuprinsul apelului și nu a luat în considerare lipsurile și inadvertențele existente, iar față de aceste aspecte, solicită admiterea cererii de revizuire, anularea titlului de proprietate nr._/14.03.2002 și emiterea unui nou titlu conform certificatului de moștenitor nr.1083/22.11.1989.
Prin decizia nr. 37/23.01.2015 Curtea de Apel C. a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr.163/19.05.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, formulată de revizuientul C. I., în favoarea Tribunalului O..
Pentru a se pronunța astfel curtea a reținut că dispozițiile art. 510 din Noul cod de procedură civilă reglementează instanța competentă în materie de revizuire, după cum urmează:
„(1)Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.
(2)În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.”
În speță, având în vedere că reclamantul a precizat că a înțeles să formuleze cerere de revizuire a deciziei nr.163/19.05.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, întemeiată pe disp. art. 509 al. 5 NCPC, instanța competentă este cea care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, situație în care cererea de revizuire a fost înaintată Tribunalului O., pentru competentă soluționare.
La termenul din 08 aprilie 2015, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinarea formulată de intimatul U. N. F. și s-a luat act că aceasta a înțeles să renunțe la excepția privind anularea cererii de revizuire întrucât nu îndeplinește condițiile de formă, susținând doar excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate.
Prin decizia civilă nr.237 din 08.04.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-au respins excepțiile invocate prin întâmpinare.
S-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul C. I., împotriva deciziei civile nr. 163 din data de 19 mai 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații U. N. F., U. R., C. L. Bobicești și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar.
A fost obligat revizuientul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În privința excepției de inadmisibilitate a căii de atac extraordinare prin prisma dispozițiilor art. 509 alin. 1 Cod procedură civilă cu motivarea că decizia pronunțată de Tribunalul O. nu evocă fondul cauzei, tribunalul a constatat că este neîntemeiată întrucât în apel avându-se în vedere efectul devolutiv al acestei căi de atac este evocat fondul cauzei, independent de soluția de admiterea sau de respingere a apelului.
În ceea ce privește excepția tardivității, ea nu poate fi primită întrucât recursul care a fost precizat ulterior ca fiind o cale de atac extraordinară s-a exercitat în interiorul termenului de o lună de la comunicarea deciziei pronunțate în apel, astfel că, dispozițiile art. 511 pct. 5 Cod procedură civilă nu au aplicabilitate în speță.
Pe fondul cererii de revizuire însă, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă care prevăd admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac în situațiile în care după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare deținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților.
Or, primul din cele două înscrisuri invocate, respectiv certificatul de moștenitor 1083/22.11.1989 nu are carterul unui înscris nou, el fiind depus chiar de revizuient la fila 5 dosar fond și constituie actul în baza căruia s-a solicitat anularea titlului de proprietate emis intimatei.
Pe de altă parte, fiind în posesia revizuientului reclamant nu se poate susține că ar fi fost reținut de parte potrivnică sau că nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
De altfel, asupra acestui înscris atât prima instanță cât și instanța de control judiciar s-au pronunțat.
Cu privire la testamentul la care face referire revizuientul, fără însă a-l depune la dosar, tribunalul constată că nici la dezbaterea succesiunii autoarei S. G. revizuientul nu a făcut uz de testament, astfel încât, cotele cuvenite moștenitorilor printre care se regăsesc atât revizuientul cât și autoarea intimaților, U. J., sunt egale, respectiv 1/6 din patrimoniul autoarei, astfel că, asupra acestui înscris cu privire la care nu se menționează la cine se află și nici motivul pentru care revizuientul nu a uzat de el la dezbaterea amiabilă a succesiunii, tribunalul nu se poate pronunța.
Cât privește fișa de reconstituire a dreptului de proprietate, despre care revizuientul afirmă că a aflat la momentul formulării cererii de revizuire, instanța constată că nu sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de legiuitor întrucât acest înscris nu are forță probantă, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Pentru toate cele ce preced și constatând că în cauă nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă cererea a fost respinsă cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, revizuientul a susținut că certificatul de moștenitor nr.1083/22.11.1989 nu l-a invocat ca înscris nou în susținerea cererii de revizuire, așa cum se menționează în Decizia nr.237/2015, pag.3, ultimul alineat, el fiind depus la dosarul primei instanței nr._ odată cu cererea de deschidere a acțiunii (26 aprilie 2013).
Recurentul revizuient a criticat decizia nr.23 7/2015 și pe considerentul că la alineatul 2, pag.4, din cuprinsul acesteia nu se menționează în ce sens s-a pronunțat prima instanță și instanța de control, neavându-se în vedere că certificatul de moștenitor nu a fost contestat în justiție până în prezent.
Cu privire la cele reținute la alineatul 3, pag.4 din decizia recurată, revizuientul a precizat că testamentul l-a menționat pentru a dovedi necinstea, incorectitudinea și chiar viclenia intimatului U. -N. F. la obținerea sentinței civile nr.1376/2006 a Judecătoriei Bals, care potrivit art.956 din Codul civil, este lovită de nulitate absolută întrucât la dezbaterea succesiunii nu au participat toți moștenitorii (în fapt nu au fost citați), cu vocație succesorală.
De asemenea, în ceea ce privește cele reținute la alineatul 4, pag.4 din decizia nr.237/2015, a susținut că instanța nu s-a pronunțat în mod cert asupra valabilității Fisei cu date pentru completarea TITLULUI DE PROPRIETATE conform Legii 18, care are forță probantă deplină, formular fără de care consideră nu se putea emite Titlul de Proprietate în cauză nr._/62/09.04.2002. Potrivit susținerilor recurentului revizuient, aceasta constituie o dovadă de netăgăduit a ilegalității emiterii titlului de proprietate în cauză, deoarece în coloana "Semnătura persoanei puse în posesie" nu a fost semnată de U. J., moștenitoare, aceasta fiind decedată la data întocmirii lui (15 noiembrie 2001), ci nelegal, de o altă persoană neidentificată, aspect pe care instanța de judecată nu 1-a reținut.
A menționat că, în posesia Fișei cu date pentru completarea titlului de proprietate conform Legii 18/1991, a intrat la 29.09.2014, în urma investigațiilor pe care le-a făcut, după ce a luat la cunoștință că nici după intervenția instanței de apel C. L. Bobicești de Aplicare a Legilor Fondului Funciar nu a prezentat acest document a cărei existență consideră că era obligatorie la emiterea titlului de proprietate în cauză.
Sub acest aspect, recurentul revizuient consideră că mențiunea de la alineatul anterior invocat în sensul că, dacă înscrisul ar fi fost cunoscut instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată, nu este clară și este o interpretare nesusținută de realitate, în condițiile în care nu era în posesia înscrisului (Fișei respective).
D. urmare, consideră că gresit a fost respinsă cererea de revizuire, recurentul susținând că a formulat cererea de revizuire, cu respectarea prevederilor art.509 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă.
Pe fondul cauzei, recurentul revizuient a susținut că Titlul de proprietate nr._/62/09.04.2002 a fost întocmit și eliberat cu nerespectarea prevederilor Legii nr.18/1991 privind Fondul Funciar și ale Regulamentului de aplicare a acestuia, cu modificările ulterioare, constituindu-se astfel ilegal un drept de proprietate asupra terenului în cauză (1,050 ha), sens în care a invocat nerespectarea prevederilor art.23 din Legea nr.18/1991 privind Fondul Funciar, potrivit căruia terenul aferent curții casei, anexelor gospodărești și grădini (cca.600 mp) trebuiau să rămână în proprietatea moștenitorilor.
În raport și de conținutul art.956 Cod civil, revizuientul consideră că Titlul de proprietate cu nr._/62/09.04.2002 este lovit de nulitate absolută, deoarece din terenul pentru care s-a eliberat (1,050 ha) nu a fost supus dezbaterii succesorale suprafața de 9925 mp., prin Certificatul de moștenitor nr. 1083/22.11.1989 fiind supus dezbaterii succesiunii numai terenul de 125 mp, în condițiile politice existente înainte de 1990.
Având în vedere cele prezentate mai sus, recurentul revizuient a solicitat admiterea prezentei cereri de recurs, anularea Titlului de proprietate nr._/62/09.04.2002 și emiterea unui titlu de proprietate cu moștenitorii prevăzuți în certificatul de moștenitor nr. 1083/22.11.1989.
Din oficiu, Curtea a invocat, în ședința publică din 22.09.2015, excepția inadmisibilității recursului.
În invocarea acestei excepții, Curtea a avut în vedere că prezentul recurs a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea cererii de revizuire a unei decizii definitive date de instanța de apel într-un litigiu de fond funciar început după . Noului Cod de Procedură Civilă.
Potrivit art.513 alin.5 NCPC, „ Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
În speță, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat este decizia nr.163/19.05.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, decizie definitivă dată în apel si care, potrivit legii, nu poate fi supusă recursului.
În acest sens, Curtea reține că în conformitate cu art.483 alin.2, teza finală NCPC „ nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”
Totodată, se reține că litigiul de față este un litigiu de fond funciar, astfel cum este definit acesta de art. 1 din Titlul XIII Legea 247/2005, iar art. 5 din Titlul XIII din aceeași lege prevedea, pentru litigiile începute anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, că „ hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”. Odată cu . noului cod, aplicabile sunt disp.art. 7 alin.1 și 2 din Legea 76/2012, pentru punerea în aplicare a noului cod de procedură civilă, potrivit cărora ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Litigiul de față, fiind supus dispozițiilor noului cod de procedură civilă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 26.04.2013, aplicabile erau prevederile art. 7 din Legea 76/2012, iar pe fond sentința judecătoriei putea fi atacată doar cu apel, nu și cu recurs. De altfel, aceste două cicluri procesuale ( prima instanță și apel) au și fost parcurse pe fondul litigiului.
În concluzie, se reține că recurentul revizuient a atacat cu recurs hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel în urma examinării revizuirii declarate împotriva deciziei definitive date în apel în materia fondului funciar, căreia i se aplică dispozițiile art. 5 din Titlul XIII Legea 247/2005, cu raportare la dispozițiile art. 94 NCPC, potrivit cu care hotărârea prin care instanța de apel a soluționat cauza nu este supusă căii de atac a recursului. Pe cale de consecință, în conformitate cu art.513 alin.5 NCPC, hotărârea revizuită nefiind supusă recursului, nici decizia nr.237/08.04.2015 nu este supusă recursului.
Având în vedere aceste considerente, precum și principiul legalității căilor de atac consacrat de art.457 NCPC, Curtea urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuientul C. I. împotriva deciziei civile nr. 237/08.04.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații U. N. F., U. R., C. L. BOBICEȘTI, C. JUDEȚEANĂ O., având ca obiect fond funciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. | Judecător, N. D. |
Grefier, A. P. |
Red.jud.Fl.C.C.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.28.09.2015
j.rev. C.T.
I.D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 3938/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 74/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
