Conflict de competenţă. Sentința nr. 69/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 69/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1229/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 69
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Grefier M. H. D.
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Drobeta T. S. și Tribunalul M., cu privire la judecarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de petentul S. C. JUDEȚEAN M., în contradictoriu cu intimații . și B. P. GR A..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, au lipsit părțile, nefiind citate, conform dispozițiilor art.135 alin.4 Noul Cod pr.civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constatând pricina în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința civilă nr.1732/06.05.2015 a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată soluționarea cauzei având ca obiect plata lucrului nedatorat suma de_,50 lei formulată de petentul S. JUDETEAN M., la Tribunalul M., Secția I Civilă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
Potrivit art. 129, alin. 2, pct. 3 C.proc.civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, iar potrivit art. 130 alin. 2 C.proc.civ. necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Potrivit art. 94, alin. 1, lit. j C.proc.civ. judecătoriile judecă, în primă instanță, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar potrivit art. 99 C.proc.civ, când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul M. sub nr._ .
Tribunalul M. prin sentința civilă nr.40 din 29.06.2015 a admis excepția necompetenței Tribunalului M. în soluționarea cauzei.
A declinat competența cauzei civile privind pe petentul S. JUDEȚEAN M., în contradictoriu cu intimații fiind ., B. P. GR A., în favoarea Judecătoriei Drobeta T. S..
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat pricina Curții de Apel C. pentru soluționarea acestuia.
Examinând excepția necompetenței materiale a Tribunalului M., invocată din oficiu, s-a constatat și reținut următoarele:
Obiectul cererii pendinte și care, inițial, respectiv înainte de disjungere, a fost înregistrată la Judecătoria Drobeta T. S. sub nr._, vizează restituirea de către intimații B. P. A. și creditoarea . a sumei de_,50 lei, despre care contestatorul S. Județean M. a susținut că a fost încasată necuvenit de către executorul judecătoresc în folosul creditoarei, la data de 25.01.2011 prin poprirea conturilor sale în procedura executării silite desfășurată în cadrul mai multor dosare de executare silită, prin inducerea in eroare a DGFP Dr Tr S., motivându-se că, la data ridicării din contul său a acestei sume, debitul datorat fusese deja achitat creditoarei, fie din proprie inițiativă în cursul anului 2009 direct în contul creditoarei, fie urmare a executării silite prin poprire în cursul anului 2010, în contul aceluiași executor.
A mai arătat că, organele de control ale Curții de Conturi au constatat acest prejudiciu în urma efectuării acțiunii de audit, cele sesizate fiind cuprinse în procesul verbal încheiat cu acel prilej, având nr. de înregistrare. 6526/08.05.2013.
Temeiul juridic al demersului judiciar, indicat inițial de către contestator ca fiind art. 404 alin. 3 c.p.civ, a fost menținut de către instanța de fond care, prin sentința civilă nr. 2018/22.05.2014 pronunțată în primul ciclu procesual, s-a declarat competentă material în judecarea acțiunii, sens în care a și respins excepția de necompetență cu care a fost sesizată de către intimata creditoare, soluția pe această excepție fiind menținută de către Tribunalul M. prin decizia nr. decizia nr. 379/R/16.10.2014 a Tribunalului M. ,instanța de recurs nereținând criticile creditoarei privitoare la necompetența judecătoriei, ci alte motive de nelegalitate, soluția dispusă urmare a admiterii recursurilor exercitate de părți fiind de casare cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Practic, prin prezenta, contestatorul critică implicit actele de executare ce au dus la executarea silită prin poprire a sumei pretinse de la intimați și solicită restabilirea situației anterioare acestei executări, situație în care, raportat faptul că această executare a demarat înainte de . legii 134/2010 și la dispozițiile art.373 alin.2 și 3 C.proc.civ.de la 1865 coroborate cu cele ale art.404 alin.1 C.proc.civ. si art.404 alin.3 C.proc.civ., instanța judecătorească competentă să soluționeze cererea este instanța de executare, respectiv judecătoria, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.5/12.03.2012, în soluționarea unui recurs în interesul legii.
De altfel, astfel cum s-a arătat, chestiunea competenței materiale a instanței care trebuie să soluționeze litigiul pendinte, a fost tranșată irevocabil prin sentința civilă nr. 2018/22.05.2014 a Judecătoriei Drobeta Tr.S., prin urmare, la rejudecarea cauzei după casare, prima instanță nu mai putea să repună în discuție cui aparține această competență (disp. art. 131 C.proc.civ. prevăzând că verificarea competenței instanței sesizate se poate face numai până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate), mai ales că, prin precizarea de acțiune formulată ulterior, contestatorul a menținut aceeași motivare în fapt a pretenție cu care a investit instanța, singura modificare fiind cea a încadrării în drept, sub acest aspect fiind indicate dispozițiile art. 992 din Codul civil din 1864 (art 1341 Noul Cod Civil).
Potrivit dispozițiilor art.22 c.pr.civ, judecătorul este cel care stabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar și în situația în care, părțile le-au dat o altă denumire.
Ori, în cauză, nu se poate reține că, pretenția dedusă judecății, respectiv restituirea sumei de_,50 lei pentru care a fost executat silit de B. P. A. prin poprire pentru creanța urmărită de creditoarea ., ar intra sub incidența temeiului juridic indicat de către contestator după rejudecare, dispozițiile art.1341 cod civil prevăzând că „ are drept la restituire cel care plătește fără a datora”.
Pe baza considerentelor expuse, cum competența materială de soluționare a pricinii aparține Judecătoriei Drobeta Tr.S., a fost admisă excepția și declinată competența în favoarea acestei instanțe.
Pe rolul Curții de Apel C. cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin acțiunea astfel cum a fost formulata inițial, petenta a solicitat întoarcerea executării silite din dosarul de executare 104/E/2010, pentru suma de_,50 lei.
Motivarea a fost in sensul ca a formulat contestație la executare si a invocat prevederile legale cuprinse in secțiunea a VII-a „întoarcerea executării” Codul de procedura civila.
Ulterior la data de 27.02.2014 petenta a depus o precizare a motivelor de fapt.
Judecătoria prin sentința nr. 2018/22.05.2014 s-a pronunțat in raport de cadrul procesual astfel cum a fost precizat, analizând acțiunea sub aspectul condițiilor legale cerute pentru întoarcerea executării.
Tribunalul M. prin decizia nr. 379/16.10.2014 a admis recursurile, a casat sentința si a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că prima instanță nu a manifestat un rol activ real, ci doar formal, în a stabili cadrul procesual si ca este necesar ca la rejudecarea cauzei pentru stabilirea cadrului procesual instanța să ceară lămuriri suplimentare reclamantei sub aspectul motivelor de fapt și de drept ale cererii, iar precizările făcute să fie puse în discuția contradictorie a părților sau comunicate celeilalte părți în cazul lipsei acesteia, pentru respectarea dreptului la apărare.
In rejudecare, petenta a depus precizare a acțiunii, atât sub aspectul motivelor de fapt, cat si in drept.
In esența, petenta a precizat ca solicita obligarea intimatei la restituirea sumei de 388.259,50 lei reprezentând sume încasate necuvenit, prin poprire, de catre B. P. A. pentru ., prin inducerea in eroare a DGFP Dr. Tr. S..
Si prin răspunsul la întâmpinare petenta invoca dreptul la restituirea sumelor respective, avându-se in vedere existenta plații, inexistenta datoriei, reaua credința a executorului judecătoresc.
Este adevărat ca petenta face trimitere la diferite instituții juridice distincte: plata nedatorata, răspunderea civila delictuala, dispozițiile din vechiul si noul cod de procedura, situații care ar fi trebuit mult mai clar lămurite de catre instanțele de fond înainte de măsura declinării.
Insa din modul in care este invocata situația de fapt, din faptul ca se solicita expres restituirea unei plați nedatorate - suma plătită deși, in opinia petentei, nu mai exista o creanță, din faptul ca petenta nu mai invoca in mod expres prin ultima precizare întoarcerea executării si nici condițiile de promovare a acesteia, Curtea constata ca cererea precizatoare este o cerere in pretenții, evaluabila in bani, a cărei valoare este mai mare de 200.000 lei.
Întoarcerea executării, astfel cum a fost reglementată prin dispozițiile vechiului cod de procedura civila, situație valabila si prin noua reglementare, este strâns legata de condițiile de existenta ale acesteia si anume desființarea titlului executoriu sau a însăși executării.
Or, așa cum se observa din precizările depuse după rejudecare, petenta nu mai solicita întoarcerea executării si nici nu invoca o eventuala desființare a titlului sau a executării, ci restituirea sumelor plătite necuvenit, in condițiile menționate in cererea precizatoare.
Cu privire la dispozițiile procedurale aplicabile, reținându-se ca in cauza nu este vorba de o cerere de întoarcere a executării, ci o acțiune in pretenții evaluabila in bani, in raport de data formulării acțiunii se constata ca sunt aplicabile dispozițiile NCPC. In consecința devin aplicabile dispozițiile art. 94 alin.1 lit.j raportat la art. 95 alin. 1 pct. 1 din NCPC, competenta de soluționare a litigiului in prima instanța revenind tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare în prima instanță a cauzei având ca obiect pretenții, formulată de petentul S. C. JUDEȚEAN M., în contradictoriu cu intimații . și B. P. GR A., în favoarea Tribunalului M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Președinte, L. B. | ||
Grefier, M. H. D. |
Red.jud. L.Bunea17.09.2015
Tehnored. A.G./2ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 74/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 559/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
