Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 451/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 807/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 451/2015
Ședința publică de la 06 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -A. M.
Judecător -S. P.
Judecător -R. M.
Grefier -F. I.
****
Pe rol, fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul T. G., împotriva deciziei civile nr. 103 din 9 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă PELEU(T.) I., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal s-au prezentat: - avocat R. C., în baza împuternicirii avocațiale, pentru recurentul pârât T. G. și avocat N. P., în baza împuternicirii avocațiale, pentru intimata reclamantă Peleu I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele:
- recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, nefiind timbrat;
- intimata pârâtă a formulat întâmpinare la motivele de recurs, ce a fost comunicată și recurentului pârât;
- la data de 03.07.2015, recurentul pârât, a depus la dosar, prin serviciul arhivă, fiind înregistrată sub nr._, cerere de ajutor public judiciar solicitând eșalonarea taxei de timbru, după care;
Apărătorul recurentului pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în valoare de 2339 lei și timbru judiciar de 5 lei, precizând că renunță la cererea formulată de pârât, prin care a solicitat ajutor public judiciar, în sensul eșalonării taxei de timbru.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pentru a face dovada că pârâtul și-a achitat toate datoriile către bănci, cu exemplar pentru comunicare și părții adverse.
S-a procedat la comunicarea unui exemplar al înscrisurilor, apărătorului intimatei reclamante, iar aceasta nu solicită un alt termen pentru a le observa.
Instanța ia act de cererea de renunțare a recurentului la acordarea ajutorului public judiciar, după care î0ncuviințează proba cu înscrisuri și constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza in stare de judecată și a trecut la soluționarea recursului.
Având cuvântul, apărătorul recurentului pârât, avocat C. R., a expus oral motivele scrise de recurs, în raport de care a solicitat, admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul O., în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale sau refacerea loturilor, în sensul atribuirii în lotul intimatei reclamante a casei precum și anexele, aflate în localitatea Ghimpețeni.
Apreciază că instanța de apel, a făcut o greșită interpretare a legii, rezultând cu totul o altă situație decât cea reținută.
A mai susținut că Tribunalul O., a admis apelul pârâtului, dar a compensat cheltuielile de judecată în condițiile în care pârâtul a plătit taxa judiciară de timbru și a depus chitanța pentru dovedirea onorariului de avocat, aspect pe care îl apreciază ca fiind nelegal.
A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat N. P., pentru intimata reclamantă, a solicitat, într-o primă teză, anularea recursului, motivat de faptul că motivele invocate nu se încadrează în motive de nelegalitate reglementate de art.304 Cod.pr.civ., iar într-o teză subsidiară, respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate prin întâmpinarea formulată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5954/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ s-a admis acțiunea civilă având ca obiect partaj de bunuri comune formulată de reclamanta pârâtă Peleu (fostă T.) I., împotriva pârâtului reclamant T. G., și s-a admis in parte în parte și pe fond cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant la data de 16.04.2013.
S-a dispus ieșirea din codevălmășie a părților, omologarea rapoartelor de expertiză și atribuirea loturilor după cum urmează:
LOTUL NR.1 în valoare de 108.707,5 lei s-a atribuit reclamantei Peleu fostă T. I. și se compune din suma de bani pe care o va primi sub formă de sultă de la lotul nr.2.
LOTUL NR.2 în valoare de 108.707,5 lei s-a atribuit pârâtului reclamant T. G. și se compune din următoarele bunuri apartament situat în Slatina,..1 .,etaj 6 . în valoare de 109.333 lei un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești,situat în . construită pe terenul moștenire de la părinții pârâtului reclamant, în valoare de 102.947 lei și suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimpețeni jud. O. în valoare de 5135 lei.
Total valoare bunuri atribuite 217.415 lei. Va plăti sultă lotului nr.1 suma de 108.707,5 lei.
În ceea ce privește pasivul comunității de bunuri și anume suma de 2000 lei reprezentând debit către Asociația de proprietari pentru izolarea termică a blocului, suma de 8000 lei împrumut prin descoperire de card și suma de 4263 Euro împrumut UNICREDIT se va suporta de fiecare parte conform cotelor reținute, respectiv de către reclamanta pârâtă suma de 1000 lei, care se va achita către pârâtul reclamant pentru izolarea termică a blocului, suma de 4000 lei din c/v împrumut prin descoperire card care se va achita pârâtului reclamant precum și suma de 2131,5 Euro de asemenea care se va achita către aceeași parte.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța de fond a reținut că la data de 29.10.2013 s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care s-a admis în principiu acțiunea civilă având ca obiect partaj de bunuri comune formulată de reclamanta pârâtă Peleu (fostă T.) I., împotriva pârâtului reclamant T. G. și în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant la data de 16.04.2013.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri un apartament situat în Slatina,..1 .,etaj 6 . un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești,situat în . construită pe terenul moștenire de la părinții pârâtului reclamant,suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimpețeni jud. O..
S-a reținut și un pasiv al comunității de bunuri și anume suma de 2000 lei reprezentând debit către Asociația de Proprietari pentru izolarea termică a blocului, suma de 8000 lei împrumut prin descoperire de card și suma de 4263 Euro împrumut UNICREDIT.
S-a stabilit cota de ½ pentru fiecare parte.
Au fost numiți experți pentru identificare, evaluare si propuneri de lotizare a bunurilor reținute la masa de partaj,cu un onorariu provizoriu in cuantum de 500 lei,care se vor achita in avans in contul experților de către părți în mod egal.
Au fost depuse la dosar: raportul de expertiză specialitatea agricultură întocmit de expert M. D. ( f.152-158 dosar fond), raportul de expertiză contabilitate întocmit de expert A. M. C.( f. 169-207- dosar fond), raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert O. G. ( f. 210-218, dosar fond).
Pârâtul a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză specialitatea construcții civile, în sensul că prin concluziile raportului de expertiză, expertul a reținut o valoarea prea mică pentru apartament, raportat la zona în care se află, și de asemenea s-a reținut o valoarea mult prea mare pentru casa cu trei camere din Ghimpeteni, a beciului și a aplecătoarei.
Instanța a respins obiecțiunile formulate de pârâtul reclamant ca fiind neîntemeiate.
Astfel, având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a admis pe fond acțiunea civilă având ca obiect partaj de bunuri comune formulată de reclamanta pârâtă Peleu (fostă T.) I., împotriva pârâtului reclamant T. G., și în parte și pe fond cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant la data de 16.04.2013 urmând să se dispună în consecință omologarea rapoartelor de expertiză întocmite de expertții M. D. ( f.152-158, dosar fond), raportul de expertiză contabilitate întocmit de expert A. M. C.( f. 169-207, dosar fond), raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert O. G. ( f. 210-218, dosar fond) și ieșirea din codevălmășie a părților conform acestora, având în vedere și dispoz. 355-357 din Codul civil raportat la art.673 ind.6 din CPCIV.
Atribuirea loturilor s-a făcut ținând seama de mărimea cotei părți reținută de instanță pentru fiecare dintre cei doi foști soți, de faptul că imobilele reținute la masa de partaj se află în prezent în posesia pârâtului reclamant, iar echilibrarea valorică a loturilor să se facă prin plata unor sume de bani sub formă de sultă.
În ceea ce privește pasivul comunității de bunuri și anume suma de 2000 lei reprezentând debit către Asociația de Proprietari pentru izolarea termică a blocului, suma de 8000 lei împrumut prin descoperire de card și suma de 4263 Euro împrumut UNICREDIT se vor suporta de fiecare parte conform cotelor reținute, respectiv de către reclamanta pârâtă și anume suma de 1000 lei, care se va achita către pârâtul reclamant pentru izolarea termică a blocului și suma de 4000 lei din c/v împrumut prin descoperire card care se va achita pârâtului reclamant precum și suma de 2131,5 Euro de asemenea care se va achita către aceeași parte.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți conform art. 276 din CPCIV.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu a declarat recurs pârâtul T. G., invocând faptul că nu s-au motivat cele două soluții, ci s-a făcut o enumerare a probelor ce s-au făcut pe parcursul judecății, fără a motiva de ce a reținut cote egale.
A arătat că a solicitat reținerea unei cote majorate, respectiv de 90% în favoarea sa privind participarea la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, însă a fost respinsă, chiar dacă din probele administrate reiese că fosta soție nu a obținut venituri egale cu el.
A mai arătat recurentul că din interogatoriul administrat și proba testimonială, s-a constatat că apartamentul a fost dobândit în perioada în care ambii soți realizau venituri iar imobilul din Ghimpețeni a fost ridicat după ce intimata nu a mai realizat venituri însă a dovedit că a desfășurat activități agricole, pe care nu i le contestă, dar consideră că el are o cotă de contribuție mai mare.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond reținerea spre rejudecare și admiterea cererii în sensul modificării cotei și atribuirea unei cote de 90% în favoarea sa.
Împotriva aceleiași sentințe și a încheierii de admitere in principiu a declarat apel (înregistrat recurs) și reclamanta Peleu (T.) I., solicitând respingerea apelului ca nefondat, apreciind că prin IAP instanța a reținut legal și temeinic o cotă egală a contribuției părților pe parcursul căsătoriei, iar această contribuție a fost dovedită.
A arătat că apelul declarat vizează modul în care instanța de fond a soluționat cererea privind pasivul comunității de bunuri,respectiv reținerea ca pasiv al comunității a sumei de 8000 lei împrumut prin descoperire de card și suma de 4263 euro împrumut de la Unicredit.
A arătat de asemenea că instanța de fond a reținut greșit un pasiv al comunității de bunuri de 2000 lei reprezentând debit la Asociația de Proprietari pentru izolarea termică a blocului, in condițiile în care s-a avut in vedere izolarea apartamentului la stabilirea valorii de circulație, instanța nu mai putea să rețină și ca datorie comună suma de 2000 lei, pe care ar fi trebuit să o achite pârâtul apelant,iar in ceea ce privește datoria comună credit contractat la Unicredit Tiriac Bank soluția este nelegală,întrucât părțile s-au separat in fapt din anul 2008,aspect recunoscut și de apelantul T. G. la interogatoriu, iar din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că apelantul a încheiat contractul de credit in sumă de 5445,28 euro in anul 2010 deci la 2 ani după separarea în fapt a soților.
A susținut de asemenea că și descoperirea de card BCR in sumă de 8538,00 a fost făcută tot după separarea soților din anul 2010.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat și modificarea încheierii de admitere in principiu din 29.10.2013 și a sentinței atacate, în sensul înlăturării partajării datoriilor comune ale soților.
La data de 7.oct.2014 recurentul T. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, invocând excepția tardivității formulate in cererea de apel având în vedere dispoz. art 284 Cod.pr.civ.
Prin încheierea din data de 26.01.2015 a fost admisă excepția netimbrării recursului formulat de recurenta reclamantă Peleu (T.) I., fiind anulat recursul acesteia, ca netimbrat, ulterior fiind calificată calea de atac drept apel.
Prin sentința civilă nr.103 din 9.02.2015, pronunțată de Tribunalul O., s-a admis apelul formulat de apelantul pârât T. G., cu domiciliul în Slatina, .. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 5954/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Peleu (T.) I., du domiciliul în Slatina, la Cabinet Av. N. P., cu sediul în .. 38, județul O., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
S-au anulat atât sentința apelată cât și încheierea de admitere în principiu și rejudecând fondul, s-a pronunțat următoarea soluție:
Admite cererea de chemare în judecată.
Admite în parte cererea reconvețională.
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 1/2 următoarele bunuri:un apartament situat în Slatina, ..1, .,etaj 6, ., un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești, situat în . și suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimptețeni jud. O..
Reține un pasiv al comunității de bunuri după cum urmează:suma de 2000 lei reprezentând debit pentru izolarea termică a blocului, suma de 8000 lei împrumut prin descoperire de card BCR și suma de 4263 Euro împrumut UNICREDIT, care se va suporta de fiecare parte în cote de 1/2.
Atribuie reclamantei parate reconvențional Peleu(fostă T.) I. Lotul Nr.1 care se compune din sultă în valoare de 108.707,5 lei, pe care o va primi de la Lotul nr.2.
Atribuie pârâtului reclamant T. G. Lotul nr.2 în valoare de 108.707,5 lei, care se compune din următoarele bunuri:apartament situat în Slatina, ..1, ..A, etaj 6, ., în valoare de 109.333 lei, un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești, situat în . construită pe terenul bun propriu al său, în valoare de 102.947 lei și suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimpețeni jud. O. T19 P23, în valoare de 5135 lei.
Total valoare bunuri atribuite 217.415 lei.
Va plăti sultă lotului nr.1 suma de 108.707,5 lei.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat că apelul declarat de apelantul T. G., a fost fondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, prin care s-a invocat nemotivarea sentinței și încheierii de admitere în principiu a fost fondat.
Astfel, potrivit art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, rolul acestuia fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României, cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.
Deși se admite că hotărârea poate să fie motivată pe scurt, nefiind necesar a se răspunde explicit tuturor argumentelor invocate de părți, totuși, instanța trebuie să examineze în mod real și efectiv problemele esențiale deduse judecății.
Analizând sentința și încheierea de admitere în principiu apelate, s-a constatat că acestea nu cuprind motivele de fapt care l-au determinat pe judecătorul cauzei să pronunțe soluția adoptată, deoarece nu a examinat efectiv apărările și susținerile părților, fapt ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Astfel, din considerentele încheierii de admitere în principiu apelate a lipsit analiza coroborată a probelor, pe baza căreia s-a reținut situația de fapt, sub acest aspect instanța limitându-se a menționa că „având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, declarațiile martorilor propuși de părți, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect partaj bunuri comune este întemeiată în principiu și în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant pentru următoarele considerente”, pentru ca ulterior să arate, din nou, generic, faptul că „din probele administrate în prezenta cauză instanța reține…”, fără însă a indica, în concret, care sunt probele care i-au format o astfel de convingere.
De asemenea, prin considerentele sentinței civile apelate s-a arătat că „având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța urmează a admite pe fond acțiunea de partaj”.
Așadar, a rezultat că hotărârea instanței de fond și încheierea de admitere în principiu nu întrunesc cerințele impuse de legiuitor prin art. 261 Cod proc.civ., iar neindicarea motivelor de fapt care l-au determinat pe judecător să adopte soluția pronunțată echivalând cu necercetarea fondului.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 297 alin. 1 C.p.c., Tribunalul a admis apelul, a anulat hotărârea atacată și a judeca procesul, evocând fondul.
Cu ocazia judecării fondului, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 296 teza a II-a C.p.c., potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Textul consacră principiul non reformatio in pejus, care presupune ca părții care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată.
Acest principiu trebuie respectat nu numai cu prilejul judecării căii de atac, ci și cu ocazia rejudecării după admiterea apelului, deoarece rejudecarea este și ea rezultatul inițiativei pe care a avut-o partea prin exercitarea căii de atac.
Rațiunea existenței acestui principiu este ca partea să aibă siguranța că nu-și va înrăutăți situația nu numai în calea de atac pe care o exercită, ci și în etapele procesuale subsecvente admiterii căii de atac.
Principiul trebuie respectat indiferent dacă rejudecarea fondului o face instanța de apel ori prima instanță căreia i-a fost trimisă cauza ca efect al desființării hotărârii atacate.
Aplicat la prezenta speță, principiul non reformatio in pejus obligă instanța să soluționeze acțiunea prin examinarea exclusiv a motivelor invocate în apel de pârâtul-reclamant reconvențional, urmând a fi menținută soluția primei instanțe în privința dezlegărilor necontestate de apelant.
Având în vedere cele arătate anterior, rejudecând fondul cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1 C.p.c., Tribunalul a reținut următoarele:
Observând motivele de apel invocate, a rezultat că prima critică privește cotele de contribuție ale părților, pârâtul-reclamant reconvențional solicitând a se reține în favoarea sa o cotă de contribuție de 90%, iar în favoarea reclamantei-pârâte reconvențional – 10%.
După cum a reținut și prima instanță, cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei se stabilesc prin raportare la întreaga comunitate de bunuri, iar nu la fiecare bun în parte.
Partea care a solicitat instanței să constate contribuția sa majoritară trebuie să-și dovedească pretențiile, în caz contrar urmând a se reține cota de contribuție egală a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, relațiile patrimoniale dintre soți întemeindu-se pe principiul egalității femeii cu bărbatul.
Este adevărat că prin răspunsul la interogatoriu (f. 99 dosar judecătorie) reclamanta-pârâtă reconvențional a recunoscut că la încheierea căsătoriei, în anul 1985, pârâtul-reclamant reconvențional avea constituit un depozit la CEC de 120.000 lei, însă nu s-a dovedit faptul că acest depozit a fost utilizat la dobândirea unor bunuri în timpul căsătoriei. Recunoașterea faptului că pentru cumpărarea apartamentului pârâtul-reclamant reconvențional a achitat avansul de 28.000 lei, iar ulterior ratele lunare, nu a reprezentat o probă neechivocă în sensul că banii au provenit din surse proprii ale soțului plătitor, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu doar că a susținut, dar a și dovedit faptul că în timpul căsătoriei a realizat venituri din muncă.
Chiar admițând că pârâtul-reclamant ar fi plătit în mod exclusiv o sumă de bani pentru achitarea prețului apartamentului, aceste sume trebuie avute în vedere la stabilirea contribuției prin raportare la întreaga comunitate de bunuri, iar nu la fiecare bun în parte, cu atât mai mult cu cât prețul apartamentului a fost un preț preferențial, calculat potrivit dispoyițiilor Decretului/lege nr. 61/1990, fiind echitabil ca diferența dintre acesta și valoarea reală de circulație a locuinței să profite ambilor soți, iar nu doar unuia.
Pe de altă parte, în condițiile în care pârâtul nu a depus înscrisuri privind cuantumul veniturilor realizate în timpul căsătoriei (deși a invocat propriul carnet de muncă, nu l-a depus la dosar), sub acest aspect s-a putut reține doar recunoașterea din partea reclamantei a unor venituri superioare celor realizate de aceasta în aceeași perioadă.
Mai mult, având în vedere că în speță nu s-a susținut și dovedit faptul că pârâtul-reclamant ar fi avut o pregătire profesională superioară reclamantei-pârâte reconvențional, în virtutea căreia să fi ocupat o funcție din care să realizeze venituri considerabile, se prezumă că veniturile sale au fost, totuși, comparabile cu cele ale fostei soții, chiar dacă acestea au fost mai mari.
Veniturile mai mari nu reprezintă în sine un criteriu pentru stabilirea unei cote de contribuție majorată, acest criteriu și probele ce îl reflectă trebuind să fie coroborate cu alte dovezi care să demonstreze existența unor împrejurări care să determine răsturnarea prezumției legale relative privind comunitatea de bunuri și contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
Faptul că unul dintre soți a realizat în anumite perioade de timp venituri mai mari decât celălalt nu poate constitui în sine un argument de netăgăduit pentru considerarea ca probată a cotei majoritare la dobândirea comunității de bunuri, în lipsa dovezii câștigurilor considerabil mai mari, care să lipsească de substanță (să neutralizeze) contribuția pe care soția a adus-o la cheltuielile căsniciei prin salariul obținut, precum și ocupându-se singură de gospodărie, de creșterea și îngrijirea copilului rezultat din căsătorie.
În speță, nu a putut fi ignorat faptul că reclamanta-pârâtă reconvențional a obținut venituri din muncă în perioada 1985-1993, astfel cum a rezultat din adeverința eliberată de . (f. 49 dosar judecătorie) și carnetul său de muncă (f. 50-58), iar ulterior, locuind la Ghimpețeni, în lipsa soțului plecat la serviciu și care venea doar la sfârșitul săptămânii, a contribuit prin munca prestată în gospodărie, supravegherea construirii casei, precum și prin realizarea unor venituri suplimentare din cultivarea terenului, contractul cu fostul ICIL, creșterea animalelor în gospodărie, din 2006 mergând la muncă în Spania. Aceste aspecte privind contribuția soției la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei au rezultat din declarațiile martorilor audiați în speță (f. 103-104 dosar judecătorie). Mai mult, veniturile salariale, cele din munca în gospodărie, creșterea animalelor, cultivarea terenului au fost recunoscute la interogatoriu de către pârât ( f. 101-102, răspunsurile la întrebările 4 și 6).
De asemenea, pârâtul a susținut că a contractat mai multe împrumuturi pentru a realiza îmbunătățiri în apartament și pentru a realiza construcția de la țară, pe care le-ar fi achitat din veniturile provenite din salariu și cu ajutorul unui câștig la Loto.
Prin înscrisurile depuse la dosar în primă instanță (f. 29-33) pârâtul-reclamant reconvențional a dovedit că mai multe împrumuturi pentru nevoi personale contractate în timpul căsătoriei au fost restituite integral.
Reclamanta-pârâtă reconvențional a recunoscut la interogatoriu (întrebarea nr. 3, fila 99 dosar judecătorie) că după anul 2000 pârâtul-reclamant reconvențional a contractat mai multe împrumuturi la diverse bănci, iar banii au fost folosiți pentru îmbunătățirile și cheltuielile gospodăriei la apartamentul din Slatina, însă a negat că aceste împrumuturi au fost achitate integral din veniturile pârâtului-reclamant reconvențional, susținând că soții au restituit aceste împrumuturi împreună, din veniturile amândurora. În lipsa oricăror alte probe în sensul celor afirmate de pârâtul-reclamant reconvențional, se prezumă că datoriile comune au fost suportate împreună de cei doi soți, astfel cum a pretins reclamanta-pârâtă reconvențional.
Totuși, chiar dacă plata ar fi fost făcută de către unul dintre soți pentru achitarea întregului împrumut înainte de termen, aceasta nu poate fi calificată drept contribuție majorată la dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Într-adevăr, împrumutul contractat de unul dintre soți în timpul căsătoriei reprezintă o datorie comună dacă a fost folosit pentru conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune. Un asemenea împrumut se include în pasivul masei partajabile, iar dacă acesta a fost deja achitat integral de către unul dintre soți, în temeiul subrogației legale, nu poate fi pretinsă decât plata sumei plătite în plus de către unul dintre soți.
În ceea ce privește câștigul la Loto (f. 24 dosar judecătorie), în speță nu s-a dovedit modul de utilizare a acestuia, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a recunoscut la interogatoriu (f. 99-100) că acești bani au fost investiți în comunitatea de bunuri.
O altă nemulțumire invocată prin motivele de apel a constituit-o respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiza bunuri imobile privind evaluarea construcțiilor, apreciind că expertul nu a indicat criteriile în funcție de care a stabilit valorile.
În acord cu prima instanță, tribunalul a apreciat că obiecțiunile sunt nefondate, din raportul de expertiză rezultând în mod clar că expertul a stabilit valoarea de circulație a imobilelor-construcții prin metoda costurilor standard, iar previziunile și estimările conținute în raport sunt bazate pe condițiile actuale ale pieței, pe factorii anticipați ai cererii și ofertei pe termen scurt, previziuni care se pot schimba în funcție de condițiile viitoare.
În ceea ce privește susținerea că pasivul ar trebui să fie suportat în întregime de reclamanta-pârâtă reconvențional întrucât până în prezent pârâtul-reclamant reconvențional ar fi achitat singur sumele pentru stingerea datoriilor contractate prin credite și descoperiri de card, s-a reținut că instanța a constatat deja că reclamanta-pârâtă reconvențional a negat că împrumuturile respective au fost achitate integral din veniturile pârâtului-reclamant reconvențional, iar acesta din urmă nu a răsturnat prezumția contribuției ambilor soți la plata datoriilor comune.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a obligat ambele părți să suporte pasivul succesoral, proporțional cu cotele de contribuție ale soților la dobândirea comunității de bunuri.
Având în vedere considerentele expuse anterior, rejudecând cauza pe fond în conformitate cu prevederile art. 297 alin. 1 C.p.c. coroborat cu art. 296 teza a II-a C.p.c. (principiul non reformatio in pejus), tribunalul a admis cererea de chemare în judecată și a admis în parte cererea reconvețională.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 1/2 următoarele bunuri: un apartament situat în Slatina, .. 1, ., etaj 6, ., un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești, situat în . și suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimptețeni jud. O..
A reținut un pasiv al comunității de bunuri după cum urmează: suma de 2000 lei reprezentând debit pentru izolarea termică a blocului, suma de 8000 lei împrumut prin descoperire de card BCR și suma de 4263 Euro împrumut UNICREDIT, care se va suporta de fiecare parte în cote de 1/2.
A atribui reclamantei pârâte-reconvențional Peleu (fostă T.) I. Lotul nr. 1 care se compune din sultă în valoare de 108.707,5 lei, pe care o va primi de la Lotul nr. 2.
A atribui pârâtului reclamant T. G. Lotul nr. 2 în valoare de 108.707,5 lei, care se compune din următoarele bunuri: apartament situat în Slatina, .. 1, .. A, etaj 6, ., în valoare de 109.333 lei, un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești, situat în . construită pe terenul bun propriu al său, în valoare de 102.947 lei și suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimpețeni jud. O. T19 P23, în valoare de 5135 lei.
Total valoare bunuri atribuite 217.415 lei.
Va plăti sultă lotului nr. 1 suma de 108.707,5 lei.
A compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâtul T. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
In motivare, s-a aratat ca instanta de fond a făcut o greșită interpretare a legii, a principiilor de drept, rezultând cu totul altă situație decât cea reținută:"
Reținând cauza după admiterea apelului, Tribunalul O. a rejudecat cauza dar, a pronunțat aceeași soluție, motivând că, pârâtul nu a dovedit că, a avut venituri mai mari ca ale reclamantei și chiar dacă ar fi obținut venituri mai mari, nu a dovedit că ,acestea au fost folosite pentru obținerea bunurilor reținute la masa de partaj . Această susținere fiind nelegală și mai ales un non sens în cazul de față .
Creșterea animalelor nu poate fi reținută ca sursă de venituri pentru plata materialelor de construcție și plata meseriașilor, masa zilnică a acestora, pentru că martorii intimatei reclamante au spus că avea o vacă, a vândut un vițel pe an, iar dacă erau păsări, acestea și vaca, porcii trebuiau să mănânce, ori și vânzarea porumbului și hrana animalelor din 5000 mp teren, nu se pot asocia pentru ridicarea casei. In privința veniturilor din colectarea laptelui, acestea erau infime: reclamanta strângea laptele de la producători și era răsplătită cu o sumă minimă din partea reprezentantului ICIL, o recompensă simbolică, fără o convenție între părți și mai ales în mod temporar astfel că, nu din astfel de venituri s-a ridicat casa de la Ghimpețeni .
Acea aplecătoare este un simplu acoperiș legat de casă, cu doi pereți, pentru că unul este al casei și al patrulea nu există . Construcția casei a început în anul 1996 conform certificatului de urbanism, autorizației de construcție (nu în anul 1992 cum a declarat martorul ), când pârâtul realiza venituri de 800 0000 lei pe lună .
Există prezumția contribuției comune la dobândire a bunurilor în timpul căsătoriei dar mai puțin prezumția contribuției ambilor soț la plata datoriilor comune . Motivarea instanței pe principiul egalității femeii cu bărbatul nu își are locul în cauza respectivă, având în vedere tocmai posibilitatea ca unul din soți să poată solicita recunoașterea unei cote majorate a dobândirea bunurilor ; egalitatea dintre femei și bărbați este un principiu cu interpretări subtile și aplicații pentru fiecare caz în parte .
Se motivează că, pârâtul chiar dacă ar fi susținut și dovedit că a realizat venituri mai mari în timpul căsătoriei ( veniturile salariale, depozite la CEC, câștigurile la loto etc ) nu ar fi demonstrat că, aceste sume de bani au fost folosite pentru achitarea apartamentului sau construcția casei; este nu numai nelegală această susținere dar este străină de logică: există bunurile, există dovezile existenței sumelor de bani dar, bunurile au fost dobândite prin contribuția reclamantei din munca în gospodărie, cultivarea a 5000 mp teren . Calculând valoarea casei cu veniturile acesteia sunt date și indicii că sunt venituri ce nu pot fi dovedite legal, sunt venituri ale acesteia nedeclarate
Pârâtul susține că el a fost cel care venea la fiecare sfârșit de săptămână și asigura toți banii pentru achiziționarea materialelor, plata meseriașilor, hrana acestora, întreținerea gospodăriei și a lor.
Se enumera, cu mare exactitate și in detaliu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă iar, pentru pârât se menționează că nu a făcut dovezi ,în condițiile în care a depus la dosar copii ale cărții de muncă, instanța făcând o infimă referire la actele pârâtului .
Referitor la critica asupra raportului de expertiză privind imobilul casă din localitatea Ghimpețeni jud O. și admiterea obiecțiunilor formulate de către pârât, instanța ar fi trebuit în apel, așa cum s-a solicitat, să dispună refacerea acestuia sau, pe baza criticilor și susținerilor pârâtului, respectiv a probelor de la dosar, să admită aceste obiecțiuni ; referitor la efectuarea acestui raport de expertiză precizează că, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina s-a formulat o plângere penală împotriva expertului O. G. pentru cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, d.n.788/P/2015, aflat în lucru la Poliția Slatina .
Totodată, nu poate fi de acord cu motivarea Tribunalului O., referitor la faptul că expertul a stabilit valoarea de circulație prin metoda costurilor standard, estimările sunt făcute pe baza condițiilor actuale ale pieței, pe factorii anticipanți ai cererii și ofertei, „ previziuni care se pot schimba față de condițiile viitoare " - acestea sunt criterii generale dar, nu au fost aplicate concret la imobilul respectiv; se menționează că este un imobil de locuit cu 3 camere, hol, beci și sală construit în 1998 din bca, acoperit cu plăci de azbociment, care are instalații electrice, încălzire cu o singură sobă de teracotă, fără instalații sanitare, ferestre cu termopane având o suprafață utilă de 48,96 mp la suma de 100 .858 lei; beciul are 8,14 mp cu suma de 5.087 lei ; valoarea unei aplecători în suprafață de 18 mp cu pardoseli din beton și acoperiș din azbociment a fost stabilită la 6.289 lei.
In urma reducerilor s-a ajuns la valorea de 96.658 lei pentru casă și beci, respectiv 6.289 lei pentru aplecătoare ( anexa ).
Analizând dimensiunile imobilului, materialele de construcție, finisajele, lipsa instalațiilor de apă, de căldură ( o singură sobă în toată casa ), construcția fiind efectuată de un zidar din localitate fără devize de lucrări ,în regie proprie distanța de 60 km până la cel mai apropiat oraș, se poate ajunge la concluzia că aceste valori sunt exagerate, sunt de 4 ori mai mari față de valoarea reală a acestor construcții; deci, imobilul respectiv dacă poate fi apreciat la cel mult 20.000 lei ; criteriile menționate de instanță trebuie aplicate real și în concret la situația dată .
Critică soluția și în ceea ce privesc cheltuielile de judecată, ce a au fost acordate de Tribunalul O., care a admis apelul pârâtului dar a compensate cheltuielile de judecată în condițiile în care reclamantei Peleu I. i s-a anulat apelul ca netimbrat iar, pârâtul a plătit taxa judiciară de timbru și a depus și chitanță pentru dovedirea onorariu avocat, aspect care apreciază că este nelegal.
În privința pasivului comunității de bunuri, instanța a reținut greșit că suma care a mai rămas de plătit să fie împărțită și să plătească și intimata jumătate din datoria care a mai rămas, fiind demonstrate că, pârâtul a achitat până în prezent toate datoriile contractate prin credite și descoperiri de card, iar ce este stabilit pasiv al comunității de bunuri existent la data pronunțării hotărârii trebuie să revină ca obligație intimatei reclamante pentru că, până în prezent, conform documentelor de la dosar ,pârâtul a fost cel care a achitat la zi toate datoriile
Solicită admiterea recursului și în baza art. 312 Cod.pr.civ., modificarea deciziei Tribunalului O. în sensul criticilor ,cu admiterea în totalitate a cererii reconvenționale a pârâtului sau refacerea loturilor în sensul atribuirii în lotul intimatei reclamante a casei cu trei camere și anexe din localitatea Ghimpețeni jud O., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta solicită nulitatea recursului motivat de faptul ca motivele invocate nu sunt încadrate in motivele de nelegalitate reglementate de art.304 Cod pr.civ".
Potrivit art.304 CPciv anterior "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere in următoarele situații, “numai pentru motive de nelegalitate".
Solicită să se constate că recursul nu este încadrat in motivele de nelegalitate reglementate de art.304 pct.9 Cod pr.civ. anterior, de asemenea considera ca dezvoltarea acestora nu face posibila încadrarea întrunul din motivele prevăzute de art.304 CPciv anterior.
In situația in care instanța va considera ca, motivele astfel cum sunt dezvoltate pot fi încadrate in motivele de nelegalitate solicită respingerea criticii privind reținerea greșita a unei contribuții egale a soților la dobândirea bunurilor comune motivat de faptul ca toate probele administrate in cauza demonstrează acest lucru ( proba cu interogatoriul, proba timoniala si proba cu înscrisuri).
Criticile făcute privind valoarea imobilelor partajate au făcut obiectul unor obiecțiuni formulate la instanța de fond care au fost respinse si in mod legal tribunalul a respins aceste critici.
Instanța de fond a soluționat corect si cererea privind pasivul comunității de bunuri, tribunalul reținând faptul ca "In mod corect prima instanța a obligat ambele părți sa suporte pasivul comunității de bunuri, proporțional cu cotele de contribuție a soților la dobândirea comunității de bunuri".
La instanța de fond in momentul in care s-a pus problema propunerilor de lotizare, recurentul parat nu a fost de acord cu atribuirea nici unuia din bunurile imobile intimatei reclamante.
Acesta a solicitat atribuirea apartamentului din Slatina motivat de faptul că nu poate accepta imobilul casa din . are loc de muncă și nici posibilitatea de a lucra in . poate întreține.
În temeiul art. 312 Cod pr.civ.anterior solicita, in principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea ca nefondat si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, se constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare pentru urmatoarele considerente:
Stabilirea întinderii drepturilor fiecăruia dintre soți privind bunurile comune se face, in lipsa învoielii parților, prin hotărâre judecătoreasca.
Codul familiei nu arata in mod expres cum trebuie sa se faca aceasta impartire, asa încât cota-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soti se stabilește in raport cu contribuția sa la dabandirea si conservarea tuturor bunurilor comune.
Pe de alta parte, stabilirea contribuției se poate face prin orice mijloc de proba, deoarece este vorba de dovedirea unei situatii de fapt.
Analizând considerentele deciziei recurate, se constata ca instanta de apel, rejudecand cauza, a motivat soluția de stabilire a unei contribuții egale a sotilor la dobândirea bunurilor ce formează masa partajabila prin raportare la ansamblul probelor administrate in cauza, concluzionând, in esenta, ca ambele parti au avut venituri obținute din munca. Totodata, s-a dat eficienta atat principiului egalitatii sexelor cat si principiului potrivit caruia membrii familiei sunt datori sa-si acorde sprijin moral si material, retinandu-se ca munca femeii depusa in gospodarie si pentru educarea copiilor constituie o contributie la dobandirea bunurilor comune.
In ceea ce privește pasivul, s-a retinut ca, in lipsa altor probe, se prezuma ca datoriile comune au fost suportate impreuna de cei doi soti.
Criticând aceasta solutie, recurentul invoca o gresita interpretare a legii derivand dintr-o apreciere eronata a probelor in sensul ca desi dovezile administrate au relevat contributia sa majoritara la dobandirea bunurilor, determinata de realizarea unor venituri mai mari decat ale intimatei, instanta nu a dat efecienta acestora, stabilind o cota egala.
Pe de alta parte, recurentul invoca si gresita obligare a sa la plata pasivului in conditiile in care documentele aflate la dosar atesta ca doar acesta a achitat datoriile comune.
In analiza acestor critici, se retine ca potrivit art. 304 pct. 1 – 9 din Codul de procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive prevăzute expres și limitativ de lege, pentru promovarea recursului.
Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor, care vizează stabilirea unei anumite situații de fapt, ca rezultat a modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la îndemâna judecătorului, de către legiuitor, nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, și, ca atare, nu pot fi suspuse examinării de către instanța de recurs.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă să verifice numai în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, la situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
În cauză, urmare aprecierii și interpretării probatoriului administrat în dosar, instanta de apel a reținut o anumită situație de fapt care, conform considerentelor expuse, nu mai poate face obiectul examinării în recurs.
In atare situatie, toate criticile recurentului ce vizează probele dosarului, sub aspectul evaluării lor prin decizia atacată cu consecinte asupra stabilirii cotelor de contributie la dobandirea bunurilor comune si impartirea pasivului nu vor fi primite, iar motivul de modificare a hotărârilor prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, care vizează lipsa de temei legal, încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu este incident în cauză.
Nici critica privind greșita respingere a obiectiunilor formulate împotriva raportului de expertiza, critica fundamentata pe o enunțare in detaliu a caracteristicilor imobilului casa supus partajării, nu poate fi primita, constituindu-se tot . netemenicie si nu de nelegalitate a deciziei atacate.
Pe de alta parte, instanța de apel nu este obligata sa dispuna refacerea unui raport de expertiza intocmit cu ocazia judecării cauzei in prima instanța, art. 295 C. conferindu-i aceasta posibilitate numai daca apreciaza ca aceasta este necesar pentru soluționarea cauzei.
In ceea ce privește soluția data capătului de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecata, se constata ca recurentul isi întemeiază critica pe greșita compensare a acestora in conditiile in care doar apelul sau a fost admis, calea de atac declarata de catre reclamanta fiind anulata ca netimbrata.
Este adevărat ca cele doua cai de atac declansate impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Slatina au primit o soluționare diferita in sensul pretins de recurent, insa compensarea cheltuielilor de judecata nu a fost facuta in mod eronat de instanta de apel, ci este consecința anularii sentinței si evocării fondului, fiind respectate disp. art. 274 C..
Astfel, urmare a admiterii apelului paratului in temeiul art. 197 alin. 1 C., instanta a anulat sentința apelata si încheierea de admitere in principiu si a procedat la rejudecarea fondului, admitand atat cererea principala cat si in parte cererea reconvenționala.
In atare condiții, cum partea care cade in pretenții este obligata sa plateasca, la cerere, cheltuielile de judecata, cum in procesele de partaj părțile au calitate dubla, trebuind a suporta impreuna cheltuielile de judecata, in raport de cota ce li se cuvine, iar critica recurentului nu vizeaza cuantumul acestora, ci nelegala compensare a lor, nu se poate retine existenta unui motiv de nelegalitate a hotararii sub acest aspect.
In ceea ce priveste solicitarea recurentului de refacere a loturilor prin atribuirea casei in lotul intimatei, se retine ca aceasta nu este susținută de nici un argument pentru ca instanta de recurs sa poata face aprecieri asupra vreunui aspect de gresita aplicare a legii. Astfel fiind, in absenta unor critici concrete care sa se circumscrie motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 C., nu se poate constata incalcarea dispozițiilor legale privind formarea loturilor cu consecința schimbării componentei acestora, cum recurentul pretinde.
In temeiul art. 274 C., va fi obligat recurentul la plata sumei de 1.400 lei catre intimata reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu aparator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul T. G., împotriva deciziei civile nr. 103 din 9 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă PELEU(T.) I..
Obligă recurentul pârât T. G., către intimata reclamantă Peleu (T.) I., la plata sumei de 1.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2015.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud. R.M.
08.07.2015
Teh. F.I.
Jud. apel. O.M.P./
V.V.
| ← Nulitate/anulare act. Decizia nr. 3384/2015. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
