Pretenţii. Decizia nr. 455/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 455/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 26761/215/2010**

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 455/2015

Ședința publică de la 06 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE- A. M.

Judecător- S. P.

Judecător- R. M.

Grefier- F. I.

***

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamanții C. G., C. E., cât și de pârâții C. JUDEȚEAN D. și . DRUMURI ȘI PODURI D., împotriva deciziei civile nr.366 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții reclamanți C. G. și C. E., ambii asistați de avocat P. D., în baza împuternicirii avocațiale și recurentul pârât C. Județean D., reprezentat de d-nul secretar B. G., fiind lipsă recurenta pârâtă . DRUMURI ȘI PODURI D..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele:

- cele trei recursuri au fost declarate și motivate în termenul legal;

- recurenții reclamanți cât și recurentul pârât C. Județean D., au depus dovada achitării taxelor judiciare de timbru, iar intimata pârâtă . DRUMURI ȘI PODURI D., deși a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 160,25 lei și timbru judiciar de 3 lei, aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile.

Apărătorul recurenților reclamanți, face precizarea că, dintr-o eroare de dactilografiere, în motivele de recurs, s-a menționat greșit faptul că recursul a fost declarat împotriva deciziei civile nr.149 din 19.03.2014, decizia corectă fiind nr.366 din 23.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., solicitând a se lua act de această precizare.

Curtea, a pus în discuție excepția netimbrării cererii de recurs formulată de pârâta . DRUMURI ȘI PODURI D..

Apărătorul recurenților reclamanți, a solicitat admiterea excepției și anularea recursului, ca netimbrat.

Reprezentantul recurentului pârât C. Județean D., a lăsat la apreciere asupra excepției.

Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri, a apreciat cauza in stare de judecată și a acordat cuvântul, părților prezente asupra soluționării recursurilor.

Având cuvântul, avocat P. D., pentru recurenții reclamanții, a expus oral motivele scrise de recurs, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată în apel ,cât și a sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.

A susținut că, în mod nelegal instanța de apel a reținut că în ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru anii 2009-2012, în cadrul soluționării fondului cauzei, suma totală la care pârâtele ar fi trebuit obligate nu era de 6.220 lei, ce a reprezentat suma acordată de instanța de fond, ci suma de 2.068 lei pentru anii 2009-2011 și suma de 1.800 lei pentru anul 2012, astfel cum s-a arătat prin întâmpinarea formulată.

Referitor la motivul privind acordarea daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, solicită acordarea acestora, întrucât reclamanții au suferit un prejudiciu rezultat din atingerea adusă intereselor personale și care s-a manifestat atât prin suferință fizică cât și morală, la dosarul cauzei fiind depuse mai multe acte medicale care atestă afecțiunile acumulate dea lungul celor 10 ani de tergiversare a procesului de către pârâte.

A solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul recurentului pârât C. Județean D., a susținut oral motivele scrise de recurs, în raport de care a solicitat admiterea recursului ,modificarea deciziei recurată, cu consecința respingerii în tot a apelului declarat de către reclamanți, susținând că soluția pronunțată în apel, nu conține suficiente motivări concrete care să atragă admiterea apelului pentru capetele de cerere privind acordarea despăgubirilor civile reprezentând lipsa de folosință, precum și a despăgubirilor morale.

A solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanți.

Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul, asupra recursului declarat de intimatul pârât C. Județean D., a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinare.

CURTEA:

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanții C. G. și C. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. Județean D. și S.C. P. L. de Drumuri si Poduri D. ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata despăgubirilor ce reprezintă lipsa de folosința a terenului agricol; obligarea pârâtei C. Județean D. să stabilească statutul juridic al suprafeței de 300 m.p. din terenul lor agricol, pe care a început, in luna martie 2007 lucrarea de direcționare a apelor pluviale; obligarea pârâtelor, ca in cadrul lucrării de refacere a solului vegetal, prevăzut in expertiza tehnica si in procesul-verbal din 16.03.2007, sa procedeze la împrăștierea pe suprafața terenului agricol, a minim 10 basculante de pământ sănătos; obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri morale in suma de 10.000 lei apreciata de ei, reclamanții, ca fiind infima in raport cu vătămarea lor morală și fizică. Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 366 din 22 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., s-a admis pelul declarat de către apelantul-pârât C. JUDEȚEAN D., cu sediul în C., Calea Unirii, nr.19, județul D., împotriva sentinței civile nr. 8779/05.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/ 215/2010*, în contradictoriu cu reclamanții apelanți C. G. și C. E. și pârâta apelantă . DRUMURI ȘI PODURI D. SA.

S-a admis apelul declarat de către apelanta-pârâtă . DRUMURI ȘI PODURI D. S.A., cu sediul în C., ..10, județul D., împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu pârâtul apelant C. JUDEȚEAN D. și reclamanții apelanți C. G. și C. E., ambii cu domiciliul în C., Calea București, ., județul D..

S-a admis apelul declarat de către apelanții reclamanți C. G. și C. E., împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu pârâții apelanți . DRUMURI ȘI PODURI D. SA și C. Județean D..

A fost schimbată, în parte, sentința apelată în sensul că au fost obligate pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 3868 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 2009-2012, precum și a sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate.

Au fost obligați apelanții pârâți la plata, în solidar, către reclamanții apelanți a sumei de 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs (onorarii avocațiale).

P. a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

În rejudecare, în dosarul nr._, reclamanții au depus precizare a acțiunii, arătând că stabilirea statutului juridic al terenului în suprafață de 300 mp, să reprezinte în realitate obligarea pârâtului C. Județean D. să cumpere această suprafață de teren, afectată de lucrările drumului județean B82A, privind lucrarea de utilitate publică de direcționare a apelor pluviale, lucrări cum au fost reținute în decizia nr. 38/2009 a Curții de Apel C.. S-a solicitat și obligarea pârâtelor la împrăștierea și nivelarea deponiilor rezultate din colmatarea pârâului care preia apele pluviale din terenul agricol menționat, fiind menținute petitele privind despăgubirile morale, precum și cele rezultate din lipsa de folosință a terenului agricol, pentru anii 2009-2012.

S-a reținut de instanța de apel că, prin sentința nr.3088 /03.10.2008 a Tribunalului D.-Secția Comercială, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive privind pârâta C. Județean D., s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții C. G. și C. E., în contradictoriu cu pârâtele . DRUMURI SI PODURI SA și C. Județean D., au fost obligate pârâtele să efectueze lucrări de îndepărtare a resturilor de materiale de construcții - nisip și pietriș - de pe terenul în suprafață de 7500 mp,proprietatea reclamanților situat în sola 10 ,., ., jud. D., și de scarificare a acestui teren pentru refacerea solului vegetal pe direcția vechiului șanț colector, au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 2440,26 lei despăgubiri civile și la 522,66 lei cheltuieli de judecată si s-a respins cererea privind desființarea tubului de beton.

Prin decizia nr.38/25.02.2009 a Curții de Apel C.-Sectia Comercială s-au respins apelurile declarate de pârâții C. JUDEȚEAN D. și . DRUMURI ȘI PODURI D. SA împotriva sentinței nr.3088 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială în dosarul nr._ ,s-a admis apelul formulat de reclamanții C. G. și C. E. împotriva sentinței nr.3088 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială în dosarul nr._ ,s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a admis în totalitate acțiunea precizată,s-a admis cererea reclamanților privind obligarea pârâtelor de a efectua soluțiile tehnice menționate în procesul-verbal încheiat la data de 16 martie 2007, punctele 1, 2, 3, 4, încheiat între reclamantul C. G., C. Județean D. și .,s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței,s-au respins cererile formulate în apel de apelanții reclamanți privind despăgubirile aferente anului 2009 și daunele morale și au fost obligați intimații pârâți la plata sumei de 380,78 lei cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți.

Prin decizia nr.2621/28.10.2009 a ICCSJ– Secția Comercială, irevocabilă, s-au respins recursurile declarate de reclamanți împotriva deciziei nr.38/2009.

În considerentele deciziei nr.38/2009 s-a reținut că degradarea terenului s-a produs din culpa celor două pârâte și nu din cauza poziționării terenului, iar în considerentele sentinței nr.3088/03.10.2008 s-a reținut că ambele pârâte au o obligație solidară de a se asigura că lucrările sunt întocmite corect, iar în caz contrar de a dezdăuna pe cei prejudiciați pentru efectuarea lor necorespunzătoare.

Aceste lucrări constau în: translatarea podețului tubular la 1,00 m de marginea proprietății reclamantului, prevăzându-l cu o cameră de cădere betonată în amonte, o cameră de liniștire betonată în aval și un șanț de scurgere betonat cu adâncime medie de 0,40 m ce urma a se deversa în pârâul satului; îndepărtarea resturilor de materiale de construcții – nisip și pietriș - de pe terenul în suprafață de 7500 mp (T10, P40-41); scarificarea acestui teren pentru refacerea solului vegetal pe direcția vechiului șanț colector.

Prin primul motiv de apel, apelantele-pârâte au invocat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998-999 C.civ., pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, arătând că instanța de fond a reținut în mod nejustificat că reclamanții au suferit un prejudiciu datorită executării necorespunzătoare a lucrărilor și neefectuării celor de refacere, constând în degradarea solului și imposibilitatea cultivării lui, deși expertul N. V. a menționat că resturile de materiale de construcții se găsesc în cantități nesemnificative și nu constituie impedimente în exploatarea agricolă a terenului. Această susținere nu a putut fi reținută, deoarece prin sentința nr.3088 /03.10.2008 a Tribunalului D.-Secția Comercială, astfel cum a fost schimbată prin decizia nr.38/25.02.2099 a Curții de Apel C.-Sectia Comercială s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că, datorită executării necorespunzătoare a lucrărilor de reparații a DJ 82, reclamanții au încercat un prejudiciu constând în degradarea solului și distrugerea recoltei pentru anul 2005 și imposibilitatea cultivării lui pentru anii ulteriori, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, potrivit art. 998-999 C.civ., precum și obligația pârâtelor de a repara prejudiciul.

S-a stabilit obligația pârâtelor de a efectua soluțiile tehnice menționate în procesul-verbal încheiat la data de 16 martie 2007, punctele 1,2,3,4, între reclamantul C. G., C. Județean D. și S.C. LDP S.A. C., iar conform raportului de expertiză efectuat de dl. expert N. V. în prezenta cauză în primul ciclu procesual, la data efectuării expertizei, respectiv 25.03.2011, din dispozițiile menționate în decizia civilă nr. 38/25.02.2009 a Curții de Apel C., s-a realizat numai translatarea podețului care traversează șoseaua, fără camerele de cădere și liniștire și fără șanțul de scurgere betonat.

În rejudecare s-a încuviințat cererea pârâtei S.C. LDP S.A. privind efectuarea unei expertize specialitatea construcții civile, cu obiectivul: dacă la momentul actual se mai impune efectuarea lucrărilor stabilite prin procesul-verbal încheiat între părți și prin decizia nr. 38/2008, având în vedere că drumul județean 82A, aflat în vecinătatea terenului reclamanților, a fost între timp asfaltat, fapt ce nu mai determină scurgerea apelor și deversarea de pietriș și nisip pe terenul reclamanților, lucrarea fiind efectuată de d-na expert Locusteanu E.. A constatat d-na expert că nu s-au executat următoarele lucrări: în amonte camera de cădere betonată și camera de liniștire aval – betonată; șanțul de scurgere betonat, pentru deversarea apelor pluviale în pârâul colector al satului Călinești; scarificarea pentru refacerea solului vegetal afectat de scurgerile necontrolate prin podețul tubular.

Instanța a reținut că necesitatea efectuării acestor lucrări se impune nu numai ca efect al stabilirii lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar și a faptului că, în lipsa acestora, terenul proprietatea reclamanților este supus unor degradări continue, așa cum a rezultat din raportul efectuat de d-na expert Locusteanu.

Astfel, a reieșit că lipsa camerei de cădere amonte și a camerei de liniștire aval, ce urmau a se executa la capetele tubului de beton, a dus la crearea unor gropi la cele două capete ale tubului, de dimensiuni considerabile, în aval groapa ajungând chiar aproape de limita carosabilă a drumului, iar în lipsa realizării unui canal de beton cu panta de scurgere spre pârâul colector al satului Călinești, s-a produs erodarea pereților șanțului de pământ, micșorând banda de protecție de 1,00 m la limita de vest a proprietății, stabilită prin procesul-verbal.

Prin urmare, în prezenta cauză, reținându-se puterea de lucru judecat a sentinței nr. 3088 /03.10.2008 a Tribunalului D.-Secția Comercială, astfel cum a fost schimbată prin decizia nr. 38/25.02.2099 a Curții de Apel C.-Sectia Comercială, în mod corect a apreciat prima instanță că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, potrivit art. 998-999 C.civ., existând obligația pârâtelor de a repara prejudiciul, care continuă să se producă drept urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a dispozițiilor menționate în aceste hotărâri judecătorești.

Astfel, nu s-a putut reține că prejudiciul s-a produs ca urmare a poziționării terenului reclamanților, mai jos decât zona drumului, ce ar avea ca efect scurgerea apelor în mod natural de pe versanții din amonte pe terenul reclamanților, cum au susținut apelantele-pârâte.

Aceasta deoarece, prin sentința menționată anterior, s-a stabilit că fapta culpabilă a celor două pârâte a determinat degradarea terenului reclamanților, stabilindu-se totodată și necesitatea efectuării anumitor lucrări pentru readucerea terenului în starea inițială, aspecte față de care nu se poate invoca neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998 – 999 C.civ., ca urmare a inexistenței impedimentelor la cultivarea terenului (ce ar reieși din faptul că, potrivit declarației martorului M. G., audiat de instanța de fond în rejudecare, terenurile din zonă aflate în situații similare sunt cultivate).

Nu a avut relevanță nici că în prezent, așa cum reieșit din raportul întocmit de d-na expert Locusteanu E., deversarea de pietriș și nisip pe terenul reclamanților nu mai poate fi posibilă, întrucât depozitele au fost epuizate la finalizarea lucrărilor.

Tribunalul a mai reținut că nici la momentul actual nu au fost realizate de către pârâte toate lucrările stabilite în sarcina acestora, conform procesului-verbal încheiat între părți la data de 11.09.2014 realizându-se în plus doar scarificarea pe o lățime de 10 ml de la amplasamentul fostului tub pentru podeț, în condițiile în care obligația de scarificare exista pentru întregul teren, în vederea refacerii solului vegetal pe direcția vechiului șanț colector.

Oricum, perioada pentru care se solicită în prezenta cauză repararea prejudiciului este 2009-2012, perioadă în care lucrările stabilite în sarcina pârâtelor nu fuseseră efectuate.

Asupra motivului de apel invocat de apelantele-pârâte privind autoritatea de lucru judecat în privința solicitării de împrăștiere și nivelare a deponiilor, tribunalul a reținut că în mod corect a respins instanța de fond această excepție, întrucât nu este îndeplinită condiția identității celor trei elemente (părți, obiect și cauză), fiind vorba de o cerere nouă, formulată pentru prima oară în prezenta cauză.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepție procesuală conform art. 166 C.proc.civ. și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.

În manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), însă nu și atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești.

Obiectul cererii deduse judecății în dosarul nr._ a constat în efectuarea soluțiilor tehnice menționate în procesul-verbal încheiat la data de 16.03.2007 pct. 1, 2, 3, 4, iar în prezenta cauză unul dintre petite este obligarea pârâtelor la împrăștierea și nivelarea deponiilor, operațiune anterioară scarificării solului vegetal.

Deasemenea din raportul de expertiză întocmit de expert N. V. si din răspunsul la obiecțiuni a rezultat că împrăștierea deponiilor rezultate din decolmatarea pârâului si nivelarea lor poate înlocui „aducerea pământului” solicitat de reclamanți (deponiile fiind rezultatul actiunii apei de scurgere de la suprafața solului).De altfel reclamanții au arătat că sunt de acord cu soluția propusă de expert si anume înlocuirea împrăștierii celor 10 basculante de pământ cu împrăștierea și nivelarea deponiilor.

S-a constatat însă că este întemeiat motivul de apel din apelul apelantelor-pârâte privind cuantumul prejudiciului și contrarietatea dintre considerentele sentinței apelate și dispozitivul acesteia.

Astfel, prin raportul de expertiza depus la dosarul de fond in primul ciclu procesual de catre expertul N. V., s-a cuantificat prejudiciul incercat de catre reclamanti la suma de 2068 lei pentru anii 2009-2011, iar pentru anul 2012, cuantumul prejudiciului a fost stabilit la 1800 lei, conform precizării și modului de calcul depus de reclamanți la fila 71 în rejudecare.

In consecinta, suma de 3868 lei reprezinta contravaloarea lipsei de folosina a terenului cu care se impune a fi despagubiti reclamantii.

Tribunalul a constatat că, referitor la cuantumul prejudiciului stabilit pentru anii 2009-2011 reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efctuată de dl. expert N. V., astfel că nu s-a justificat acordarea de către instanța de fond a unei sume mai mari decât cea stabilită de expert.

In apelul lor, apelantii au criticat respingerea cererii privind obligarea paratului C. Judetean D. la cumpararea terenului si a cererii privind acordarea daunelor morale.

Referitor la primul motiv din apelul reclamantilor, în mod corect a reținut instanta de fond că nimeni nu poate fi obligat sa cumpere, sa achizitioneze un bun, obligarea unei persoane la încheierea unui contract contravenind principiului libertății contractuale.

Daca statul întrevede utilitatea pentru folosinta publica a unui bun, atunci are posibilitatea de a urma procedura speciala prevazuta de lege.

A fost însă întemeiat motivul de apel privind neacordarea de către prima instanță a daunelor morale.

P. acordarea unor daune morale este necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate și este, deci, necesară existența unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanței găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora.

Dauna morală reprezintă orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane sau, altfel spus, prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale nepatrimoniale și care se manifestă prin suferință fizică sau morala pe care o resimte victima. Daunele morale sunt, deci, consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale când fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.

La stabilirea existenței și întinderii prejudiciului, instanța a avut în vedere importanța valorii lezate, gravitatea și intensitatea durerii psihice suferite, dar și necesitatea ca suma acordată, cu titlu de daune morale, să nu constituie o sursă de îmbogățire, ci doar să rămână un mijloc de compensație pentru victimă.

Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru aceasta în momentul respectiv. În cazul suportării unor prejudicii morale, fiecare persoană vătămată acordă o prețuire diferită valorilor lezate care, prin însușirile lor, îi satisfac anumite nevoi și aspirații.

Daunele morale pot consta în dureri fizice sau psihice, prejudiciul estetic, prejudiciul de agrement ce reprezintă restrângerea posibilităților victimei de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacții materiale și spirituale pe care aceasta le poate oferi, prejudiciul fiziologic sau corporal ce rezultă din vătămări corporale, prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnității, prestigiului sau cinstei unei persoane ca urmare a proferării de expresii insultătoare, calomnii, defăimări ori denigrări la adresa unei persoane, prejudiciul rezultând din moartea unei persoane apropiate.

În speță, a fost evident că, pe lângă prejudiciul material, apelanții-reclamanți au suferit și unul moral, ca urmare a neconformării pârâtelor sentinței nr. 3088 /03.10.2008 a Tribunalului D.-Secția Comercială, astfel cum a fost schimbată prin decizia nr. 38/25.02.2099 a Curții de Apel C.-Sectia Comercială, iar lungul șir de procese le-a creat o stare de disconfort care nu poate ramane fara reparatie. În acest sens s-a reținut că nu pot fi ignorate problemele medicale pe care reclamanții le au și care au rezultat din actele medicale depuse de aceștia, probleme care, fără a se putea stabili clar că au fost consecința comportamentului pârâtelor, fiind evident că au existat în perioada dedusă judecății, dar și în prezent. Apelantii reclamanti s-au confruntat atât cu inconvenientele rezultate din atitudinea prejudiciabilă a paratelor care le-a afectat modul de exercitare a prerogativelor dreptului de proprietate, dar și cu problemele medicale, iar frustrarea pe care o resimt reprezinta un prejudiciu de natura morala de necontestat.

În consecință, Tribunalul a admis in parte cererea apelantilor reclamanti, pentru suma de 5000 lei daune morale, cuantum apreciat de instanța ca suficient pentru repararea prejudiciului moral încercat.

P. aceste considerente, în baza art. 296 C.pr.civ., s-au admis apelurile, a fost schimbată, în parte, sentința apelată în sensul obligării pârâtelor la plata către reclamanți a sumei de 3868 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 2009-2012, precum și a sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.

În baza art. 274 C.pr.civ., au fost obligați apelanții pârâți la plata, în solidar, către reclamanții apelanți a sumei de 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs (onorarii avocațiale).

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C. G., C. E. cât și pârâții C. Județean D. și . Drumuri și Poduri D. SA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie:

Prin motivele de recurs, formulate de reclamanți, aceștia susțin că în mod nelegal instanța de apel a reținut că în ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință pentru anii 2009-2012, în cadrul soluționării fondului cauzei suma totală la care pârâtele ar fi trebuit a fi obligate nu era de 6220 lei, ce a reprezentat suma acordată de instanța de fond, ci suma de 2068 lei pentru anii 2009-2011 și suma de 1800 lei, pentru anul 2012; aceasta susținere fiind greșită, iar faptul că nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză cu privire la acest calcul, au considerat că fiind vorba numai de un simplu calcul matematic, nici nu era nevoie ca expertul să refacă aritmetic, deoarece chiar instanța din oficiu putea îndrepta greșeala.

P. că expertul la suma calculată privind lipsa de folosință a terenului pentru anii 2009-2011 a aplicat o cota de reducere de 40%, ca si când reclamanții ar fi obținut recolta ca și când terenul ar fi fost arendat, ceea ce nu era adevărat; era nevoie de punctul de vedere și refacerea calculului numai dacă obiecțiunea privea chestiuni tehnice speciale, care erau mai presus de știința instanței de judecată, ceea ce nu era cazul; un simplu calcul matematic îl putea efectua instanța, așa cum de altfel pentru anul 2012, reclamanții au calculat lipsa de folosință a terenului, conform indicelui de la statistică, nefiind vorba de punctul de vedere al unui specialist. P. aceste motive, instanța de apel ar fi trebuit să acorde lipsa de folosință a terenului pentru anii 2009-2011, astfel cum a acordat instanța de fond în rejudecare, respectiv suma de 6220 lei.

Astfel, cum au motivat în cadrul instanței de fond, iar instanța a reținut toate aceste apărări, în cadrul raportului de expertiză întocmit de expert. N. V., astfel cum acesta a calculat în fișa de calcul a despăgubirilor, pentru fiecare an, a se vedea la rubrica Valoarea netă(prejudiciu), la suma calculată pentru fiecare an în parte, pentru cei 7500 mp afectați de lipsa lucrărilor din partea intimatelor, aplică o reducere de 40%, reducere care s-ar aplica numai în situația în care terenul reclamanților ar fi fost arendat și atunci nu ar mai fi putut fi despăgubiți pentru tot terenul, ci doar pentru 40% din teren; ori reclamanții niciodată nu au avut cei 7500 mp de teren concesionați sau arendați, astfel că în mod greșit expertul a aplicat această reducere; și în mod corect, instanța de apel ar fi trebuit să rețină suma menționată la fond, deoarece instanța de fond a reținut aceste aspecte, ce au fost criticate, inclusiv în cadrul primului apel, ce a fost admis și casată sentința; astfel, pentru anul 2009 trebuia reținută suma de 1952 lei, pentru 2010 suma de 1440, pentru anul 2011 suma de 1780 lei, iar pentru anul 2012, conform indicelui de la statistică suma corect reținută de instanțe de 1800 lei.

Și în precizările formulate la instanța de fond în rejudecare, au arătat că prejudiciul constând în lipsa de folosință pentru anii 2009-2012 este în sumă de 6220 lei;

Consideră că în mod corect a reținut și instanța de apel faptul că urmare lucrărilor neexecutate de către cele două intimate, situație ce trenează din anii 2005, este de netăgăduit faptul că urmare lipsei de folosință a terenului le-a fost cauzat un prejudiciu, iar întinderea prejudiciului a fost calculat în funcție de raportările statistice la hectar pentru grâu și porumb; ori pe lângă faptul că s-a calculat acest prejudiciu statistic, să se mai aplice și o reducere de 40% din cantitatea calculată de produse pentru cei 7500 mp, fără a exista vreo dovadă certă că terenul reclamanților este sau nu arendat este nelegal.

Referitor la capătul de cerere al daunelor morale, astfel cum a reținut și instanța de apel, urmare a trenării efectuării lucrărilor de scarificare și de punere în aplicare a procesului verbal din data de 16.03.2007, ce a constituit dispozitivul deciziei nr.38/2009 a Curții de Apel C., față de momentul actual este de necontestat faptul că a trecut un mare interval de timp, ce implică un consum nervos și o stare de discomfort; dar suma de 5000 lei acordată de instanța de apel este nesemnificativă față de suferința produsă, fiind binecunoscut faptul că întinderea prejudiciului trebuie să fie în concordată cu suferința, ori in anii trecuți numai din 2007(data adoptării soluției tehnice din procesul verbal întocmit cu pârâtele) și pană în prezent, când nu s-a stins litigiul, s-au scurs mai bine de 7 ani.

Chiar dacă instanța apreciază că o perioadă de 7 ani nu este simbolică pentru crearea unei suferințe fizice și psihice, deoarece au dovedit faptul că sunt persoane cunoscute și respectate în societate.

Este bine cunoscut faptul că în cazul unor loviri sau alte violențe, de 10-20 zile de îngrijiri medicale, instanțele acordă sume net superioare față de suma solicitată, ori în cazul de față suferința există de cel puțin 8 ani, iar în raport de înscrisurile depuse atât medicale, dar și cele privind probitatea morală și faptul că sunt persoane cunoscute, publice, în mod greșit instanța de apel le-a acordat numai suma de 5000 lei, iar nu suma integrală solicitată de 10.000 lei; nu s-a avut în vedere vârsta, toate demersurile ce le-au efectuat pentru soluționarea amiabilă a litigiului, faptul că au fost și la conciliere directă cu aceștia, dar fără un rezultat concret; de asemenea, urmare efortului fizic efectuat, deoarece ajunseseră să care inclusiv cu roaba materialele aduse pe teren de apele pluviale, recurentului C. G. i s-au declanșat boli osoase, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse; debutul bolilor a fost concomitent cu efortul fizic depus.

Astfel că, despăgubirile morale trebuiesc acordate în totalitate, deoarece este vorba inclusiv de suferința morală la care au fost supuși încă de la apariția incidentului de față, cauzat din culpa pârîtelor, încă din anul 2005(aproximativ 10 ani).

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.299 și urm.Cod pr.civ.

Prin motivele de recurs, formulate de recurentul pârât C. Județean D., se critică faptul ca decizia nr.366/2015 nu conține suficiente motivări concrete care sa atragă admiterea apelului pentru capetele de cerere privind acordarea despăgubirilor civile reprezentând lipsa de folosința in cuantum de 3868 lei si a despăgubirilor morale in cuantum de 5000 lei. In cele ce urmează vor dezvolta aceste aspecte.

In ceea ce privește reținerea conform căreia la momentul actual nu au fost realizate toate lucrările stabilite conform procesului-verbal din data de 11.09.2014, realizându-se in plus doar scarificarea pe o latime de 10 ml, menționează ca aceasta reținere a instanței nu este reala, scarificarea efectuata a fost cea necesara, acceptata de părțile antrenate in litigiu. Din moment ce părțile au considerat ca aceasta este soluția optima pentru scarificare, instanța nu poate interveni in învoiala pârtilor. In acest sens, la dosarul cauzei exista procesul-verbal din 11.09.2014 pe care părțile nu l-au contestat.

Mai mult decât atât, anterior lunii septembrie, intre aceleași parți intre care se poarta litigiul, in data de 08.08.2014, s-a încheiat un alt proces-verbal in cuprinsul căruia s-au stabilit lucrările ce s-au efectuat si cele ce urmează a fi efectuate, printre care si continuarea scarificarii pe o latime de 10 ml. Acest aspect a fost stabilit de părțile din litigiu, drept urmare instanța de apel nu poate pronunța o soluție in neconcordanță cu voința părților transcrisa in act, lucru pe care de fapt l-a făcut.

Concluzionând, toate lucrările la care au fost obligați in temeiul procesului-verbal din 16.03.2007 au fost realizate.

Cu referința la lipsa de folosința a terenului pentru anii 2009-2012 care a atras obligarea la plata despăgubirilor civile, apreciază faptul ca acest capăt de cerere trebuia respins de către instanța de apel ca fiind neîntemeiat, deoarece nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 998-999 cod civil pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

Reținerea inițiala a instanței de apel este contradictorie in sensul ca se menționează ca inițial reclamanții au suferit un prejudiciu datorita executării necorespunzatoare a lucrărilor si neefectuarii celor de refacere, constând in degradarea solului si imposibilitatea cultivării lui, desi, in expertiza tehnica dispusa de către instanța, expertul tehnic V. N. menționează in mod clar ca "Resturile de materiale de construcții se găsesc in cantități nesemnificative si nu constituie impedimente in exploatarea agricola a terenului."

Concluzionând, aspectele statuate in expertiza tehnica nu au fost luate in considerare de către prima instanța de apel si nici de a doua instanța de apel in rejudecare.

In continuarea tezei subscrisei de susținere a acestui recurs, se invocă si reținerile unei alte expertize, anume aceea efectuata de către expertul tehnic Locusteanu E., numit in prezenta cauza, in răspunsul la obiectiunile formulate la raportul de expertiza întocmit, unde menționează in ca, " deversarea de pietriș si nisip pe terenul reclamanților nu mai poate fi posibila întrucât depozitele au fost epuizate la finalizarea lucrărilor."

Nici de aceasta constatare a expertului instanța de apel nu a ținut cont, cu toate ca era ținuta sa aprecieze probatoriul administrat.

Referitor la plata despăgubirilor morale acordate de instanța de apel in suma de 5000 lei, inițial, instanța de fond, in mod temeinic si legal, a respins acest capăt de cerere formulat de reclamanți, reținând in mod corect ca nu exista legătura de cauzalitate intre afecțiunile medicale invocate de reclamanți si litigiul aflat pe rol.

In doctrina dreptului, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusa existentei fizice a persoanei, integrității corporale si a sanatatii, cinstei, demnității si onoarei, prestigiului profesional.

Prima instanța de apel, in considerente stabilește ca, "desi nu se poate afirma cu certitudine ca exista o legătura de cauzalitate intre afecțiunile de care suferă reclamantul si șirul lung al problemelor legate de teren" considera totuși ca "trenarea soluției acceptabile pentru reclamanți un interval de timp atât de mare, implica un consum nervos si o stare de disconfort care nu poate ramane fara reparație."

Or, din actele medicale depuse la dosar si din declarația martorului nu se poate retine ca acțiunile sau inacțiunile subscrisei referitoare la lucrările de refacere a terenului au determinat un prejudiciu de natura nepatrimoniala, reclamanții nefacand dovada daunelor morale solicitate.

In considerentele sentinței recurate, a doua instanța de apel in rejudecare retine in mod incorect faptul ca nu pot fi ignorate probleme medicale ale reclamanților si care rezulta din actele medicale, probleme care, fara a se putea stabili clar ca au fost comportamentul paratelor, este evident ca au existat in perioada dedusa judecații dar si in prezent.

Solicită instanței de recurs sa observe cum instanța de apel in rejudecare retine faptul ca afecțiunile reclamanților nu sunt acțiunea directa a paratelor, dar totuși li se acorda daune morale doar pentru simplul fapt ca au avut litigii cu subscrisul C. Județean.

Daca se va menține aceasta soluție, incomplet motivata si nesustinuta de probe concrete, se va crea un precedent de care reclamanții se vor putea uza toata viata, in sensul de a ne chema in judecata atâta timp cat afecțiunile medicale trenează.

Mai mult, nu orice persoana care suferă o afecțiune medicala si care ale litigii pe rol fara legătura afecțiunea medicala, se poate prevala in mod abuziv de acest aspect pentru a dobândi daune morale.

Reclamanții au fost aceia care au inițiat si menținut litigiile in instanța si tot aceastia sunt titularii cererii de daune morale datorita faptului ca litigiile au durat prea mult sau sunt purtători de afecțiuni medicale.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 alin.1 pct.6,7,8 și 9 Cod pr.civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă . Drumuri și Poduri SA D., fără a-l timbra.

În ședința publică din data de 6 iulie 2015 s-a ridicat, din oficiu, excepția netimbrării recursului declarat de pârâta . DRUMURI ȘI PODURI D. SA, și examinând cu prioritate această excepție s-au constatat următoarele:

Prin art.1 din legea 146/1997, așa cum a fost modificată, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art.20 alin. 3 din Legea 146/1997 și art.30 din Normele de aplicare ale acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Din actele dosarului rezultă că recurenta pârâtă nu a timbrat anticipat recursul, astfel că pentru termenul de judecată din data de 6 iulie 2015 i s-a pus în vedere să timbreze, fiind legal citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 160,25 lei și 3 lei timbru judiciar, după cum reiese din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 19 din dosarul de recurs.

La termenul menționat, Curtea a constatat că recurenta pârâtă nu s-au conformat obligației de timbrare, astfel că făcând aplicațiunea dispozițiilor Legii 146/1997, recursul va fi anulat ca netimbrat.

Recursul declarat de reclamanți este nefondat, iar recursul declarat de pârâtul C. Județean D. este fondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs formulat atât de reclamanții C. G. și C. E. cât și de pârâtul C. Județean D., privind modul de soluționare a cererii privind acordarea despăgubirilor materiale, constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului în litigiu, este nefondat, pentru următoarele:

Curtea constată că recursul declarat de reclamanți s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civ., în timp ce recursul declarat de pârâtul C. județean D. s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 alin.1 pct.6,7,8 și 9 Cod pr.civ.

Potrivit dispozițiilor art.304 pct.6 Cod pr.civ. recursul este admisibil dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că acest motiv de modificare este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății.

În speță, recurentul pârât nu a susținut expres și nu a dovedit că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor cererilor deduse judecății, fiind astfel neîntemeiat acest motiv de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul este admisibil atunci când, prin hotărârea atacată, instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Altfel spus, acest motiv de recurs, sancționează hotărârea prin care s-a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., trecând peste voința părților exprimată în actul dedus judecății.

În speță, Curtea constată că criticile dezvoltate de recurentul pârât C. Județean D., subsumat acestui motiv de nelegalitate sunt nefondate, nefăcându-se dovada încadrării criticilor în condițiile prevăzute de art.304 pct.8 Cod pr.civ, în sensul „interpretării greșite a actului juridic dedus judecății”.

Referitor la criticile reclamanților C. și pârâtului C. Județean D. dezvoltate, în privința modului de soluționare a cererii în despăgubiri materiale pentru lipsa de folosință a terenului, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ., Curtea apreciază de asemenea că sunt nefondate, în considerarea următoarelor:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.

Altfel spus, motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă la încălcarea unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează interpretarea eronată a unei norme juridice.

Deși, recurenții reclamanți și recurentul pârât C. Județean D. au indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct. 9 Cod pr.civ. nu a structurat criticile formulate, în raport de niciuna dintre ipotezele prevăzute și nu au argumentat corect niciuna dintre ele.

Astfel, analiza probelor în raport de care instanța de apel a dispus asupra modului de soluționare a cererii în despăgubiri materiale, constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului în litigiu în perioada 2009-2012, nu constituie argument suficient pentru a susține lipsa de temei legal a deciziei criticate. Modul de redactare al deciziei și analiza amplă și riguroasă a înscrisurilor depuse în probațiune, demonstrează preocuparea instanței de apel de a fundamenta soluția pronunțată pe probe și pe dispozițiile legale aplicabile speței.

Altfel spus, situația de fapt riguros stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar criticile recurenților sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale pentru lipsa de folosință a terenului în litigiu în perioada 2009-2012 nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate, fiind critici de netemeinicie.

De altfel, recurenții reclamanți și recurentul pârât, în argumentația criticilor formulate s-au referit la interpretarea probelor, respectiv a raportului de expertiză, aspect ce vizează chestiuni de netemeinicie, ce privesc fondul cauzei și nicidecum motiv de nelegalitate.

În cazul de față, rezultă fără echivoc că motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reține că recurenții reclamanți și recurentul pârât, prin argumentele aduse au cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii.

Este de reținut că simpla nemulțumire a părților cu privire la soluțiile pronunțate de instanța de apel, modalitatea în care instanța a analizat probele administrate în cauză, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul cenzurii instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 Cod pr.civ.

În raport de considerentele expuse, Curtea constată că sunt nefondate criticile din recursul declarat de reclamanți și din recursul declarat de pârâtul C. Județean D., în privința modului de soluționare a cererii privind acordarea despăgubirilor materiale, constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului în litigiu.

Examinând decizia din apel, în raport de criticile din recursul declarat de reclamanți și pârâtul C. Județean D., referitoare la acordarea daunelor morale, Curtea constată următoarele:

Art. 304 pct.7 Cod pr.civ., invocat de recurentul pârât C. Județean D., reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată.

Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care rezultă atât temeinicia cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv.

Motivarea străină de natura pricinii se regăsește într-o hotărâre, atunci când argumentele avute în vedere de instanță în considerentele acesteia nu au legătură cu soluția și nu sunt de natură să o susțină.

În cauză, în ceea ce privește hotărârea pronunțată de instanța de apel se regăsește ipoteza existenței considerentelor contradictorii, invocată de pârâtul C. Județean D., în contextul în care instanța de apel, în considerente stabilește: “nu pot fi ignorate problemele medicale pe care reclamanții le au și care au rezultat din actele medicale depuse de aceștia, probleme care, fără a se putea stabili clar că au fost consecința comportamentului pârâtelor, fiind evident că au existat în perioada dedusă judecății, dar și în prezent. Apelantii reclamanti s-au confruntat atât cu inconvenientele rezultate din atitudinea prejudiciabilă a paratelor care le-a afectat modul de exercitare a prerogativelor dreptului de proprietate, dar și cu problemele medicale, iar frustrarea pe care o resimt reprezinta un prejudiciu de natura morala de necontestat”.

Așadar, din aceste considerente rezultă atât temeinicia cât și netemeinicia cererii privind acordarea daunelor morale, circumstanțe avute în vedere de legiuitor pentru ca hotărârea să fie susceptibilă de reformare pe calea recursului.

În susținerea cererii formulată de reclamanți, privind acordarea daunelor morale, aceștia au invocat atitudinea prejudiciabilă a pârâților C. Județean D. și a unității . Drumuri și Poduri D. SA, care începând cu anul 2005 le-au afectat reclamanților modul de exercitare a prerogativelor dreptului de proprietate, de a-și lucra terenul agricol, în sensul invocării refuzului repetat al pârâtelor de a evacua piatra de pe terenul agricol, capăt de cerere în care au apreciat că solicitarea plății de despăgubiri morale în sumă de 10 000 lei este infimă, în raport de vătămarea morală și fizică, urmare a comportamentului degradant manifestat de conducerea și departamentul juridic al Consiliului județean D., în instanțele de judecată și în afara acestora, în decursul a 6 ani de procese care nu se mai termină.

Curtea constată că, în prezenta cauză, în baza acțiunii formulate de reclamanți, instanța a dispus obligarea pârâților la plata unor despăgubiri materiale, făcând aplicarea dispoz.art.998-999 Cod civil., în privința obligării pârâților, la repararea prejudiciului adus reclamanților pentru neîndeplinirea corespunzătoare a dispozițiilor menționate în sentința civilă nr.3088/3.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, astfel cum a fost schimbată prin decizia nr.38/25.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția Comercială.

Daunele morale, reprezintă consecințe de natură patrimonială prin atingerea adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane, cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, contând în atingeri ale personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial.

Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la viață, la sănătate și integritate corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale.

În speță, nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu moral reclamanților, în sensul că, li s-ar fi restrâns posibilitățile acestora de a se bucura de viață, de satisfacții spirituale sau că i s-ar fi adus atingere onoarei, demnității, prestigiului acestora, astfel încât prin acordarea de către instanță a despăgubirilor materiale, Curtea apreciază că s-a făcut dovada reparării prejudiciului material suferit de reclamanți, nefăcându-se dovada producerii unui prejudiciu moral.

Totodată, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art.998-999 Cod civil, respectiv a unei legături de cauzalitate între afecțiunile de care suferă reclamantul și acțiunile sau inacțiunile pârâtelor, referitoare la lucrările de refacere a terenului, sau prin executarea unor lucrări necorespunzătoare, litigiile derulate între părți nefiind de natură a atrage producerea unor daune morale pentru reclamanți.

Sub acest aspect, sunt nefondate criticile din recursul reclamanților referitoare la subevaluarea cuantumului daunelor morale acordate acestora în apel, fiind, însă, întemeiate criticile din recursul pârâtului C. Județean D., în privința nelegalității hotărârii prin care s-a admis cererea privind daunele morale.

Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civ., constatând că decizia din apel este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct. 7 și 9 Cod pr.civ., invocate de pârâtul C. Județean D., numai în privința modului de soluționare a cererii privind acordarea daunelor morale, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C. G. și C. E. și a se admite recursul declarat de pârâtul C. Județean D., împotriva deciziei civile nr.366 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Civilă, în dosarul nr._ .

Se va modifica în parte decizia, în sensul că se va respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale și se vor menține restul dispozițiilor deciziei.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta . Drumuri și Poduri D. SA.

Respinge recursul declarat de reclamanții C. G. și C. E..

Admite recursul declarat de pârâtul C. Județean D., împotriva deciziei civile nr.366 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții C. G., C. E..

Modifică în parte decizia, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2015.

pentru

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. M. S. P. R. M., aflat în

C.O.semnează

Președinte instanță

Grefier,

F. I.

Red.jud. A.M.

15.07.2015

Teh. F.I./3 ex/

Jud. apel.V.P./

D.G.

← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 473/2015. Curtea...		Strămutare. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel CRAIOVA →

Pretenţii. Decizia nr. 455/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 455/2015. Curtea de Apel CRAIOVA