Grăniţuire. Decizia nr. 449/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 3329/184/2007*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 449
Ședința publică de la 06 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. M.
Judecător - S. P.
Judecător - R. M.
Grefier - F. I.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanții A. M., C. F., C. M., S. C., A. E., A. D. -F., A. F. prin procurator A. M., împotriva deciziei civile nr.168 din 05.03.2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant A. M. asistat de avocat M. L., recurenții reclamanți C. F., C. M., S. C., A. E., A. D. -F., A. F. prin procurator A. M., reprezentanți de avocat M. L. și intimatul pârât C. M., prin procurator C. P. și reprezentat de avocat N. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, este timbrat, iar prin serviciul registratură al instanței, au fost depuse la dosarul cauzei, de către recurenții reclamanți, la data de 1 iulie 2015, note de ședință, după care:
Avocat L.M., pentru recurenți, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în susținerea motivelor de recurs și proba cu expertiză tehnică de specialitate, probe solicitate și în fața instanței de apel.
Avocat N.V., pentru intimatul pârât, s-a opus probelor solicitate de recurenții reclamanți, prin apărătorul ales, apreciind ca nu sunt utile cauzei, instanța de apel a respectat toate dispozițiile din decizia de casare a instanței de recurs, a admis inclusiv obiecțiunile formulate de reclamanți la raportul de expertiză întocmit în cauză. A solicitat respingerea probelor.
Instanța, analizând, dat fiind faptul că înscrisurile solicitate ca probă de către recurenți, au fost atașate la dosar, apreciază ca fiind inutilă solicitarea recurenților reclamanți, astfel că respinge proba cu înscrisuri. În ceea ce privește proba cu expertiză, o apreciază ca fiind inadmisibilă această solicitare, în fata instanței de recurs, și în acest sens respinge și această probă.
Constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului:
Avocat M. L., pentru recurenții reclamanți, a expus oral motivele invocate în scris, în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei cu reținere pentru rejudecare. Consideră hotărârea pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică, instanța de apel nu a respectat recomandările deciziei de casare nr. 1156/2011 a Curții de Apel C., care a recomandat ca instanța de apel să stabilească în concret revendicarea suprafeței de 12 mp, întinderea suprafețelor. De asemenea, Curtea de Apel C. a recomandat trasarea unui hotar care să respecte prevederile legale privind picătura streșinii, această recomandare nefiind respectată.
Tot Curtea de Apel, a recomandat ca tulpinile de salcâmi să fie considerate puncte de reper, avându-se în vedere că acestea se aflau de o parte și de alta a gardului. Instanța de apel a omologat o expertiză care consideră tulpinile de salcâm ca elemente de gard și nu ca puncte de reper.
A mai susținut că hotărârea, în analiza probelor, a reținut alte stări de fapt decât cele reale, menționându-se că problema diminuării suprafețelor a fost lămurită de Primăria Șopârlița, instanța de apel revenind la acest răspuns solicitând să se menționeze diminuările ce au avut loc, dar lămurirea a rămas fără răspuns.
Concluzionând, a mai susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică și în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată., avându-se în vedere diferența de 300 lei, întrucât în hotărâre nu se explică cum s-a ajuns la această sumă, în condițiile în care reclamanții au achitat toate cheltuielile cu expertizele efectuate în cauză.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Avocat N.V., pentru intimatul, a apreciat ca fiind legală și temeinică decizia atacată cu recurs și a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate prin întâmpinarea formulată, susținând că instanța de apel pentru a se pronunța, a dispus în conformitate cu dispozițiile deciziei de casare, efectuarea unei expertize care a avut în vedere stabilirea în concret a zonei de conflict dintre părți și respectiv a hotarului despărțitor, iar expertiza efectuată s-a făcut în baza datelor înscrise în titlurile de proprietate, avându-se în vedere și dispozițiile instanței de casare, în sensul că a măsurat și evidențiat distanțele intermediare la suprafețele deținute de ambele părți perpendicular cu hotarele existente.
De asemenea, consideră că și cheltuielile de judecată au fost corect stabilite de către instanța de apel.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la nr. 1179/13.05.2003, reclamanta A. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 26.05.2003, pârâtul a depus o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea pârâtei reclamante A. M. la modificarea acoperișului la părului și magazia construite la o distanță de aproximativ 40-50 cm distanță de la linia de hotar, fără. respectarea distanței prevăzute de lege, astfel încât apa de ploaie și zăpada se scurg pe gardul pârâtului, degradându-1; obligarea pârâtei reclamante la refacerea gardului distrus sau la imputarea cheltuielilor cu refacerea lui ca urmare a distrugerii lui prin scurgerea apei de pe acoperișul celor două anexe, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 14.07.2003, pârâtul a depus o completare la cererea reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei să desființeze plantația de viță de vie în lungime de 15 m care se ridică la înălțime de 2,50 m la distanța de 25-30 cm față de hotar, deoarece aduce igrasie casei pârâtului.
P. sentința civilă nr. 1610 /14.10.2004, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă cererea principală, admisă cererea reconvențională în parte, așa cum a fost precizată, a fost obligată reclamanta să modifice acoperișurile anexelor magazie și patul prin montarea de jgheaburi de scurgere a apelor pluviale. A fost obligată reclamantă să scoată butucii de viță de vie plantați lângă gardul pârâtului. A fost respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la refacerea gardului despărțitor ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel A. M., moștenitor al reclamantei A. M., decedată, și pârâtul, admise prin decizia civilă nr. 135/25.04.2007 a Tribunalui O., s-a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că s-a admis acțiunea în grănițuire promovată de reclamanta decedată A. M. și continuată de moștenitorii reclamanți A. G., S. C., C. M., C. F. și A. M..
S-a stabilit hotarul ce desparte terenurile situate în localitatea Șopîrlița, . și amplasate în T 1 - PI00, 101 și 102 pentru reclamanții moștenitori și respectiv pentru pârât în TI- P 96 și 99 după cum urmează:
Linia dreaptă cuprinsă între punctele A-D, de la sud - drum județean la nord - drum sătesc, puncte de reper indicate în raportul de expertiză și schița acestuia întocmite de expert Ștefanescu I., ce se regăsesc la filele nr. 115 ,116 și 118 în dosarul civil nr. 1179/2003 al Judecătoriei B., cu respectarea vechiului amplasament, linia dreapta urmând să fie trasată conform semnelor
de hotar existente respectiv bondocii din lemn și stâlpii din beton, așa încât terenurile părților să aibă pe laturi următoarele dimensiuni: Terenul reclamantei decedate cu dimensiunile:
-pe latura de N- drum sătesc, lungimea laturii de 23,95 m.
-pe latura de S-drum județean, lungimea laturii de 24,50 m.
Terenul pârâtului cu dimensiunile:
-pe latura de N- drum sătesc, lungimea laturii de 16,50 m.
-pe latura de S- drum județean, lungimea laturii de 17,95 m.
S-a admis în parte cererea reconvențională promovată de pârâtul C. M., în sensul că i-a obligat, în solidar, pe moștenitorii reclamanți și la refacerea porțiunii de.gard situată pe lungimea magaziei și pătulului aparținând defunctei reclamante A. M..
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții moștenitori ai autoarei A. M. și, respectiv pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 1052/1.10.2007 s-a casat decizia civilă 135/2007 și sentința instanței de fond și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria B..
Instanța de recurs a apreciat că sentința Judecătoriei B. s-a pronunțat față de o persoană lipsită de capacitate procesuală, reclamanta A. M. fiind decedată la data pronunțării hotărârii.
De asemenea, s-a constatat că titlurile de proprietate de care s-au prelevat inițial reclamanții în dovedirea calității de proprietar au fost anulate pe parcursul procesului.
Pe rolul Judecătoriei B., cauza a fost reînregistrată la nr._ 22.10.2007.
La data de 30.11.2007, reclamantul A. M. a depus la dosar procură de reprezentare pentru ceilalți moștenitori ai autoarei A. M.. Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea cauzei până la emiterea titlului de proprietate, dosarul suspendându-se în baza art. 242 pct. 1 Cod pr.civ.
La data de 24.11.2008, reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol.
La termenul din 23.01.2009, reclamantul A. M. a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._, având ca obiect anulare titlu de proprietate nr._/129/15.01.2008, instanța suspendând cauza în baza art244 pct. 1 Cod pr. civ.
La data de 4.11.2009, pârâtul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, anexând ..04.2009, a Judecătoriei B., rămasa definitivă, prin care s-a soluționat acțiunea având ca obiect anulare titlul proprietate.
La termenul din 9.12.2009, reclamantul A. M. a depus la dosar o cerere privind întregirea acțiunii principale, solicitând ca pârâtul să fie obligat să desființeze servitutea de vedere creată contra legii, să desființeze plantația de pomi aflată la o distanță mai mică de 2 m față de linia despărțitoare a celor două proprietăți, să fie obligat pârâtul să monteze la imobil parazăpezi.
La același termen de judecată, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, excepția puterii de lucru judecat, excepția inadmisibilității prezentei acțiuni și excepția prescripției achizitive.
De asemenea, pârâtul a invocat prescripția achizitivă, motivând că grănițuirea dintre proprietățile părților are o vechime mai mare de 30 de ani.
Pe fond, pârâtul a arătat că acțiunea este neîntemeiată, solicitând respingerea ei, motivat de faptul că în realitate reclamantul este cel care ocupă din terenul pârâtului.
La termenul din 13.01.2010, reclamanții au depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârât.
La termenul din 13.01.2010, paratul a formulat întâmpinare la întregirea cererii principale de chemare în judecată, depusă de reclamantul A. M. la data de 9.12.2009
La același termen de judecată, reclamantul A. M. a precizat faptul că reclamantul A. G. a decedat, nominalizând moștenitorii acestuia, respectiv pe A. F., A. D. F. și A. E., pentru a fi introduși în cauză.
La data de 10.03.2010, reclamanții S. C., C. M. și C. F. au depus la dosar cereri prin care au solicitat în mod expres continuarea procesului în lipsa lor, iar la data de 26.04.2010 reclamanții A. F., A. D. F. și A. E., au dosar cereri prin care au solicitat în mod expres continuarea procesului în lipsa lor.
La termenul din 17.03.2010, instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului S. A., motivat de faptul că numitul S. A. nu figurează în „Tabloul Avocaților Baroului București „.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs avocat S. A., respins prin decizia civilă nr. 109/6.05.2010 a Tribunalului O..
La termenul din 26.05.2010. reclamantul A. M. a precizat că renunță la cererea de întregire a acțiunii principale formulată la data de 9.12.2009 și a precizat că obiectul acțiunii ca fiind revendicare și grănițuire.
La același termen de judecată, instanța, după punerea în discuție a excepțiilor invocate de pârât, a respins excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că aceasta a mai fost pusă în discuție și soluționată în sensul respingerii ei prin încheierea din 16.09.2004.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, având ca obiect grănițuire, apărătorul pârâtului a solicitat prorogarea discuției după administrarea probelor, iar cu privire la excepția prescripției achizitive, instanța a calificat-o ca fiind o apărare de fond a pârâtului, urmând a fi analizată, după administrarea probelor.
Apărătorul pârâtului a precizat că nu mai insistă în excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. M., având în vedere declarațiile celorlalți reclamanți, depuse la dosar.
La același termen de judecată, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale, formulată de pârât la data de 26.05.2003, având în vedere că soluționare ei depinde de soluționarea capetelor de cerere principale, respectiv revendicare și grănițuire.
P. sentința civilă nr. 1830/20.10.2010, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea, precizată la data de 26.05.2010, formulată de reclamanta A. M., continuată de moștenitori A. M., C. F., A. G., C. M., S. C., A. Gh. D. F., A. Gh. F., A. E., în contradictoriu cu pârâtul C. M. și în baza art.246 C.Pr.C. s-a luat act că reclamanții renunță la cererea de întregire a acțiunii principale formulată la data de 09.12.2010.
S-a respins capătul de cerere privind acțiunea în revendicare, ca neîntemeiat.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul A. P..
S-a stabilit hotarul dintre proprietățile părților astfel:: între punctele H ; I; J; K; L; M; N; O; D, conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de expert A. P..
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului suma de 1047,35 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apelanții reclamanți și apelantul pârât C. M..
P. încheierea din 29.03.2011, a fost calificată calea de atac ca fiind apelul și nu recursul, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată - stabilire hotar.
Tribunalul O., prin decizia civilă nr.83 din 29 martie 2011, pronunțată în dosar nr._, a respins apelurile.
Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs reclamantul A. M., reclamanții moștenitori C. F., prin procurator A. M., C. M., prin procurator A. M., S. C., prin procurator A., A. G., prin procurator A. M., A. E., prin procurator A. M., A. D.-F., prin procurator A. M., A. F., prin procurator A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă nr. 1156 din 13 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel C. – secția I Civilă și pentru Cauza cu Minori și de Familie în dosarul nr. 3329/_, s-a admis recursul declarat de reclamantul A. M., reclamanții moștenitori C. F. prin procurator A. M., C. M., prin procurator A. M., S. C. prin procurator A., A. G., prin procurator A. M., A. E., prin procurator A. M., A. D.-F., prin procurator A. M., A. F., prin procurator A. M., împotriva deciziei civile nr.83 de la 29 martie 2011, pronunțată de Tribunalul O. - Secția Civilă, în contradictoriu cu pârâtul C. M., având ca obiect grănițuire.
S-a casat decizia civilă sus menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O..
S-a reținut că în hotărârea judecătorească, ca act de dispoziție al instanței de judecată cu privire la solicitările paliilor deduse judecății și ca act final al litigiului, instanța este obligată să rezolve în concret toate cererile formulate cu privire la obiectul dedus judecății.
Din analiza motivelor de recurs invocate s-a constatat că acestea cuprind motive de nelegalitate ale hotărârii recurate.
Neadministrarea tuturor probelor necesare cercetării fondului cauzei are drept consecință casarea deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, insuficiența motivare a deciziei în sensul verificării criticilor aduse hotărârii și de a răspunde acestora are drept consecință casarea deciziei cu trimitere.
Pentru a se putea stabili cu certitudine întinderea proprietăților, precum și a traseului privind grănițuirea, instanțele sunt datoare să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului.
Totodată, apare ca necesară efectuarea unei noi expertize în care să se țină seama de toate dovezile utile cauzei, astfel că se poate reține insuficienta cercetare a fondului cauzei și incidența, pentru acest motiv, a dispoz. art.312 alin.5 Cod pr. civ., cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare.
În speță, ca în orice litigiu având ca obiect grănițuire, zona de conflict nu a fost cercetată și corect stabilită.
Nu au fost efectuate cercetări în cauză care să poată stabili în concret revendicarea suprafeței de teren de 12mp, precum și întinderea proprietăților și, de asemenea, instanța avea obligația să analizeze aceste cereri prin prisma transformărilor care au avut loc de-a lungul timpului în configurația terenurilor, vizându-se astfel folosința utilă a proprietăților, prezentă și viitoare.
In cel de-al doilea ciclu procesual în fața primei instanțe a fost formulată de către pârâtul C. M., cerere reconvențională, respectiv la data de 26 mai 2009, cerere care a fost disjunsă, iar în ceea ce privește capătul de cerere referitor la picătura streșinii nu a avut loc nicio cercetare judecătorească.
În dosarul nr._ - în fața primei instanțe, Judecătoria B. au fost depuse actele de punere în posesie, respectiv, procesul verbal de punere în posesie nr.2843/05.12.2007 și schița parcelară - anexă la acest proces verbal, acte depuse, însă, după efectuarea raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert A. P., la data de 09 iulie 2010.
În cauză, a fost respinsă cererea în revendicare stabilindu-se hotarul despărțitor.
Însă, reclamantul are titlu de proprietate emis ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe și,respectiv,după efectuarea raportului de expertiză.
Mai mult, tocmai ca urmare a emiterii acestui titlu de proprietate, Curtea de Apel, în dosarul nr.l_, a admis recursurile formulate și a casat ambele hotărâri atacate și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria B..
P. decizia civilă nr.l052/01.10.2007, s-au dat îndrumări privind soluționarea cauzei prin prisma titlurilor de proprietate de care s-au prevalat inițial părțile în dovedirea calității de proprietari ai terenului în litigiu, care, ulterior, pe parcursul procesului, au fost anulate.
Astfel, îndrumarea finală dată de către instanța de recurs a fost de a se avea în vedere toate actele de proprietate, depuse după efectuarea raportului de expertiză, respectiv titluri de proprietate, procesul verbal de punere în posesie, anexe la acesta din urmă, aceasta, cu cât titlul de
proprietate al reclamantului a fost depus după efectuarea raportului de expertiză în cauză.
De asemenea, raportul de expertiză efectuat în fața instanței de apel, după rejudecare, este superficial și nu se concentrează pe stabilirea concretă și corectă a liniei de hotar.
Nu se poate examina și soluționa o cerere în grănițuire, prin aceea că instanța se bazează doar pe simplul fapt că pârâții au teren în minus sau bazându-se pe probabilitatea existenței unor puncte de reper,în speță, arbori-salcâmi.
Decizia tribunalului, de asemenea, reproduce în mod automat concluziile raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe, din concluziile căruia nu se poate stabili în concret hotarul despărțitor.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța prin prisma dispozițiilor art.3121 Cod pr. civ. și art.312 alin.5 Cod pr. civ., a admis recursul formulat de către reclamanți, a casat decizia atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul O..
P. prisma rolului devolutiv al instanței de apel s-a dispus efectuarea unei noi expertize care să aibă în vedere stabilirea în concret a zonei de conflict dintre părtași, respectiv, a hotarului despărțitor.
Astfel, instanța de apel va avea în vedere toate probele care privesc stabilirea semnelor de hotar, în special a salcâmilor despre care se menționează doar pe bază de probabilitate, că aceștia din urmă ar fi constituit hotarul care delimita cele două proprietăți, fără a cerceta acest aspect în concret.
Cum singurele acte care au stat la baza emiterii unui titlu de proprietate sunt procesul-verbal de punere în posesie și, respectiv, anexele Ia acesta, inclusiv cu schița parcelară corespunzătoare, este important ca instanța să aibă în vedere la pronunțarea unei soluții legale și corecte toate aceste acte de proprietate.
Cum raportul de expertiză efectuat în cauză cuprinde neconcordante între concluzii și însăși schița anexată sub aspectul întinderii proprietății, instanța de apel, la efectuarea unei noi expertize, va avea în vedere și acest aspect.
De asemenea, se va avea în vedere soluționarea, tuturor capetelor de cerere care vizează grănițuirea, servitutea distanței plantațiilor, aceea privind picătura streșinii cu raportare la hotarul despărțitor care v a fi stabilit.
P. urmare, instanța a trimis cauza spre rejudecare și, în urma soluționării în conformitate cu dispoz. art.274 Cod pr. civ., se va analiza și capătul de cerere privind stabilirea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Cauza s-a reînregistrat la Tribunalul O. la Secția I Civilă la nr._ la data de 2 noiembrie 2011.
În rejudecare, instanța de apel respectând întocmai indicațiile din decizia de casare, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 1 din codul de procedură civilă, conform cărora „ în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului” a dispus administrarea în cauză a următoarelor probe: proba cu înscrisuri, proba cu expertiză de specialitate topografie cadastru având ca obiective: să identifice terenurile aparținând părților, prin măsurare, să stabilească hotarul despărțitor în raport de titlurile de proprietate ale părților și de semnele de hotar, inclusiv salcâmii care erau considerați hotar de delimitare a celor două proprietăți, să aibă în vedere toate actele dosarului vizând grănițuirea și să țină cont de distanța între plantații și picătura strașinei, astfel cum au fost stabilite prin încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2012.
La data de 12.01.2012, apelantul A. M. a depus la dosar o cerere de precizare a acțiunii, solicitând ca expertiza ce se va efectua în cauză conform îndrumărilor impuse de instanța de control judiciar să stabilească cărui fapt se datorează lipsa suprafețelor de teren intravilan ; să stabilească linia intermediară ( mediană) a proprietăților; să se stabilească suprafețele exacte care s-au luat prin constituirea drumului în partea de Nord a proprietăților aflate în litigiu și câte proprietăți din zonă au fost afectate de construirea acestui drum.
La data de 6 februarie 2012, apelanții au depus la dosar note de ședință, solicitând, de asemenea, ca prin expertiza ce se va efectua să se determine întinderea proprietăților prin prisma transformărilor ce au avut loc de-a lungul timpului în configurația terenurilor vizându-se folosința utilă prezentă și viitoare raportat la dimensiunile inițiale ale proprietăților conform documentațiilor inițiale și înscrisurilor privind proprietățile în baza documentelor existente la Arhivele Naționale și să se stabilească dacă salcâmii erau linie de hotar sau se regăseau în interiorul proprietății apelantului A..
La data de 7 februarie 2012, pârâtul C. M. a depus la dosar note de ședință în apărare solicitând ca instanța să constate că titlul său de proprietate este mai bine caracterizat având în vedere că acesta, respectiv titlul de proprietate nr._/98/30.01.2007 este emis în baza sentinței civile nr. 2629/23.11.2006 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., iar reclamanților li s-a respins acțiunea având ca obiect anularea titlului său de proprietate prin sentința civilă nr. 3173/29.11.2007 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B.; fișa premergătoare emiterii titlului său de proprietate vizează suprafața de 1700 mp teren intravilan, iar titlul său de proprietate este emis anterior titlului de proprietate invocat de reclamanți.
La dosar s-au depus de către părți mai multe înscrisuri respectiv: sentința penală nr. 4 din 16.01.2009, a Curții de Apel C., decizia nr. 957/17.03.2009 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._, decizia civilă nr. 389 /28.02.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, titlul de proprietate nr._/98/30.01.2007 și fișa premergătoare, adeverința nr._/08.04.1998 emisă de Comisia locală de aplicare a legii nr. 18/1991 Pârșcoveni, adeverința nr. 300/25.08.2004 eliberată de Primăria Pârșcoveni, sentința ci vilă nr. 2629/23.11.2006 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., sentința civilă nr. 3173/29.11.2007 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., decizia civilă nr. 389/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, declarații extrajudiciare, acte de stare civilă, titlul de proprietate nr._/33/03.06.1996.
De asemenea, instanța de apel a solicitat Comisiei locale Șopârlița să comunice dacă s-au emis procese verbale de punere în posesie care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr._/129/15.01.2008 și nr._/98/30.01.2007 emis pe numele autoarei reclamanților A. M. și în caz că s-au întocmit să fie înaintate la dosar împreună și cu schița parcelară ce a stat la baza punerii în posesie anterioară emiterii acestor titluri de proprietate.
La data de 10 octombrie 2012, s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică topografică efectuat de experții desemnați C. I. A., C. M. și M. E., împotriva căruia părțile au formulat obiecțiuni pe care instanța le-a încuviințat și a dispus în ședința publică din 6 decembrie 2012 completarea raportului de expertiză în sensul de a fi evidențiate măsurătorile intermediare pe lățime ale suprafeței apelantului reclamant A. M. unde s-au constatat „frânturi”, să se evidențieze distanța între pătul, respectiv dintre magazie și linia de hotar, să se evidențieze pe schiță tulpinile de salcâmi și să arate la ce distanță se află acestea față de linia de hotar, să răspundă la punctele 4, 5, 6 din obiecțiunile formulate de apelanții reclamanți, și să completeze raportul de expertiză sub toate aspectele invocate de apelantul pârât C. P., cu privire la punctul 5 al obiecțiunilor pârâtului, experții urmând să se raporteze la bolta din partea de Sud a proprietății apelantului reclamant.
La data de 20 iunie 2013, după ce s-au luat în dezbatere mai multe cereri de abținere formulate de către experții inițiali desemnați în cauză, instanța a numit prin tragere la sorți pe expert Fălămași E. M. pentru efectuarea expertizei specialitatea topografie cu următoarele obiecțiuni: să se identifice proprietățile părților; să se măsoare proprietățile părților; să se stabilească hotarul despărțitor în raport de titlurile de proprietate ale părților și de semnele de hotar, să se aibă în vedere toate actele dosarului vizând grănițuirea și să se țină cont de distanța între plantații și de picătura strașinei.
De asemenea, s-a cerut expertului să evidențieze pe schița ce se va întocmi salcâmii găsiți în teren și să facă determinarea întinderii proprietăților prin prisma transformărilor ce au avut loc de-a lungul timpului în configurația terenurilor, raportat la suprafețele luate prin realizarea drumului din partea de Nord a proprietăților părților și să analizeze procesele verbale de punere în posesie și anexele inclusiv schița parcelară care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate pe numele autoarei reclamanților A. M. nr.,_/129/15.01.2008 și a celui emis pe numele lui C. M., C. G., B. Nicolița, respectiv nr._/98/30.01.2007.
S-a mai solicitat de către instanță ca expertul să evidențieze măsurătorile intermediare pe lățime suprafețelor ambelor părți unde s-au constatat „frânturi” ; să evidențieze distanța dintre pătul ,respectiv dintre magazie și linia de hotar; să evidențieze pe schiță tulpinile de salcâmi și să arate la ce distanță se află acestea față de linia de hotar; să efectueze măsurători intermediare la suprafețele ambelor părți „lățimi” și să evidențieze pe schiță acest aspect.
La data de 13 ianuarie 2014, s-a depus de către expert Fălămași E. M. raportul de expertiză efectuat în cauză împotriva căruia, de asemenea, părțile au formulat obiecțiuni, iar în ședința publică din 10 aprilie 2014, instanța a admis în parte aceste obiecțiuni și a dispus refacerea raportului de expertiză efectuat în cauză, menținând obiectivele stabilite inițial și adăugând în plus următoarele obiective: refacerea măsurătorilor în teren, dar nu pe axul stâlpilor cum s-a procedat inițial ci de la limita exterioară a stâlpului din beton din a nul 1960 aparținând lui C. B. și de la limita inferioară pentru porțiunea de gard aparținând familiei A.; expertul va lămuri ce anume a identificat în punctul 12: un bondoc – adică restul dintr-un stâlp al gardului ce delimita cele două proprietăți sau o trupină așa cum s-a menționat în raportul de expertiză la pagina 7; expertul va restabili distanțele dintre imobilele părților inclusiv colțul casei acestora, magazia și pătulul aparținând reclamantului A. și hotarul despărțitor ; salcâmul nr. 71 se va avea în vedere ca aparținând proprietății A. – așa cum susține acesta; se va avea în vedere schița parcelară cu proprietățile părților ce va fi solicitată la primăria locală; va răspunde și la obiecțiunea nr. 7 formulată de apelantul reclamant A. M. ; va stabili linia de hotar cu respectarea obiectivelor inițiale și a obiecțiunilor încuviințate inițial pe baza măsurătorilor refăcute; va stabili dacă pârâții ocupă teren din proprietatea reclamanților și în caz afirmativ va individualiza din suprafață dimensiuni și schiță suprafața ocupată.
La data de 2 septembrie 2014 s-a depus la dosar completarea la raportul de expertiză tehnică topografică împotriva căruia părțile au formulat din nou obiecțiuni încuviințate de instanță și s-a solicitat expertului să refacă lucrarea conform obiectivelor stabilite.
S-a răspuns la aceste obiecțiuni de către expertul desemnat la data de 27 noiembrie 2014, împotriva cărora, de asemenea, apelantul reclamant A. M. a formulat obiecțiuni.
În ședința publică din data de 11 decembrie 2014, instanța a pus în discuția părților cererea formulată de același apelant A. M. de administrare în cauză și a probei cu cercetarea locală la fața locului, probă asupra căreia instanța inițial în rejudecare a dispus că se va pronunța după administrarea în cauză a celorlalte probe încuviințate și s-a dispus efectuarea în cauză a cercetării locale în baza dispoz. art. 216 cod pr civilă.
La data de 15.01.2015, s-a efectuat cercetarea locală în ., constatările fiind consemnate în procesul verbal care s-a încheiat cu această ocazie și care se află la filele 146 – 149 din dosar – volumul III.
P. decizia civilă nr.168 din 5 martie 2015, pronunțată de Tribunalul O., s-au admis în parte apelurile declarate de apelanții reclamanți A. M., domiciliat în comuna Șopîrlița, ., județul O., C. F., C. M., S. C., A. G. ,A. E., A. D. F., A. F., toți cu domiciliul ales la A. M., împotriva sentinței civile nr. 1830/20.10.2010, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ .
S-a respins apelul declarat de apelantul pârât C. M., domiciliat în comuna Pîrșcoveni, ., împotriva aceleiași sentințe ca nefondat.
A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1830/20.10.2010 pronunțată de Judecătoria B..
A fost omologat raportul de expertiză efectuat de expert F. M. E. și s-a stabilit hotarul despărțitor între proprietățile părților conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză completat și depus la dosar la data de 27.11.2014 astfel:
Pornind de la sud către nord, hotarul va fi delimitat de punctele: 1000,1001,1003,1005,1006,1007,1008,1009,1010,1011,1012,1013,1014,1015,1016,1017,1018,1019 și 1020 având următoarele distanțe între puncte: - între 1000 și 1001 = 4,62 m - între 1001 și 1003 = 2,40 m - între 1003 și 1005 = 4,36 m - între 1005 și 1006 = 4,58 m - între 1006 și 1007 = 2,56 m - între 1007 și 1008 = 7,77 m - între 1008 și 1009 = 2,22 m - între 1009 și 1010 = 2,52 m - între 1010 și 1011 = 5,55 m - între 1011 și 1012 = 9,66 m - între 1012 și 1013 = 1,53 m - între 1013 și 1014 = 3,74 m - între 1014 și 1015 = 10,77 m - între 1015 și 1016 = 3,79 m - între 1016 și 1017 = 6,46 m - între 1017 și 1018 = 9,33 m - între 1018 și 1019 = 3,81 m - între 1019 și 1020 = 10,93 m .
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți privind grănițuirea și a fost obligat intimatul pârât către apelantul A. M. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut și constatat următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 13 mai 2003, reclamanta A. M. a solicitat judecătoriei B. ca în contradictoriu cu pârâtul C. M. prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile lor cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a invocat faptul că este vecină cu pârâtul în partea de Est și că în data de 23.04.2003 acesta ar fi mutat o parte din stâlpii care susțin gardul despărțitor intrând astfel pe proprietatea sa și că, de asemenea, în urmă cu câteva luni același pârât a mutat o altă porțiune din același gard intrând pe proprietatea sa după ce în urmă cu un an de zile a mutat gardul din celălalt capăt și că în mod sistematic pârâtul mută gardul despărțitor modificând în felul acesta hotarul dintre proprietățile lor.
În acest dosar pârâtul a depus o cerere reconvențională prin care a solicitat la rândul său obligarea pârâtei reclamante să modifice acoperișul la pătul și la magazia pe care le-a construit la o distanță de aproximativ 40 – 50 cm de linia de hotar deci fără respectarea distanței prevăzută de lege, așa încât apa de ploaie și zăpada de scurg pe gardul său degradându-l; obligarea aceleași pârâte-reclamante să refacă gardul dintre proprietățile lor pe care apele pluviale l-au distrus cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 1610 /14.10.2004 pronunțată de Judecătoria B. s-a respins acțiunea principală și s-a admis cererea reconvențională în parte așa cum a fost precizată, fiind obligată reclamanta să modifice acoperișurile celor două anexe magazie și pătul prin montarea de jgheaburi de scurge a apelor pluviale și să scoate butucii de viță de vie plantați lângă gardul pârâtului.
P. decizia civilă nr. 135/25.04.2007 a Tribunalului O., s-a admis apelul declarat de reclamanta A. M. - decedată, apelul fiind declarat de moștenitorul său A. M. și apelul formulat de pârât, s-a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că s-a admis acțiunea în grănițuire declanșată de reclamantă decedată A. M. și continuată de moștenitorii săi A. G., S. C., C. M., C. F. și A. M. și s-a stabilit hotarul despărțitor pe punctele de reper indicate în raportul de expertiză și schița anexă efectuate în cauză și s-a admis cererea reconvențională în parte în sensul că au fost obligați în solidar moștenitorii reclamanți să refacă porțiunea de gard situată pe lungimea magaziei și a pătulului.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs și de către reclamanții moștenitori ai lui A. M. și de către pârâtul C. M., iar prin decizia civilă nr. 1052/01.10.2007 s-a casat decizia civilă nr. 135/2007 a Tribunalului O. și sentința de primă instanță fiind trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria B..
P. sentința civilă nr. 1830/20.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis în parte acțiunea precizată la data de 26.05.2010 formulată de reclamanta A. M. și continuată de moștenitorii săi s-a luat act că aceștia renunță la cererea de completare a acțiunii principale formulată în data de 9.12.2010 s-a respins capătul de cerere privind acțiunea în revendicare ca fiind ca neîntemeiat și s-a stabilit hotarul despărțitor pe aliniamentul indicat în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expertul A. P..
Împotriva acestei sentințe părțile au formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 83 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul O. apelurile au fost respinse ca nefondate.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantul A. M. și reclamanții moștenitori prin decizia nr. 1156/13.11.2011 a Curții de Apel C. fiind casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de apel cu motivarea că este necesară efectuarea în cauză a unei noi expertize care să aibă în vedere stabilirea în concret a zonei de conflict dintre părți și, respectiv, a hotarului despărțitor, deoarece raportul de expertiză efectuat în cauză cuprinde neconcordanțe între concluzii și însăși schița anexată, sub aspectul întinderii proprietății, precum și celelalte capete de cerere care vizează grănițuirea.
În cauză, s-a reținut că proprietățile părților situate în . se învecinează pe latura de Est și între ei au apărut neînțelegeri anterior anului 2003 când s-a formulat cererea de chemare în judecată de către autoarea reclamanților A. M., determinate de faptul că gardul despărțitor ar fi fost mutat de către pârât, fără să-i ceară acordul, de mai multe ori, solicitând pentru aceasta stabilirea hotarului despărțitor între proprietățile lor .
Din probele administrate în cauză, respectiv proba cu martori, s-a reținut faptul că, între proprietăți pe toată linia de hotar există semne de delimitare evidente, respectiv un gard vechi din lemn în dreptul locuințelor mai exact casă de locuit și anexe existente pe proprietatea pârâtului și anexe gospodărești existente pe proprietatea reclamanților.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză s-a reținut că față de măsurătorile realizate care au urmat întocmai datele înscrise în titlurile de proprietate prezentate de părți, hotarul dintre cele două proprietăți poate fi stabilit pe actualul amplasament, expertul raportându-se la semnele de hotar identificate prin stâlpi de beton existenți încă din anul 1960, acestea fiind reper în trasarea hotarului despărțitor și un gard din lemn deteriorat care a fost edificat în anul 1930 în continuarea căruia se află un gard confecționat din plasă de sârmă edificat în anul 1989 de către A. M. înainte de a se reconstitui dreptul de proprietate al autoarei sale A. M..
De asemenea, expertul a stabilit în urma analizării în detaliu a actelor de proprietate dar, și a documentelor emise de Primăria locală că drumul comunal a fost creat înainte de reconstituirea dreptului de proprietate pentru ambele părți ale căror proprietăți se învecinează, astfel că la reconstituirea dreptului de proprietate pentru fiecare la punerea în posesie efectivă suprafețele de teren au fost în limita celor până în drum și nu dincolo de acesta, astfel încât, susținerile apelantului reclamant nu au fost întemeiate.
Pentru stabilirea hotarului despărțitor expertul a analizat pe teren salcâmii existenței pe terenurile părților atât cei tăiați cât și cei aflați în vegetație și, de asemenea, a măsurat și evidențiat distinct vecinătățile intermediare la suprafețele deținute de ambele părți perpendicular pe hotarele existente și vizibile.
Aceste aspecte au fost constatate direct de completul de judecată cu ocazia efectuării cercetării locale și consemnate întocmai în procesul verbal încheiat cu acea ocazie, respectiv pe proprietățile părților se învecinează pe o distanță în lungime de 96,6 m care pornește de la stâlpul din beton edificat în anul 1960 și traversează proprietățile; gardul din sârmă edificat de către reclamant în anul 1989 are o lungime de 30,53 m cum s-a stabilit în raportul de expertiză ,iar susținerea reclamantul cum că acest gard are lungime de 24,4 m nu a fost întemeiată, gardul fiind măsurat de către expert în prezența membrilor completului de judecată și rezultând lungimea stabilită în raport, respectiv cea de 30,53 m .
S-a observat de asemenea că între proprietățile părților până la gardul din plasă de sârmă, există semne exterioare de delimitare ,reprezentate de un gard din scândură foarte vechi deteriorat, diverși arbuști în vegetație precum și bondoci și trupini de arbori, iar pe anumite porțiuni nu există gard despărțitor.
În ceea ce privește susținerea apelantului reclamant cum că gardul din scândură deteriorat cel despre care pârâta susține că a fost edificat de socrul său ar fi fost mutat înspre proprietatea sa, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, deoarece așa cum s-a constatat cu ocazia cercetării locale, bondocii și părți din gard care încă mai există nu prezintă urme de mutare recentă și continuă aliniamentul cu restul gardului.
Astfel, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în baza actelor de proprietate deținute de părți și a celor puse la dispoziție de Comisia locală și a celorlalte probe administrate în cauză, apreciind că în cauză zona de conflict a fost cercetată în amănunt, tribunalul a apreciat că apelul declarat de apelantul reclamant A. M. și ceilalți moștenitori în ceea ce privește grănițuirea proprietăților, este întemeiat și, în consecință, a fost admis.
D. consecință, in stanța a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Fălămași M. E. și a stabilit hotarul despărțitor dintre cele două proprietăți conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză completat și depus la dosar la data de 27.11.2014 delimitat, pornind de la Sud către Nord de punctele: 1000,1001,1003,1005,1006,1007,1008,1009,1010,1011,1012,1013,1014,1015,1016,1017,1018,1019 și 1020 având următoarele distanțe între puncte: - între 1000 și 1001 = 4,62 m - între 1001 și 1003 = 2,40 m - între 1003 și 1005 = 4,36 m - între 1005 și 1006 = 4,58 m - între 1006 și 1007 = 2,56 m - între 1007 și 1008 = 7,77 m - între 1008 și 1009 = 2,22 m - între 1009 și 1010 = 2,52 m - între 1010 și 1011 = 5,55 m - între 1011 și 1012 = 9,66 m - între 1012 și 1013 = 1,53 m - între 1013 și 1014 = 3,74 m - între 1014 și 1015 = 10,77 m - între 1015 și 1016 = 3,79 m - între 1016 și 1017 = 6,46 m - între 1017 și 1018 = 9,33 m - între 1018 și 1019 = 3,81 m - între 1019 și 1020 = 10,93 m .
Potrivit dispoz. art. 584 cod civil,”orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății limite cu a sa ; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Grănițuirea în sensul textului citat constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separeu două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care există între proprietățile învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt controversate sau există îndoieli că ar fi amplasat pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere care au vizat grănițuirea, respectiv servitutea distanței plantațiilor, picătura strașinei, cu raportare la hotarul despărțitor care a fost stabilit în modul descris anterior, s-a constatat că acestea se încadrează în prevederile legale în ceea ce privește distanțele față de hotar, iar picătura strașinei, cu trimitere la apele pluviale care se scurg de pe acoperișurile construcțiilor deținute de părți, acestea ajung pe proprietatea fiecăruia fără a afecta nici gardul despărțitor acolo unde există și nici nu ajung pe terenul celuilalt proprietar.
În ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind revendicarea, tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor administrate în cauză atunci când a stabilit că pârâtul nu a ocupat din terenul deținut de autoarea reclamanților apelanți și, deci, acest motiv de apel nu a fost întemeiat.
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul pârât C. M., tribunalul a constatat că acesta nu este întemeiat, pentru aceleași considerente de drept expuse anterior, respectiv dispozițiile art. 584 din Codul de pr. civilă care reglementează grănițuirea și, de asemenea, raportat la probele administrate în cauză din care a rezultat cu necesitate stabilirea hotarului despărțitor între cele două proprietăți și, deci, apelul acestuia s-a respins ca fiind neîntemeiat.
Potrivit dispoz. art. 274 și urm. Cod pr civilă, s-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți privind grănițuirea, respectiv onorariile plătite pentru efectuarea lucrărilor de specialitate și a mai fost obligat intimatul pârât către apelantul reclamant A. M. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții A. M., C. F., C. M., S. C., A. E., A. D.-F. și A. F., criticând- o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată nu respectă și nu a respectat recomandările deciziei de casare nr 1156/2011 a Curții de Apel C..
Au fost dispuse masuri, adrese cu răspunsuri evazive, au fost repetate aceste adrese către unitățile administrative pentru ca apoi cauza sa se ia in pronunțare fara un răspuns din partea acestora .
Curtea de Apel C. a recomandat ca instanța de apel sa stabilească in concret revendicarea suprafeței de 12 mp. si întinderea suprafețelor, urmând sa facă o analiza prin prisma transformărilor ce au avut loc de-a lungul timpului in configurația terenurilor.
S-a făcut adresa pentru a se preciza diminuările ce au avut loc după construirea drumului comunal in partea de nord a proprietăților – adresă rămasă fără răspuns. F. răspuns a rămas si adresa către Primăria Soparlita pentru schițele parcelare . Aceasta sarcina revenind si expertului care a efectuat lucrarea fără acest demers .
Curtea de Apei C. a recomandat trasarea unui hotar care sa respecte prevederile legale privind picătura strașinii, iar nici aceasta recomandare nu a fost respectata, instanța de apel omologând o expertiza ce a stabilit o linie de hotar cu distanța nelegală de 0,4 m, 0,6 m, 0,8 m. față de construcțiile reclamantului, iar la parat distantele sunt de 1,20 m., 1,40 ,m. si 1,60 m,.
Curtea de Apel C. a recomandat ca tulpinile de salcâmi sa fie considerate puncte de reper avându-se in vedere ca acestea se aflau de o parte si de alta a gardului respectiv . (salcâmii plantați din vechime si acum având tulpinile ramase după tăierea acestora de către familia reclamanților nu puteau fi crescuți pe hotar ). Instanța de apel a omologat o expertiză care considera tulpinile de salcâm ca elemente de gard și nu ca puncte de reper.
Ca o logica corecta lima de hotar trebuia sa treacă printre ele avându-se in vedere ca si paratul are tulpini de salcâmi pe proprietatea sa si nu cum a făcut expertiza, experta F. M. . De altfel înaintea acestei experte au fost alți trei experți plătiți tot de reclamanți si care, ca si expertul A. de dinainte de 2011 au ocolit adevărul.
Curtea de Apel C. a recomandat sa se tina cont la granituire de picătura strasinii si distantele dintre plantații .La casare, a fost depusă hotărârea judecătoreasca definitiva si irevocabila nr. 2420 / 1989 iar ulterior au intrat in posesia expertizei făcuta la aceea data si a schiței de măsurători care este diferita de gardul actual pe care 1-a mutat paratul. De altfel, de atunci solicita sa îndrepte gardul, lucru ce nu a fost acceptat de expert întrucât se denatura gardul intrându-se spre proprietatea reclamantului.
De asemeni, tot ulterior au depus la dosar hotărârea nr. 384/2006 definitiva si irevocabila, in care familia recurenților a obținut fisa cadastrala cu măsurători in curte pentru 23,15 ari .Instanța de fond nu a ținut cont de acestea făcând măsurători eronate si cu toate ca Primăria Soparlita avertiza ca daca i se va atribui paratului suprafața de 17 ari in titlu in curtea acestuia ,va fi o eroare judiciară, avându-se in vedere ca in 1990 conform Legii 18/1991 paratul avea in curte 16,63 ari si nu 17 ari ,aceasta dându-i-se prin rotunjire .
Expertiza efectuata de experta F. ,ca si cei trei experți din 2012, ca si expertul A. in 2010 nu a respectat vechile dimensiuni ale OCOT Slatina care sunt la dosar, hotărârile din 1989 si 2006, unde se pot observa lungimile gardurilor eronate intenționat pentru a denatura realitatea si dezaxa suprafețele, acestea ne mai corespunzând la lățimile intermediare cu vechile documente,
Hotărârea in analiza probelor a reținut alte stări de fapt decât cele reale . S-a menționat ca problema diminuării suprafețelor a fost lămurită de Primăria Șopârlița . Instanța de apel a revenit la acest răspuns solicitând sa se menționeze diminuările ce au avut loc, dar LĂMURIREA A RĂMAS F. RĂSPUNS .
Sunt precizate eronat si constatările din procesul verbal de la fata locului . S-a arătat expertei când a fost Comisia la fata locului ca a denaturat lungimile gardului de sarma, gardul de lemn cu bulumasi din lemn si gardul din lemn cu stâlpi din beton, complicând situația spunând ca tot gardul dintre părți, in afara de cel din sarma, este făcut din 1930 si este făcut de tatăl paratului, acestea fiind false.
La fata locului ,așa cum a rezultat si din procesul verbal s-a ridicat problema nerespectarii picăturii de strașină, in ceea ce privește distantele legale .Experta F. a indus in eroare instanța menționând ca nu a avut în obiectiv, dar acesta fusese stabilit in primul termen de judecata .
De asemene, cu ocazia cercetării la fata locului s-au revendicat următoarele inadvertențe :lungimea greșita a gardului de sarma in loc de 30 ,7 m. cat a spus experta sunt 24,2 m.; numărul stâlpilor de beton gasiti de experta in număr de 10 ,ori in realitate aceștia au fost 18, precum și, lungimea gardului din scândura cu bondoci din lemn, gard foarte vechi, construit in 1930 cu lungimea de 20,7 m. apare in expertiza ca având împreuna cu gardul cu stâlpi din beton 47 m.
De altfel, toți experții, A. in 2010, cei trei experți din 2012 si experta F. din 2014, au dezaxat proprietatile in schitele lor, modificând gardurile reale fata de schița inițiala cu dimensiunile gardurilor din 1989 si toate acestea pentru mutarea punctului B de la expertiza din 1989, adică exact acolo unde a fost mutat gardul despărțitor către reclamanți, de către parat si in care sunt doar 0,40 m. fata de linia de .hotar .
.Instanța nu a manifestat rolul activ, astfel că anumite concluzii din decizie sunt nemotivate de instanța de apel, care a încurcat recomandările Curții de Apel C. cu petite de cerere.
Picătura strașinii, distantele plantațiilor nu erau petite ci recomandări ale Curții de Apel C. .Decizia este nemotivată in ceea ce privește revendicare, Curtea de Apel C. recomandând analiza acestor probleme ce au fost tratate superficial.
Hotărârea este nemotivată, în ceea ce privește cheltuielile Aceasta este nelegala si netemeinică avându-se în vedere diferența de 300 lei și nu s-a explicat cum s-a ajuns la aceasta suma, întrucât în apel, reclamanții au achitat toate cheltuielile cu toate expertizele efectuate fara ca paratul sa pună nici măcar un leu, acestea ridicându-se la 6500 lei.
Cheltuielile apelantilor-reclamanti in toate ciclurile procesuale au fost infinit mai mari având in vedere ca s-au plătit toate expertizele precum si deplasările la Înalta Curte pentru strămutarea dosarului.
In drept, recursul s-a întemeiat pe dispoz.art. 304 C.pr.civ. art. 7 ,9.
La data de 11.06.2015, intimatul pârât C. M., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În susținerea motivului de recurs, privind faptul că hotărârea pronunțată de Tribunalul O., nu a respectat recomandările deciziei de casare, recurentul face trimitere la faptul că nu s-a avut în vedere întinderea suprafețelor de teren a părților prin prisma transformărilor care au avut loc de-a lungul timpului, că trasarea liniei de hotar s-a făcut fără respectarea prevederilor legale privind picătura strașinii, că nu s-au avut în vedere reperele reprezentând tulpinile salcâmilor.
Solicită respingerea acestui motiv de recurs, deoarece instanța de apel pentru a se pronunța a dispus în conformitate cu dispozițiile deciziei de casare efectuarea unei expertize care a avut în vedere stabilirea în concret a zonei de conflic dintre părți și respectiv a hotarului despărțitor.
Expertiza efectuată în cauză s-a făcut în baza datelor înscrise în titlurile de proprietate, expertul raportându-se în același timp la semnele de hotar, stâlpii de beton edificați încă din anul 1960, un gard de lemn deteriorat edificat în anul 1930, în continuarea căruia se află un gard de plasă de sârmă edificat în anul 1989 de recurentul A. M., înainte de a se reconstitui dreptul de proprietate al autoarei sale A. M..
Expertiza a avut în vedere și faptul dacă întinderea suprafețelor de teren a părților a avut de suferit prin prisma transformărilor ce au avut loc de-a lungul timpului în configurația terenurilor.
Astfel, în urma analizării actelor de proprietate, dar și a documentelor emise de Primărie, s-a constatat că drumul comunal a fost creat înainte de reconstituirea dreptului de proprietate pentru ambele părți ale căror proprietăți se învecinează, fapt care nu avea cum să influențeze în vreun fel suprafețele de teren ale părților.
Pentru stabilirea liniei de hotar, expertul a analizat în teren salcâmii existenți pe proprietățile fiecărei părți, atât pe cei existenți în vegetație cât și pe cei tăiați, și numai după ce a avut în vedere și aceste repere, coroborate cu altele a stabilit linia de hotar. Trebuie reținut că expertiza a avut în vedere dispozițiile instanței de casare, în sensul că a măsurat și evidențiat distanțele intermediare la suprafețele deținute de ambele părți perpendicular pe hotarele existente, îndrumările deciziei de casare au fost avute în vedere cu strictețe de expertiză, iar cele reținute prin expertiză au fost verificate de completul de judecată cu ocazia efectuării cercetării la fața locului.
Recurentul în mod nedovedit formulează apărări prin care pretinde că ar deține o suprafață de 23,15 arii, iar pârâtul o suprafață de 16,63 arii și nu 17 arii cât are în proprietate.
Solicită să fie respinsă și această apărare motivat de faptul că așa cum s-a arătat,
expertiza a avut în vedere titlurile de proprietate ale părților, titluri necontestate de
părți sau anulate de instanță.
Susține că, titlul de proprietate în care este înscrisă suprafața de 0,17 ha teren intravilan, l-a obținut în baza sentinței civile nr. 269/23.11.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, prin care Comisia Locală Sopîrlița de Aplicare a Legii 18/1991 a fost obliagată să -l pună în posesie cu suprafața de 2,25 ha din care 2,08 ha teren extravilan și 0,17 ha teren intravilan, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 389/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul O..
Recurentul A. M., conform titlului de proprietate, procesului verbal nr. 2843/05.12.2007 încheiat de Comisia Locală de Fond Funciar a Primăriei si schiței anexă la procesul verbal nr. 2843/05.12.2007 deține 2300 mp teren intravilan și nu 23,15 arii, așa cum acesta susține.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, recurentul A. M. face trimitere la faptul că expertiza ar fi denaturat lungimile gardului de sârmă, gardului de
lemn, numărul stâlpilor de beton etc.
Solicită respingerea și acestui motiv, deoarece aceste apărări fac trimitere la o stare de fapt inexistentă, instanța de apel făcând verificări în acest sens, aceasta pe de o parte, iar pe de altă parte nu se constituie motiv de nelegalitate care să poată modifica sau casa hotărârea.
P. motivul numărul trei, recurenții apreciază că instanța de apel nu a
manifestat un rol activ, că decizia nu este motivată în ceea ce privește soluția
pronunțată privind capătul de cerere, revendicare, solicitând și respingerea acestui motiv ca neîntemeiat.
Instanța de apel având în vedere decizia de casare, a dispus efectuarea unei expertize de specialitate stabilindu-i obiective în concordanță cu cele reținute prin decizia de casare, a admis obiecțiunile formulate de apelantul reclamant A. M., dispunând în același timp și efectuarea unei cercetări la fața locului tocmai pentru a se stabili cu exactitate situația de fapt și drept.
Instanța de apel, în ceea ce privește cererea de revendicare, s-a pronunțat numai după ce a luat act de probele administrate atât la fond cât și în apel.
Stabilirea obiectivelor expertizei în concordanță cu cerințele deciziei de casare, admiterea obiecțiunilor formulate de apelantul A. M., a reprezentat tocmai rolul activ al instanței în aflarea adevărului.
Astfel, că nu poate fi admisă afirmația că nu a fost lămurită istoria diminuării în timp a suprafețelor de teren deținute de părți, atâta timp cât expertiza s-a raportat la tilturile de proprietate ale părților, avându-se în vedere în același timp faptul că drumul comunal a fost creat înainte de reconstituirea dreptului de proprietate a părților pentru suprafețele pe care le dețin, aspect verificat și de instanță cu ocazia cercetării la fața locului (pag. 11 alin. 7 din decizia instanței de apel).
Cu privire la ultimul motiv de recurs, solicită respingerea acestuia, instanța de apel făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 274 și următoarele C.pr.civ., având în vedere și dispozițiile art. 584 C.pr.civ, recurentul făcând trimitere la faptul că a făcut cheltuieli de 6.500 lei, numai că pentru a fi luate în calcul acestea trebuie să fi fost făcute în judecățile care au avut loc în urma deciziei de casare, trebuind totodată să fie si dovedite.
Curtea, analizând decizia prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.3041 din Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, este nefondat, în primul rând motivul de recurs, invocat de reclamanți, privind încălcarea dispozițiilor art.315 Cod pr.civ., referitor la faptul că în urma rejudecării, prin decizia pronunțată tribunalul O. nu a respectat considerentele deciziei de casare nr.1156 din 13.09.2011, pronunțata anterior în cauză de către Curtea de Apel C..
Susținerile recurenților sunt neîntemeiate întrucât în urma rejudecării după casare, Tribunalul O. a respectat dispoz. art.315 alin.1 Cod pr.civ, potrivit cărora „ în caz de casare, hotărârile instanței de recurs, asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Aceasta întrucât conform considerentelor acestei decizii, instanța a dispus administrarea în cauză a unei noi expertize tehnice conform criteriilor indicate de către instanța de control judiciar, în sensul de a se stabili în concret hotarul despărțitor dintre părți, avându-se în vedere salcâmii aflați pe suprafața de teren aflată în litigiu; picătura strașinii cu raportare la hotarul despărțitor, precum și actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate prezentate de către părți, respectiv procesele verbale de punere în posesie împreună cu anexele și schițele parcelare.
S-a depus la dosar în acest sens, la 10.10.2012, raportul de expertiză topografică efectuat de experții C. I. A., C. M. și M. E., completat ulterior în urmare obiecțiunilor formulate de către părți, iar pe data de 20 iunie 2013, în urma cererilor de abținere, formulate de către experții desemnați inițial în cauză, s-a desemnat prin tragere la sorț expertul Fălămași E. M., raportul fiind depus la dosar pe data de 13.01.2014.
Și împotriva acestui raport de expertiză s-au formulat obiecțiuni, dispunându-se refacerea raportului de expertiză, acesta fiind depus la dosar pe data de 02.09.2014, completat ulterior pe data de 27.11.2014, în urma obiecțiunilor formulate de către părți.
De asemenea, instanța de rejudecare, a administrat și proba unei cercetării locale la fața locului în ., constatările de la fața locului fiind consemnate în procesul verbal, aflat la filele 146-149 din volumul 3 al dosarului Tribunalului O..
P. urmare, se constată faptul că, instanța de rejudecare s-a conformat considerentelor deciziei de casare, dispunând administrarea în cauză a unei alte expertize tehnice, simpla îngrădire adusă atribuțiilor judecătorilor de fond care rejudecă procesul după casare, fiind aceea că hotărârile instanței de control judiciar sunt obligatorii cu privire la punctele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor noi probatorii. Starea de fapt a procesului urmează să fie stabilită însă numai de instanța de trimitere, care poate să ajungă din nou la aceeași concluzie, instanța de rejudecare trebuind să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare.
În consecință, rejudecând cauza instanța de apel s-a conformat indicațiilor deciziei de casare pronunțată anterior în cauză, referitoare la administrarea probelor.
Faptul că recurenții reclamanți sunt din nou nemulțumiți de raportul de expertiză tehnică, pe baza căruia Tribunalul O., prin decizia recurată a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților u echivalează cu nerespectarea deciziei de casare și la încălcarea dispozițiilor art.315 alin.1 Cod pr.civ.
Un al doilea motiv de nelegalitate, invocat de către reclamanți, se referă la încălcarea dispozițiilor art.274 Cod pr.civ., în sensul că în mod eronat instanța de apel a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de către părți privind grănițuirea.
Motivul este nefondat, întrucât instanța de apel, a respectat dispozițiile art.584 Cod Civil, ce reglementează proprietățile învecinate ale părților, compensând cheltuielile de judecată în ceea ce privește grănițuirea întrucât, cheltuielile grănițuirii potrivit Codului civil se suportă pe jumătate.
Celelalte motive de recurs, formulate de către reclamanți privesc exclusiv motivul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate în cauză, astfel încât nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care motivul de casare prev. de art.304 pct.11 Cod pr.civ. era abrogat expres la data pronunțării deciziei recurate.
Aceasta întrucât în actuala reglementare, critica privind greșita stabilirii a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs, dispozițiile art.304 pct. 11 Cod pr.civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecierii a probelor fiind abrogat.
Cum în cauză, recurenții se plâng fie de greșita interpretare a probelor administrate în cauză fie de aprecierea subiectivă a situației de fapt, aceste motive legate de netemeinicia deciziei recurate și nu de nelegalitatea acesteia nu pot fi analizate.
S-a mai invocat faptul că instanța de rejudecare, nu a manifestat suficient rol activ, susținere nefondată câtă vreme Tribunalul O. a dispus atât probatoriile considerate a fi necesare de către instanța de casare, cât și administrarea din proprie inițiativă a unei cercetării locale.
În consecință, se constată faptul că nu subzistă motivele de casare invocate de către recurenți, respectiv dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civ., astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ, recursul declarat de reclamanți se privești ca fiind nefondat și se va respinge.
În același timp fiind în culpă procesuală și în raport de dispozițiile art.274 Cod pr.civ, vor fi obligați recurenții către intimatul pârât C. M. la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. M. și C. F., C. M., S. C., A. E., A. D.-F., A. F., prin procurator A. M., împotriva deciziei civile nr.168 din 05.03.2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. M., având ca obiect grănițuire.
Obligă recurenții către intimatul pârât C. M. la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2015.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, F. I. |
Red. jud. S.P.
09.07.2015
Thn. F.Iilie
J.apel.D-S./C.T.
| ← Strămutare. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 450/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
