Partaj judiciar. Decizia nr. 450/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 31902/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 450/2015
Ședința publică de la 06 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- A. M.
Judecător-S. P.
Judecător -R. M.
Grefier -F. I.
***
Pe rol, fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul S. P., împotriva deciziei civile nr.358 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. R. M. și cu intimata pârâtă D. G. A.(fostă B.), având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat intimata reclamantă D. R., asistată de avocat T. G., în baza împuternicirii avocațiale, iar intimata pârâtă D. G. a fost reprezentată de același apărător, fiind lipsă recurentul pârât S. P..
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 2 iulie 2015, s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de recurent și s-a dispus eșalonarea plății taxei de timbru, în cuantum de 2.284 lei, pe parcursul a 10 rate lunare, în cuantum de 228 lei lunar, începând cu data de 01.08.2015, urmând ca scadența ratelor să fie în ziua de 15 a fiecărei luni.
La data de 06.07.2015, recurentul S. P., a depus la dosar, prin serviciul arhivă, fiind înregistrată sub nr._, cerere de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător, invocând că de curând a aflat despre acordarea termenului și nu a avut posibilități financiare atât pentru a-și angaja avocat cât și pentru a achita rata taxei de timbru.
Instanța acordă cuvântul, părții prezente asupra cererii de amânare.
Având cuvântul, apărătorul intimaților, se opune la amânarea cauzei, fiind deja al doilea termen de judecată.
Instanța respinge, ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de recurentul pârât, de a se acorda termen pentru a-și angaja apărător, cerere ce a mai fost formulată și la primul termen de judecată.
Constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza in stare de judecată și a acordat cuvântul asupra soluționării recursului
Avocat T. G., pentru intimatele D. R. M. și D. G. A., a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea formulată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut că, practic singura critică privind lipsa rolului activ în soluționarea cauzei, respectiv respingerea administrării probei testimoniale, în faza de apel, nu este motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțată de către instanța de apel, acestea fiind critici de netemeinicie, motivele de recurs neîncadrându-se prevederilor art.304 pct.9 Cod pr.civ.
A solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.11.2010 sub nr._, reclamanta D. R. M. a chemat în judecată pârâții S. P. și D. G. A. (fostă B.) pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămasă de pe urma autoarei comune S. N., prin lotizarea și atribuirea efectivă a loturilor ce se cuvin conform cotelor legale.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile sunt moștenitorii legali ai autoarei S. N., decedată la data de 15.09.2009, cu ultim domiciliu în C., ., nr. 9, ., ., după cum urmează:reclamanta în calitate de fiică-descendentă gradul I, pârâtul S. P. în calitate de soț supraviețuitor și pârâta D. G. A. (fostă B.) în calitate de fiică-descendentă gradul I.
Averea succesorală rămasă de pe urma autoarei este compusă din:-cota de ½ din apartamentul situat în C., ., nr. 9, ., ., compus din 3 camere și dependințe;-cota de ½ din terenul în suprafață de 1000 mp situat în extravilanul ., P 1006, având categoria de folosință arabil. Acest teren reprezintă o parte din terenul în suprafață totală de 1783 mp dobândit de autoare împreună cu pârâtul S. P. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2932/08.06.2001 de BNP D. T. (rectificat prin încheierea nr. 5219/29.06.2009), restul terenului împreună cu construcțiile existente pe acesta fiind înstrăinate de autoare împreună cu pârâtul S. P. către reclamantă și soțul acesteia, D. F., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3632/16.07.2009 la BNP Cernobai C. E..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispoz. art. 728 C.civ. și 673 și urm. C.pr.civ.
S-au depus, în xerocopie, acte de stare civilă privind părțile, adeverință de venituri, certificat de moștenitor suplimenta nr. 16/ 28.01.2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2932/ 08.06.2001, încheiere de rectificare nr. 5219/29.06.2009 a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2932/08.06.2001 de BNP D. T., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3632/ 16.07.2009, certificat de moștenitor nr. 154/19.11.2009, sent. civ. nr. 1657/07.02.1997, contract de schimb autentificat sub nr._/06.07.1995, certificat de înmatriculare al autoturismului marca Dacia 1310 și chitanța de vânzare a autoturismului marca Dacia 1310.
La data de 07.12.2010 reclamanta a depus cerere de complinire a masei succesorale rămase de pe urma autoarei S. N., în sensul introducerii la masa bunurilor de împărțit a autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de circulație_, aratand ca acesta a fost dobandit in timpul căsătoriei autoarei cu paratul S. P. .
A evaluat provizoriu autoturismul la suma de 2000 lei.
Pârâtul S. P. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată și admiterea cererii reconvenționale.
În esență, a arătat că acțiunea formulată de reclamantă este nefondată întrucât, în realitate, apartamentul în litigiu a fost dobândit prin contractul de schimb autentificat sub nr._/06.07.1994, prețul fiind achitat în proporție de 70% de către pârât, respectiv din costul apartamentului de 11 milioanei lei ROL la acea dată, acesta dând la schimb o garsonieră evaluată la suma de 7.500.000 lei ROL, iar defuncta a contribuit cu suma de 3.500.000 lei ROL, așa cum, de altfel, s-a reținut și în sent. civ. nr. 1657/07.02.1997 pronunțată de Judecătoria C., prin care s-a constatat calitatea de bun coachizit. De asemenea, reclamanta nu a adus la masa partajabilă o . bunuri mobile în a căror posesie este împreună cu pârâta Dănacu G..
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat partajul averii succesorale rămase de pe urma autoarei comune S. N., cu ieșirea din indiviziune, individualizarea, atribuirea (și predarea efectivă) a loturilor ce se cuvin părților în calitate de copărtași, solicitând includerea la masa de împărțit a următoarelor bunuri: cu privire la imobilul apartament compus din 3 camere și dependințe, situat în C., ., nr. 9, ., . de 70% pentru pârât și 30% pentru reclamantă și cealaltă pârâtă; cota de ½ din terenul în suprafață de 1.000 mp situat în extravilanul ., P 1006, având categoria de folosință arabil;cota de ½ privind un autoturism Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ ; cota de ½ din următoarele bunuri mobile: mobilă sufragerie, 2 șifoniere cu 2 uși, 1 covor persan manual ¾ mp, 2 covoare persane 2/3 mp, un cazan țuică de 100 l din cupru, 2 pături lână, 2 plăpumi mătase, 4 mese, 2 recamiere, un aragaz cu 3 ochiuri (fără cuptor), un cuptor electric pentru pâine, 1 butoi de lemn de 600 l, o masă de 12 persoane, o motosapă Honda și o stație sifoane, aceste din urmă bunuri aflându-se în posesia reclamantei și pârâtei.
Pârâtul a mai solicitat ca, la formarea și atribuirea loturilor, instanța să aibă în vedere valoarea fiecărui lot și să dispună despăgubirea cu sultă a reclamantei și pârâtei pentru apartamentul în litigiu, pentru care a suportat dintotdeauna taxele și impozitele aferente la zi.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 728 C.civ. și art. 673 ind. 1- art. 673 ind.14 C.pr.civ.
A evaluat provizoriu bunurile la suma de 10.000 lei.
La data de 18.03.2011, reclamanta a evaluat provizoriu bunurile ce formează obiectul cererii la suma de 53.000 lei.
Reclamanta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar iar instanța, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 26.04.2011, a admis cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată de reclamantă și a încuviințat acordarea ajutorului public judiciar pentru aceasta, constând în scutirea de la plata taxei jud. de timbru în cuantum de 1590 lei.
La data de 31.05.2011, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând admiterea în parte a acesteia.
În fapt, s-a arătat că pârâtul-reclamant solicită o cotă majorată din imobilul-apartament compus din trei camere și dependințe, respectiv 70%, motivat de faptul că acesta ar fi dat în schimbul apartamentului o garsonieră, iar defuncta ar fi contribuit cu suma de 3,5 milioane lei ROL, așa cum rezultă și din sent. civ. nr. 1657/07.02.1997 pronunțată de Judecătoria C..Reclamanta a arătat că nu poate fi de acord cu această solicitare decât în măsura în care pârâtul-reclamanta va face dovezi în acest sens.
Cu privire la bunurile mobile, reclamanta-pârâtă a arătat că nu a înțeles să solicite partajarea acestora întrucât, la decesul autoarei, fiecare dintre părți a intrat în posesia unor bunuri mobile, prin înțelegere, situație în care a considerat ca acestea să nu mai facă obiectul partajării, fiind bunuri de o valoare modică, cu un grad avansat de uzură.
Pe de altă parte, cu privire la bunurile menționate în cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă a învederat că: mobila de sufragerie, două pături de lână, două plăpumi de mătase, două recamiere, sunt bunurile proprii ale autoarei, dobândite înainte de căsătoria cu pârâtul- reclamant, situație în care solicită excluderea lor de la masa partajabilă. Referitor la celelalte bunuri menționate în cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă a arătat că numai aragazul cu trei ochiuri, cuptorul electric pentru pâine, butoiul de lemn de 600 l și stația de sifoane se află în posesia sa și a pârâtei, restul de bunuri aflându-se în posesia pârâtului-reclamant și sunt depozitate în apartamentul ce face obiectul partajului; cazanul de țuică de 100 l din cupru trebuie exclus de la masa partajabilă, el aparținând bunicii materne a reclamantei și pârâtei. In legătură cu motosapa Honda, reclamanta-pârâtă a arătat că aceasta se află în posesia ei, dar prin înțelegere cu pârâtul-reclamant căruia i-a dat la schimb o drujbă marca Husqvarna.
Pârâtul-reclamant a depus precizare la cererea reconvențională, evaluând diferența procentuală de 20% privind partajarea imobilului-apartament la suma de 20.000 lei.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriile părților și proba testimonială, fiind audiați martorii G. M. și Bildescu V., propuși de reclamantă și Peșea N. și P. M., propuși de pârât.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 13.12.2011 instanța a admis în parte și în principiu acțiunea precizata și a admis, în parte, cererea reconvențională precizată, formulată de paratul S. P..
A constatat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 154/19.11.2009 si a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 16/28.01.2010 a fost dezbătută succesiunea autoarei S. N., decedata la data de 15.09.2009 cu ultimul domiciliu in mun. C., mostenitori legali cu vocație succesorală fiind – S. P. - sot, cu o cota de ¼ (2/8), D. R. M. si D. G. A. (fostă B.), in calitate de descendente de gradul I, fiecare cu o cota de 3/8 din masa succesorala.
De asemenea, a constatat că masa succesorală a autoarei S. N. se compune din: cota de ½ din bunul coachizit reprezentat de apartamentul cu trei camere situat în C., ., nr. 9, ., cota de ½ din terenul în suprafață de 1000 mp situat în extravilanul ., P 1006, având categoria de folosință arabil, cota de ½ dintr-un autoturism Dacia 1310 si cota de ½ din următoarele bunuri mobile: un aragaz cu 3 ochiuri (fără cuptor), un cuptor electric pentru pâine, 1 butoi de lemn de 600 l, motosapă Honda și o stație sifoane.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile ce fac parte din masa succesorala, în cotele arătate, respectiv 2/8 (1/4) S. P., 3/8 D. R. M. si 3/8 D. G. A. (fostă B.).
De asemenea, instanța a dispus efectuarea unor expertize tehnice, specialitatea topografie, construcții, evaluări bunuri mobile si auto, pentru identificare, evaluare și efectuarea unor propuneri de lotizare in care sa se tina cont de cota fiecărui moștenitor din masa succesorala, posesia actuala a bunurilor, dar si de atribuirea, pe cat posibil, in natura, a bunurilor pentru fiecare moștenitor, expertul auto urmand sa evalueze autoturismul Dacia, înstrăinat de parat, in lipsa, si sa majoreze lotul reclamantei D. R. M. si al paratei D. G. A. (fostă B.) cu cota parte de 3/8 din ½, pentru fiecare, din valoarea acestui autoturism.
Prin sentința civilă nr._/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanta D. R.-M., în contradictoriu cu pârâții S. P. și D. G. A. (fostă B.), cu domiciliul în comuna Radovan, ..
A fost admisă, în parte, cererea reconvențională precizată.
A fost dispusă ieșirea părților din indiviziune.
A fost omologat raportul de expertiza specialitatea topografie întocmit de expertul G. M. în varianta de lotizare propusă de expert si atribuie reclamantei D. R. M. lotul 2 compus din: teren intravilan situat in satul Tirnava, ..1006, Corp 2, in suprafata de 157 mp. (conturul punctelor 12-9-10-11-12 pe planul de situație anexa 2), cu vecinătățile: N-S. P., E- parau, S-D. G. A., V-DC, paratului S. P. lotul 1 compus din: teren intravilan situat în satul Tirnava, ..1006, Corp 1, în suprafață de 105 mp. (conturul punctelor 7-8-9-12-7 pe planul de situatie anexa 2), cu vecinatatile: N-S. P., E- parau, S-C. G., V-DC si paratei D. G. A. lotul 3 compus din: teren intravilan situat in satul Tirnava, ..1006, Corp 3, în suprafață de 157 mp. (conturul punctelor 11-10-4-5-6-11 pe planul de situație anexa 2), cu vecinătățile: N- D. R. M., E- parau, S-C. G., V-DC
A fost omologat raportul de expertiză specialitatea construcții civile întocmit de expertul P. D., in varianta de lotizare propusa de expert si atribuie reclamantei D. R. M. lotul 1 in care va primi sulta de la paratul S. P. suma de 27.562,50 lei, paratului S. P. lotul 2 compus din apartamentul cu trei camere si dependinte situat in C., ., nr.9, ., . D. G. A. lotul 3 in care va primi sulta de la paratul S. P. suma de 27.562,50 lei.
A fost omologat raportul de expertiza specialitatea evaluare bunuri mobile întocmit de expertul P. D. M. in varianta a II-a de lotizare si atribuie reclamantei D. R. M. lotul 1 compus din: aragaz cu trei ochiuri, cuptor electric pentru pâine, stație sifoane ,urmand sa plătească sulta lotului 2 -S. P. suma de 358 lei si lotului 3 - D. G. A. suma de 78 lei, paratului S. P. lotul 2 compus din motosapa Honda si urmand să primească sulta de la lotul 1 - D. R. M. suma de 358 lei, iar paratei D. G. A. lotul 3 compus din: butoi de lemn de 600 l si urmand sa primească sulta de la lotul 1 - D. R. M. suma de 78 lei.
A fost omologat raportul de expertiza specialitatea autovehicule întocmit de expertul P. G. M. in varianta de lotizare propusa de expert si atribuie reclamantei D. R. M. lotul 1 in care va primi sulta de la paratul S. P. suma de 210 lei, paratului S. P. lotul 2 compus din autoturismul Dacia 1300 cu nr. de identificare după recarosare UU1R117X2894963 și nr. de înmatriculare_, iar paratei D. G. A. lotul 3 in care va primi sulta de la paratul S. P. suma de 210 lei.
Au fost compensate, în parte, cheltuielile de judecata și a mai obligat reclamanta la plata către paratul S. P. a sumei de 960 lei si la plata către pârâta D. G. A. a sumei de 230 lei cheltuieli de judecata.
A fost obligat pârâtul S. P. la plata către stat a sumei de 572 lei si pe parata D. G. A. la plata către stat a sumei de 859 lei sume ce reprezintă ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamanta in baza OUG 51/2008, urmand ca diferența de 859 lei să rămână în sarcina statului.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile a declarat a apel pârâtul S. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; calea de atac a fost ulterior calificată drept apel de instanță, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.2821 C.proc.civ., față de împrejurarea că valoarea bunurilor supuse partajului depășește pragul valoric de 100.000 lei.
Prin decizia civilă nr.358 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., s-a respins apelul declarat de apelantul pârât S. P., cu domiciliul în C., . M., nr. 9, ., ., împotriva încheierii de admitere în principiu din 13.12.2011 și a sentinței civile nr._ din 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. R. M., cu domiciliul în comuna Radovan, . și intimata pârâtă D. G. A. (fostă B.), cu domiciliul în comuna Radovan, ..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Litigiul ce a determinat suspendarea prezentei cauze în baza art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ. s-a finalizat prin sentința civilă nr._/11.09.2013 a Judecătoriei C., rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare; prin această hotărâre s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. P. împotriva pârâtelor D. R. M. și D. G. A. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor suplimentar nr.16/28.01.2010 emis de BNP Cernobai C. E., în ceea ce privește bunurile din masa succesorală ; s-a reținut că în cadrul procedurii notariale s-a schimbat în mod nelegal caracterul de bun coachizit al apartamentului în bun comun, dobândit în timpul căsătoriei, fiind nesocotite mențiunile din contractul autentic de schimb nr._/6.07.1994 și din sentința civilă nr.1657/1997 a Judecătoriei C..
Regimul juridic de bun coachizit al apelantului și al autoarei S. N. nu este de natură a antrena schimbarea modului în care s-a realizat lichidarea stării de indiviziune între părțile litigante, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin încheierea de admitere în principiu din 13.12.2011 Judecătoria a reținut că solicitarea pârâtului S. P. de atribuire a unei cote de 70% din apartamentul supus partajului este nefondată, dat fiind că pârâtul nu a făcut dovada susținerilor sale iar din declarațiile martorelor G. M. și Bildescu V. a rezultat că apartamentul a fost achiziționat cu banii obținuți din vânzarea de către ambii soți a bunurilor imobile pe care le avea fiecare, dinaintea căsătoriei.
În ceea ce privește aspectele invocate de apelant, Tribunalul a reținut că prin contractul de schimb autebtificat sub nr._/6.07.1994 coschimbașul V. L. V. i-a transmis apelantului dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu, dobândind de la acesta o garsonieră situată în C., cartier G. E.; pentru satisfacerea cerințelor fiscale, apartamentul a fost evaluat la suma de 100.000 lei, iar garsoniera la suma de 150.000 lei.
Prin sentința civilă nr.1657/7.02.1997 a Judecătoriei C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. N. împotriva pârâtului S. P. și s-a constatat calitatea de bun coachizit a imobilului situat în C., cartier Craiovița Nouă, ., în considerentele sentinței reținându-se că reclamanta din acel dosar a contribuit la achiziționarea apartamentului prin contractul de schimb menționat mai înainte cu suma de 3.500.000 lei, provenind din vânzarea unui apartament proprietate personală.
Tribunalul a observat că în contractul autentic de schimb nu a fost menționată achitarea unei sulte care să reprezinte diferența de valoare dinte apartamentul cu trei camere și garsoniera care au făcut obiectul acestui contract, și că, dimpotrivă, valoarea garsonierei a fost stabilită la un plafon superior celui a apartamentului; valorile respective au fost însă stabilite în contract doar în scopul satisfacerii cerințelor fiscale, așa încât contribuția celor doi soți poate fi stabilită doar pe baza celorlalte probe ale cauzei, în condițiile în care suma de 3.500.000 lei menționată în sentința din 1997 nu poate fi raportată la o sumă totală care să reprezinte valoarea bunului convenită de coschimbași și nici la altă sumă achitată de apelant. Totodată, susținerea apelantului că apartamentul ar fi fost evaluat de coschimbași la suma de 11.000.000 lei nu a putut fi luată în considerare, câtă vreme martorii audiați de prima instanță la propunerea sa nu au fost în măsură să relateze vreun aspect privind contribuția pârâtului la dobândirea bunului.
În aceste condiții, a fost corectă soluția adoptată de prima instanță, bazată pe proba testimonială administrată la propunera reclamantei, care a fost concludentă și din care a rezultat că atât apelantul, cât și autoarea au avut în proprietate câte un apartament, cu privire la care au făcut acte de înstrăinare, ei înțelegând să dobândească împreună apartamentul cu trei camere ce face obiectul prezentului proces de partaj succesoral.
A fost nefondată și critica privind supraevaluarea apartamentului, dat fiind că în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în dosarul primei instanțe au fost evidențiați toți coeficienții pe care expertul i-a luat în considerare la determinarea valorii de circulație a bunului, valoare care oricum, este una relativă, știut fiind că pe piața liberă prețul unui imobil se stabilește în funcție de mecanismul cererii și al ofertei; totodată, în suplimentul la raportul de expertiză tehnică efectuat în faza apelului s-a arătat că apartamentul are, la data efectuării acestui supliment, aceeași valoare cu cea stabilită în prima fază procesuală.
Față de cele arătate, în temeiul art.296 C.proc.civ., apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S. P., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:
Recurentul susține, că Tribunalul D., a reținut faptul că apelul declarat de acesta este nefondat, întrucât regimul juridic de bun coachizit al apartamentului nu este de natură a antrena schimbarea modului în care s-a realizat lichidarea stării de indiviziune între părțile litigante (decizia, pag.7, paragraful 4).
Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul a reținut că prin încheierea de admitere în principiu, Judecătoria C. a reținut că solicitarea pârâtului de atribuire a unei cote de 70% din apartamentul partajat este nefondată, dat fiind faptul că acesta nu a făcut dovada susținerilor sale, iar din declarațiile martorilor audiați a rezultat că apartamentul a fost achiziționat cu banii obținuți din vânzarea de către ambii soți a bunurilor imobile pe care le aveau fiecare, dinaintea căsătoriei (decizia, fila 7, paragraful 8).
De asemenea, analizând Contractul de schimb autentificat sub nr._/06.07.1994 prin care a fost dobândit apartamentul și Sentința civilă nr.1657/07.02.1997 pronunțată de Judecătoria C. prin care s-a reținut că defuncta a contribuit cu suma de 3.500.000 lei vechi la dobândirea apartamentului, Tribunalul a reținut împrejurarea că în contractul de schimb nu este menționată achitarea unei sulte către coschimbașul V. L. V. și că suma de 3.500.000 lei vechi ce reprezenta contribuția defunctei soții nu poate fi raportată la o altă sumă care să reprezinte valoarea bunului convenită de coschimbași și nici la altă sumă achitată de pârât; cu aceeași ocazie Tribunalul a stabilit faptul că susținerile pârâtului în sensul că apartamentul ar fi fost evaluat de coschimbași la suma de 11.000.000 lei vechi nu poate fi luată în considerare, câtă vreme martorii audiați în prima instanță nu au fost în măsură să menționeze aceste aspecte .
Prin cererea de probatoriu formulată în apel a solicitat administrarea probei cu martori tocmai pentru a lămuri aspectele invocate ulterior de Tribunal în motivarea respingerii apelului: dacă părțile contractului de schimb au convenit plata vreunei sulte(având în vedere împrejurarea că se schimba o garsonieră cu un apartament), la ce sumă a fost evaluat apartamentul, suma achitată efectiv de defuncta sa soție.
Cererea de administrare a probei testimoniale în apel a fost respinsă.
Apreciază ca fiind nelegală respingerea cererii de administrare a probei testimoniale, întrucât în apel a apărut o situație juridică nouă. Prin sentința civilă nr._/11.09.2013 Judecătoria C., s-a admis cererea recurentului si a constatat nulitatea absolută parțială a Certificatului de moștenitor suplimentar nr. 16/28.01.2010 emis de BNP Cernobai C. E. în ceea ce privește bunurile din masa succesorală rămasă în urma defunctei S. N.; s-a reținut că în cadrul procedurii notariale s-a schimbat în mod nelegal caracterul de bun coachizit al apartamentului în bun comun dobândit în timpul căsătoriei, fiind nesocotite mențiunile din Contractul de schimb autentificat sub nr._/06.07.1994 prin care a fost dobândit apartamentul și Sentința civilă nr. 1657/07.02.1997 pronunțată de Judecătoria C. prin care s-a reținut contribuția defunctei cu suma de 3.500.000 lei vechi.
Astfel, se impunea administrarea probatoriului solicitat în fața instanței de apel, cu atât mai mult cu cât prima instanță a administrat un probatoriu și a soluționat cauza pornind de la premisa că apartamentul supus partajului este bun comun al soților, dobândit în timpul căsătoriei - așa cum s-a stabilit prin Certificatului de moștenitor suplimentar nr. 16/28.01.2010 emis de BNP Cernobai C. E.. Ori, așa cum s-a arătat, în fața instanței de apel recurentul a depus sentința civilă nr._/11.09.2013 Judecătoria C. prin care s-a anulat parțial Certificatul de moștenitor suplimentar.
S-a susținut că instanța de apel nu a cercetat dacă prima instanță și-a manifestat rolul activ în aflarea și lămurirea tuturor aspectelor de fapt ce puteau conduce la aflarea adevărului: dacă părțile contractului de schimb au convenit plata vreunei sulte (având în vedere împrejurarea că se schima o garsonieră cu un apartament), la ce sumă a fost evaluat apartamentul, suma achitată efectiv de defuncta mea soție.
La rândul său instanța de apel nu și-a manifestat rolul activ cu ocazia judecării apelului. Tribunalul D., s-a mulțumit să constate împrejurarea că probatoriul administrat în fața primei instanțe a fost insuficient pentru lămurirea aspectelor de fapt invocate de subsemnatul. Apreciază că se impunea admiterea cererii de administrare a probei testimoniale, formulate în apel, pentru lămurirea aspectelor legate de plata sultei cu ocazia schimbului de imobile, de evaluarea apartamentului la momentul schimbului și a contribuției defunctei la plata sultei.
Pentru toate motivele invocate, a solicitat admiterea recursului.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.299, art.304 pct.9 Cod pr.civ.
La data de 22.06.2015, intimatele D. G. A. și D. R., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, considerând că în mod corect Tribunalul D., a respins apelul formulat în cauză, reținând că, din probele administrate în fața primei instanțe a rezultat că atât recurentul cât și autoarea au avut în proprietate câte un apartament, cu privire la care au făcut acte de înstrăinare, ei înțelegând să dobândească împreună apartamentul cu trei camere ce face obiectul cauzei de partaj succesoral.
În contractul autentic de schimb nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la achitarea vreunei sulte care să reprezinte diferența de valoare dintre apartamentul cu trei camera și garsoniera care a făcut obiectul acestui contract, dimpotrivă valoarea garsonierei a fost stabilită la un plafon superior celui apartamentului. Valorile respective au fost stabilite în contract doar pentru satisfacerea cerințelor fiscale, așa încât contribuția celor doi soți poate fi stabilită doar pe baza celorlalte probe, în condițiile în care suma de 3.500.000 lei menționată în sentința din 1997, nu poate fi raportată la o sumă totală care să reprezinte valoarea bunului convenită de coschimbași și nici la altă sumă achitată de recurent.
Solicită a se observa că în fața primei instanțe a fost administrat întregul probatoriu solicitat de părți, respectiv au fost audiați patru martori în cadrul probei testimoniale, iar raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză nu a fost contestat, neformulându-se obiecțiuni la acesta.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
Altfel spus, motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă la încălcarea unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează interpretarea eronată a unei norme juridice.
În speță, reclamantul nu a dezvoltat niciuna dintre ipotezele menționate de prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ., respectiv, lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii, limitându-se să reitereze criticile formulate în memoriul de apel, fără a indica în concret vreo normă legală care să fi fost încălcată ori greșit aplicată.
În cazul de față, Curtea constată că motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor în ceea ce privește fondul cauzei, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.
Obiectul prezentei cauze l-a reprezentat ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor din masa succesorală rămasă după decesul autoarei S. N. și atribuirea efectivă a loturilor în raport de cotele ce se cuvin în temeiul legii.
Criticile formulate de recurent vizează, pe de o parte respingerea cererii privind suplimentarea probei testimoniale în apel, iar pe de altă parte, vizează analizarea probelor administrate raportate la cota de contribuție a recurentului și a autoarei la dobândirea apartamentului în litigiu, precum și reținerea unei cote majorate în cuantum de 70% la dobândirea apartamentului.
Sunt neîntemeiate criticile din recurs, ce vizează refuzul instanței de apel de a încuviința și a administra suplimentarea probei testimoniale cu doi martori, având în vedere că în raport de criticile formulate în apel, instanța a apreciat corect ca fiind suficiente probele administrate, pentru soluționarea cauzei fiind audiați patru martori ale căror declarații se află atașate la dosarul cauzei.
Nu poate fi reținută susținerea din recurs referitoare la faptul că instanța de apel, l-a stabilirea cotei de contribuție, a pârâtului nu ar fi ținut seama de sentința civilă nr._/11.09.2013, a Judecătoriei C., prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor suplimentar nr.16/28.01.2010, emis de BNP „ Cernobai C. E.”, în contextul în care în considerentele hotărârii, Tribunalul a analizat detaliat probele în raport de care a reținut cota contributivă a dobânditorilor apartamentului în litigiu, considerente în care s-au reținut argumentele pentru care a fost pronunțată sentință civilă invocată.
Nu s-a făcut dovada nerespectării principiului rolului activ al instanțe, invocat în recurs, în contextul în care, în cauză, s-au administrat probele solicitate de părți, respectiv, proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială și expertiza tehnică, în raport de care s-a pronunțat hotărârea judecătorească ce face obiectul prezentului recurs, în considerentele căreia au fost analizate detaliat aceste probe.
Cu toate că recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civ., criticile din recurs referitoare la cota de contribuție la dobândirea apartamentului vizează reaprecierea probatoriului administrat în cauză, reprezentând astfel un motiv de netemeinicie ce nu poate fi analizat, în contextul în care nu se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate expres prin art.304 pct.1-9 Cod pr.civ.
În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reține că reclamantul, prin argumentele aduse, a cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii.
Altfel spus, situația de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar criticile reclamantei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.
Este de reținut că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluțiile pronunțate de instanța de apel, modalitatea în care aceasta a analizat și interpretat probele administrate, nu pot constitui obiectul cenzurii instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 Cod pr.civ.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civ., urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
În baza art.274 Cod pr.civ, fiind în culpă procesuală, va fi obligat recurentul către intimate la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul S. P., împotriva deciziei civile nr.358 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. R. M. și cu intimata pârâtă D. G. A.(fostă B.).
Obligă recurentul către intimatele D. G. A. și D. R. M., la 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2015
pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. S. P. R. M., aflat în
C.O., semnează
Președinte instanță
Grefier,
F. I.
Red.jud. A.M.
15.07.2015.
Teh. F.I./2 ex.
Jud apel.D.F.S./S.L.M.
Jud. fond S.B.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 449/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act. Decizia nr. 462/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
