Pretenţii. Decizia nr. 91/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 91/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 91/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător L. L. B.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții intimați G. I. și G. F., împotriva deciziei civile nr.802/02.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. E. OLTENIA S.A., P. M., B. E. JUDECĂTORESC B. F. și intimata terț poprit B.-G., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - S.C. C. E. OLTENIA S.A., reprezentat de consilier juridic D. I., cu împuternicire la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: recursul a fost declarat împotriva unei decizii definitive, iar prin serviciul registratură la data de 11.02.2015, avocat T. F., apărător al recurenților intimați, a depus cerere de amânare prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, întrucât la termenul de astăzi se află la P. de pe lângă tribunalul Gorj .
Consilier juridic D. I. pentru - S.C. C. E. OLTENIA S.A, s-a opus la cererea de amânare.
Instanța a respins cererea de amânare cu următoarea motivare: față de faptul că la data de 29.01.2015, recurenții intimați au primit citația, ar fi avut timp suficient pentru apărare, având în vedere că la cererea de amânare a fost atașată doar delegația în copie xerox ar fi putut fi substituit.
Instanța a pus în discuție părții prezente excepția inadmisibilității recursului.
Consilier juridic D. I. pentru intimatul - S.C. C. E. OLTENIA S.A., a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ contestatoarea Societatea C. E. Oltenia SA a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimații G. I., G. F., P. M. și B. E. Judecătoresc B. F. și cu terțul poprit B.-G., să se dispună anularea formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.1163/E/2013, iar în subsidiar anularea în parte a formelor de executare silită ca urmare a reducerii cheltuielilor de executare, respectiv anularea în parte a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr.1/19.07.2013 și a popririi asupra conturilor contestatoarei deschise la B.-G., restabilirea situației anterioare prin întoarcerea executării sumelor executate nelegal, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin adresa emisă de B. E. Judecătoresc B. F. în dosarul execuțional nr.1163/E/2013 și înregistrată la sediul contestatoarei sub nr._/13.08.2013 au fost încunoștințați de înființarea popririi asupra conturilor societății deschise la B.-G..
În ceea ce privește executarea începută în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2778/22.11.2011 a Judecătoriei Motru pronunțată în dosarul nr._, modificată prin decizia nr.167/02.04.2013 a Tribunalului Gorj și rămasă irevocabilă prin decizia nr.6302/11.06.2013 a Curții de Apel C., aprecia că se impune o lămurire a întinderii titlului executoriu întrucât reclamanta P. M. nu poate avea calitatea de creditor, acțiunea acesteia fiind respinsă având în vedere că nu mai are calitatea de proprietar, iar aceasta nu a mai atacat hotărârea de respingere astfel încât hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat, ca atare executarea s-a pornit în mod nelegal și în numele creditoarei P. M..
A susținut că intimații înțeleg să pună în executare un debit total de 150.213 lei, adăugând din eroare la sumele datorate de contestatoare, în temeiul hotărârilor judecătorești indicate, și cheltuielile de judecată la care este îndreptățită contestatoarea și pe care le datorează creditorii ca urmare a deciziei nr.167/02.04.2013 a Tribunalului Gorj de admitere a apelului societății și a obligării intimaților la cheltuieli de judecată de 2025 lei.
În ceea ce privește titlul executoriu reprezentat de încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr.1/19.07.2013, a solicitat anularea în parte ca urmare a diminuării onorariilor de avocat și de executor judecătoresc.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, a arătat că a fost stabilit cu încălcarea dispozițiilor art.37 din Legea nr.188/2000 și a Ordinului Ministerului de Justiție nr.2250/2006, motiv pentru care se impune anularea încheierii respective sau eventual diminuarea onorariului executorului.
În concret, a învederat că onorariul pentru recuperarea creanței prin poprire a fost stabilit în cuantum de 8434,64 lei, din care 24% TVA, adică 6802 lei onorariu fără TVA peste limita maximă prevăzută de lege, în sensul că Ordinul nr.2550/2006 prevede că onorariul maxim este în cuantum de 6300 lei +1 procent de până la 1% din suma ce depășește 100.000 lei, iar executorul a înțeles să adauge chiar 1% (502,13 lei), onorariul nefiind justificat de volumul de muncă al executorului sau de complexitatea cauzei, în speță fiind vorba de o simplă adresă de înființare poprire către o bancă și o înștiințare către debitoare, urmând a se face în acest sens aplicarea dispozițiile art.451 alin.2 și art.669 alin.4 C.pr.civ.
S-a susținut că obligațiile fiscale aferente onorariului executorului trebuie suportate de executor și nu de beneficiarul normei de protecție, ca atare a solicitat reducerea onorariului executorului judecătoresc cu suma reprezentând TVA-ul.
În ceea ce privește onorariul avocatului în faza de executare silită stabilit în cuantum de 14.000 lei, a apreciat că este exagerat și tendențios, nejustificat de volumul de muncă depus în concret de către avocat și de complexitatea cauzei.
Sub acest aspect a susținut că nici măcar la judecarea fondului pricinii, unde activitatea avocațială este mult mai complexă, avocatul nu a perceput un asemenea onorariu sau în condițiile în care a perceput un onorariu mare acesta a fost cenzurat.
În consecință, și în privința onorariului avocatului a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art.669 alin.4 C.pr.civ. și art.451 alin.2 C.pr.civ.
Un alt motiv de nulitate a actelor de executare invocat a fost faptul că executorul judecătoresc nu a făcut dovada avansării cheltuielilor de executare de către creditor, așa cum prevăd în mod imperativ dispozițiile art.646 C.pr.civ.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.669 alin.4, art.711, art.451 C.pr.civ., art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000 și pe dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr.2550/2006.
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosar, în copie, acte de executare silită întocmite în dosarul nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F..
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară în cuantum de 1000 lei pentru capătul de cerere având ca obiect contestație la executare silită.
Intimatul B. E. Judecătoresc B. F. a formulat întâmpinare, arătând că în mod eronat a fost reținută și suma de 2025 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, însă la data de 12.09.2013, în urma calculării indicelui de inflație, a rezultat un plus de recuperat în sumă de 9591 lei, iar în urma compensării cu suma eronat poprită a rămas de recuperat o sumă de 7566 lei reprezentând inflație, pentru care au și fost făcute demersurile legale, sens în care a emis doar o somație către debitoare cu care a convenit ca plata să se facă în mod voluntar pentru această diferență.
Cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, a susținut că legiuitorul în momentul în care a stabilit limitele onorariului, a știut exact care sunt operațiunile și actele ce trebuie întocmite pentru înființarea popririi, considerând că acesta este costul pe care trebuie să-l suporte debitorul pentru reaua credință și lipsa de diligență.
A solicitat să se aibă în vedere faptul că în suma ce reprezintă onorariu judecătoresc se regăsesc și TVA 24%, impozit 16%, contribuție UNEJ 5%, CAS, șomaj, salarii, chirii, consumabile ce au fost deja reținute și achitate.
A mai arătat că pentru recuperarea sumei de 9591 lei reprezentând inflație nu s-a mai calculat onorariul în sumă de 1189,28 lei inclusiv TVA.
Intimații G. F. și G. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, au arătat că într-adevăr executorul judecătoresc în mod eronat a reținut suma de 2025 lei, dar în urma aplicării indicelui de inflație și la suma la care contestatoarea a fost obligată, a rezultat suma de 9951 lei în plus de recuperat, iar în urma compensării de către B. E. Judecătoresc B. F. a rămas suma de 7566 lei, motiv pentru care acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
În ceea ce privește suma de 14.000 lei reprezentând onorariu avocat, au susținut că au semnat un contract de asistență juridică, iar în urma discuțiilor purtate cu avocatul s-a dedus că din această sumă s-au reținut 16% impozit pe venit, 5% CAS, taxe barou și raportat la faptul că sentința pusă în executare a fost dată după 5 ani de judecată în două cicluri procesuale, onorariul achitat avocatului nu este mare în raport de diligențele pe care acesta le-a realizat pe parcursul celor 2 cicluri procesuale.
La data de 02.10.2013 contestatoarea a depus la dosar completare la contestația la executare solicitând și anularea somației imobiliare din data de 12.09.2013 întocmită în dosarul execuțional nr.1163/E/2013, precum și a încheierii nr.4/12.09.2013.
În motivarea acestui capăt de cerere, a arătat că prin încheierea contestată executorul judecătoresc realizează actualizarea sumei de 141.252 lei în conformitate cu dispozițiile art.628 alin.3 C.pr.civ. pe care însă le interpretează și el aplică în mod eronat, întrucât rata inflației trebuie calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie, or, în speță, hotărârea judecătorească a devenit executorie la data de 02.04.2013, data pronunțării deciziei din apel, însă executorul judecătoresc actualizează în mod eronat de la data pronunțării sentinței de către instanța de fond, care nu era executorie.
De asemenea, a invocat că deși încheierea de actualizarea a creanței poartă nr.4/12.09.2013, la finalul acesteia apare ca fiind emisă în data de 19.07.2013.
În dovedirea acestui capăt de cerere, a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize contabile.
În temeiul dispozițiilor art.716 alin.2 C.pr.civ., instanța a dispus atașarea în copie certificată a dosarului de executare silită nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, iar prin încheierea din 12.11.2013 s-a dispus atașarea, pentru observare, a dosarului nr._ al Judecătoriei Motru, precum și efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea contabilitate având ca obiectiv să se actualizeze cu indicele de inflație suma de 141.252 lei pentru perioada 02.04.2013-august 2013, fiind numit în cauză expert A. G. cu un onorariu în cuantum de 300 lei în sarcina contestatoarei.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar în data de 29.11.2013(filele 128-139), iar prin încheierea de ședință din 14.01.2014 sa dispus completarea raportului de expertiză, revenindu-se cu adresă la expertul desemnat în cauză pentru a se stabili dacă actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 141.252 lei pe perioada 02.04.2013-august 2013 prin raportul de expertiză s-a făcut prin luarea în considerare a indicelui total al prețurilor de consum, iar în caz negativ, să se răspundă la obiectivul expertizei prin actualizarea sumei prin raportare la indicele total al prețurilor de consum; de asemenea, expertul să stabilească, prin raportare la adresa aflată la fila 82, modalitatea în care executorul judecătoresc a procedat la actualizarea creanței prin încheierea aflată la fila 108, să stabilească în modalitatea algoritmului de calcul avut în vedere de către executorul judecătoresc, care ar fi creanța actualizată cu indicele de inflație doar pentru perioada 02.04.2013-august 2013 și nu pentru întreaga perioadă avută în vedere de către executor, să se justifice de către expert eventuala contradicție între concluziile raportului de expertiză, astfel completat și modalitatea de calcul a sumei de către executorul judecătoresc, completarea la raportul de expertiză fiind înaintată de către expert la 28.01.2014, iar părțile nu au formulat obiecțiuni(filele 179-180).
Prin sentința civilă nr.1334/27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ a fost admisă excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect anularea încheierii nr.4/12.09.2013 emisă în dosarul nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F.. A fost respinsă cererea de anulare a încheierii nr.4/12.09.2013, emisă în dosarul nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F., ca fiind tardiv formulată.
A fost respinsă excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect anularea somației mobiliare din data de 12.09.2013, emisă în dosarul nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F. și a fost admisă în parte contestația la executare, ulterior precizată, formulată de contestatoarea Societatea C. E. Oltenia SA în contradictoriu cu intimații G. I., G. F., P. M. și B. E. Judecătoresc B. F. și cu terțul poprit B.-G.. A fost anulată somația mobiliară din data de 12.09.2013 emisă în dosarul nr.1163/E/2013 și a fost anulată în parte încheierea nr.1/19.07.2013 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare emisă în dosarul nr. 1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F., în sensul că reduce cuantumul onorariului avocațial de la 14.000 lei la 7000 lei și reduce cuantumul onorariului executorului judecătoresc de la suma de 8434,60 lei la suma de 8409,53 lei.
A fost anulată măsura înființării popririi dispusă prin adresa emisă în dosarul de executare nr.1163/E/2013 în data de 09.08.2013 pentru suma de 9050,07 lei. S-a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 9050,07 lei, compusă din 7000 lei onorariu avocat, 25,07 lei onorariu executor și 2025 lei debit nedatorat și obligă intimații G. I., G. F., P. M. să restituie contestatoarei suma de 9050,07 lei. Au fost obligați intimații G. I., G. F., P. M. să plătească contestatoarei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză.
În baza art.45 alin.1 pct.f din OUG nr.80/2013 s-a dispus restituirea către contestatoare a sumei de 557,50 lei achitată cu titlu de taxă de timbru, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.2778/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea intimaților G. I. și G. F. în contradictoriu cu pârâtele . SA și EMC Jilț și obligate pârâtele să plătească reclamanților suma de 156.000 lei, au fost obligate pârâtele să plătească celor doi intimați suma de 6436 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea intimatei P. M., iar prin decizia nr.167/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ * a fost admis apelul declarat de contestatoarea apelantă . Sucursala Divizia Minieră Tg-J. SA împotriva sentinței civile nr.2778/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, după casare și a fost schimbată sentința în sensul că au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților suma de 141.252 lei în loc de 156.000 lei, au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și obligați intimații reclamanți la 2025 lei cheltuieli de judecată în apel către contestatoare.
De asemenea, s-a reținut și decizia nr.6302/11.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ * prin care s-a constatat nul recursul declarat de contestatoarea . Sucursala Divizia Minieră Tg-J. SA împotriva deciziei nr.167/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ * și obligată contestatoarea la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
În data de 19.07.2013, intimații G. I., G. F. și P. M., prin avocat T. F., s-au adresat Biroului E. Judecătoresc B. F. solicitând punerea în executare silită a titlului executoriu sentința civilă nr.2778/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia nr.167/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ * și irevocabilă prin decizia nr.6302/11.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, formându-se dosarul de executare silită nr.1163/E/2013.
Prin încheierea nr.1/19.07.2013 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită ca fiind în cuantum de 22.819, 24 lei compuse din:_ lei onorariu avocat, 25 lei taxe timbru executare, 49,60 lei comunicarea actelor de procedură, 248 lei consultanță constituire acte execuționale (TVA inclus), 62 lei orice alte acte sau operațiuni date prin lege conform Ordinului nr.2550/2006 (somații, popriri, procese-verbale, încheieri, adrese), 8434,64 lei onorariu executor judecătoresc (TVA inclus).
Prin încheierea nr.5038/31.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2013 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu menționat.
În data de 09.08.2013 (fila 88 din dosarul de fond) executorul judecătoresc a emis adresă de înființare a popririi către terțul poprit B. G., până la încasarea sumei totale de 173.032,24 lei, iar în data de 14.08.2013 s-au comunicat contestatoarei (fila 90 din dosarul de fond) înștiințare poprire, adresă de înființare poprire, copie încheiere încuviințare executare silită, copie titlu executoriu și încheiere stabilire cheltuieli de executare silită.
Prin adresa nr.9555/22.08.2013 terțul poprit a încunoștințat executorul judecătoresc că poprirea a fost înființată la data primirii adresei și în contul menționat de executorul judecătoresc a fost virată întreaga sumă poprită, conform ordinului de plată 1163/20.08.2013, respectiv 21.08.2013.
În dosarul de executare silită prin încheierea nr.2/26.08.2013 suma de 4821,10 lei a fost eliberată către B. E. Judecătoresc B. F. reprezentând onorariu și cheltuieli de executare, prin încheierea nr.1/27.08.2013 suma de 3998,14 lei a fost eliberată către B. E. Judecătoresc B. F. reprezentând onorariu și cheltuieli de executare, prin încheierea nr.3/05.09.2013 suma de 164.213 lei a fost eliberată 14.000 lei către Cabinet Avocat T. F. reprezentând onorariu dosar de executare,_ lei către intimatul G. I. reprezentând debit dosar de executare.
Executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumei reprezentând debit principal în contul intimatului G. I., întrucât intimatele G. F. și P. M. au formulat cerere în acest sens adresată executorului judecătoresc, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 104.
Prin încheierea nr.4/12.09.2013 executorul judecătoresc, la solicitarea creditorului, a procedat la actualizarea creanței de 141.252 lei, în conformitate cu dispozițiile art.628 alin.3 C.proc.civ., pentru perioada noiembrie 2011-august 2013, cu rata inflației comunicată de Institutul Național de S., suma rezultată în urma actualizării fiind de 9591 lei.
Încheierea a fost emisă cu drept de contestație la executare în termen de 5 zile de la comunicare, la Judecătoria Tg-J. și s-a emis de către executor somația mobiliară din 12.09.2013 prin care s-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de o zi de la primirea somației să se conformeze titlului executoriu și să achite creditorilor G. I., G. F. și P. M. suma de 9591 lei reprezentând inflație.
De asemenea, executorul judecătoresc a menționat că întrucât în mod eronat s-a recuperat de la contestatoare suma de 2025 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, prin poprirea contului bancar, compensează cele două sume, urmând să se achite de către contestatoare suma de 7566 lei.
Această somație a fost comunicată contestatoarei în data de 18.09.2013, așa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la fila 112.
S-a arătata de către instanța de fond că potrivit art.714 alin.2 C.proc.civ. contestația la executarea silită propriu zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când cel interesat a primit comunicarea, ori după caz, înștiințarea privind înființarea popririi.
Cum, în data de 14.08.2013 s-au comunicat contestatoarei (fila 90 din dosarul de fond) înștiințare poprire, adresă de înființare poprire, copie încheiere încuviințare executare silită, copie titlu executoriu și încheiere stabilire cheltuieli de executare silită, iar contestația la executare silită în forma inițială a fost promovată în data de 19.08.2014, instanța a constatat că cererea având ca obiect contestație la executare silită, pentru actele de executare silită contestate inițial, a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
În ce privește completarea la contestația la executare silită depusă de către contestatoare în data de 02.10.2013, cu respectarea termenului prevăzut de art.204 C.proc.civ., prin care s-a solicitat anularea somației mobiliare din data de 12.09.2013, precum și a încheierii nr.4/12.09.2013 emise de executorul judecătoresc în dosarul nr.1163/E/2013, instanța a reținut că potrivit art.712 alin.3 C.proc.civ. contestatorul își poate modifica cererea inițială, adăugând motive noi de contestație, dacă în privința acestora din urmă este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.
Intimații au invocat prin notele de ședință depuse la ultimul termen de judecată excepția tardivității capătului de cerere formulat prin completarea acțiunii având ca obiect anularea somației mobiliare din data de 12.09.2013, precum și a încheierii nr.4/12.09.2013 emise de executorul judecătoresc în dosarul nr.1163/E/2013, iar contestatoarea a invocat decăderea acestora din dreptul de a invoca excepția, întrucât nu a fost invocată prin întâmpinare, susținând că excepția tardivității nu este o excepție de ordine publică.
Indiferent de momentul la care contestatorul își completează cererea, instanța care soluționează contestația verifică respectarea termenului pentru exercitarea contestației cu privire la fiecare motiv completator în parte, raportându-se la data completării și nu la data cererii inițiale.
Contrar celor susținute de contestatoare, excepția tardivității contestației la executare reprezintă o excepție de ordine publică, ca atare, chiar dacă nu a fost invocată prin întâmpinare de către intimați, în privința acesteia nu operează sancțiunea decăderii prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ.
Potrivit art.714 alin.2 C.proc.civ.contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.
Somația mobiliară din data de 12.09.2013, precum și încheierea nr.4/12.09.2013 emise de executorul judecătoresc în dosarul nr.1163/E/2013 au fost comunicate contestatoarei în data de 18.09.2013, așa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la fila 112, ca atare ultima zi în care încheierea executorului putea fi contestată, potrivit art.714 alin.2 C.proc.civ., a fost data de 24.09.2013, or completarea la contestație prin care a fost contestată încheierea a fost depusă în data de 02.10.2013, deci cu depășirea termenului de 5 zile.
Ca atare, instanța a admis excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect anularea încheierii nr.4/12.09.2013, emisă în dosarul nr.1163/E/2013 al B. B. F. și a respins cererea de anulare a încheierii nr.4/12.09.2013, emisă în dosarul nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F., ca fiind tardiv formulată.
În schimb, în ce privește somația mobiliară din 12.09.2013, întrucât acesteia i se aplică termenul general de contestare de 15 zile de la comunicare, excepția tardivității este neîntemeiată.
În ce privește fondul contestației la executare, instanța a constatat că executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului principal de_ lei pentru perioada noiembrie 2011-august 2013, raportându-se la data pronunțării sentinței la judecata în fond a litigiului, respectiv sentința civilă nr.2778 pronunțată de Judecătoria Motru în data de 22.11.2011.
Potrivit art.628 alin.3 C.proc.civ. dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie.
Ori, sentința civilă nr.2778 pronunțată de Judecătoria Motru în data de 22.11.2011 în dosarul nr._ a devenit executorie în data de 02.04.2013, data rămânerii sale definitive prin decizia nr.167 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ *, ca atare în mod greșit executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului începând cu luna noiembrie 2011.
Reținând astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art.632 alin.2 C.proc.civ., în conformitate cu care constituie titluri executorii hotărârile executorii și hotărârile definitive, coroborate cu disp.art.633, 634 C.proc.civ., în raport de care în speță hotărârea judecătorească a devenit hotărâre definitivă la momentul pronunțării hotărârii date în apel-02.04.2013.
Prin raportul de expertiză contabilă și completarea la raport (fila 179), expertul contabil a concluzionat răspunzând obiectivului expertizei constând în actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 141.252 lei pentru perioada 02.04.2013-august 2013, că pe perioada aprilie –august 2013, indicele de consum a scăzut, rezultând 99,809 față de luna martie 2013, iar actualizarea sumei de 141.252 lei cu indicele realizat de 99,809% rezultă suma de 140.982,21 lei, așadar nu a existat inflație.
Față de concluziile raportului de expertiză, instanța a constatat că în mod nelegal a fost emisă somația mobiliară din 12.09.2013, prin care contestatoarea a fost somată la plata sumei de 9591 lei reprezentând actualizarea debitului cu rata inflației, astfel că s-a anulat somația mobiliară din data de 12.09.2013 emisă în dosarul nr.1163/E/2013.
Cum suma de 9591 lei nu a fost executată silit, nu se impune întoarcerea executării silite și obligarea intimaților la restituire.
Debitul pentru care se justifică realizarea executării silite în dosarul nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F. este de 148.188 lei, compus din 141.252 lei debit principal, 6436 lei cheltuieli de judecată obținute de intimați la judecata pe fond și 500 lei cheltuieli de judecată la care contestatoarea a fost obligată în recurs, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Ca atare, s-a constatat că în mod eronat executorul judecătoresc, cum de altfel acesta a recunoscut prin întâmpinare, a executat silit și suma de 2025 lei, care reprezintă cheltuielile de judecată pe care intimații au fost obligați să le plătească contestatoarei, prin decizia nr.167/02.04.2013 și cum s-a stabilit că nu se datorează de către contestatoare suma de 9591 lei, în mod eronat s-a procedat de către executor la compensarea celor două sume.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța a reținut că stabilirea onorariului executorului judecătoresc, ce constituie cheltuieli de executare, se realizează în limitele trasate de legiuitor, prin Ordinului ministrului justiției nr.2550/2006. Chiar dacă acest ordin nu cuprinde o mențiune expresă în ce privește TVA-ul, executorii judecătorești, plătitori de TVA, vor calcula onorariul de executor potrivit ordinului amintit, urmând ca la valoarea astfel calculată să adauge taxa pe valoare adăugată, iar cheltuielile de executare astfel determinate vor fi suportate în întregime de debitorul urmărit.
Instanța a constatat neîntemeiată cererea de reducere a onorariului executorului judecătoresc cu suma reprezentând TVA-ul. Astfel, executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr. 2250/2006 și a stabili onorariile în limitele legale prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare, potrivit art.669 alin.2 C.proc.civ.
Fiind un impozit de consum, cel care suporta aceasta sarcina fiscala este consumatorul final, întreprinderea având rolul de a colecta si vărsa la bugetul statului taxa pe valoarea adăugată.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
În speță, avându-se în vedere cuantumul debitului urmărit-148.188 lei, reținut de instanță în urma înlăturării sumei de 2025 lei, executată silit nelegal, precum și prevederile Ordinului nr.2550/2006 în conformitate cu care pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, rezultă un onorariu al executorului judecătoresc de 8409,53 lei (6300 lei +1%x48.188=481,88 lei+1627,65 lei TVA), ori, în speță s-a calculat un onorariu de 8434,60 lei, care a fost redus în consecință cu 25,07 lei.
Este adevărat că executorul a stabilit un onorariu maximal, însă instanța a constatat că acest onorariu este justificat prin volumul de muncă depus de executor, constând în actele de executare silită specifice executării prin poprire atașate la dosar, deplasare la instanță pentru obținerea încuviințării executării silite, realizarea procedurii de distribuire a sumelor, toate acestea raportate la valoarea debitului urmărit.
Cum în speță executorul judecătoresc a procedat la deschiderea dosarului de executare silită, a emis în acest sens încheierea din data de 19.07.2013, a solicitat instanței competente încuviințarea executării silite (fila 85), a solicitat eliberarea încheierii de încuviințare a executării silite, acte ce au presupus inclusiv deplasări la instanța de executare, a întocmit până la momentul achitării debitului încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare și actele de executare specifice înființării popririi, a efectuat demersuri pentru comunicarea actelor din dosarul de executare silită debitoarei, a întocmit încheierile privind distribuirea sumelor, instanța a apreciat că perceperea unui onorariu maximal de către acesta pentru activitatea depusă este justificată.
Deși cheltuielile privind efectuarea acestor acte au fost stabilite în mod separat de cuantumul onorariului, iar pe lângă aceste cheltuieli privind emiterea somațiilor și adreselor de executare, s-au stabilit și cheltuieli reprezentând consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, nu se justifică reducerea onorariului executorului, întrucât însăși prevederea distinctă a acestor cheltuieli de onorariul executorului judecătoresc dovedește faptul că aceste taxe au o justificare diferită și nu se exclud sau se influențează reciproc în ce privește cuantumul.
Potrivit art.669 alin.1 C.proc.civ. partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, iar pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
Coroborând aceste dispoziții legale cu prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit cu care executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului, instanța a constatat că onorariul executorului judecătoresc nu trebuie însă achitat în avans nici măcar parțial de către creditor.
Prin urmare, onorariul executorului judecătoresc se obține exclusiv în urma executării de la debitor, în cazul în care executarea silită se finalizează cu realizarea obligației prevăzute de titlul executoriu, iar creditorul nu trebuie să facă dovada achitării onorariul executorului judecătoresc.
În ceea ce privește cheltuielile de executare silită constând în onorariu de avocat, instanța a reținut că prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare s-a reținut un onorariu de avocat în cuantum de 14.000 lei.
Deși în dosarul de executare silită a fost atașat și contractul de asistență juridică nr._/29.05.2012 (fila 83) prin care intimații au fost de acord să plătească Cabinetului Avocat T. F. un onorariu de succes în cuantum de 14.000 lei pentru „interesele în cauza ce face obiectul dosarului nr._ ”, instanța a constatat că în dosarul de executare silită nu este vorba despre executarea silită a acestui onorariu, întrucât nu s-a încuviințat executarea silită și a contractului de asistență juridică, ci executorul judecătoresc a reținut această sumă în cheltuielile de executare silită raportat la factura nr.001/01.07.2013 (fila 127), emisă de Cabinet Individual Avocat T. F. anterior formulării cererii de executare silită, din care rezultă că nu este vorba în speță de executarea silită a onorariului de succes convenit prin contractul de asistență juridică, ci de un onorariu distinct perceput pentru faza executării silite a titlului executoriu, pentru care prin notele de ședință depuse la dosar la fila 191 intimații au precizat că au încheiat contractul de asistență juridică nr._/01.07.2013.
Potrivit art.669 alin.2 C.proc.civ „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art.667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.”
Pe de altă parte, potrivit art.669 alin.4 C.proc.civ. sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art.451 alin.1 și 2 C.proc.civ. aplicându-se în mod corespunzător.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a constatat că debitoarei contestatoare îi revine obligația de a suporta cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate, după înregistrarea cererii de executare silită -19.07.2013 și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, inclusiv cheltuielile constând în onorariu avocat și onorariu executor judecătoresc. Întrucât orice obligație dintr-un titlu executoriu trebuie adusă la îndeplinire de bunăvoie la momentul scadenței, legiuitorul îl prezumă pe debitor în întârziere și stabilește că acesta va suporta cheltuielile stabilite sau efectuate după înregistrarea cererii de executare, chiar dacă debitorul nu este înștiințat despre începerea executării silite până la încuviințarea acesteia de către instanță. Debitorul nu va fi obligat să plătească cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare, doar dacă instanța nu încuviințează executarea silită, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
În ce privește onorariul avocatului în procedura executării silite, instanța a constatat de asemenea că potrivit art.451 alin.2 C.proc.civ. instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, iar măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
În speță, pentru a primi apărarea calificată a unui avocat în procedura executării silite, creditorii au convenit cu avocatul un onorariu avocațial în cuantum de 14.000 lei, așa cum rezultă din factura fiscală aflată la fila 127, onorariu care a fost inclus de către executorul judecătoresc în cheltuielile de executare silită imputate debitoarei prin încheierea nr.1/19.07.2013.
Este adevărat că, așa cum s-a susținut și prin întâmpinare, onorariul avocațial a fost stabilit inter partes conform art.132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin.3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurarea poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Însă în speță, întrucât este pus în discuție onorariul avocațial achitat în procedura executării silite, este vorba despre un caz particular în care instanța este obligată să analizeze, față de dispozițiile art.669 alin.4 C.proc.civ, dacă aceste cheltuieli ce urmează a fi suportate de către debitor sunt justificate în raport cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, iar potrivit art.451 alin.2 C.proc.civ. măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Instanța a apreciat că în speță se justifică suportarea de către debitoare doar a valorii de 7000 lei din totalul onorariului avocațial plătit de către creditori, cuantum apreciat proporțional cu activitatea depusă de către avocat până la momentul executării silite a obligației de plată de către debitoare.
Astfel, instanța a avut în vedere că singurul act procesual ce a fost îndeplinit de către avocatul creditorului a fost redactarea și formularea cererii de executare silită (fila 73), din actele dosarului de executare silită rezultând că până la momentul executării obligației nu a mai fost necesară participarea avocatului ales al creditorului la un alt act de executare demarat ca urmare a cererii de executare silită.
Un onorariu de 7000 lei se justifică însă raportat la criteriul valorii cauzei, iar prin reducerea onorariului plătit de către creditori apărătorului ales instanța nu încalcă prevederile art.36 din Legea nr.51/1995 și nici cele din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică producându-și pe deplin efectele între părțile contractante. Obligațiile și întinderea acestora rămân neatinse între părțile contractante, instanța apreciind doar că efectele acestui contract nu ar trebui să se repercuteze asupra terțelor persoane în totalitate și în ce măsură onorariul trebuie suportat de către debitor.
Reținând justificat cuantumul acestor cheltuieli, instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza C. împotriva României, Cauza S. și alții împotriva României, Cauza S. și alții împotriva României, Cauza R. împotriva României, Cauza P. împotriva României), potrivit căreia se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli în temeiul art.453 C.proc.civ, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis în parte contestația la executare, ulterior precizată, a anulat somația mobiliară din data de 12.09.2013 emisă în dosarul nr.1163/E/2013, a anulat în parte încheierea nr.1/19.07.2013 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare emisă în dosarul nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F., în sensul că a redus cuantumul onorariului avocațial de la 14.000 lei la 7000 lei și cuantumul onorariului executorului judecătoresc de la suma de 8434,60 lei la suma de 8409,53 lei, a anulat măsura înființării popririi dispusă prin adresa emisă în dosarul de executare nr.1163/E/2013 în data de 09.08.2013 pentru suma de 9050,07 lei.
Reținând din încheierile de distribuire a sumelor că la momentul soluționării prezentei contestații la executare, executarea silită a fost finalizată, mai puțin în ce privește suma reprezentând actualizarea debitului, în temeiul art.722 C.proc.civ.instanța a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 9050,07 lei, compusă din 7000 lei onorariu avocat, 25,07 lei onorariu executor și 2025 lei debit nedatorat și a obligat intimații G. I., G. F., P. M. să restituie contestatoarei suma de 9050,07 lei, în condițiile în care toți cei trei intimați au formulat cererea de executare silită și au beneficiat de aceste sume.
În temeiul art.453 C.proc.civ., intimații au fost obligați să plătească contestatoarei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză, constând în onorariu expert numit de instanță și 300 lei taxă timbru pentru capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare silită.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel apelanta contestatoare Societatea C. E. Oltenia SA și apelanții intimați G. F. și G. I..
În apelul declarat apelanta contestatoare Societatea C. E. Oltenia SA critică soluția instanței de fond în ceea ce privește modul în care a fost soluționată contestația la executare privitoare la onorariul de executor și onorariul de avocat din cadrul dosarului de executare, solicitând pe cale de consecință admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare și sub acest aspect cu anularea formelor de executare pentru sumele încasate cu titlu de onorariu avocat în cadrul executării silite și respectiv a onorariului de executor stabilit peste limita legală, cu restabilirea situației anteriore prin întoarcerea executării sumelor executate nelegal. De asemenea, s-a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în instanța de apel.
În motivarea apelului s-a arătat că în ceea ce privește onorariul de avocat perceput în faza executării silite susținerile instanței de fond că acesta a fost dovedit cu factura fiscală depusă în fața instanței de fond și datată 01.07.2013 și că a fost plătit de către creditori nu corespund realității. Acest lucru deoarece, după cum rezultă din conținutul dosarului de executare silită înaintat la solicitarea instanței de judecată de către B. E. Judecătoresc B. F., la dosarul de executare nu exista decât contractul de asistență juridică nr.2265/29.05.2012 cuprinzând un onorariu de succes de 14.000 lei egal cu suma executată silit, iar ulterior a fost înaintată instanței factura nr.0001/01.07.2013 emisă de către Cabinet de Avocat T. F., fără a fi însoțită de dovada achitării contravalorii serviciilor prestate. În condițiile în care nu s-a făcut dovada achitării acestui onorariu de avocat este greșită soluția instanței de fond prin care s-a reținut că acesta este onorariul de avocat în faza de executare silită (cu atât mai mult cu cât probele atestă că este vorba despre un onorariu de succes stabilit în faza judecății) și, pe cale de consecință, nu este corectă menținerea acestui onorariu pentru suma de 7000 lei apreciată ca fiind corespunzătoare prestației de apărător în faza de executare silită.
S-a mai menționat că onorariul de avocat în discuție nu a fost achitat de către creditor anterior executării silite pentru a putea face obiectul cheltuielilor de executare stabilite prin încheiere de către executor, căci dovada achitării se realizează prin factură fiscală însoțită de chitanță, ordin de plată sau bon fiscal și pe cale de consecință executarea sumei de 14.000 lei este realizată cu încălcarea dispozițiilor legale. O altă dovadă că acest onorariu nu a fost achitat anticipat de către creditor este faptul că sumele executate cu titlul de onorariu avocat au fost virate în contul deschis pe titular Cabinet de Avocat T. F., toate aceste aspecte concluzionând că onorariul în discuție nu a fost perceput pentru faza de executare silită, iar pe de altă parte nu a fost dovedit că a fost achitat în această fază.
O altă critică a vizat cuantumul onorariul executorului judecătoresc, în sensul că plafonul maximal prevăzut de Ordinul nr.2550/C/14.11.2006 vizează totalul onorariului de executor, și anume onorariul perceput din care se deduc toate taxele și impozitele prevăzute de lege, astfel încât în speța de față suma de 1632 lei pe care executorul a perceput-o peste plafonul maximal cu argumentul că reprezintă TVA la onorariul de executor a fost executată silit în mod nelegal.
La rândul lor, în apelul declarat apelanții intimații G. F. și G. I. au solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii contestației la executare în ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentând onorariu a avocat și onorariu executor.
Prin motivarea apelului s-a arătat că apelanta contestatoare nu a atacat în termen de 5 zile încheierea executorului judecătoresc prin care s-au stabilit cheltuielile de executare silită, și anume încheierea nr.1/19.07.2013 și nr.4/12.09.2013, astfel încât contestația este tardivă sub acest aspect. S-a mai menționat că nu este corectă susținerea apelantei contestatoare că suma de 14.000 lei reprezintă onorariu de succes, deoarece între apelanții intimații și Cabinetul de Avocat T. F. a fost încheiat contractul de asistență juridică nr._/01.07.2013 și suma a fost executată silit în temeiul acestui contract pentru faza de executare silită. Totodată, instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile art.94 alin. 2 și 3 din Statutul profesiei de avocat, potrivit căruia onorariul de avocat se stabilește prin negociere directă între părți, iar instanța nu este îndreptățită să reducă acest cuantum stabilit între părți, contractul de asistență juridic neputând fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de nici un organ al statului, fiind aspecte reținute în decizia nr.1479/1996 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție și în decizia penală nr.1982/2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
În ceea ce privește suma de 2250 lei reținută de către instanță ca fiind executată peste debitul datorat, apelanții intimați au arătat că recunosc acest debit și urmează să fi e restituit către apelanta contestatoare.
La rândul său, apelanta contestatoare Societatea C. E. Oltenia SA a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanții intimații G. F. și G. I., solicitând respingerea acestui apel. S-a arătat că în ceea ce privește excepția tardivității contestației împotriva încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, pentru încheierea nr.1/19.07.2013 s-a renunțat de către intimați în fața instanței de fond să mai invoce această excepție, iar pentru cealaltă încheiere contestată a fost respectat termenul de 5 zile prevăzut de lege (încheierea a fost comunicată contestatoarei la data de 14.08.2013 și atacată la data de 19.08.2013), fiind vorba despre o eroare din considerentele sentinței în care se face vorbire de termenul de 15 zile, în loc de 5 zile.
În ceea ce privește încheierea nr.4 din 12.09.2013 de actualizare a creanței, excepția tardivității invocată de către intimați a fost admisă de către instanța de judecată și hotărârea nu a fost atacată de către apelanta contestatoare sub acest aspect, lipsind interesul intimaților de a reitera o excepție care a primit o soluție definitivă ce le este favorabilă.
S-a mai arătat că nu este corectă nici susținerea apelanților intimați legată de imposibilitatea reducerii onorariului de avocat, deoarece această posibilitate este prevăzută în mod expres de dispozițiile art.451 alin.2 C.pr.civ. care menționează că această măsură nu produce efecte asupra raporturilor dintre avocat și clientul său, aceeași soluție fiind adoptată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele S. și alții împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României și P. împotriva României.
Deși legal citați în acest sens apelanții intimați G. I. și G. F. și intimatul B. E. Judecătoresc B. F. nu au formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta contestatoare Societatea C. E. Oltenia SA și nici răspunsul la întâmpinarea formulată în cauză de Societatea C. E. Oltenia S.A.
Prin decizia civilă nr.802 din 02.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții intimați G. F. și G. I..
S-a admis apelul declarat de apelanta contestatoare Societatea C. E. Oltenia SA, împotriva sentinței civile nr.1334/27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, s-a modificat această sentință în sensul că s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Societatea C. E. Oltenia SA în contradictoriu cu intimații G. I., G. F., P. M. și B. E. Judecătoresc B. F. și terțul poprit B.-G..
S-a anulat în parte încheierea nr.1/19.07.2013 emisă în dosarul nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F., și anume pentru suma de 14.000 lei reprezentând onorariul avocat și pentru suma de 1632,64 lei din totalul de 8434,60 lei stabilit cu titlu de onorariu de executor.
S-a anulat măsura înființării popririi din data de 09.08.2013 pentru suma de_ lei și dispune întoarcerea executării silite pentru suma de_ lei, suma reprezentând_ lei onorariu avocat, 1632,64 lei onorariu executor și 2025 lei debit nedatorat.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr.1334/27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Au fost obligați apelanții intimați G. F. și G. I. la plata către apelanta contestatoare Societatea C. E. Oltenia SA a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că acestea critică sentința instanței de fond în ceea ce privește excepția tardivității contestației împotriva încheierilor nr.1/19.07.2013 și, respectiv, nr.4/12.09.2013 emise în dosarul nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F. prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, dar și în ceea ce privește legalitatea onorariului de avocat în cuantum de 14.000 lei și a onorariului de executor în cuantum total de 8434,34 lei, urmând să verifice legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma acestor critici.
Tribunalul a reținut astfel că intimați G. I. și G. F. au invocat excepția tardivității contestației împotriva încheierilor nr.1/19.07.2013 și nr.4/12.09.2013, iar în raport de dovezile de comunicare ale acestor încheieri către contestatoare și existente în copie la filele 90, 91 și 112 din dosarul de fond judecătoria a apreciat că este tardivă contestația formulată împotriva încheierii din data de 12.09.2013 și a respins excepția tardivității pentru încheierea din data de 19.07.2013. Soluția pronunțată de judecătorie este corectă deoarece pentru încheierea din data de 19.07.2013 s-a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art.714 alin. 2 C.pr.civ. (încheierea a fost comunicată la data de 18.09.2013 și atacată la data de 02.10.2013), iar pentru încheierea din data de 12.09.2013 (comunicată la data de 18.09.2013) termenul de 5 zile a fost depășit, deoarece aceasta a fost contestată la data de 02.10.2013. Cum împotriva soluției pronunțată de judecătorie asupra excepției tardivității contestației împotriva încheierii din data de 12.09.2013 contestatoarea nu a declarat apel, tribunalul nu se va mai pronunța asupra argumentelor invocate de către apelanții intimați și va stabili, doar, după cum s-a arătat, că în mod corect a fost soluționată excepția tardivității invocată cu privire la încheierea din data de 19.07.2013 deoarece prezenta contestație la executare a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art.714 alin.1 C.pr.civ. de la comunicarea acestei încheieri.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 14.000 lei inserat cu titlu de cheltuieli de executare silită în încheierea nr.1/19.07.2013, tribunalul a reținut de asemenea că după cum rezultă din copia conformă cu originalul a dosarului de executare silită nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F. (filele 71 – 116 din dosarul de fond) la data de 11.11.2013 când s-a remis în copie conținutul acestui dosar la fila 11 din dosarul de executare silită figura contractul de asistență juridică nr._/29.05.2012 încheiat între Cabinetul Individual de Avocat T. F., pe de o parte, și G. I. și G. F., pe de altă parte, având ca obiect „înțelegere în cauza ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Curții de Apel C. și la rejudecarea dosarului mai sus menționat” și în care se stipulează că onorariul în cuantum de 14.000 lei reprezintă „onorariu de succes”. Nu există printre documentele comunicate de către executorul judecătoresc la acel moment dovada achitării acestui onorariu în cuantum de 14.000 lei menționat în încheierea nr.1/19.07.2013 în cadrul executării silite, la insistențele instanței de judecată fiind comunicată de către executorul judecătoresc la data de 26.11.2013 în copie factura fiscală nr.001/01.07.2013 emisă de Cabinet de Avocat T. F. pentru suma de 14.000 lei în care se menționează „onorariu fază de executare silită a sentinței civile nr.2678/2011 a Judecătoriei Motru” și că acest onorariu „se va achita în faza de executare prin virament bancar”.
Această factură nu face însă dovada plății onorariului de avocat în cuantum de 14.000 lei de către clienții G. I. și G. F. către Cabinetul de Avocat T. F. în cursul dosarului de executare silită deoarece, potrivit dispozițiilor legale care reglementează exercitarea profesiei de avocat dovada plății onorariului se realizează cu chitanța eliberată în acest sens de cabinetul de avocat. Din acest motiv instanța apreciază că suma de 14.000 lei inserată în procesul verbal de cheltuieli cu titlu de onorariu avocat nu a fost dovedită în faza executării silite în conformitate cu dispozițiile art.669 C.pr.civ, astfel încât, nefiind o cheltuială dovedită ca fiind realizată în faza de executare silită aceasta nu putea fi executată silit. Este adevărat că procesul verbal de cheltuieli reprezintă, potrivit art.669 alin.6 C.pr.civ. titlu executoriu, însă pentru a putea insera aceste sume în cuprinsul titlului executoriu executorul judecătoresc este ținut să stabilească aceste cheltuieli cu respectarea prevederilor art.669 alin.1–5 C.pr.civ. în sensul de a insera numai sumele dovedite a fi fost efectuate de către creditor, cheltuieli care trebuie să fie avansate de către acesta și numai în situația în care este îndeplinită această condiție cheltuielile urmând să fie recuperate de la debitori. În speța de față, după cum s-a arătat, creditorii G. F. și G. I. nu au probat că au achitat acest onorariu în cuantum de 14.000 lei către apărătorul ales în faza executării silite (în dosarul de executare nu există actele care să ateste plata efectivă a sumei către apărătorul ales), cu atât mai mult cu cât extrasul de cont comunicat de către executorul judecătoresc atestă că suma a fost executată din contul creditorului și virată direct în contul Cabinetului de Avocat T. F.. Din acest motiv, nefiind o cheltuială reală care să poată fi inserată în procesul verbal de cheltuieli această sumă apare ca fiind executată fără temei legal și nu se mai poate pune în discuție o eventuală reaprecierea a acestui onorariu în raport de prevederile art.451 C.pr.civ, fiind întemeiat apelul declarat de apelanta contestatoare în ceea ce privește nelegalitatea executării onorariului de avocat în faza executării silite și neîntemeiat apelul declarat de apelanții intimații cu privire la diminuarea acestui onorariu de către instanța de fond.
În ceea ce privește onorariul stabilit de către executorul judecătoresc în faza de executare silită tribunalul a reținut că, după cum rezultă din lucrarea de specialitate întocmită în fața instanței de fond, suma care face obiectul executării silite în dosarul nr.1863/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F. este de 148 188 lei, iar în raport de acest debit și de prevederile Ordinului nr.2550/2006 onorariul maxim pe care putea să-l perceapă executorul judecătoresc era de 6802 lei, sumă care trebuie să includă și taxele și impozitele pe care le datorează executorul judecătoresc. Practic, suma de 1627,65 lei care a fost adăugată la acest onorariu maximal și care reprezintă TVA la suma de 6802 lei a fost inserată în cuprinsul procesului verbal de cheltuieli fără temei legal, deoarece legea nu face distincție în ceea ce privește onorariu maximal pentru prestatorii de servicii care plătesc TVA și pentru prestatorii de servicii care nu plătesc TVA, iar pe de altă parte, prin însușirea acestui mod de stabilire a onorariului de executor s-ar crea o discriminare între debitorii care sunt executați silit de un organ de executare plătitor de TVA și alt organ de executare care nu este plătitor de TVA. Pe de altă parte, nu este corectă nici susținerea instanței de fond legală de faptul că fiind vorba despre o taxă pe valoare adăugată aceasta este suportată de destinatarul sumei, în cazul de față debitorul, deoarece destinatarul sumei este creditorul care achită, cu prioritate, această sumă executorului judecătoresc pentru serviciile prestate și acesta din urmă le recuperează potrivit art.669 C.pr.civ. de la debitor, neavând relevanță cine suportă acest TVA pentru stabilirea plafonului maxim al onorariului de executor.
Tribunalul a apreciat, pe cale de consecință, că este întemeiat și acest motiv de apel invocat de apelanta contestatoare, în sensul că onorariul executorului judecătoresc în sumă maximă ce putea fi achitată este de 6802 lei și diferența de 1632,64 lei până la 8434,64 lei inserată în procesul verbal de cheltuieli din 19.07.2013 este executată nelegal.
În consecință, pentru considerentele arătate a fost respins apelul declarat de apelanții intimați G. I. și G. F. și a fost admis apelul declarat de apelanta contestatoare Societatea C. E. Oltenia SA. A fost schimbată sentința instanței de fond, în sensul că s-a admis contestația la executare formulată de contestatoare și s-a anulat în parte încheierea nr.1/19.07.2013 emisă în dosarul nr.1163/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc B. F., și anume pentru suma de_ lei reprezentând onorariul avocat și pentru suma de 1632,64 lei din totalul de 8434,60 lei stabilit cu titlu de onorariu de executor și din acest motiv va fi schimbată sentința și în ceea ce privește anularea măsurii înființării popririi din data de 09.08.2013 dispusă de instanța de fond pentru suma de_ lei, aceeași sumă urmând să fie supusă întoarcerii executării silite, suma de_ lei reprezentând_ lei onorariu avocat pentru care au fost anulate formele de executare, suma de 1632,64 lei onorariu executor pentru care au fost anulate formele de executare și suma de 2025 lei reținută de către instanța de fond cu titlu de debit nedatorat și necontestată de părți.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței în ceea ce privește excepțiile invocate și celelalte capete de cerere pentru care a fost respins apelul declarat de apelanții intimați G. I. și G. F..
În baza art.451 C.pr.civ. au fost obligați apelanții intimați G. I. și G. F. la plata către apelanta contestatoare Societatea C. E. Oltenia SA a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, suma reprezentând taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța de la fila nr.32.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intimații G. I. și G. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1.Un prim motiv este cei prevăzut de dispozițiile ari. 488 alin. I pct. 5 și 6 Cod procedură, civilă, când instanța de judecată, a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
În susținerea acestui motiv de recurs, învederează faptul că, chiar dacă instanța de ape! a făcut aplicarea dispozițiilor ari. 222 alin. 1 Cod Procedură Civilă., in sensul respingerii cererii subsemnaților de acordare a unui termen de judecata pentru angajarea unui apărător, le-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, așa cum se prevede în art. 13 alin. 1 si 2, respectiv art.. 6 alin. 1 Cod procedura civilă.
Faptul că nu au fost în măsură să-și angajeze un apărător până la primul termen de judecată al apelului, cel din 02 septembrie 2014 (care de fapt a fost singurul termen de judecată din apel), fapt determinat de lipsa posibilităților material-financiare, nu poate fi considerat un motiv imputabil subsemnaților, care sa atragă respingerea cererii noastre de amânare pentru lipsa
de apărare.
Admițând insa acest raționament al instanței de apel, s-ar fi impus amânarea pronunțării in vederea depunerii de concluzii scrise, pentru a li se respecta dreptul la apărare stipulat in dispozițiile mai sus arătate, chiar in lipsa unei cereri exprese a lor în acest sens, luând in considerare raptul ca nu aveau cunoștințe de drept.
2. Un al 2-lea motiv este cel prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, când instanța de judecată a aplicat greșit normele de drept material
Prin încheierea nr. 1 din data de 19.07.2013 pronunțată de către B. B. F. în dosarul de executare nr. 1163/E/2013, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum, de_,24 lei din care suma de_ Iei a reprezentat onorariu avocat, conform Contractului de asistență juridică nr._ din 01.07,2013 încheiat între subsemnații si av.T. F., contract depus la dosarul cauzei și pe care instanța de apel nu 1-a luat in considerare.
Această încheiere a fost comunicată apelantei-intimate-reclamante la data de 13.08.2013 (filele 7-9 dosar fond), cu drept de contestație la executare în termen de 5 zile de la comunicare, conform dispozițiilor art. 714 alin. 2 Cod procedura civilă.
Intimata nu a contestat in acest termen încheierea, ci a contestat-o prin Contestația la executare depusă la Registratura Judecătoriei Târgu Jiu la data de 21 august 2013.
Deși au invocat excepția tardivității formulării contestației împotriva acestei" încheieri, atât la fond, cât și în apel, ambele instanțe le-au respins excepția tardivității pe considerentul ca sunt aplicabile in speța dispozițiile art. 714 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul ca termenul de contestație este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
Raportat la obiectul contestației ia executare, consideră că instanța de apel a făcut o greșită aplicare, a dispozițiilor legale, ceea ce determină anularea deciziei recurate. .
Prin încheierea nr.4 din 12.09.2013 pronunțata de către B. B. F. în dosarul de executare nr. 1163/E/2013, s-a reactualizat cu indicele de inflație suma de_ lei pentru perioada noiembrie 2012-august 2013, rezultând suma de 9591 lei.
Aceasta încheiere a fost comunicată intimatei la data ele 18.09.2013 (filele 46-47 dosar fond), cu drept de contestație la executare în termen de 5 zile de la comunicare, conform dispozițiilor art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimata nu a contestat în acest termen încheierea, ci a contestat-o prin Completarea la contestația la executare depusă Ia Registratura Judecătoriei Târgu Jiu la data de 02.10.2014 (fila 44 dosar fond).
Au arătat că au invocat excepția tardivității formulării contestației împotriva acestei încheieri, atât la fond, cât și în apel.
Instanța de fond, în mod legal, a admis această excepție.
Instanța de ape!, deși în considerentele deciziei recurate, amenținut soluția instanței de fond, in sensul că termenul de formulare a contestației împotriva încheierii executorului judecătoresc este de 5 zile de la comunicare, în dispozitiv, prin respingerea apelului lor a respins implicit excepția tardivității invocate de ei, considerând că în speța se aplică termenul de 15 zile conform art. 714 alin. 1 Cod procedură civilă.
Opinează că existența contradicției din motivarea deciziei atacate și dispozitivul acesteia, respective inconsecvența instanței de apel în aprecierea dispozițiilor legale aplicabile speței, art. 714 alin. 2 sau art. 714 alin 1 Cod procedură civilă, atrag casarea deciziei recurate in conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. 1 pct, 6 Cod procedură civilă.
Prin cererea de chemare adresată instanței de judecată și înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei Tg J., intimata-reclamantă . SA. TG J. a solicitat anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 1163/E/2013, înregistrat pe rolul biroului E. Judecătoresc B. F..
Așa cum au solicitat instanței de fond, înțeleg să solicite instanței de judecată,
în temeiul art. 714, alin, 2 Cod Procedură Civilă să se constate faptul că,
reclamanta nu a formulat în termen de 5 zile de la comunicare contestație
împotriva încheierilor executorului judecătoresc.
Consideră ca formulată tardiv contestația la executare în ceea ce privește anularea în parte a încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, stabilite prin încheierea nr. 1/19 07. 2013
respectiv nr. 4/12.09.2013 având în vedere data la care reclamata contestatoare a
înțeles să formuleze prezenta acțiune respectiv 9543/ 19 septembrie 2013 și
_/02.10.2013.
Raportat la apărările formulate de către contestatoarea-reclamantă din prezenta cauză și depuse prin Notele de ședință la termenul de 03.12. 2013 privind onorariul de avocat care în opinia acesteia nu este încheiat în faza de executare, face precizarea că au încheiat contractul de asistență juridică nr._ /01.07.2013 cât si toate actele urmare a încheiem acestui contract și nicidecum onorariul de succes așa cum în mod eronat încearcă să se susțină, motiv pentru care solicită respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată în faza executării silite, întrucât reclamanta opinează că onorariul de succes perceput lor este nul. Consideră netemeinice și nelegale apărările formulate de către contestatoarea reclamantă și depuse la dosarul cauzei.
In cazul în care nu veți reține la pronunțarea acestei apărări, pe fondul cauzei raportat la poziția procesuală exprimată, solicită să se constatate faptul că au recunoscut că datorează suma de 2025 lei pe care urmează să o achite, întrucât aceasta a fost executată în mod eronat de către executorul judecătoresc.
Consideră că instanța de judecată trebuie să rețină în considerentele sentinței care va fi pronunțată în prezenta cauză dispozițiile art. 94 alin 2, 3 din statutul profesiei de avocat, în sensul că onorariul se stabilește prin negociere între părți si în consecință instanța de judecată nu este îndreptățită să reducă cuantumul onorariului stabilit de avocat și clienții săi ( Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Comercială- decizia nr. 1479/1996 publicată în BJ. 1996).
In conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 51/1995 Republicată cu modificări, citează:„contractul de asistență juridică dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de nici un organ al statului, astfel încât instanțele de judecată nu mai pot majora sau micșora onorariile avocaților” Curtea de Apel Timișoara- Secția Penală- decizia nr. 1982/2000).
In concluzie, având în vedere considerentele expuse prin prezenta cerere de apel și probatoriul administrat în speță, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii contestației la executare în ceea ce privește onorariul de avocat.
In concluzie, având in vedere considerentele expuse, coroborate cu probatoriul administrat in speță, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In subsidiar, daca prin motivele invocate subzistă motive care sa duca la casarea deciziei si reținerea spre rejudecare, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate si reținerea cauzei spre rejudecare.
In drept, și-a întemeiat prezentul recurs pe dispozițiile ari. 483 raportat la art. 488 alin. 1 pct. 5,6 și 8 Cod procedură civilă.
Precizează ca sunt de acord ca recursul, dacă se va aprecia ca este admisibil în principiu, sa fie soluționat de către completul de filtru prevăzut la art. 493 Cod procedură civilă.
La data de 22.12.2014 intimata Societatea C. E. Oltenia SA a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind nefundat, înțelegând să invoce excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, solicitând,pe cale de consecință, respingerea recursului ca inadmisibil.
In ceea ce privește motivele de recurs formulate de recurenți, solicită respingerea acestora ca nefondate pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs formulat -respectiv încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil-învederează instanței de apel că potrivit dispozițiilor art.222 Cod pr.civilă, amânarea cauzei pentru lipsă de apărare poate fi dispusă la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei. Ori în speță, în mod temeinic și legal instanța de apel a apreciat că lipsa unui apărător pentru apelanții G. I. și G. F. la termenul de judecată din data de 02.09.2014 este imputabilă acestora deoarece de la data declarării apelului de către aceștia (22.04.2014) și până la primul termen de judecată a trecut o perioadă suficientă pentru a putea să angajeze un apărător.
Lipsa posibilităților financiare nu poate fi reținută ca motiv temeinic câtă vreme recurenții au încasat de la S CEO SA prin executare silită suma de 150 213 lei. Mai mult decât atât, apărătorul a încasat direct în faza de executare silită din conturile S CEO SA de 14 000 lei, astfel încât solicitarea unui nou onorariu nu este plauzibilă
De asemenea, precizează că motivul de recurs - prin care se critică decizia pentru că
s-a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea acestora să formuleze concluzii scrise-
nu poate fi reținut în condițiile în care art.222 alin 2 C.proc.civ. prevede expres
că instanța va amâna pronunțarea exclusiv în situația în care s-a cerut acest lucru de către
partea interesată, iar în speță această cerere nu a fost formulată .
Consideră că motivele invocate nu se circumscriu celor prevăzute în art. 488 alin.1 pct.
5 și 6 Cod .proc.civilă.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs formulat-aplicarea greșită a normelor de drept material -de asemenea consideră că este nefondat.
În ceea ce privește contestația la executare formulată împotriva încheierii nr.nr.1/19. 07.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare, în primul rând învederează instanței de recurs că recurenții prin apărător au renunțat în ședința publică din data de 18.02.2014 la a mai susține această excepție.
De asemenea, așa cum au susținut și la fond și în apel, încheierea executorului judecătoresc nr. 1/19.07.2013 a fost comunicată societății la data de 14.08.2013 iar contestația la executare a fost promovată în data de 19.08.2013 (data poștei), evident cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de lege. În aceste condiții, instanța de fond în mod întemeiat a respins excepția tardivității contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește invocarea de către intimații-recurenți în apel și acum în recurs a excepției tardivității contestației împotriva încheierii nr. 4/12.09.2013 (de actualizare a creanței), consideră că se impune respingerea recursului ca fiind lipsit de interes având în vedere că, prin sentința civilă nr. 1334/27.02.2014, Judecătoria Tg-J. a admis excepția respectivă iar subscrisa S CEO SA nu a criticat sentința sub acest aspect.
In ceea ce privește susținerile recurenților-intimați legate de imposibilitatea legală a instanței de a reduce onorariul stabilit de avocat cu clienții săi, consideră că se impune a fi înlăturate având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 451 alin 2 C.proc.civ.,, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat. Măsura luată nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său", ci doar se apreciază în ce măsură acesta trebuie suportat de creditor .
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în Cauza C. împotriva României, Cauza S. și alții împotriva României, Cauza S. și alții împotriva României, Cauza R. împotriva României, Cauza P. împotriva României) stabilind că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli în temeiul art.453 C.proc.civ. decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
In drept, au invocat dispozițiile art. art.205 C.proc.civ.
Față de motivele de mai sus, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat
Recursul este inadmisibil.
Prin sentința civilă nr. 1334/27.02.2014, Judecătoria Tg-J. a admis în parte contestația la executare formulată de S CEO SA în contradictoriu cu intimații G. F. și G. I. și B. B. F., a anulat somația mobiliară din data de 12.09.2013, a anulat în parte încheierea nr. 1/19.07.2013 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare în dosarul nr. 1163/E/2013 al B. B. F. în sensul că reduce cuantumul onorariului avocațial de la 14.000 lei la 7000 lei și reduce cuantumul onorariului executorului judecătoresc de la suma de 8434,60 lei la suma de 8409,53 lei. Anulează măsura înființării popririi dispusă prin adresa emisă în dosarul de executări 1163/E/2013 în data de 09.08.2013 pentru suma de 9050,07 lei. Dispune întoarcerea executării silite pentru suma de 9050,07 lei, compusă din 7000 lei onorariu avocat, 25,07 lei onorariu executor și 2025 lei debit nedatorat și obligă intimații G. I., G. F., P. M. să restituie contestatoarei suma de 9050,07 lei. Obligă intimații G. I., G. F., P. M. să plătească contestatoarei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză. In baza art.45 alin.l pct.f din OUG nr.80/2013 dispune restituirea către contestatoare a sumei de 557,50 lei achitată cu titlu de taxă de timbru, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva sentinței civile nr. 1334/27.02.2014, atât subscrisa S CEO SA cât și
G. F. și G. I. au formulat apel.
Prin decizia civilă definitivă nr. 802/02.09.2014, Tribunalul Gorj „ respinge apelul declarat de apelanții-intimați G. F. și G. I. ca nefondat.
Admite apelul formulat de S CEO SA, modifică sentința civilă nr. 1334/27.02.2014 în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatoare. Anulează în parte încheierea nr.1/19.07.2013 emisă în dosarul nr. 1163/E/2013 al Biroului E. judecătoresc B. F., și anume pentru suma de_ lei reprezentând onorariul avocat și pentru suma de 1632,64 lei din totalul de 8434,60 lei stabilit cu titlu de onorariu de executor. Anulează măsura înființării popririi din data de 09.08.2013 pentru suma de_ lei și dispune întoarcerea executării silite pentru suma de_ lei, reprezentând_ lei onorariu avocat, 1632,64 lei onorariu executor și 2025 lei debit nedatorat. Menține restul dispozițiilor sentinței. Obligă apelanții-intimați la plata către apelanta contestatoare a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Potrivit dispozițiilor art. 650 alin 3 C.proc.civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, în toate cazurile, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, iar potrivit dispozițiilor art. 483 Cod proc.civ. „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Conform argumentelor de mai sus, rezultă în mod cert că recursul împotriva deciziei civile nr. 802/02.09.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în apel este o cale de atac neprevăzută de lege,iar,prin urmare,această cale de atac este inadmisibilă.
În consecință și în conformitate cu dispozițiile art. 483 Cod proc.civ. ,recursul declarat de recurenții intimați G. I. și G. F., împotriva deciziei civile nr.802/02.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. E. OLTENIA S.A., P. M., B. E. JUDECĂTORESC B. F. și intimata terț poprit B.-G.,este inadmisibil,urmând să fie respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții intimați G. I. și G. F., împotriva deciziei civile nr.802/02.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. E. OLTENIA S.A., P. M., B. E. JUDECĂTORESC B. F. și intimata terț poprit B.-G..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2015.
Președinte, I. V. | Judecător, L. L. B. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
2 ex./AS
j.a. V.N.
N.B.
j.f. A.E.T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 140/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
