Pretenţii. Decizia nr. 42/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 42/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 42/2015

Dosar nr._ ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 42/2015

Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. M.

Judecător A. M.

Judecător S. P.

Grefier G. Ț.

***************

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta . SA Tg. J. împotriva deciziei civile nr.1033 din 10.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. E. V. având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți, .. SA -S. DIVIZIA MINIERĂ TG J., .. SA -S. DIVIZIA MINIERĂ TG J. PRIN M. MOTRU și .. SA prin consilier juridic S. C. și intimata reclamantă G. E. V. reprezentată de avocat B. C.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,

Consilier juridic S. C. pentru recurenții pârâți depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru și împuternicire.

Curtea constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic S. C. pentru recurenții pârâți a expus pe larg motivele de recurs în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea apelului în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerea acțiunii formulate împotriva societății ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii ca nefondate.

Avocat B. C. pentru intimata reclamantă G. E. V., a solicitat respingerea recursului pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond și apel ca fiind legale și temeinice și acordarea cheltuielilor de judecată. Depune concluzii scrise.

CURTEA:

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanta G. E. V. a chemat în judecată pârâta . SA - S. Divizia Minieră Tg J. - M. Motru, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să efectueze lucrări de redare a terenului în circuitul agricol sau să fie abilitată reclamanta să o facă pe cheltuiala pârâtei, să-i plătească prejudiciul cauzat și plata uzufructului pe ultimii trei ani, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr.1107 din data de 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ au fost respinse excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipse calității procesuale pasive a pârâtelor invocate de acestea. S-a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere având ca obiect contravaloare lipsă de folosință teren pentru ultimii trei ani. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta G. E. V. în contradictoriu cu pârâtele . SA-S. Divizia Minieră Tg J. și M. Motru și au fost obligate pârâtele să efectueze lucrările necesare redării terenului în circuitul agricol (teren în suprafață de_ mp), iar în caz de neexecutare, a abilitat reclamanta să efectueze lucrările necesare pe cheltuiala pârâtelor.

Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1619 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtele . SA, . SA- S. Divizia Minieră Tg-J. și M. Motru a fost motivată pe aspectul că M. Horăști și-a încetat activitatea în anul 1999, iar titlul de proprietate al reclamantei a fost emis în anul 2004, dată de la care acesta avea la dispoziție 3 ani pentru valorificarea dreptului său de creanță. Instanța a constatat că activitatea Minei Horăști a încetat în anul 1999, iar degradarea imobilului teren nu a avut loc instantaneu, ci s-a produs, s-a perpetuat și s-a accentuat în timp, degradarea fiind permanentă și de actualitate, astfel că acțiunea promovată la data de14.06.2012 este formulată în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția prescripție dreptului la acțiune invocată de pârâte și a respins-o.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor .> Energetic Oltenia SA, . SA- S. Divizia Minieră Tg- J. și M. Motru invocată de acestea, această excepție a fost motivată pe aspectul că M. Horăști a fost închisă în anul 1999, iar închiderea acesteia a fost aprobată conform HG nr.1846/2004, iar de la această dată responsabilitatea urmăririi obligațiilor rezultate din planul de încetare a activității minelor aparține autorității competente împreună cu ministerul de resort conform susținerii pârâtelor.

Instanța a reținut că într-un proces civil au calitate procesuală titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă), respectiv cel obligat în același raport (calitate procesuală pasivă), deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii drepturilor și obligațiilor ce rezultă din raportul juridic de drept material dedus judecății.

Potrivit art.52 alin.3 din Legea 85/2003 închiderea minelor si refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . 85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare. Față de acestea s-a reținut că ministerul de resort are obligația de închidere a minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . Legii nr.85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe.

Prin urmare, cum în cauza de față M. Horăști a desfășurat activitatea în baza unei licențe de exploatare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.52 alin.3 din Legea 85/2003 pentru a interveni răspunderea ministerului de resort, ci sunt aplicabile dispozițiile art.37 alin.5 din Legea nr.85/2003 care prevede că titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate pana la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării.

Împrejurarea că prejudiciul s-a constatat ulterior închiderii minei sau predării acesteia către stat prin protocol, nu este de natură să schimbe cauzele care au stat la originea prejudiciului și să transfere răspunderea asupra entităților implicate în operațiunea de ecologizare și refacere a tuturor factorilor de mediu afectați de lucrările miniere.

Cum în cauza de față, din probele administrate, rezultă că terenul proprietatea reclamantei a fost afectat de lucrările Minei Horăști, s-a apreciat că există identitate între persoana chemată în judecată și titulara obligației de despăgubire, prin urmare, pârâtele au calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei s-a reținut, din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, că imobilul teren proprietatea reclamantei a fost afectat de lucrările miniere desfășurate de M. Horăști, motiv pentru care instanța a apreciat că se poate reține în sarcina pârâtelor . SA, . SA- S. Divizia Minieră Tg-J. și M. Motru o faptă ilicită, în sensul dispozițiilor art.998 C.civ.1864 (dispoziții legale aplicabile cauzei de față având în vedere că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, respectiv activitatea de exploatare, s-a produs până în anul 1999, când erau în vigoare dispozițiile Codului civil din 1864), activitatea desfășurată de acestea încălcând dreptul subiectiv al reclamantei.

În ceea ce privește existența vinovăției, s-a apreciat de instanță că acțiunile pârâtelor sunt imputabile acestora, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.195/2005 care completează în materie dispozițiile art.998–999 C.civ.1864, precum și dispozițiile art.37 alin.5 din Legea nr.85/2003.

Din raportul de expertiză specialitatea îmbunătăți funciare întocmit de către expert G. E. s-a reținut că terenul proprietatea reclamantei este degradat din cauza alunecărilor de teren și nu poate fi folosit conform categoriei de folosință înscrise în titlul de proprietate. S-a mai reținut că alunecările de teren sunt cauzate de lucrările miniere.

În vederea redării terenului în circuitul agricol, expertul a identificat și evaluat lucrările ce trebuie efectuate în acest sens, respectiv studii (topografice, pedologice) 15.000 lei, avize, acorduri2.500 lei, proiect de execuție 25.000 lei executat de persoane abilitate conform legislație, lucrări de execuție207.709 lei conform anexa la raport.

Cum regula o reprezintă repararea prejudiciului în natură instanța, pornind de la concluziile experților care au stabilit că terenul nu poate fi utilizat conform destinației, instanța a admis cererea reclamantei și a obligat pârâtele la efectuarea lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenului în suprafață de_ mp proprietatea reclamantei, pentru aducerea terenului în stare de folosință conform destinației prevăzute în titlul de proprietate nr._/27.10.2004, respectiv arabil, pășuni și pădure tânără.

În situația în care pârâtele nu vor executa această obligație, a fost autorizată reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtelor.

În ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru ultimii 3 ani instanța, în baza art.246 C.proc. civ, a luat act de renunțarea reclamantei la acest capăt de cerere conform precizărilor orale făcute în ședința publică din 15.04.2013.

În baza art.274 C.proc. civ. reținând culpa procesuală a pârâtelor, au fost obligate în solidar la plata sumei de 1619 lei, sumă ce reprezintă cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu experți.

Împotriva sentinței a declarat recurs . SA - S. Divizia Minieră Tg-J. prin M. Motru, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune. Referitor la prima excepție s-a susținut că activitatea minieră din zona Minei Motru, unde este amplasată proprietatea reclamantei, a încetat în anul 1999, astfel că potrivit dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003 refacerea mediului în cazul minelor închise anterior intrării în vigoare a acestei legi revine în sarcina Ministerului de resort, prin direcțiile de specialitate, respectiv MECMA- Direcția Generală Resurse Minerale.

Pe de altă parte, îndeplinirea obligației de redare a terenului în circuitul agricol este condiționată de constituirea unui perimetru de ameliorare care se face numai de către unități specializate, pe cheltuiala statului și în baza unor documentații întocmite de instituțiile de specialitate.

Având în vedere dispozițiile art.295 C.pr.civ. tribunalul a solicitat apelantei să comunice dacă M. Motru a deținut licență de exploatare pentru terenurile în litigiu în anul 1999, dată la care a fost închisă M. Horăști, răspunsul fiind comunicat prin adresa_/22.11.2013.

Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr.580 de la 27.11.2013, a admis apelul declarat de apelanta pârâtă . SA-S. Divizia Minieră Tg-J. prin M. Motru împotriva sentinței civile nr.1107 din data de 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ și a schimbat sentința în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SA și a respins acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că apelanții au criticat modul în care instanța de fond a soluționat excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor și la prescripția dreptului material la acțiune.

Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a constatat că în mod greșit a fost respinsă, instanța de fond realizând o greșită interpretare a dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003.

Astfel, s-a reținut că reclamanta G. Ecatrina V. a solicitat obligarea pârâtei . SA-S. Divizia Minieră Tg-J. la efectuarea lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenului proprietatea sa în suprafață de 39.380 mp situat în . și la plata uzufructului pe ultimii 3 ani, pe motiv că lucrările de exploatare ale pârâtei au afectat în întregime terenul.

Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, precum și din adresa nr._/2013 înaintată la dosarul cauzei în apel, a rezultat că activitatea Minei Horăști a încetat în anul 1999, aspect rezultat și din Anexa la HG nr.1846/2004 și că lucrările de exploatare s-au efectuat fără existența unei licențe de exploatare.

În această situație, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003, potrivit cărora, în situația minelor care nu au deținut licență de exploatare, răspunderea pentru refacerea mediului aparține ministerului de resort.

Așadar, din moment ce pârâtele au realizat lucrări de exploatare minieră fără a avea o licență de exploatare, în speță nu poate fi angajată răspunderea acestora pentru prejudiciile aduse reclamantei prin activitățile de exploatare minieră, neexistând identitate între persoana chemată în judecată și cel obligat prin raportul juridic dedus judecății.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta G. E. V., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului a arătat că instanța de apel a reținut că prima instanță a dat rezolvare greșită excepției lipsei calității procesuale pasive, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.52 alin.3 din legea nr.85/2003, deoarece M. Hotăști a încetat în anul 1999, aspect rezultat și din Anexa la HG nr.1846/2004 și că lucrările de exploatare s-au efectuat fără existența unei licențe de exploatare, situație în care răspunderea pentru refacerea mediului aparține, potrivit acestui text de lege, ministerului de resort și nu operatorilor economici.

A arătat că obiectul și cauza cererii de chemare în judecată privesc antrenarea răspunderii delictuale a pârâtelor pentru prejudiciul cauzat în sensul obligării acestora la readucerea în circuitul agricol a terenului proprietatea reclamantei, ca urmare a degradării acestuia prin exploatarea minieră, considerând că temeiul legal al acțiunii îl constituie art.998 și 999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală.

A mai arătat reclamanta că în calitatea sa de proprietar are, în baza dispozițiilor Codului civil, dreptul de a dispune de toate drepturile privind folosința bunului său și, totodată, de a obține repararea prejudiciului de la cel vinovat.

În aceste limite procesuale prima instanță a considerat că sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale în privința faptei a persoanei vinovate și a legăturii dintre faptă și prejudiciu, reținând în privința pârâtelor că acestea au calitate procesuală pasivă cu raportare la art.95 din OUG nr.195/2005, respectiv art.37 alin.5 din Legea minelor nr.85/2003.

A susținut că instanța de fond a reținut, totodată că, în cauză nu sunt, astfel, incidente dispozițiile art.52 alin.3 din Legea 85/2003, potrivit cărora închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de exploatare oprite înainte de . Legii nr.85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe, se vor face cu acordul autorității competente, de către Ministerul de Resort prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare, deoarece mina, închisă în baza HC 1846/2004, a funcționat cu licență.

Recurentul a mai arătat că Tribunalul Gorj, ca instanță de control judiciar, a schimbat hotărârea și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive considerând, dimpotrivă, că în cauză sunt incidente dispozițiile art.52 alin.3 din Legea nr.85/2005, M. Horăști încetându-și activitatea în anul 1999, aspect rezultat din anexa HG nr.1846/2004, iar lucrările de exploatare s-au efectuat fără licență, conform adresei nr._/2013.

Aplicarea în cauză a dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003 cu incidență asupra modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive s-a făcut greșit, având în vedere situația juridică a Minei Horăști, deoarece activitatea minieră la această mină s-a închis în baza HG nr.644/2007 și a încetat efectiv în anul 2005, deci ulterior și nu anterior intrării în vigoare a Legii minelor, chiar dacă aceeași măsură fusese dispusă și prin HG nr.1846/2004, fără finalitate, iar prin Protocolul de preluare a minei de către pârâte, urmarea reorganizării societăților miniere, intervenit, de asemenea, ulterior intrării în vigoare a Legii minelor, mina a continuat să funcționeze sub patronajul pârâtelor - titulare de licență de exploatare.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale reținute în mod corect de prima instanță cu incidente în cauză și, deopotrivă, dispozițiile din HG nr.644 /2007 art.4, potrivit cărora cheltuielile refacerii (ecologizării) se suportă din sursele proprii ale operatorilor economici și din alocații bugetare și se evidențiază în contabilitatea acestora în conformitate cu prevederile Legii contabilității, este evident că răspunderea patrimonială în cauză aparține pârâtelor care de la momentul încheierii minei și până la momentul chemării în judecată nu au făcut dovada reparării prejudiciului cauzat prin activitatea de exploatare.

Intimata Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei nr.580/2013 pronunțată de Tribunalul Gorj ca fiind temeinică și legală. A precizat că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat ca activitatea Minei Horasti a încetat în anul 1999 si că lucrările de exploatare s-au efectuat fără existența unei licențe de exploatare și în această situație răspunderea pentru refacerea mediului aparține Ministerului de Resort.

A învederat instanței de recurs că M. Horăști a fost închisă în anul 1999, iar activitatea obiectivului minier din zona a încetat anterior intrării in vigoare a Legii nr.85/2003- Legea minelor, astfel că în speță sunt aplicabile prevederile art.52 alin.3 din această lege, potrivit cărora, închiderea minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor se vor face cu acordul autorității competente de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.

În ceea ce privește obligațiile care revin ministerului de resort, prin art.56 lit.k se stabilește în mod expres „ca prin direcțiile de specialitate acest minister angajează executarea lucrărilor de conservare/închidere a minelor…asigură monitorizarea factorilor de mediu postînchidere”.

Legea prevede în mod expres cui revine obligația de executare a lucrărilor de conservare/închidere a minelor sau a carierelor oprite înainte de . legii, respectiv ministerului de resort, prin urmare atât . SA SA - S. Divizia Minieră Tg - J., nu au nici-o obligație potrivit legii pentru executarea lucrărilor in ceea ce privește minele a căror activitate a încetat înainte de intrare în vigoare a legii.

Din interpretarea actelor normative ce au aplicabilitate în speță (art.4 din HG nr.926/2003 și Legea nr.85/2003) astfel de operațiuni presupun efectuarea într-o anumită procedură - constituirea unor perimetre de ameliorare, amenajare si reconstrucție ecologică - în temeiul unor proiecte de ecologizare, realizate de instituții specializate.

Aceste lucrări se realizează in etape succesive, lucrările efectuându-se de instituțiile avizate de Ministerul Agriculturii, respectiv de Agenția Națională pentru Resurse Minerale care are ca atribuții principale, între altele, potrivit art.55 lit.h din Legea nr.85/2003, avizarea documentațiilor privind executarea activităților miniere, precum si documentațiile de încetare a activităților miniere, cu prevederea și aprobarea, conform legii, a măsurilor de protecție a mediului si de reconstrucție ecologică, cu fonduri alocate de la bugetul de stat.

Conform art.82 - 86 din Legea nr.18/1991, terenurile care prin degradare sau poluare și-au pierdut total sau parțial capacitatea de producție pentru culturi agricole sau silvice vor fi constituite în perimetre de ameliorare. Acestea fiind incluse în perimetrul de ameliorare sunt scutite de taxe si impozite către stat pe timpul cât durează ameliorarea. Execuția în teren a lucrărilor de amenajare si punerea in valoare a terenurilor degradate din perimetrele de ameliorare se face de unități specializate în funcție de specificul lucrărilor, pe cheltuiala statului, conform Proiectului de Ameliorare. Lucrările de redare in circuitul agricol se desfășoară in conformitate cu prevederile documentațiilor tehnice întocmite de instituțiile de specialitate si cuprind mai multe etape care se întind pe perioade forte mari.

Conform legislației specifice, lucrările de redare în circuitul agricol se face în baza unui proiect de îmbunătățiri funciare întocmit de un proiectant specializat in îmbunătățiri funciare autorizat de MADR, iar execuția propriu-zisă a proiectului se face de către agenți economici care sunt specializați si autorizați in domeniul MADR.

A menționat că redarea în circuitul agricol și ecologizarea nu se poate efectua pe suprafețe mici de teren și cu amplasament în diferite puncte. În acest sens trebuie întocmit un proiect tehnic care să cuprindă întreaga zonă (proiect tehnic comun pentru o zonă extinsă).

Prin decizia civilă nr.433 din 27.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admis recursul formulat de recurenta reclamantă G. E. V. împotriva deciziei civile 580/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ 2013 în contradictoriu cu intimatele-pârâte . SA - S. Divizia Minieră Tg-J. și . SA -S. Divizia Minieră Tg-J., casată decizia și trimisă cauza pentru rejudecarea în apel.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin decizia recurată instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte . SA, făcând aplicarea dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea minelor nr. 85/2003, potrivit cărora închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de exploatare oprite înainte de . prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.

Pentru a constata îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de acest text de lege, instanța de apel a dat eficiență relațiilor comunicate de intimata pârâtă prin adresa nr._/22.11.2013, în sensul că executarea de activități miniere la mina Horăști s-a desfășurat fără a deține licență de exploatare, și a avut în vedere de asemenea prevederile HG nr. 1846/2004 în care, la Anexa nr.1, pct.29, este menționată mina Horăști printre minele a căror închidere definitivă a fost aprobată, menționându-se totodată anul 1999 ca dată a încetării activității la mină.

S-a constatat că instanța de apel nu a observat însă că mina Horăști a făcut și obiectul HG nr.644/2007, prin art.1 aprobându-se din nou închiderea definitivă, conservarea și monitorizarea factorilor de mediu postînchidere a minei, în Anexa nr.1, la poziția 52, menționându-se anul 2005 ca dată de încetare a activității minei.

De asemenea, însăși intimata, prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, a arătat inițial că activitatea minieră din zona a încetat în anul 2005 (fila 27 din dosarul primei instanțe), iar în cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de expert M. M. (fila 87 din dosarul primei instanțe), s-a arătat că, deși s-a refuzat de către reprezentanții intimatei punerea la dispoziție a unor planuri de situație a lucrărilor efectuate în zona terenului în litigiu, s-a menționat că activitatea minieră în zonă a încetat în anul 2005.

Aceste aspecte fac credibile susținerile recurentei, în sensul că activitatea minieră a fost reluată în zonă ulterior anului 1999, în baza unei licențe, încetând definitiv abia în anul 2005.

Față de aceste contradicții cu privire la data încetării activității la mina Horăști și în condițiile în care, în funcție de acest moment se stabileau dispozițiile legale aplicabile în cauză cu privire la persoana care are calitate procesuală pasivă, a reținut Curtea că în cauză se impunea efectuarea de verificări suplimentare în vederea stabilirii cu certitudine a acestui moment, în sensul depunerii, de către intimată, a înscrisurilor relevante din acest punct de vedere, anume planurile de încetare a activității minei, avizate de autoritatea competentă, planuri de situație a lucrărilor de exploatare efectuate în zonă, precum și a protocoalelor de preluare de către intimata pârâtă a activului și pasivului societății.

În acest sens, s-a apreciat că se va avea în vedere că Societatea Comercială Complexul Energetic Oltenia a fost înființată prin HG nr.1024/12.10.2011, în urma fuziunii . SA, . SA, . SA și Societatea Națională a Lignitului Oltenia Sa, preluând, potrivit art.4, toate drepturile și obligațiile acesteia din urmă, precum și activul și pasivul, pe bază de protocol, conform art.5 din HG.

De asemenea, la rândul său, Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA a fost înființată conform art.6 din HG nr.103/2004 prin reorganizarea parțială a Companiei Naționale a Lignitului Oltenia SA Târgu-J. preluând, de asemenea, toate drepturile și obligațiile acesteia din urmă, precum și activul și pasivul, pe bază de protocol, conform art.12 și art.15 alin.2 din HG nr.103/2004.

S-a concluzionat că în funcție de conținutul acestor înscrisuri urma a se aprecia asupra utilității administrării în cauză și a altor probe, precum interogatoriul intimatei sau alte probe a căror administrare s-ar impune în scopul stabilirii cu certitudine a datei încetării activității miniere în zona în care se află situat terenul recurentei și a deținerii sau nu a unei licențe de exploatare, în eventualitatea în care s-ar stabili că în zona respectivă s-a desfășurat activitate de exploatare și ulterior anului 1999.

Constatând necesitatea completării probatoriului în sensul arătat, s-a reținut incidența dispozițiilor art.312 alin.3C.pr.civ. potrivit cărora casarea hotărârii atacate se pronunță, printre altele, și atunci când modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.

În prezenta cauza, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei, instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei, iar verificarea aspectelor menționate mai sus ar presupune administrarea tuturor probelor utile cauzei, inclusiv altele decât înscrisurile, ceea ce nu ar fi posibil decât în ipoteza casării cu reținere, conform art.305 C.pr.civ. și art.315 alin.3 ind.1 C.pr.civ. Ori, în ipoteza în care s-ar stabili ca excepția nu este întemeiată, instanța de recurs ar trebui să soluționeze cauza direct pe fond, iar celelalte motive de apel să rămână neanalizate, ceea ce nu este permis.

Astfel, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt sunt în sarcina instanțelor de fond, iar instanța de recurs este o instanță de control judiciar cu atribuții specifice în ceea ce privește verificarea legalității hotărârilor. A considera altfel ar însemna ca recursul să se transforme în calea de atac a apelului, iar instanței de recurs să îi revină atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt și de a se pronunța asupra fondului procesului și în alte situații decât cele la care se referă art.304¹C.pr.civ. ceea ce contravine intenției legiuitorului.

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. și art.312 alin.3 și 5 C.pr.civ. Curtea de Apel C. a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecare în apel.

În rejudecare, s-a format dosarul nr._ al Tribunalului Gorj.

În acest dosar Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a formulat note scrise în care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în raport de dispozițiile art.52 alin.3, art.56 lit.k din Legea nr.85/2003, conform cărora obligația de executare a lucrărilor de ecologizare este prevăzută în sarcina Ministerului Economiei după parcurgerea etapelor succesive constând în avizarea documentațiilor privind executarea activităților miniere. S-a mai menționat că aceste lucrări de redare în circuitul agricol se realizează în baza unui proiect de îmbunătățiri funciare întocmit de un proiectant autorizat, iar executarea proiectului se realizează de către agenți economici specializați și autorizați, doar pe suprafețe întinse și nu pe suprafețe mici cu amplasamente în diferite puncte.

S-a mai arătat că în condițiile în care activitatea Minei Horăști a încetat în anul 1999, pârâta chemată în judecată Societatea Complexul Energetic Oltenia SA nu are atribuții în ceea ce privește redarea terenului în circuitul agricol.

A depus la dosar, în copie, HG nr.1846/28.10.2004 împreună cu anexa 1și fișa pentru M. Horăști, Ordinul 273/04.09.2001 emis de Ministerul Industriei și Resurselor, aviz înregistrat sub nr.S/4/1837/14.09.2004 privind planul tehnologic de încetare a activității în Raioanele I și II M. Horăști, adresa nr.2535/02.06.2014 emisă de Societatea Complexul Energetic Oltenia SA.

De asemenea, s-a solicitat de către instanța de judecată să se comunice de către apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA protocolul de predare a activului și pasivului Minei Horăști, să comunice în scris la interogatoriul ținut de către instanță date cu privire la anul închiderii Minei Horăști și, de asemenea, să depună documente din care rezultă acest aspect.

Apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a depus la dosar, pe cale de consecință, Ordinul nr.202/2003 emis de Agenția Națională de Resurse Minerale împreună cu anexa la acest ordin, planul tehnologic de încetare a activității Minei Horăști Raionul I și II, procesul verbal de avizare nr.28/30.09.1998, planul de situație privind lucrările miniere realizate de M. Horăști, adresele nr.1481/19.06.2014, nr.1770/19.06.2014, nr.1553/26.06.2014, nr.2036/08.07.2014, nr.9087/22.10.2010 și nr.4651/09.10.2012 emise de Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, HG 781/2002 și HG nr.585/2008.

De asemenea, s-au solicitat Institutului de Cercetare Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectări Mine de Lignit C. și Agenției Naționale pentru Resurse Minerale relații cu privire la data încetării activității miniere în zona în care se află proprietatea lui G. E. V. și Protocolul de predare primire a activului și pasivului Minei Horăști, relațiile fiind comunicate prin adresele nr.1696/25.09.2014 emisă de Institutul de Cercetare Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectări Mine de Lignit C. și nr.9258/01.09.2014 emisă de Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.

Prin decizia nr. 1033 din 10.10.2014 Tribunalul Gorj a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă Complexul Energetic Oltenia SA împotriva sentinței civile nr.1107/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata reclamantă G. E. V., având ca obiect pretenții.

A obligat apelanta pârâtă Complexul Energetic Oltenia SA la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamanta G. E. V..

Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele;

Analizând apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj în raport de indicațiile din decizia civilă nr.433/27.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, tribunalul reține că este învestit să analizeze ca și critică în apel soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei chemată în judecată Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, excepția prescripției dreptului material la acțiune și fondul cauzei legat de imposibilitatea desfășurării activității de redare a terenului în circuitul agricol în lipsa proiectelor și autorizațiilor speciale eliberate de organele de resort, urmând să analizeze legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma acestor critici.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, aceasta se întemeiază pe susținerea că M. Horăști, în al cărei perimetru de exploatare se află terenul în litigiu și-a încetat activitatea în anul 1999, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2003 și, pe cale de consecință, obligațiile de refacere a mediului nu mai aparțin operatorului minier, ci ministerului de resort.

Din probatoriul administrat în cauză ca urmare a dispozițiilor din decizia civilă nr.433/27.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în recurs rezultă însă că activitatea Minei Horăști nu a încetat în anul 1999 deoarece, deși în HG nr.846/28.10.2004 se menționează ca dată a încetării activității Minei Horăști anul 1999 (fila 17 din dosarul de apel) în anul 2004 au fost avizate planurile tehnologice de încetare a activității (filele 25 - 27 din dosarul de apel), iar în anexa la aceste planuri tehnologice se menționează anul 2005 ca an de încetare a activității (fila 28 din dosarul de apel). În condițiile în care apelanta pârâtă nu a prezentat instanței protocolul prin care au fost predate activele și pasivele Minei Horăști cu ocazia închiderii acesteia pentru a se putea stabili cu exactitate anul în care acest punct de exploatare minieră și-a încetat activitatea, iar sarcina probei aparține apelantei pârâte (care a invocat această excepție), tribunalul apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.52 din Legea 85/2003.

În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune invocată în raport de obligația de redare a terenului în circuitul agricol, aceasta este întemeiată pe susținerea că termenul prevăzut de art.8 din Decretul lege nr.167/1998 a început să curgă la momentul în care reclamanta G. E. a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, moment care este dat cel mai târziu de data eliberării titlului de proprietate pentru terenul în litigiu, și anume 27.10.2004.

Tribunalul a reținut însă că fapta ilicită pe care își întemeiază reclamanta pretențiile are caracter continuu, deoarece terenul din titlul de proprietate eliberat în anul 2004 este în continuare afectat de activitățile de exploatare minieră și prin această faptă delictuală care se desfășoară și în prezent practic termenul de prescripție nu a început să curgă, iar pe de altă parte nu se poate invoca în apărare de către pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA propria omisiune de a respecta prevederile legale în ceea ce privește obligația operatorului minier de a reda în circuitul agricol terenurile afectate de exploatările miniere. Legea nr.85/2003 stabilește o obligație legală în sarcina operatorului minier, iar acesta din urmă nu poate opune excepția prescripției dreptului la acțiune atâta timp cât se află în culpă pentru nerespectarea acestei obligații legale, considerente pentru care soluția instanței de fond de respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.3 și art.8 din Decretul lege nr.167/1998.

De asemenea, a mai fost criticată sentința instanței de fond pentru instituirea obligației de a realiza lucrările de redare în circuitul agricol cu motivarea că aceste lucrări sunt condiționate de existența unor proiecte prealabile și a unor agenți economici specializați și autorizați, ceea ce impune o procedură de licitații și achiziții de lucrări.

Tribunalul a apreciat însă că și aceste critici sunt neîntemeiate, deoarece în condițiile în care art.52 din Legea nr.85/2003 stabilește obligația operatorului minier de a realiza aceste lucrări de ecologizare a terenurilor afectate de exploatările miniere, dar și proceduri speciale de îndeplinire a acestor obligații, debitorul obligației nu se poate apăra prin susținerea că aceste proceduri mult prea ample și costisitoare pentru a fi desfășurate în legătură cu terenul în litigiu.

Astfel, art.52 alin.3 din legea nr.85/2003 stabilește că „închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare”, iar „perimetrele miniere cu activitate de exploatare temporar închisă, avizată conform art. 51 alin.3, pot fi date în concesiune/administrare altui titular după oprirea activității. În acest scop autoritatea competentă va organiza concurs public de ofertă”. Totodată, art.53 alin.1 din legea nr.85/2003 „responsabilitatea urmăririi obligațiilor rezultate din planul de încetare a activității minei sau a carierei aparține autorității competente. Pentru companiile și societățile naționale miniere această urmărire se va face împreună cu ministerul de resort. În timpul implementării planului de încetare a activității minei sau a carierei titularul trebuie să îndeplinească condițiile impuse de autoritățile legale care au acordat avize. Punerea în aplicare a programului de monitorizare a factorilor de mediu postînchidere se va face de către titular, cu fonduri proprii. Pentru companiile și societățile naționale miniere monitorizarea factorilor de mediu postînchidere se va face de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare”.

Dispozițiile legale menționate stabilesc în mod expres și explicit obligațiile care revin operatorului minier și, după cum s-a arătat, debitorul obligațiilor instituite de lege nu poate fi exonerat de obligație pentru considerente care țin de complexitatea procedurii și impedimente financiare, căci aceste proceduri și aspecte financiare sunt impuse de lege.

În ceea ce privește obligația alternativă stabilită de către instanța de fond referitoare la abilitarea reclamantei G. E. de a realiza ea însăși pe cheltuiala pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA această obligație, tribunalul constată că în apelul declarat la data de 28.06.2012 și în termenul prevăzut de art.287 alin.2 C.pr.civ. apelanta pârâtă nu a criticat această soluție, astfel încât nici instanța de apel nu o va mai analiza.

În consecință, în baza art.294 și art.295 C.pr.civ. a fost respins ca nefondat apelul și în baza art.274 C.pr.civ.a fost obligată apelanta pârâtă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța de la fila 84 din dosarul de apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, .. SA -S. DIVIZIA MINIERĂ TG J., .. SA -S. DIVIZIA MINIERĂ TG J. PRIN M. MOTRU și .. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, a invocat pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune si lipsa calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei respingerea ca nefondata.

A susținut că Decizia civila nr. 1033 / 10.10.2014 pronunțată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, instanța apreciind, in mod eronat, ca excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondata având in vedere ca acțiunea promovata la data de 14.06.2012 este formulata in termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.l din Decretul nr. 167 / 1958, termen care nu s-a împlinit in cauza.

A menționat ca M. Horasti este închisa in anul 1999, conform HG

nr. 1846/2004, iar TP nr._ este din anul 2004, reclamanta cunoscând împrejurarea ca terenul este afectat de lucrări miniere, cel mai târziu la momentul eliberării titlului de proprietate, de la acest moment născând - se dreptul la acțiune.

S-a criticat decizia instanței de apel și în privința respingerii excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de Societatea Complexul Energetic Oltenia SA si subunitățile sale invocând prevederile Legii nr. 61/1998 privind minele, Legea minelor, nr.85 / 2003,respectiv

prevederile art.52 si următoarele.

S-a arătat că primele licențe de concesiune, ca acte juridice încheiate intre concedent si concesionar, in vederea realizării de lucrări miniere potrivit Legii nr. 85 / 2003 s-au acordat, de către ANRM București Companiei Naționale a Lignitului, in perioada 2000 - 2002, acestea intrând in vigoare la data aprobării prin hotărâre de guvern si publicarea in Monitorul Oficial al României, respectiv anii 2004 – 2008, iar paratele au realizat lucrări de exploatare miniera fără a avea o licența de exploatare, in speța neputând fi angajata răspunderea acestora pentru prejudiciile aduse reclamantei prin activitățile de exploatare miniera, neexistând identitate intre persoana chemata in judecata si cel obligat prin raportul juridic dedus judecații.

S-au mai invocat și prevederile art.52 alin 3 din Legea nr. 85/2003, în raport de care s-a susținut că refacerea mediului in cazul minelor închise anterior apariției Legii nr. 85 / 2003, revine in sarcina ministerului de resort, prin direcțiile de specialitate - respectiv MECMA — Direcția Generala Resurse Minerale.

S-au expus obligațiile care revin ministerului de resort, reglementate prin art.56 Ut k apreciind că aceasta norma se coroborează cu O.U.Gnr. 195 / 2005, cu modificările ulterioare privind protecția mediului, având in vedere ca prin art.94 alin.2 lit.a se prevede in mod expres ca, persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele solului si subsolului au obligația de a efectua remedierea zonelor in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate.

Execuția in teren a lucrărilor de amenajare si punerea in valoare a terenurilor degradate din perimetrele de ameliorare se face deinstituții specializate in funcție de specificul lucrărilor, pe cheltuiala statului conform Proiectului de Ameliorare.

Lucrările de redare in circuitul agricol se desfășoară in conformitate ci prevederile documentațiilor tehnice întocmite de instituțiile de specialitate s cuprind mai multe etape care se întind pe perioade forte mari.

S-a susținut că neîndeplinirea obligației de a reda terenul in circuitul agricol este independenta de voința societății pârâte, întrucât acest lucru presupune o procedura de achiziție pentru acest proiect tehnic, de licitații de lucrări pentru redarea ir circuitul agricol a terenului afectat, licitație care se efectuează la nivelul MEC De asemenea trebuie îndeplinite o . obligații din partea beneficiarului de lucrări in cazul de fata a reclamantului si anume asigurarea accesului la terenul in cauza, acordul vecinilor, precum si o . aprobări si autorizații din partea unor instituții ale statului.

Întocmirea „Planului tehnologic de încetare a activității " cade in sarcina operatorului minier ( C.N.L.Oltenia SA ) care încheie un contract cu un proiectant de specialitate, pentru a fi elaborat.

Proiectantul de specialitate pentru acest obiectiv minier a fost ..I.T.P.M.L. SA C..

Planul tehnologic de încetare a activității, cu toate avizele obținute se aproba de către Ministerul de resort si autoritatea competenta in domeniul resurselor minerale Agenția Naționala pentru Resurse Minerale (ANRM ).

Planul tehnologic de încetarea activității, avizat de către Direcția de specialitate din minister, va fi prezentat spre avizare la ANRM, care a avizat documentația de încetare a activități; pentru M. Horasti.

După parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege, ANRM emite decizia de închidere pe care o supune spre aprobare Guvernului.

După aprobarea la închidere prin H.G., Ministerul de resort care este ordonatorul principal de credite pentru alocații bugetare, prin direcțiile de specialitate, va contacta proiectantul selectat pentru elaborarea Proiectului tehnic de închidere si ecologizare.

S-au invocat prevederile art.19 din Ordinul nr. 273 / 04.09.2001 – arătându-se că . o societate înființata prin HG nr. 313 / 2002 cu modificările si completările ulterioare, aflata sub autoritatea Ministerului Economiei, conform HG nr. 1634 / 2009, iar potrivit dispozițiilor art.6 alin.l lit.a din HG nr. 313 / 2002, aceasta societate, in condițiile contractului încheiat cu Ministerul Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri, gestionează fondurile destinate pentru achiziția documentațiilor tehnico - economice si fondurile pentru realizarea lucrărilor din cadrul programului anual de conservare si închidere a minelor, precum și dispozițiile art.52 alin. 3 si art.56 litk din Legea nr. 85 / 2003 in baza cărora calitatea procesuala pasiva pentru prejudiciul cauzat proprietarului prin neefectuarea lucrărilor de inchidere si conservare a minelor aparține Ministerului de Resort, neavand calitate procesuala pasiva Societatea Complexul Energetic Oltenia SA - S. Divizia Miniera Tg - J. — M. Motru.

Pe fondul cauzei, s-a susținut că acțiunea a fost introdusa la instanța de judecata la data de 14.06.2012 neputând fi angajata răspunderea acestora pentru prejudiciile aduse reclamantei prin activitățile de exploatare miniera, neexistând identitate intre persoana chemata in judecata si cel obligat prin raportul juridic dedus judecații.

S-a arătat că suma stabilita ca reprezentând echivalentul lucrărilor de redare a terenurilor in circuitul agricol este o suma mare ( 250.209 lei) si nu exista garanția ca, odată achitata reclamantei, va fi folosita în mod corespunzător pentru efectuarea lucrărilor de redare in circuitul agricol, apreciind că încasarea de către reclamanta a sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor de redare in circuitul agricol si ecologizare a terenurilor nu conduce in mod obligatoriu la aducerea terenurilor in stadiul de a fi productive, deoarece reclamanta nu este in măsura sa efectueze asemenea operațiuni.

S-a susținut că în raportul de expertiză expertul nu a precizat suprafața de teren degradată, că instanța de apel nu a ținut cont de expertiza topografica de unde reiese clar cat din teren este degradat, cat teren nu mai corespunde categoriei de folosința din titlul de proprietate si cat teren nu mai poate fi folosit datorita lipsei de întreținere, exploatarea abatajelor de lignit in subteran făcându-se numai in baza aprobării si avizului proiectantului.

S-a invocat art.4 din H.G. 926 / 2003 si Legea nr. 85 / 2003, în raport de care, redarea in circuitul agricol este o operațiune complexa care presupune crearea unui perimetru de ameliorare, întocmirea unei documentații si obținerea unor avize de la instituțiile abilitate in paralel cu obținerea unor fonduri alocate de la bugetul de stat, lucrări ce se realizează in etape succesive, efectuându-se de instituțiile avizate de Ministerul Agriculturii - respectiv de Agenția Naționala pentru Resurse Minerale care are ca atribuții principale, intre altele, potrivit art.55 lit.h din Legea nr. 85 / 2003, avizarea documentațiilor privind executarea activităților miniere, precum si documentațiile de încetare a activităților miniere, cu precădere si aprobarea, conform legii, a măsurilor de protecție a mediului si reconstrucție ecologica, cu fonduri alocate de la bugetul de stat.

Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamantă a echivalentului lucrărilor de redare a terenurilor in circuitul agricol, lucrări ce nu au fost efectuate.

S-a arătat că încasarea de către reclamanta a sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor de redare in circuitul agricol si ecologizare a terenurilor nu conduce in mod obligatoriu la aducerea terenurilor in stadiul de a fi productive, deoarece reclamanta nu este in măsura sa efectueze asemenea operațiuni.

Cât privește dreptul reclamantei la respectarea proprietății acesta nu este lezat câta vreme încă de la data reconstituirii dreptului de proprietate reclamanta a cunoscut situația de fapt concreta a terenurilor.

Învederează instanței de judecata ca ,Societatea Complexul Energetic Oltenia SA NU are înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunal Gorj, obiect de activitate "lucrări de redare in circuitul agricol sau de ecologizare ".

A solicitat admiterea recursului, admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a societății si a dezmembramintelor sale fara personalitate juridica Divizia Miniera Tg - J. si M. Motru si pe cale de consecința respingerea acțiunii formulata de către intimata reclamanta ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva. De asemenea, a solicitat admiterea recursului, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune invocata de societatea noastră cu consecința respingerii acțiunii ca fiind prescrisa, iar in situația in care se va trece peste excepțiile invocate, pe fond s-a solicitat admiterea recursului, in sensul modificării sentinței instanței de apel, respectiv, respingerea acțiunii ca fiind nefondata.

In drept, recursul se întemeiază pe prevederile art.304 Cod pr. civ.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile art. 304 din codul de procedură civilă și-n contextul motivelor invocate în cauză, Curtea constată că recursul este nefundat.

Recurenta invocă generic, în recurs, dispozițiile art.304 Cod pr.civ., însă criticile recurentei vizează pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a legii, conform art.304 pct.9 Cod pr.civ., invocându-se, în principal trei motive de recurs, referitoare la soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a SOCIETĂȚII COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA SA, a excepția prescripției dreptului la acțiune și a fondului cauzei .

Cât privește prima excepție, cea a lipsei calității procesuale pasive a recurentei, Legea minelor nr. 85/2003, care reglementează cadrul legislativ în acest domeniu, prevede la art. 52 alin. 3 că închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de exploatare oprite înainte de . prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente .

Altfel spus, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri are obligația de închidere a minelor, carierelor, a lucrărilor de exploatare oprite înainte de . Legii 85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe .

Pe de altă parte, același act normativ reglementează la art. 37 alin. 5 situația titularului licenței în cazul apariției unor prejudicii cauzate unor persoane prin activitatea minieră, acesta fiind obligat, potrivit răspunderii civile extracontractuale la repararea acestor prejudicii cauzate prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă aceste prejudicii, sunt constatate după încetarea concesionării sau administrării .

În speță, prin decizia de casare instanța de recurs a stabilit că mina Horăști a făcut și obiectul HG nr.644/2007, prin art.1 aprobându-se din nou închiderea definitivă, conservarea și monitorizarea factorilor de mediu postînchidere a minei, în Anexa nr.1, la poziția 52, menționându-se anul 2005 ca dată de încetare a activității minei, că, prin întâmpinarea depusă de pârâtă în fața primei instanțe, aceasta a arătat inițial că activitatea minieră din zona a încetat în anul 2005 (fila 27 din dosarul primei instanțe), iar în cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de expert M. M. (fila 87 din dosarul primei instanțe), s-a menționat că activitatea minieră în zonă a încetat în anul 2005.

Totodată, instanța de recurs a dispus că, în rejudecare, se va avea în vedere că Societatea Comercială Complexul Energetic Oltenia a fost înființată prin HG nr.1024/12.10.2011, în urma fuziunii . SA, . SA, . SA și Societatea Națională a Lignitului Oltenia Sa, preluând, potrivit art.4, toate drepturile și obligațiile acesteia din urmă, precum și activul și pasivul, pe bază de protocol, conform art.5 din HG.

Probele administrate în apel, în rejudecare, au evidențiat că activitatea Minei Horăști nu a încetat în anul 1999 deoarece, în anul 2004 au fost avizate planurile tehnologice de încetare a activității (filele 25 - 27 din dosarul de apel), iar în anexa la aceste planuri tehnologice se menționează anul 2005 ca an de încetare a activității (fila 28 din dosarul de apel).

Așadar, Tribunalul a reținut întemeiat calitatea procesuală pasivă a pârâtei, în contextul în care apelanta pârâtă nu a prezentat instanței protocolul prin care au fost predate activele și pasivele Minei Horăști, cu ocazia închiderii acesteia, pentru a se putea stabili cu exactitate anul în care acest punct de exploatare minieră și-a încetat activitatea, cu atât mai mult cu cât art.52 din Legea nr.85/2003 stabilește obligația operatorului minier de a realiza aceste lucrări de ecologizare a terenurilor afectate de exploatările miniere, dar și proceduri speciale de îndeplinire a acestor obligații.

Nefondată este și cea de-a doua excepție invocată, respectiv cea a prescripției dreptului material la acțiune, conform art. 8 alin. 1 din Decretul 167/1958, dat fiind faptul că deși încetarea activității a avut loc în anul 2005, degradarea imobilelor s-a produs și s-a accentuat în timp, continuând și-n prezent, astfel că în mod corect instanțele de fond și apel au stabilit că termenul de prescripție nu a început să curgă de la data încetării activității pârâtei.

Cât privește fondul cauzei, în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și a unei culpe a autorului faptei ilicite .

Probele administrate, inclusiv expertiza efectuată în cauză a evidențiat că degradarea imobilului tren aparținând reclamantei este rezultatul activității miniere de carieră efectuată de operatorul minier ( recurenta ).

Este nefondată și critica privind instituirea obligației de a realiza lucrările de redare în circuitul agricol, cu motivarea că aceste lucrări sunt condiționate de existența unor proiecte prealabile și a unor agenți economici specializați și autorizați, impunându-se o procedură de licitații și achiziții de lucrări.

Tribunalul a reținut corect că sunt aplicabile dispozițiile art.52 din Legea nr.85/2003 care stabilesc obligația operatorului minier de a realiza aceste lucrări de ecologizare a terenurilor afectate de exploatările miniere, dar și proceduri speciale de îndeplinire a acestor obligații.

Răspunderea civilă delictuală constituie o formă a răspunderii civile care intervine atunci când prin fapta păgubitoare se încalcă o obligație instituită prin lege, subiect pasiv al acestei răspunderi putând fi atât o persoană fizică cât și o persoană juridică, iar în unele cazuri statul.

Astfel fiind, se constata ca nefiind întemeiată critica referitoare la modul se soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive și nici cea privind fondul cauzei, instanțele de fond interpretând în mod corect dispozițiile legale incidente in cauza.

Celelalte critici referitoare la interpretarea înscrisurilor depuse la dosar și la conținutul raportului de expertiză, la stabilirea situației de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, nu pot fi analizate în calea extraordinară a recursului, ele vizând netemeinicia și nu nelegalitatea deciziei recurate.

Este nefondată și critica din recurs referitoare la modul de soluționare a cererii alternative formulată de reclamantă, referitoare la abilitarea reclamantei G. E. de a realiza ea însăși, pe cheltuiala pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA această obligație, în contextul în care, în apelul declarat la data de 28.06.2012 și în termenul prevăzut de art.287 alin.2 Cod pr.civ., apelanta pârâtă nu a criticat această soluție, astfel încât în mod corect tribunalul nu a mai examinat această critică.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada că hotărârea atacată ar fi afectată de vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod pr.civ., în temeiul art. 312 Cod pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.

În temeiul art.274 Cod pr.civ.va fi obligat recurentul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâții .. SA -S. DIVIZIA MINIERĂ TG J., .. SA -S. DIVIZIA MINIERĂ TG J. PRIN M. MOTRU și .. SA, împotriva deciziei civile nr.1033 din 10.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. E. V. având ca obiect pretenții.

Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015.

Președinte,

R. M.

Judecător,

A. M.

Judecător,

S. P.

Grefier,

G. Ț.

Red.jud.A.M.

23.02.2015

Tehn.6ex/G.Ț.

J.f.E.Ș.V.

J.A.N.B./V.B.

← Grăniţuire. Decizia nr. 86/2015. Curtea de Apel CRAIOVA		Strămutare. Sentința nr. 21/2015. Curtea de Apel CRAIOVA →

Pretenţii. Decizia nr. 42/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 42/2015. Curtea de Apel CRAIOVA