Grăniţuire. Decizia nr. 86/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 86/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 86
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - C. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtull V. I., împotriva deciziei numărul 830 din data de 24 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_ și a sentinței numărul 678 din data de 15 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul R. E., cu pârâta F. A., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât V. I. personal și asistat de avocat P. B. și intimatul reclamant R. E. personal și asistat de avocat B. D., prin substituirea apărătorului ales, avocat I. S., lipsind intimata pârâtă F. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat B. D. a depus la dosarul cauzei delegație de substituire, chitanța nr. 29/5.02.2015 reprezentând onorariu avocat și trei bonuri fiscale reprezentând contravaloare combustibil.
A depus de asemenea trei planșe foto în care sunt evidențiate, fiind vorba de grănițuire, pentru o mai bună imagine a modului în care a fost stabilită linia de hotar, în care apar anumite repere, în speță acele stânci, atât în punctul lui A. cât și în celălalt punct.
Avocat P. B. a solicitat lăsarea dosarului la al doilea apel pentru a observa planșele fotografice depuse.
Instanța, pentru a da posibilitatea apelantului reclamant prin apărător să observe planșele fotografice depuse a lăsat cauza la al doilea apel.
La al doilea apel al cauzei, avocat B. D. a arătat că, înțelege să prezinte cu aceste planșe foto o imagine a terenului atât din punctul La Buleată cât și din punctul Piscul lui A. în care sunt deja repere și există deja niște semne de hotar prin existența acelor garduri care apar, sunt deja semne vizibile, iar faptul că pentru punctul La Buleată recurentul pârât a invocat pentru stabilirea liniei de horat în varianta solicitată de acesta ca reper fix o anumită piatră de râu, intimatul face dovada că pe aceste terenuri există foarte multe astfel de formațiuni de roci care nu pot fi considerate ca repere fixe.
Avocat P. B. a susținut următoarele: cu referire la prima plansă prima poză, spre dreapta se vede un rând de cireși în sensul că există un gard care se vede din față, care două lacre au fost desființate de către intimat, mărindu-și astfel posesia în detrimentul proprietății recurentului, proprietate care se află în partea dreaptă și nu se contestă. Aliniamentul a fost mutat și semnele de reper există pe de o parte date de acel rând de cireși, iar pe de altă parte un pom care este în spatele gardului, în prezent nemaiexistând un gard care să despartă pe toată lungimea proprietățile; de aceea s-a și admis acțiunea în grănițuire.
Avocat B. D. a susținut că cele arătate se referă la punctul Piscul lui A., este un râmd de pruni, iar acea latură invocată vizează terenul intimatei F..
Instanța a primit planșele fotografice la dosar.
S-a învederat că nu mai sunt cereri de formulat.
Nefiind excepții de invocat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat P. B. pentru recurentul pârât V. I. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Referitor la primul motiv de recurs ce privește puncul La Buleață a solicitat admiterea și a cererii de revendicare din cererea reconvențională formulată de recurent pentru suprafața de 365 mp, iar în aceste condiții grănițuirea să se facă pe aliniamentul dat de expertiză în varianta a II a Anexa 3, cu punctele arătate a-A-B-b și cu considerentele că: așa cum se observă, expertiza a ținut cont de declarațiile părților și a formulat două variante, varianta I a omologată în ambele cazuri de instanță în care problema raportutilor dintre părți se definitivează ținând cont de posesia actuală și aliniamentul limitei proprietăților în prezent și varianta a II a în care se au în vedere propunerile de grănițuire făcute de către recurentul V. odată cu expertiza. A arătat faptul că, din măsurători se observă că în acest punct La Buleață, în măsura în care i se respinge acțiunea în revendicare recurentului pârât are o suprafață de 365 mp mai puțin, suprafață care-i lipsește prin deplasarea limitei proprietății de către reclamantul intimat, în detrimentul acestuia.
A arătat, la interpelarea instanței, că sunt înscrisuri la dosar, înscrisuri din primul dosar de fond, filele 109-110 în care este un proces verbal din anul 1999 efectuat de reprezentantull Registrului Agricol din comună în care se constată că s-a făcut această deplasare a aliniamentului gardului despărțitor, iar la fila 109 în precedent este audiat ca martor, tocmai persoana lucra la Registrul Agricol la acea dată și care a fost prezent la întocmirea acel proces verbal și relatează că din 1999 datează neînțelegerile dintre părți cu privire la limita proprietăților, stabilirea delimitării între părți și că limita anterioară începe să fie deplasată în detrimentul recurentului V. și antecesorului în drepturi începând cu anul 1999.
La interpelarea instanței dacă în anul 1999 exista gard vizibil, a arătat că nu a fost, sunt decât reperele de hotar naturale date fie de șiruri de pomi fructiferi, fie alți pomi, fie de acele pietre despre care se face vorbire. În aceste condiții, văzând că instanța dă relevanță constatărilor expertizei numai în varianta I a în care sunt arătate susținerile intimatului, înlăturând fără o argumentare suficientă și fără să facă vreo referire, cel puțin la aceste două probleme care rezultă din probele administrate și anume deplasarea limitei proprietății, pentru acest punct în detrimentul recurentului pârât a solicitat admiterea recursului, stabilirea limitei de hotar în varianta a II a din expertiză pe aliniamentul stabilit de expert, admițând astfel și cererea în revendicare, cu precizarea că nu este terminată în considerente judecata juridicăa instanței. A solicitat să se constate că este întemeiată atât cererea în revendicare cât și cererea în grănițuire pe aliniamentul propus în varianta a II a și nu starea de fapt inițială, cu ridicarea gardului, fiind unele porțiuni în care există. A arătat că este foarte adevărat că expertiza pe de o parte propune ridicarea gardului, deși în considerente face vorbire de faptul că nu există un gard despărțitor pe întregul aliniament și de aceea și arată că este întemeiată în orice variantă cererea în grănițuire atâta timp cât nu este un gard despărțitor. Ca atare, aceste două constatări fiind contradictorii nu se poate face referire decât la reperele topometrice care sunt fixate în schița Anexa 3 de expert și cu punctele arătate.
În ceea ce privește obligația de a face, a solicitat demolarea în măsura în care acesta este construit pe reperul de horat care reprezintă starea actuală.
În ceea ce privește punctul Piscul lui A. a solicitat admiterea recursului pentru suprafața de 143 mp și stabilirea liniei de hotar cu grănițuirea în varianta a II a tot Anexa 3. În măsura în care există gard despărțitor, eliminarea în măsura în care exista în perioada litigioasă 1999, arătând că din ambele suprafețe îi lipsesc recurentului și ambele suprafețe lipsă se află la reclamant. A mai arătat că motivele de modificare sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9, greșita aplicare a legii cu privire la acțiunea în revendicare, dispozițiile Codului civil cu privire la revendicare și grănițuire.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat B. D. pentru intimatul reclamant R. E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele de recurs sunt structurate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, dar din dezvoltarea motivelor de recurs nu se regăsește o suprapunere între situația expusă în motivele de recurs și cadrul legal instituit de 304 pct. 6, 7, 8 și 9 pentru că întreaga motivare a recursului chiar începe cu fraza că instanța de apel a apreciat greșit probele și nu a ținut seama de actele sale de proprietate, ceea ce tinde la o netemeinicie a soluției, or potrivit codului netemeinicia nu mai poate constitui un motiv de modificare ci numai dacă s-ar fi făcut dovada aplicării greșite a dispozițiilor legale. A arătat că, în motivele de recurs se invocă faptul că recurentul și-ar fi modificat acțiunea în instanța de apel. Nu există o modificare în fața instanței de apel, cu ocazia declarațiilor luate de către instanță s-a lămurit pentru fiecare parte ce anume acte înțelege să folosească în susținerea întinderii dreptului de proprietate în cele două puncte, La Buleată și Piscul lui A. Nu există o modificare de acțiune în sensul art. 294 Cod procedură civilă. De asemenea, pentru prima dată în recurs se solicită și modificarea în sensul pe lângă admiterea acțiunii în revendicare, a cererii reconvenționale cu petitul acțiunii în revendicare și obligația de a face legată de demolarea unui gard, pe o anumită dimensiune, în punctul La Buleată.A mai arătat, în ceea ce privește modalitatea în care instanțele, cu aplicarea dispozițiilor art. 480 Cod civil, legat de aceste variante de omologare a raportului de expertiză, instanța nu s-a limitat strict numai la acest raport de expertiză efectuat în faza procesuală a rejudecării – expertiza efectuată de experții V. – P. V., a coroborat concluziile experților, care nu întotdeauna erau concludente și pertinente pentru lămurirea speței, cu actele de proprietate invocate de părțio ca suport în petitele privind revendicarea și grănițuirea..De aceea în punctul La Buleată, pornind de la faptul că recurentul pârât V. are o suprafață efectivă de 607, uar intimatul reclamant R. are suprafața cu acea lățime de 12,10 care se regăsește și în actul autentic din anul 1910, a omologat raportul de expertiză în varianta I pentru că stabilirea liniei de hotar trebuie să respecte atât întinderea dreptului de proprietate, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că ar exista vreo ocupațiune în sensul art. 480 Cod civil, dar și forma și anumite repere recunoscute de părți, necontestate de părți, identificate de expert cu ocazia efectuării măsurătorilor.Până la urmă aceasta este și varianta pe care, indirect, o propun și cei doi experți pentru că este varianta în care se respectă această dimensiune, iar pârâtului i s-ar adăuga, în varianta a II a, o suprafață de 365 mp deși nu există dovada că ar fi ocupată, că această suprafață se află la Rășulescu. Terenul deținut de R. este terenul din actele sale de proprietate și nu a existat o ocupațiune, orice lipsă a lui V. I. nu se regăsește la R..
A învederat, la interpelarea instanței, faptul că în anul 1999, din actele observate la dosar, a existat o tulburare de posesie din partea pârâtului V. prin exercitarea anumitor acte de tulburare asupra posesiei exercitate de R.. Atunci s-a creat acel incident, fiind și un dosar penal.
În ce privește punctul Piscul lui A. a arătat că este aceeași situație, nu se poate concluziona că suprafața deținută în minus de către pârâtul V. I. s-ar regăsi la reclamantul R. pentru a-i fi lăsată în deplină proprietate, mai ales că în acest punct, terenul pe care-l deține reclamantul este un teren împrejmuit și nu s-a făcut nicio dovadă că așa cum a fost individualizat prin acea împrejmuire a suferit anumite modificări în sensul extinderii către un teren limitrof, în speță către un teren limitrof proprietatea pârâtului V. și de aceea instanța a coroborat actele de proprietate cu concluziile raportului de expertiză și a omologat varianta I care respectă toate aceste criterii specifice acțiunii în grănițuire complexă și cu petit de revendicare imobiliară. A mai susținut faptul că, se face trimitere la anumite măsurători, la anumite suprafețe, se invocă, ca acte de proprietate de către pârât, acea chitanță din 1961 și acel act de schimb, care susține acesta se regăsesc în acel proces verbal încheiat în anul 1999 aflat la fila 110. Fiind o revendicare imobiliară și o grănițuire, un proces verbal încheiat în 1999 nu poate constitui un suport pentru susținerea argumentelor formulate de către recurentul V. I..Variana I este cea care respectă întinderea actelor de proprietate.
A solicitat acordarea de cheltuile de judecată constând în onorariu de avocat și cheltuieli de transport 1360 lei în total.
Avocat P. B. a susținut că temeiurile de drept ale recursului sunt arătate pe pagina 2 a acestuia, art. 304 pct. 6, 7, 8, și 9 din codul de procedură civilă de la 1865, art. 480-482 și 548 din Codul civil de la 1864 și sunt chestiuni în principal de contrarietate.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr._, reclamantul R. E. a chemat în judecată pârâții A. F. și V. I., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta F. A. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 88 mp., situată în satul Cărpiniș, ., în pct. denumit”La Buleață”, având ca vecini: la E-apa G., la V- rest proprietate R. E. și F. A., la S- rest proprietate R. E. – la N- F. A., precum și obligarea pârâtului I. V. să-i lase în proprietate și liniștită posesie o suprafață de 200 mp teren situat în același punct”La Buleață”, având ca vecini: la V- rest proprietate R. E., la N- A. F., la E- apa G., iar la S- V. I..
În cauză au formulat cereri reconvenționale, atât pârâta F. A., care a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune terenul în suprafață de 88 mp, situat în pct.”La Buleață”, ce face parte din . cadastral, învecinată la sud cu reclamantul, dar și pârâtul V. I..
Reconvențional, pârâtul I. V. a solicitat obligarea reclamantului Rosulescu E. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie două terenuri, unul în suprafață de 130 mp, iar celălalt în suprafață de 214 mp.
Prin sentința civilă nr. 555 din data de 10 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Novaci, jud. Gorj a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamantul E. R., fiind obligat pârâtul I. V. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 100 mp, identificată prin raportul de expertiză întocmit de ing. expert D. U., fiind respinsă acțiunea în revendicare formulată împotriva pârâtei F. A..
De asemenea, s-a stabilit linia de hotar între reclamant și pârâtul V. I., precum și între reclamant și pârâta F. A., conform raportului de expertiză efectuat, fiind respinse cererile reconvenționale formulate în cauză, cu obligarea pârâtului I. V. la plata sumei de 116,5 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței au declarat apel, reclamantul R. E. și pârâtul I. V., iar prin decizia civilă nr. 312 din data de 3 septembrie 2012 Tribunalul Gorj – Sentința civilă, a admis apelurile declarate, cauza fiind trimisă în rejudecare aceleiași instanțe.
Din considerentele deciziei menționate rezultă că sunt contradictorii concluziile raportului de expertiză, nerezultând în mod concret că identificarea terenului revendicat de către pârât s-a efectuat luându-se în considerare dimensiunile prevăzute în Actul de schimb din anul 1961, precum și starea actuală a acestui teren.
Cu ocazia rejudecării, s-a dat îndrumarea ca părțile să precizeze actele de proprietate pe care le dețin pentru suprafețele din litigiu și să se dispună efectuarea unei expertize care să identifice terenurile în funcție de actele deținute de părți, urmând a se stabili dacă acesta folosesc terenurile conform dimensiunilor din actele de proprietate deținut, iar raportat la aceste acte de proprietate să se stabilească și linia de hotar care desparte proprietățile părților.
Prin sentința civilă nr. 678/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea reclamantului E. R., domiciliat în ., jud. Gorj pentru revendicare și grănițuire, împotriva pârâților F. A. și V. I., domiciliați în ., jud. Gorj și în consecință au fost obligați pârâții să lase reclamantului E. Roșiulescu terenurile individualizate în raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. G. A., terenuri pe care acesta să le folosească în mod exclusiv și perpetum în limitele stabilite de lege, și respinge capătul de acțiune referitor la grănițuire ; au fost obligați pârâții I. V. și F. A. să-i plătească reclamantului E. R. câte 40,00 lei fiecare, cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea reconvențională formulată în cauză de reclamanții pârâți reconvenționali A. F. și V. I..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în fapt următoarele:
„La dosar, s-a depus la data de 29 .11.2012 Întâmpinare de către pârâta F. A. prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât deține terenul revendicat, pe care l-a folosit în mod continuu, pașnic și public, prin moșteniri succesive, de la bunicii defunctului său soț, începând cu I. și B. F. până la decesul acestora, ulterior fiind moștenit de tatăl soțului său, F. I., decedat în anul 1944, iar ulterior, până la data căsătoriei în anul 1952, terenul a fost deținut de către soțul său, stăpânindu-l împreună până în anul 1982, când soțul a decedat, pârâta deținând posesia asupra terenului până în prezent.
În ceea ce privește gardul care delimitează terenul proprietatea sa de terenul actualmente, proprietatea reclamantului, susține pârâta, acesta a fost edificat încă din timpul când proprietarul terenului era numitul N. lepădat, acesta necontestând nici un moment vreo încălcare a dreptului său de proprietate prin grănițuirea terenurilor și amplasarea gardului respectiv (f.22).
Prin Notele de ședință depuse la dosar, la data de 10 ianuarie 2013, reclamantul pârât reconvențional I. V. a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, înțelegând să se folosească de înscrisurile depuse în primul ciclu procesual, referitoare în special la a Actul se Schim din anul 1961, schițele anexă de amplasament, Registrul cadastral și Registrul agricol al autoarei A. V., Procesul verbal de constatare din data de 27.aprilie 1999 al primăriei ., raportul de expertiză extrajudiciară efectuată de ing. G. C. și alte înscrisuri al Primăriei Crasna, jud. Gorj, referitoare la terenul din litigiu.
Conform îndrumărilor deciziei de casare, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate de către ing. G. A., trasându-se următoarele obiective:să se identifice prin schițe și vecinătăți cu indicarea suprafeței și categoriei de folosință terenurile reclamantului E. R. și ale pârâților F. A. și I. V. din punctul ,,La B.’’;să se concluzioneze dacă vreunul dintre pârâți ocupă vreo suprafață de teren proprietatea reclamantului E. R., iar în caz afirmativ să se indice suprafața ocupată prin schițe și vecinătăți, avându-se în vedere actele de proprietate ale părților în raport de dispozitivul Sentinței civile nr.767/2010; să se identifice terenurile menționate de pârâtul I. V. prin Cererea reconvențională depusă la fila 37 dosar, având în vedere Actul de schimb din anul 1961 și Procesul verbal nr. 2146/1999 și să se constate dacă reclamantul R. E. ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea pârâtului iar în caz afirmativ să se indice porțiunea ocupată prin suprafață și vecinătăți, în privința pârâtului I. V. nu se vor lua în considerare noile precizări depuse la fila 27 dosar, cauza fiind în rejudecare, instanța trebuind să se pronunțe conform deciziei de casare, să se identifice terenul proprietatea pârâtei F. A. din punctul ,,La Buleață,, indicat prin cererea reconvențională depusă la fila 45 dosar, în funcție de actele de proprietate ale acestuia: Actul de învoială din anul 1954 și Adeverința nr. 3855/2011 a Primăriei . și să se constate dacă reclamantul E. R. sau pârâtul I. V. ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea acesteia, iar în caz afirmativ să se indice porțiunea ocupată prin schițe și vecinătăți ;după delimitarea terenurilor părților să se procedeze la grănițuirea acestora prin operațiuni judiciare specifice și anume identificarea hotarului real, prin aflarea celor mai vechi semne de hotar ce rezultă din examinarea actelor de proprietate ale părților, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar în ceea ce îl privește pe reclamantul E. R., singurul care a solicitat grănițuirea terenurilor sale;la efectuarea expertizei tehnico-judiciare să se aibă în vedere și obiectivele depuse de părți la dosar;se va pune în vedere pârâtului V. să depună în copie actul de identitate pentru a se stabilii prenumele corect al acestuia.
Din raportul de expertiză atașat la dosar la data de 23 aprilie 2013 rezultă că la efectuarea expertizei, la data de 8 februarie 2013 au fost prezente la fața locului reclamantul, prin fiul său însoțit de av. I. Buduran, pârâta F. A. prin fiul său V. I., care au participat la identificarea și măsurarea terenurilor în litigiu (f56).
Ca urmare a măsurării terenurilor în prezența părților menționate prin Raportul de expertiză s-a reținut că terenul situat în punctul „ la Buleață” în suprafață de 797 mp., are categoria de folosință arabil, este situat în tarlaua 22, . vecini: la E: rest proprietate, la V: rest proprietate și A. F., la N: A. F. iar la S. I. V..
În punctul „La Buleață”, posedă un teren și pârâtul I. V. cu o suprafață de 875 mp., categorie de folosință arabil, fiind situat în . având ca vecini: la N, V și E: R. E., iar la S: R. E. și V. A..
Pârâtul V. I. mai deține un teren în suprafață de 852 mp. categoria de folosință livezi, situat în ., având ca vecini: la V: V. A., la E: Apa G., la S: G. L. iar la N: E. R..
Reclamantul E. R. mai are un teren pășune, situat în . 22, în punctul „ Piscul lui A.”în suprafață de 627mp., având ca vecini: la S: rest proprietate, la N: A. F., la V: rest proprietate și V. I., iar la E: Apa G..
Tot în punctul „Piscul lui A.” se arată în datele raportului de expertiză reclamantul deține un teren situat în ., în suprafață de 827 mp., categorie de folosință livezi, având ca vecini: la S: I. V., la V: A. V., la E: Apa G., iar la N: V. I. și rest proprietate .
Prin raportul de expertiză a fost identificat și suprafața de teren aparținând pârâtei A. F. având categoria de folosință pășune, situat în tarlaua 22, . de 499 mp., situat în punctul „ La Bulaeță”, având ca vecini: la N: V. A., la S: R. E., la V și E:: Rest proprietate.
După efectuarea măsurătorilor de teren din concluziile expertului G. A. la obiectivul nr. 2 stabilit de către instanță, rezultă că pârâta F. A. ocupă din terenul proprietatea reclamantului o suprafață de 47 mp., deși între proprietățile actuale există gard despărțitor cu o vechime destul de mare, iar pârâtul V. I. ocupă din terenul reclamantului R. E. suprafața de 224 mp. (f58).
La aceste suprafețe se arată în Raportul de expertiză tehnico - judiciară, dacă cureaua din act se prelungește spre Apa G. cu aceeași lățime se poate adăuga suprafața de 13 mp. ocupați de pârâta A. F., și respectiv suprafața de 27 mp. ocupați de pârâtul I. V. .
În ceea ce privește răspunsul la obiectivul nr.3 și 4 referitor la identificarea terenurilor menționate de pârâții V. I. și A. F. prin cererile reconvenționale, răspunsurile la aceste obiective au avut în vedere: Actul de schimb din anul 1961 și Procesul –verbal nr.2146/1999 înfățișate de pârâtul I. V., precum și actele de proprietate ale pârâtei F. A., respectiv ,Adeverința nr. 3855/2011 a Primărie . și Actul de învoială din anul 1954.
În privința pârâtului I. V., referitor la terenurile menționate prin cererea reconvențională, s-a reținut prin raportul de expertiză că conform Actului de schimb, acesta ar trebui să aibă două parcele însumând 2100 mp., însă după vecinătățile înscrise în act, deoarece nu apare pe nici un punct cardinal de vecinătate numele R., expertul consideră că nu sunt cele două terenuri învecinate cu terenurile reclamantului.
Mai mult apreciază expertul, . 1000 mp. are ca vecinătate la Est Apa Ciocadia, care are cu totul altă locația față de Apa G..
În concluzie s-a apreciat prin raportul de expertiză, luându-se în considerare procesul verbal nr. 2146/1999, prin care reprezentanții Primăriei Crasna acceptă actul de schimb, terenul arabil este mai mic cu 225 mp., ceea ce presupune ca limita nordică pe lungimea de 88,07 m să se deplaseze cu 2,55 m spre terenul proprietatea reclamantului. Pentru terenul cu categoria de folosință livezi precizează expertul G. A., diferența până la 1000 mp., conform actului este de 148 mp., ceea ce presupune ca latura nordică să se deplaseze cu 4 m, spre terenul proprietatea reclamantului E. R..
În ceea ce privește terenul aparținând pârâtei A. F. este exclus ca pârâtul I. V. să ocupe vreo suprafață din terenul proprietatea acesteia, întrucât nu se învecinează pe nici o latură.
Referitor la grănițuirea terenurilor în același raport de expertiză, se arată că la efectuarea expertizei a fost indicat ca semn vechi de hotar o piatră de râu de dimensiuni foarte mari, însă grănițuirea nu se poate efectua luând în calcul numai acest semn de hotar, deoarece „prin două puncte trece o singură dreaptă, iar printr-un punct trec o infinitate de drepte”, astfel încât grănițuirea se va putea efectua numai în funcție de soluția dată cu privire la acțiunea în revendicare, după ce hotărârea judecătorească va rămâne definitivă și irevocabilă.
În ceea ce privește obiectivul nr.6, respectiv ca la efectuarea expertizei tehnico- judiciară să se aibă în vedere și obiectivele depuse de părți la dosar, expertul A. G. precizează că obiective de genul „ să se precizeze care au fost actele de proprietate care au stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 797/2010 și altele asemenea nu sunt de competența sa.”
Instanța de fond a reținut în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului că acțiunea reclamantului R. E. este întemeiată în parte, făcându-se trimitere la dispozițiilor alin. 3, art.563 c.civ., dreptul de proprietate dobândit cu bună - credință, este pe deplin recunoscut, iar conform alin. 1 al aceluiași articol, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor, sau de la altă persoană, care îl deține fără drept.
S-a reținut că prin probele administrate reclamantul a făcut dovada că pârâții A. F. și I. V. îi ocupă suprafețele de teren de 47 mp. la care se adaugă o suprafață de 13 mp., iar pârâtul V. I. o suprafață de 224 mp. la care se adaugă suprafața de 27 mp. și ca urmare s-a stabilit obligația pârâților de a lasa reclamantului terenurile menționate, individualizate în raportul de expertiză tehnico – judiciară efectuat în cauză, pe care reclamantul să le folosească în mod exclusiv și perpetum, în limitele stabilite de lege.
În ceea ce privește capătul de acțiune referitor la grănițuirea terenurilor s-a reținut că la efectuarea expertizei s-a indicat ca semn de hotar vechi o piatră de râu de dimensiuni foarte mari, însă, s-a apreciat că grănițuirea nu se poate efectua numai cu un singur punct de reper, expertul ing. G. A. considerând că delimitarea terenurilor părților se va putea efectua numai după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii referitoare la acțiunea în revendicare.
Observând concluziile expertului în raport de dispozițiile art. 560 c.civ., instanța a constatat că dreptul la acțiune bazat pe dispozițiile textului legal menționat, circumscrie posibilitatea pentru proprietarul ce are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului restabilirea hotarului real care separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
Considerând că terenul proprietatea reclamantului urmează a se stabilii prin sentința pronunțată, o parte din proprietatea terenului reclamantului fiind ocupată atât de pârâta A. F. cât și de pârâtul I. V., instanța și-a însușit concluziile expertului în sensul că în împrejurările descrise nu se poate efectua grănițuirea decât după rămânerea definită a unei hotărâri în revendicare, prin care să se stabilească exact atât suprafața terenului din litigiu dar și a învecinărilor acestuia și în consecință a apreciat că trebuie respinsă acțiunea în grănițuire, reclamantul putând introduce o nouă acțiune în grănițuire numai după delimitarea definitivă a suprafeței de teren ce îi revine în proprietate, cu învecinările aferente.
Referitor la cererile reconvenționale formulate în cauză instanța a avut n vedere că pârâtul I. V., a solicitat obligarea reclamantului R. E. să-i lase în proprietate o suprafață de teren de 130 mp, precum și a altei suprafețe de 214 mp, iar pârâta A. F. a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune terenul în suprafață de 88 mp., situat în pct. „La Buleață”, ce face parte din . cadastral și care se învecinează la sud cu reclamantul.
S-a arătat că din concluziile raportului de expertiză coroborate cu mențiunile actului de schimb depus la dosar ar rezulta că reclamantul pârât reconvențional V. I. ar trebui să aibă două parcele însumând 2100 mp, dar după vecinătățile înscrise în act se constată că nu apare pe nici un punct cardinal de vecinătate numele R., iar . 100 mp. are ca vecinătate la E: Apa Ciocadia ,care are cu totul altă locație față de Apa G. și pentru considerentele expuse a constatat că reconvențional pârâtul V. I. nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenurilor revendicate, astfel încât cererea reconvențională formulată a fost respinsă ca fiind nefondată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de reclamanta pârâtă reconvențională F. A., s-a reținut că aceasta nu a făcut nici o dovadă că ar fi dobândit prin uzucapiune terenul situat în punctul „ La Buleață”, în suprafață de 88 mp., nici unul din martorii audiați nerelatând că aceasta ar fi stăpânit terenul revendicat, sub nume de proprietar; că actul de învoială din anul 1954 și adeverința nr. 3855/2011 a Primăriei comunei Crasna, jud. Gorj depuse de reclamanta pârâtă reconvențională la dosar nu îi conferă această calitate și mai mult din concluziile raportului de expertiză tehnico – judiciar atașat la dosar nu rezultă că reclamantul R. E. ar ocupa vreo suprafață de teren din terenul revendicat de pârâtă. A apreciat ca terenul să fie ocupat și de către pârâtul I. V., întrucât terenul proprietatea pârâtei nu se învecinează cu terenul proprietatea pârâtului V. I..
Ca urmare și cererea reconvențională formulată de reclamanta pârâtă reconvențională F. A. a fost respinsă ca fiind nefondată.
Ca părți căzute în pretenții pârâții A. F. și I. V. au fost obligați conform dispozițiilor art. 451 C.proc.civ. să-i plătească reclamantului cheltuielile de judecată ocazionate de proces, reprezentând taxă de timbru, onorariu de avocat, în limita proporției admiterii acțiuni.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții pârâți - reclamanți reconvenționali V. I., F. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul pârât - reclamant reconvențional V. I. a criticat sentința pentru nerespectarea deciziei de casare nr. 312/03.09.2012 a Tribunalului Gorj, că prima instanță nu a administrat toate probele necesare dispuse de Tribunalul Gorj, cât și probele încuviințate de instanța de fond, că nu a transpus actele de proprietate ale apelantului respingând nejustificat cererea reconvențională în revendicare și grănițuire privind ambele terenuri, că au fost interpretate eronat probele, neevocându-se fondul.
S-a invocat în esență că raportat la petitele cererii reconvenționale, pârâtul V. I. a formulat obiective pentru raportul de expertiză, care au fost încuviințate discreționar de către instanța de fond, că expertul s-a comportat ca și cum ar fi fost judecătorul cauzei, că nu se răspunde la obiecțiuni și nu se identifică suprafața de 5000 mp menționată în dispozitivul sentinței civile nr. 767/15.05.2010 a Judecătoriei Novaci.
S-a mai invocat că în mod greșit s-a considerat că nici unul dintre cele două terenuri revendicate de către apelant nu este învecinat cu al reclamantului, pentru că nu apare la nici un pct. cardinal R., fără să se observe că în ambele parcele din actul de schimb din anul 1961 apare vecin Eug. R.., care este prescurtarea numelui lui E. R., iar în actul de vânzare din anul 1910 prin care I. R. cumpără o bucată de teren vecină dinspre răsărit cu A. B., adică cu autorul lui B. Elisabata, conschimbașa din actul din 1961
Se mai critică sentința și sub aspectul respingerii capătului de cerere privind grănițuirea prin raportare la motivarea hotărârii și invocă aspectul că era obligatorie pentru instanța de fond, în raport cu decizia de casare, stabilirea liniei de hotar. S-a susținut atitudinea oscilantă a instanței cu privire la luarea interogatoriul lui R. E..
În raport de criticile formulate s-a concluzionat că sentința nu lămurește fondul litigiului, nu respectă decizia de casare și nu respectă dreptul de proprietate al apelantului.
Apelanta pârâtă F. A. a criticat sentința pentru nerespectarea principiului unanimității, în sensul că reclamantul nu a chemat în judecată toți proprietarii de terenuri implicate în litigiu, susținând că în raport de contractul de schimb din 30.01.1944 și expertiza efectuată de expert A. G. rezultă că suprafața de teren proprietatea reclamantului se suprapune peste suprafețele de teren ale proprietarilor A. Valian, S. I. și C. C. care nu au fost chemați în judecată.
În contextul aceleiași critici a susținut apelanta că instanța de fond ar fi trebuit să pună în discuție dacă reclamantul înțelege să-și precizeze acțiunea prin chemarea în judecată ca pârâți și a respectivelor persoane; că acțiunea ar fi trebuit respinsă ca neregulat introdusă, respectiv inadmisibilă.
Pe fond s-a criticat sentința pentru greșita evaluare a probatoriului administrat cu privire la invocarea de către apelantă a uzucapiunii întrucât se înlătură de către instanță ca neconcludente probele scrise depuse de către apelantă, respectiv actele de învoială din 1954 și adeverința nr.3855/2011 a Primăriei comunei Scoarța din conținutul cărora susține apelanta că rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1860 C.civ. privind uzucapiunea de 30 de ani în favoarea sa și cele privind joncțiunea posesiilor.
S-a susținut în același context că instanța de fond nu a manifestat rol activ nepunându-i în vedere necesitatea completării probatoriului și cu probe testimoniale, apreciind însă relevantă sub aspectul în discuție declarația martorului Sgricpea I. propus de pârâtul V. I..
A susținut că trebuia respinsă acțiunea în revendicare a reclamantului întrucât în condițiile transmiterii dreptului de proprietate de la antecesorii soțului, a fost împrejmuită și grănițuită suprafața din litigiu încă și 1995, operațiune efectuată de apelantă și tatăl reclamantului.
A apreciat apelanta că raportat la sentința civilă nr. 667/2010 suprafața cumpărată de la pârâții L. N. și L. V. fie nu avea întinderea de 5000 mp, nefiind măsurată de nici un expert, fie se află în altă parte.
Tribunalul în raport de criticile formulate, apreciindu-se neconcludentă expertiza tehnică efectuată în cel de-al doilea ciclu procesual, în raport de caracterul devolutiv al apelului a procedat al completarea probatoriului.
Astfel pentru fixarea obiectului cererii deduse judecății s-a procedat la luarea unor precizări intimatului reclamant R. E. și apelantului pârât V. I..
Astfel, prin declarația sa, dată în ședința publică din 03.12.2013, intimatul reclamant R. E. a învederat instanței faptul că își dovedește proprietate cu sentința civilă nr. 767/2010, că vânzătorii L. N. și L. V. sunt părinții săi firești, reclamantul fiind adoptat de Rolușesu E.; că vânzătorii au devenit proprietari în baza unui contract de vânzare cumpărare încheiat cu Roșuluescu E., iar acesta din urmă a dobândit proprietatea prin succesiune de la R. I., iar dovada dreptului de proprietate este actul de vânzare din 23.03.1910.
S-a precizat că actul de schimb din 30.01.1944 nu are legătură cu terenul revendicat (referindu-se la terenul din pct. „La Buleata”), însă face dovada dreptului de proprietate pentru terenul din pct. „ Piscul lui A.”.
Apelantul V. I. a precizat că prin cererea reconvențională a solicitat obligarea pârâtul să-i lase în deplină proprietate o suprafață de teren de 130 mp în pct. „Piscul lui A.” și o suprafață de 114 mp în pct. „La Buleata”, acest din urmă pct. vizând și acțiunea principală.
Cât privește dovada proprietății a înțeles că o facă actul de schimb și chitanța încheiată în 1961 în care la .,11 ha este terenul din pct. „La Buleata” și la .,10 ha este terenul din pct. „Piscul lui A.”.
Prin încheierea din 17.10.2013 s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografie având ca obiective - identificarea prin dimensiuni, vecinătăți, schiță a terenului în litigiu revendicat în acțiunea principală, în pct. La Buleata, stabilindu-se dacă terenul se regăsește în sentința civilă nr. 767/17.05.2010 și în contractul de vânzare cumpărare încheiat la 23.03.1910; să se stabilească dacă pârâți V. I. și F. A. ocupă vreo suprafață de teren din terenul revendicat de reclamant, identificându-se din dimensiuni, schiță terenul ocupat; Să se stabilească dacă pentru terenul ocupat V. ion justifică vreun drept de proprietate în baza actului de schimb încheiat în 1961, .; Să se stabilească dacă pârâta F. prezintă acte de proprietate pentru terenul ocupat, identificat la obiectul nr. 2; Să se traseze linia de hotar dintre proprietățile părților în pct. La Buleată, în raport de actele de proprietate prezentate; La identificarea terenurile urmează ca expertul să aibă în vedere hărțile cadastrale ale zonei și procesul verbal de constatare încheiat la data de 31.05.2010 de Primăria comunei Crasna; Să se identifice prin dimensiuni, vecinătăți, schiță, terenul revendicat prin cererea reconvențională formulată de V. ion așa cum a fost precizată în declarația dată în apel, fila 32, din pct. Piscul lui A., stabilindu-se dacă terenul se regăsește în actul de schimb încheiat în anul 1961, .; Să se stabilească dacă reclamantul pârât R. ocupă vreo suprafață de teren din terenul revendicat de pârât și dacă justifică un drept de proprietate în baza actului de schimb din 30.01.1944; Să se traseze linia de hotar dintre proprietățile părților în pt. Piscul lui A..
Expertiza a fost efectuată de către experții P. V. și V. G..
Prin raportul de expertiză a fost identificat terenul din pct. „La Buleata2 conform actelor de proprietate de care s-au prevalat părțile, expertul concluzionând că suprafața de 5000 mp conform sentinței civile nr. 767/2010 nu este certă (rezultată prin măsurători), terenul în litigiu revendicat de reclamant fiind reprezentat de . măsurată S2 -1017 mp, suprafață pe care expertul a apreciat-o că depășește suprafața calculată conform dimensiunilor din contractul de vânzare din 1910/23.03.2010 care este de 963 mp.
S-a susținut că intimatul pârât a indicat ca repere o piatră existentă și un al doilea reper unde susține că este hotarul cu R. E. spre nord, repere care au fost ridicate topografic și care au fost transpuse în planul topografic nr. 2 (anexa 2 varianta 1 de grănițuire propusă) și nr. 3 (anexa nr. 3 – varianta 2 de grănițuire propusă), planul de situație nr. 2 la raport fiind nominalizate cu pct. A și B-
S-a precizat că intimatul reclamant R. E. nu recunoaște aceste repere, susținând că terenul pe care l deține trebuie să respecte lățimea de 12,50 m specificată în contractul de vânzare cumpărare încheiat în 23.03.1910.
S-a mai arătat că dacă se ia în considerare lățimea de 12,50 m are aloc o compensare de suprafață prin care la suprafața S3 – 607 mp ocupată efectiv la data măsurătorilor de pârâtul V. I. s-ar adăuga suprafața de S8 – 65 mp și că acest calcul este dependent de grănițuirea în varianta 1 cu pârâta F. A..
S-a mai arătat în raportul de expertiză că pentru terenul ocupat, V. I. justifică dreptul de proprietate cu actul de schimb încheiat în anul 1961 și că pârâta F. A. nu prezintă acte de proprietate pentru terenul deținut deoarece doar lățimea de 5 m este specificată în actul de învoială din 1954, rezultând că deține din terenul intimatului reclamant S7 = 87 mp.
S-au propus două variante de grănițuire pentru terenurile din pct. „La Buleata”, o variantă vizând respectarea lățimii terenului intimatului reclamant de 12,5 m, iar cealaltă variantă se raportează la repere indicate de apelantul pârât V. I..
Cu privire la terenul din pct. „Piscul lui A.” s-a reținut prin raportul de expertiză că reclamantul R. E. deține supra de teren din P1014 T22 categoria de folosință livezi în suprafața măsurată de 819 mp, închisă cu gard pe toate laturile, că raportat la actul de schimb din 1961 cu care își face dovada proprietății pârâtul V. I., . are suprafața de 1000 mp, iar suprafața măsura S6 – 857 mp; s-a menționat că intimatul reclamant R. E. deține teren în pct. „Piscul lui A.” în baza actului de schimb din 30.01.1944, experții arătând că nu se pot pronunța cu siguranță că acesta cuprinde terenul din . coincide ca suprafață (1900 mp față de 819 mp - măsurată) și nici ca vecinătăți.
Și pentru terenul din pct. „Piscul lui A.” experți au propus două variante de grănițuire, una în care aliniamentul este stabilit pe gardul existent și cea de-a doua variantă care are în vedere întregirea suprafeței din actul din 1961 al pârâtului V. I..
Prin decizia civilă nr. 830 din data de 24 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_, s-a admis apelul declarat de apelantul pârât V. I. împotriva sentinței civile nr. 678/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ .
S-a schimbat sentința, în sensul că s-a respins acțiunea principală privind revendicarea formulată de R. E. împotriva pârâtului V. I..
S-a admis în parte cererea reconvențională în revendicare formulată de pârâtul – reclamant reconvențional V. I., împotriva reclamantului – pârât reconvențional R. E..
A fost obligat reclamantul - pârât reconvențional R. E. să lase pârâtului-reclamant reconvențional V. I., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 65 m.p., în punctul „ Buleață”, individualizat în planul de situație anexa 2, anexă la raportul de expertiză V. G. și P. V..
S-au admis cererile în grănițuire formulate pe cale principală de reclamantul R. E. și pe cale reconvențională de pârâtul V. I..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului R. E. și proprietatea pârâtului V. I., în punctul „Buleață”, pe aliniamentul 9-7, conform variantei I de grănițuire și planul de situație anexă 2 ale raportului de expertiză.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului R. E. și proprietatea pârâtului V. I., în punctul „Piscul lui A.”, ca fiind aliniamentul gardului existent, conform variantei I de grănițuire și planul de situație anexă 2 ale raportului de expertiză.
S-a respins apelul declarat de apelanta pârâtă F. A., împotriva sentinței civile nr. 678/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ .
S-au compensat cheltuielile de judecată în parte și obligă reclamantul R. E. la 1800 lei cheltuieli de judecată față de pârâtul V. I., în toate ciclurile procesuale anterioare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-au compensat cheltuielile de judecată în apel în ceea ce privește grănițuirea parțial și obligă intimatul reclamant R. E. la 630 lei cheltuieli de judecată în apel față de apelantul pârât V. I..
A fost obligată apelanta pârâtă F. A. la 600 lei cheltuieli de judecată față de intimatul R. E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Critica apelantei pârâte F. A. referitoare la nerespectarea principiului unanimități nu poate fi primită având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilități, reclamantul prin acțiunea sa stabilind cadrul procesul atât sub aspectul obiectului, cauzei, dar și a pârâților pe care înțelege să-i cheme în judecată.
Cauza este înregistrată sub imperiul codului de procedură de la 1865 care nu reglementează instituția introducerii forțate a unui terț în proces, astfel că instanța nici nu avea instituția legală pentru a pune în discuție chemarea în judecată și a altor persoane.
Principiul unanimității care a guvernat practica judiciară sub imperiul vechi cod de procedură civilă viza situația mai multor coproprietari alături de reclamant, care nu au intervenit în proces sau nu și-au însușit și ei acțiunea reclamantului coproprietar
Efectul unei hotărâri în revendicare în contradictoriu cu un singur pârât și nu și cu alte persoane care afirmativ ar ocupa din terenul reclamantului este acela al inopozabilității față de acesta din urmă.
Ca atare acțiunea nu putea fi considerată inadmisibilă
Cât privesc criticile privind soluționarea pe fond a cererii reconvenționale legat de invocarea în cauză a uzucapiuni, instanța de fond a reținut corect prin raportare la probatoriul administrat în cauză că apelanta nu a făcut dovada dobândirii prin posesia de lungă durată a proprietății suprafeței de 88 mp, mai precis 87 mp stabilită de experți în rejudecare.
Uzucapiunea de 30 ani este un mod de dobândire a proprietății ternului care presupune dovedirea neechivocă de către cel care o invocă că a stăpânit terenul continuu, în mod pașnic și sub nume proprietar în termenul prevăzut de lege, termen ce poate fi acoperit și prin invocarea joncțiunii posesiei.
Înscrisurile la care face trimitere apelanta nu sunt suficiente prin ele însele să facă dovada joncțiunii posesiei, respectiv a împlinirii termenului prescripției achizitive, iar pârâta nu a solicitat administrarea în cauză a unor probatorii testimoniale care să tindă la dovedirea faptului posesiunii în termenul prevăzut de lege și în condițiile prevăzute de lege conform art. 1890 Vechiul C.civ. raportat la art. 1846 și urm. Vechiul C.civ.
Referirea la depoziția martorului S. I. este trunchiată, afirmația acestuia pe care o invocă apelanta nerelevând în special posesiunea terenului în litigiu ci a terenului pe care aceasta la moștenit de la părinții săi.
Cât privește invocarea lipsei de rol activ a instanței, pentru nepunerea în vedere a completării probei testimoniale, aceste rol activ este circumstanțiat în ceea ce privește probatoriul prin art. 129 alin. 5 C.pr.civ. care stipulează că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a administra din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, mai mult nici prin cererea de apel apelanta nu a solicitat completarea probatoriului testimonial, acesta neprezentându-se la nici un termen de judecată deși a fost în mod constant legal citată.
Cât privește faptul împrejmuirii terenului în bună înțelegere cu tatăl reclamantului, L. N., aceasta a avut loc în anul 1995, an în raport de care nu este împlinit termenul de 30 de ani, însă această împrejurare nu este nici ea neechivocă sub aspectul discutat.
Considerațiile legate de nemăsurarea suprafeței de 5000 mp ce a făcut obiectul sentinței civile nr. 767/2010 respectiv că terenul reclamantul ar putea fi ocupat de alte persoane nu au un suport probator care să justifice nedovedirea de către reclamant a faptului ocupațiunii terenului în litigiu de către pârâtă.
În considerarea celor arătate criticile aduse de apelanta pârâtă F. A. sunt neîntemeiate și apelul acesteia va fi respins.
Referitor la apelul declarat de către apelantul pârât V. I. se apreciază ca fiind întemeiat, constatându-se că într-adevăr prin raportul de expertiză efectuat în cel de-al doilea ciclu procesual expertul nu a efectuat o transpunere a actelor părților și eronat a reținut că nu intră în discuție vecinătatea terenurilor reclamantului și al pârâtului prin raportare la actul de schimb de care s-a prevalat pârâtul V. I..
Expertiza întocmită de către expert A. G. nu este concludentă în raport de obiectivele trasate de către instanță și nu oferă elementele necesare pentru soluționarea capătului de cerere în grănițuire, acest ultim aspect, conjugat cu o neconvingătoare transpunere în teren a actelor de către expert, relevând prin raportare și la soluția pronunțată de instanța de fond o incompletă cercetare a fondului și pe cale de consecință nerespectarea îndrumărilor deciziei de casare.
Astfel, raportat la ansamblul actelor și dosarului rezultă că reclamantul R. E. a revendicat în contradictoriu cu pârâții teren situat în pct. „La Buleata” prevalându-se în dovedirea dreptului de proprietate de sentința civilă nr. 676/17.05.2010 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, sentința prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. E. împotriva pârâților L. N. și L. V. și s-a constatat că pârâții au vândut reclamantului un teren în suprafață de 5000 mp situat în Cărpiniș, ., cu vecini la est – Apa G., vest - drum comunal, nord – F. A., sud - L. A., V. I., V. I.. Vânzătorii au fost părinții firești ai reclamantului care a fost adoptat de R. E., acest din urmă autor transmițând proprietatea către vânzători. Tatăl adoptiv al reclamantului l-a moștenit pe R. I., acesta din urmă dobândind proprietatea în baza actului de vânzare cumpărare din 1910, în litigiu fiind . au relevat expertizele efectuate în cauză, expertiza întocmită în rejudecare stabilind o suprafață măsurată a acestei parcele de 1017 mp, mai mare decât cea care rezultă din actul de vânzare din 1910 care este de 963 mp.
Pentru același punct apelantul pârât face dovada dreptului de proprietate cu actul de schimb din anul 1961, act de schimb cu privire la care nu se apreciază asupra suprafeței, intimatul pârât deținând în fapt o suprafață de 607 mp.
Pârâta F. A. nu prezintă acte de proprietate pentru terenul în litigiu și așa cum aceasta s-a apărat în mod constant a invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani și joncțiunea posesiilor, condițiile prescripției achizitive nefiind însă dovedite având în vedere cele arătate mai sus.
Potrivit art.563 alin.1 C.civ. proprietarul unui bun are dreptul de al revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Potrivit art.560 C.civ. proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Cererile formulate de reclamant și de pârâtul V. I. cad sub incidența textelor de lege menționate, urmărindu-se pe de o parte reintrarea în exercițiul deplin al prerogativelor dreptului de proprietate pentru terenurile în legătură cu care se face dovada proprietății și a deținerii abuzive de către cealaltă parte, iar pe de altă parte delimitarea liniei de hotar și ca efect al admiterii cererii în revendicare și în scopul reconstituirii hotarului, luând în calcul și existența unor repere necontestate.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, tribunalul apreciază că reclamantul în ceea ce privește terenul din pct. „La Buleata” dovedește dobândirea unui teren cu o lățime de 12,50 m prin raportare la actul de vânzare din anul 1910 prin care C. D. și Parul D. îi vinde lui R. I. terenul cu lățimea menționată.
Pe de altă parte se apreciază că nu pot fi luate în considerare repere indicate de V. I., repere ce au fost invocate și la expertiza întocmită de expert A. G., acesta argumentând din punct de vedere geometric de nu poate fi luată în calcul ca și repere de hotar acea piatră de râu, și pe de altă parte nu există nici o altă probă care să susțină această piatră de râu ca un reper fix, dar și existența altor elemente care pot servi la demarcarea proprietăților părților.
Astfel luând în considerare concluziile raportului de expertiză ce vizează o lățime a reclamantului de 12,50 m, intimatului pârât V. I. îi revine și suprafața S8 de 65 mp respectiv se apreciază că în pct. „La Buleata” reclamantul nu face dovada că pârâtul i-a ocupat vreo porțiune de teren, fiind admisibilă cererea reconvențională a acestuia din urmă pentru suprafața de 65 mp., reclamantul justificând însă dreptul de proprietate cu privire la suprafața ocupată de pârâta F. A. și în legătură cu care s-a invocat uzucapiunea.
În considerarea suprafețelor respective se impune grănițuirea în varianta 1 a raportului de expertiză.
Cu privire la terenul din pct. „Piscul lui A.” s-a reținut prin raportul de expertiză că reclamantul R. E. deține suprafața de teren din P1014 T22 categoria de folosință livezi în suprafață măsurată de 819 mp, închisă cu gard pe toate laturile, că raportat la actul de schimnb din 1961 cu care își face dovada proprietății pârâtul V. I.,. are suprafața de 1000 mp, iar suprafața măsura S6 – 857 mp; s-a menționat că intimatul reclamant R. E. deține teren în pct. „Piscul lui A.” în baza actului de schimb din 30.01.1944, experții arătând că nu se pot pronunța cu siguranță că acesta cuprinde terenul din . coincide ca suprafață (1900 mp față de 819 mp - măsurată) și nici ca vecinătăți.
Și pentru terenul din pct. „Piscul lui A.” experți au propus două variante de grănițuire, una în care aliniamentul este stabilit pe gardul existent și cea de-a doua variantă care are în vedere întregirea suprafeței din actul din 1961 al pârâtului V. I..
În acest punct acțiune în revendicare a formulat pârâtul V. I., însă actele așa cum au fot prezentate nu relevă că diferența lipsă din terenul apelantului pârât față de actul de proprietate se poate imputa reclamantului, câtă vreme chiar în condițiile existenței incertitudinii la care fac referire experții, actul din 1944 vizează punctul în litigiu, se referă la o suprafață mai mare decât cea deținută de reclamant, iar terenurile părților sunt împrejmuite, pârâtul neaducând probe care să releve că reclamantul deține teren din proprietatea lui.
Ca atare cererea în revendicare privind acest punct formulată de râtul V. I. nu este întemeiată, însă în considerarea prevederilor art. art.560 C.civ. se impune stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul gardului actual.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs reclamantul V. I., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr.830/24.09.2014, pronunțată de Tribunalul G. (secția I civilă) în dosarul nr._, în sensul admiterii apelului pe care l-a formulat, schimbând, parțial sentința civilă nr.678/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, astfel: a. Pentru terenul situat în punctul „La Buleață" să omologați raportul de expertiză V. +P. Virqinia în varianta a II-a, stabilind linia de hotar dintre terenul"" proprietatea sa, situat în intravilanul satului Cărpiniș, . tarlaua 22 . proprietatea numitului Rosulescu E., aflat în tarlaua 22 . aliniamentul a-A-B-b, individualizat în schița anexă 3 din același raport de expertiză, admițând, în acest sens, cererea sa reconvențională în ceea ce privește grănițuirea privind terenul situat în punctul „La Buleață".
În același sens, pentru același teren situat în punctul „La Buleață", omologând raportul de expertiză V.+P. V., solicită să i se admită recursul, modificând decizia civilă nr.830/2014 a Tribunalului Gorj, schimbând sentința civilă nr.678/2013 a Judecătoriei Novaci, admițând cererea reconvențională, așa cum a precizat-o pe data de 16.01.2013 și a menționat, în concluziile scrise din apel, în sensul obligării lui R. E., să-i lase în deplină și liniștită posesie suprafața de 365 mp ocupată abuziv a terenului situat în punctul „La Buleață", ca având lățimea de 4 metri și / lungimea de 83 metri individualizată în schița-anexă nr.3 din expertiza V.+P.. Ca o consecință a admiterii recursului și respectiv a apelului său privind petitele ; în grănițuire și revendicare pentru terenul situat în punctul „La Buleață", schimbând ; hotărârile evocate, să admiteți cererea mea reconventională și pentru petitul în „obligația j de a face" a terenului din punctul „La Buleață", în sensul obligării numitului Rosulescu E., să-și ridice gardul și să-l amplaseze spre nord, cu 4 metri lățime, pe lungimea de 365 metri pe aliniamentul a-A-B-b, precizat în varianta 2 de grănițuire din anexa 3 a expertizei V.+P., iar, în caz de refuz, să efectuez această operație pe cheltuiala acestuia.
Cu cheltuieli de judecată în toate ciclurile, procesuale în ceea ce privește pe R. E. și cu cheltuieli de judecată privindu-l pe acesta și în recurs.
b. Pentru terenul situat în punctul „Piscul lui A." să omologați raportul de expertiză V.+P. în varianta a ll-a să admiteți recursul, să modificați decizia civilă nr.830/2014 a Tribunalului G. (în dosarul nr._ ), să admiteți apelul pe care l-am formulat, admițându-mi cererea reconvențională pentru grănituire (schimbând, în acest sens, sentința civilă nr.678/2013 a Judecătoriei Novaci), stabilind linia de hotar între terenul meu situat în intravilanul satului Cărpiniș, . tarlaua 22, . lui R. E. aflat în tarlaua 22 . aliniamentul C-D, menționat în varianta a ll-a de grănituire din expertiza V.+P., individualizată în schita-anexă nr.3 din expertiza V.+P..
În același sens, tot pentru terenul situat în punctul „Piscul lui A." pentru petitul său în revendicare din cererea reconvențională, așa cum a printat-o pe data de 16.01.2013, să se admită recursul, modificând decizia civilă nr.830/2014 a Tribunalului G., admițându-i apelul, să schimbați, parțial, sentința civilă nr.678/2013 a Judecătoriei Novaci, admițându-i cererea reconvențională, obligând pe numitul R. E. să-i lase în deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de 143 mp, ocupată abuziv, lată de 3,92 metri și lungă de 36,39 metri pentru terenul din punctul „Piscul lui A.", în așa fel încât eu, V. I., să-și completeze suprafața de 1.000 mp, pe care este îndreptățit să o dețină în proprietate, conform actului de schimb din anul 1961 (. de schimb" din anul 1961).
Pe cale de consecință, admițând recursul și respectiv apelul în ceea ce privește petitul în grănituire și revendicare, solicită admiterea și a petitului în obligația de a face din cererea sa reconvențională așa cum a fost precizată pe data de 16.01.2013, în sensul obligării lui R. E. să ridice gardul și să-l mute spre nord cu un aliniament lat de 3,92 metri și lung de 36,39 metri pentru terenul din punctul „Piscul lui A.", în așa fel încât el, V. I., să rămână în proprietate cu suprafața de 1.000 mp /. de schimb din anul 1961), iar R. E. să rămână în proprietate cu suprafața de 676 mp, aflată la nord de aliniamentul C-D al liniei de hotar, iar în caz de refuz din partea lui R. E. în efectuarea acestei operații să fiu autorizat să efectuez lucrarea respectivă pe cheltuiala acestuia.
Cu cheltuieli de judecată - și în ceea ce privește petitele ce privesc si terenul situat în punctul „Piscul lui A.", obligându-l pe R. E. la cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale, dar și la cheltuielile de judecată din recurs.
A arătat că instanța de apel nu a interpretat corect, din toate punctele de vedere, actele de proprietate prezentate și anume: hotărâri judecătorești, schițe cadastrale, registrul posesiilor din perioada 1985-1987, actul de schimb din anul 1961.
A mai arătat că intimatul R. E. la Tribunalul Gorj și-a modificat acțiunea când, deși obținuse câștig de cauză (parțial), prin sentința civilă nr.555/2012, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, a formulat recurs (în fapt, recalificat ca fiind apel, mai ales că și eu formulase apel) împotriva acestei sentințe, modificându-și obiectul și cauza juridică în apel prin invocarea, ca mod de dobândire a proprietății, nu a sentinței civile nr.767/2010, pronunțată de Judecătoria Novaci (în dosarul nr._ ), prin care se admisese acțiunea în constatare pentru suprafața de 5.000 mp, ce viza terenul dinspre apus de zona litigioasă (nu terenul în litigiu), ci a celor două acte, de vânzare, din anul 1910 și de schimb, din anul 1944.
Din expertiza V.+P. rezultă că, în punctul „La Buleață" (care nu are nici o legătură cu terenul din Siliștea casei", de 5.000 mp, care a făcut obiectul sentinței civile nr.767/2010 a Judecătoriei Novaci, invocată de Roșuiescu E., ca „act de proprietate"), numitul Roșuiescu E. folosește 1.017 mp, iar eu, V. l.lon folosesc doar 607 mp, rezultând, cu certitudine, că eu folosesc cu mult sub suprafețele din actele invocate mai sus (sub suprafața de 1.100 mp pentru . de schimb din anul 1961, sub suprafața de 1.206 mp din registrul cadastral și al posesorilor1985-1987), iar R. E. folosește mai mult decât suprafața de 880 mp din registrul agricol 1985-1987.
Ținându-se seama de semnele vechi de hotar (punctele de reper A-B din schița anexă la expertiza P.+V.) din expertiza P.+V., efectuată în apel, rezultcă varianta corectă pentru stabilirea liniei de hotar privind terenul din punctul „La Buleață" este aliniamentul a-A-B-b.
Pentru terenul din punctul „Piscul lui A." reclamantul R. E. nu, deține nici un act de proprietate, precizând că terenul din actul de schimb din anul 1944 nu coincide nici ca suprafață, dimensiuni și vecinătăți cu terenul situat în tarlaua 22, . acest punct de către R. E..
În urma măsurătorilor expertizei P.+V. (măsurători necontestate de toate
părțile din apel) a rezultat că R. E. folosește în tarlaua 22 . de 676 mp, iar el, V. I., folosește terenul din tarlaua 22 .>suprafață de 857 mp, adică cu un minus de suprafață (față de actul de schimb din anul
1961) de 143 mp, ce are lățimea de 3,92 metri pe lungimea de 36,39 metri, schiței-anexă nr.3 din expertiza din apel.
Deoarece, în timp, de mai mulți ani (de aproximativ 20 de ani!) au existat mari divergențe între familii, fiind făcute mai multe sesizări la Primăria Crasna și, ca urmare a acestor sesizări, s-au realizat mai multe măsurători, consemnate în diverse procese-verbale, însă Primăria Crasna nu a rezolvat divergențele dintre părți printr-o soluție echitabilă, conform actelor de proprietate, astfel încât solicită ca și pentru terenul din punctul „Piscul lui A." să fie omologat raportul de expertiză V.+P. în varianta a II-a, stabilind linia de hotar pe aliniamentul C-D, obligându-l pe R. E. să-i lase în proprietate suprafața de 143 mp (lată de 3,92 metri lungă de 36,39 metri, conform schiței-anexă nr.3 din expertiza efectuată în apel), obligându-l pe R. E. să-și mute gardul spre nord, cu 3,92 metri lățime pe 36,39 metri lungime (pe aliniamentul C-D), iar în caz de refuz să fiu autorizat să efectuez lucrarea pe cheltuiala acestuia, cu obligarea lui R. E. la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată din toate ciclurile procesuale (și din actualul recurs) față de mine, astfel încât, în acest sens, reiterez solicitarea de admitere a recursului, a apelului și pe fond a cererii reconvenționale.
Celelalte dispoziții din decizia civilă nr.830/2014 a Tribunalului Gorj solicită să rămână neschimbate referitoare la respingerea acțiunii lui R. E. față de el și lasă la apreciere modul de soluționare a litigiului acestuia față de F. A., care nu îl privește.
Nici una dintre părți nu a contestat actele de proprietate, cărora trebuia să i se dea o eficiență totală.
Actul din 1910 invocat doar în apel de către R. nu privește nici unul dintre terenurile în litigiu și nu are corespondent în actele ulterioare, neexistând dovezi privind Continuitatea posesiei și a proprietății conform actului din anul 1910 și menține celelalte aspecte invocate în toate ciclurile procesuale anterioare, care reprezintă și motive de recurs.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8, 9 cod procedură civilă, art.480, 482, art.584 cod civil, art.274 cod procedură civilă 187’65.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant R. E. a solicitat respingerea recursului, arătând că niciunul dintre motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.1-9 cod procedură civilă, iar pe fond arătând că expertiza întocmită de către expert tehnic ing.A. reflectă realitatea.
Recursul este nefondat.
Criticile recursului se referă la aprecierea, interpretarea și evaluarea probelor, la aspecte ale stării de fapt, care constituie nu motive de nelegalitate ,ci de netemeinicie prev.de art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civilă și care în urma abrogării prin OUG 138/2000 nu mai pot fi supuse examinării în calea extraordinară a recursului.
În ceea ce privește problema stabilirii întinderii suprafețelor, referirea la reperele vechi de hotar, criticile și argumentelor invocate în susținerea recursului se circumscriu unor aspecte ce țin de starea de fapt ce a fost stabilită exclusiv de către Tribunal, care a făcut o completă apreciere a probelor administrate în cauză, iar Curtea nu poate interveni în problema stării de fapt deja stabilită în mod definitiv.
De asemenea, în ceea ce privește critica referitoare la analizarea înscrisurilor și a expertizei efectuate în cauză, de către instanță,se reține că și acest motiv este unul de netemeinicie, ce ține de evaluarea probelor prin coroborare.
Recurentul tinde la o reevaluare, o reapreciere a probatoriului, ceea ce în recurs nu este posibil, întrucât în această fază, Curtea nu mai poate interveni cu privire la starea de fapt, la împrejurările de fapt ce au fost deplin stabilite, neputându-se face o reapreciere a situației de fapt.
Situația de fapt fiind corect stabilită anterior, instanța de control judiciar în general urmează raportat la criticile recursului, să analizeze dacă norma juridică a fost aplicată corespunzător .
Or, în speța dată – Curtea nu se poate rezuma decât la criticile recursului care au fost formulate în raport de principiul disponibilității, necuprinzând motive de nelegalitate, ci de netemeinicie, instanța urmând să analizeze recursul în limitele investirii.
Toate celelalte aspecte accesorii și argumente invocate sunt subsumate acelorași critici de netemeinicie.
Granița din acest punct de vedere este stabilită corect, raportat la cele expuse în precedent, circumscrisa stabilirii anterioare în mod definitiv a stării de fapt .
Se reține că în cauză în recurs, nu există critici de nelegalitate privind grănițuirea și nici cauza nu s-a schimbat, iar raționamentul instanței de apel în considerente se bazează pe probele administrate și analizate în mod coroborat, unitar, înscrisurile depuse lămurind întinderea dreptului și totodată se ține seama că nu se neagă faptul că intimatul reclamant R. E. este proprietar.
Dezvoltarea motivelor de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art.304 pctl.9 cod procedură civilă, atâta vreme cât nu se invocă în recurs critici de nelegalitate și toate motivele de recurs, așa cum sunt prezentate ,se circumscriu pct.10 și 11 art.304 cod procedură civilă, în prezent abrogate prin OUG 138/2000 si ca atare nu mai pot fi supuse examinarii in calea extraordinara a recursului..
Pct.6, 7, 8, 9 al art.304 cod procedură civilă sunt invocate în mod formal, instanța neputându-se substitui părții în sensul de a găsi aceste critici de nelegalitate.
De asemenea, se reține că la pct.9 art.304 cod procedură civilă, nu s-a arătat ce dispoziții legale au fost interpretate sau aplicate greșit.
Neexistând motive de nelegalitate invocate, Curtea vazând și dispoz. art. 312 alin. 1 teza 2 C.pr.civilă va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul V. I..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată – Curtea le va admite în parte conform art.274 cod procedură civilă și va acorda aceste cheltuieli constând în onorariu de avocat și cheltuieli transport, însă pe acestea din urmă nu le va acorda integral.
Se ține seama de distanța C. –comuna Crasna, . 125 km., de cele 4 drumuri efectuate, de litri de benzină consumați la 100 km. (7,5 l./100 km.), și de valoarea litrului de benzină, reținând suma de 200 lei c.valoare transport la care este îndreptăți reclamantul R. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V. I., împotriva deciziei numărul 830 din data de 24 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_ și a sentinței numărul 678 din data de 15 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul R. E., cu pârâta F. A., având ca obiect grănițuire.
Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată.
Obligă recurentul către intimatul R. E. la 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2015.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, C. R. |
Grefier, S. C. |
Red.jud.M.L.N.
A.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.:11.03.3015
j.a. M.G.
V. N.
j.f. S. Țămbălaru
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 42/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
