Revendicare imobiliară. Decizia nr. 389/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 389/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 389
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător A. M.
Judecător S. A. C.
Grefier M. V. A.
***************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta H. M., împotriva deciziei nr. 1424 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I.Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. I., intimații pârâți H. D. G., H. D., având ca obiect revendicare imobiliară REJUDECARE DOSAR NR. 1251/_/a1* - lămurire dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. N. pentru intimatul reclamant M. I., lipsind recurenta pârâtă H. M., intimații pârâți H. D. G. și H. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea formulată de recurenta pârâtă H. M., prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra excepțiilor invocate de intimatul reclamant, prin întâmpinare, respectiv, excepția inadmisibilității, a tardivității și a nulității recursului.
Avocat P. N. pentru intimatul reclamant M. I., a solicitat, în principal, admiterea excepției inadmisibilității recursului, dat fiind faptul că nu vizează dispozitivul deciziei, ci numai considerentele deciziei; a susținut, de asemenea, că este întemeiată și excepția tardivității recursului, având în vedere comunicarea deciziei, încă din decembrie 2014, și data declarării recursului, 13 martie 2015, ca și nulitatea recursului, având în vedere că nu cuprinde motive de nelegalitate din cele prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă; a arătat că și pe fond, criticile recurentei sunt neîntemeiate, neexistând nici o contradicție între dispozitivul deciziei și considerentele acestei hotărâri și a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 29.04.2013 în dosarul nr._, reclamantul M. I. a solicitat îndreptarea erorii materiale, completarea și lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.2058/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în sensul de a se menționa expresia, în solidar, acolo unde se stipulează obligațiile ce revin pârâților, precum și înlăturarea oricăror interpretări rău – voitoare și tendențioase din partea pârâtei H. M..
Prin încheierea din data de 09.05.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ /a1 a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. I.
S-a înlăturat din dispozitivul sentinței civile nr.2058 din 23.09.2010, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, omisiunea în sensul că ,,Obligă pârâții în solidar, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 559, 30 mp. ce se compune din 267, 60 mp. (6,60m x 40,55m) vie hibridă, pomi + anexă + materiale de construcții și 291,70 mp. (6,30 m x 46,30 m) vie hibridă și pomi fructiferi” și ,, Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului 2584,92 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expertiză, taxă timbru, cheltuieli transport”.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile.
Împotriva încheierii a declarat recurs pârâta H. M., iar prin încheierea din 05.09.2013, Tribunalul a pus în discuția părților recalificarea căii de atac, în apel, având în vedere că hotărârea la care s-a raportat cererea dedusă judecății a fost o hotărâre supusă căii de atac a apelului.
Prin decizia civilă nr.364 din 05 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ /a1, s-a admis apelul, s-a schimbat încheierea, în sensul că s-a respins cererea de îndreptare eroare materială.
Prin decizia civilă nr.9472/20.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a1 a fost admis recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva deciziei civile nr.364/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ /a1, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj.
Prin decizia civilă nr. 139/18.02.2014, Tribunalul Gorj a admis apelul declarat de apelanta pârâtă H. M. împotriva încheierii din data de 09 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, după casare.
A anulat încheierea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M. I., iar prin decizia civilă nr.833/20.05.2014 stată în dosarul nr._ /a1 recursul declarat de reclamantul M. I. a fost respins ca nefondat.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 30.09.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de îndreptarea erorii materiale și lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 2058/23.09.2010 a Judecătoriei Motru formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții H. D. G., H. M. și H. D..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță în raport de calificarea cererii reclamantului M. I. de către instanța de apel prin decizia civilă nr.139/18.02.2014 a Tribunalului Gorj, menținută de Curtea de Apel C. prin Decizia civilă nr.833/20.05.2014 ca fiind una de lămurire a dispozitivului sentinței, a dispus soluționarea acesteia în camera de consiliu, cu citarea părților.
Reclamantul a formulat precizări în care a indicat că cererea întemeiată pe dispozițiile art.281 C.p.civ. 1865 este de îndreptare a erorii materiale, solicitând ca instanța de fond să admită cererea printr-o încheiere pronunțată în camera de consiliu, citarea părților fiind facultativă, dar fără a indica eroarea materială în sensul art. 281 C.p.civ.1865, aplicabil în cauză, care explică sensul noțiunii, și anume că se referă la omisiunile relative la numele, calitatea și susținerile părților, respectiv erorile de calcul, precum și orice alte erori așa cum a arătat și instanța de apel prin decizia civilă nr. 139/18.02.2014.
Pe cale de consecință și având în vedere că nici din cererea de chemare, din precizarea de acțiune formulată pe termenul de judecată din 06.05.2010 și care reprezintă o modificare a acțiunii făcută până la prima zi de înfățișare și din încheierea de amânare a pronunțării nu rezultă că reclamantul ar fi solicitat ,,obligarea, în solidar, a pârâților,, iar din minuta sentinței nu reiese că admițând acțiunea instanța ar dispus ,,obligarea în solidar, a pârâților,, dispozitivul sentinței civile nr.2058/23.09.2010 nu cuprinde nici o eroare dintre cele prev. la art.281 al.1 Cod procedură civilă care să fie îndreptată.
S-a reținut că în al doilea rând reclamantul M. I. a arătat că în temeiul art.281 1 C.p.civ. solicită și lămurirea înțelesului, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței civile nr.2058/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, lămurind dispozitivul acesteia în sensul că ,,Obligă pârâții în solidar, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 559, 30 mp. ce se compune din 267, 60 mp. ( 6,60m x 40,55m) vie hibridă, pomi + anexă + materiale de construcții și 291,70 mp. (6,30 m x 46,30 m) vie hibridă și pomi fructiferi” și ,,Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului 2584,92 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expertiză, taxă timbru, cheltuieli transport”.
Potrivit art.1039 din Codul civil de la 1864 ,,obligația este solidară din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate și că plata făcută de unul din debitori liberează și pe ceilalți față de creditor,, iar conform art.1041 din același act normativ ea nu se prezumă, trebuind să fie stipulată în mod expres în convenția părților sau în testament ori să fie prevăzută în mod expres de lege.
În raport de această prevedere legală s-a apreciat că angajarea, în solidar, a răspunderii civile a pârâților reprezintă o chestiune de fond pe care reclamantul M. I. nu a dedus-o judecății finalizată cu pronunțarea sentinței a cărei lămurire se solicită, astfel că analizarea solidarității pârâților nu poate fi analizată pe calea procedurii reglementate de art.281-2812 Cod procedură civilă.
Nu poate fi reținută nici susținerea reclamantului că solidaritatea pârâților ar fi prevăzută în mod expres de lege, respectiv de art.1003 din Codul civil de la 1864, deoarece din considerentele sentinței și din notele de ședință depuse de reclamant rezultă că pârâții nu au fost chemați la judecată pentru fapta lor proprie cauzatoare de prejudicii, ci pentru ca în calitate de moștenitori (între care sarcinile succesiunii se divid de drept) ai autorilor H. V. și H. F. ce dețin titlu de proprietate și în contradictoriu cu aceștia să i se recunoască lui, reclamantului, dreptul de proprietate asupra terenului revendicat și să se stabilească între părți linia de hotar între proprietăți.
În privința cheltuielilor de judecată și ca parte căzută în pretenții în calitate de moștenitori ai autorilor H. V. și H. F. s-a reținut că pârâții au fost obligați în mod egal la plata cheltuielilor de judecată după felul raporturilor dintre ei și cu respectarea art.277 C.p.civ, astfel că dispozitivul sentinței este clar și nu necesită lămuriri.
În privința cheltuielilor judecată efectuate în prezenta cauză s-a reținut că potrivit art.2813 al.2 Cod procedură civilă ,,părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii,”.
Având în vedere această prevedere, dar și pentru că reclamantul M. I. este cel căzut în pretenții, a fost respinsă cererea și petitul cererii privind restituirea cheltuielilor efectuate în prezenta cauză a fost, de asemenea, respins.
Prin decizia civilă nr.1424 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant M. I. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 30.09.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, așa cum a fost calificată de instanța de apel prin decizia nr. 139/18.02.2014 a Tribunalului Gorj menținută prin decizia civilă nr. 833/20.05.2014 Curții de Apel C., reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere de lămurire a dispozitivului sentințe civile nr.2058/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în sensul menționării în dispozitivul acestei sentințe a obligației solidare a pârâților în ceea ce privește capetele de cerere admise prin această sentință.
Observând actele dosarului s-a constatat că prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Motru reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâții H. D. G., H. M. și H. D., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren ce o ocupă fără drept. De asemenea, a solicitat reclamantul să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, să se dispună obligarea pârâților să-și retragă gardul ce este amplasat pe acest teren ce îi aparține, să nu mai culeagă recolta de vie și să-i plătească prejudiciul creat prin lipsa de folosință.
Prin sentința civilă nr. 2058 din 23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâții H. D. G., H. M. și H. D..
S-a stabilit ca linie de hotar între proprietățile părților respectând lățimea de 18 m a proprietății reclamantului și de 12 m a lățimii proprietății pârâților pe întreaga lungime de 83 m – pe linia actuală a gardului din plăci de beton, situată în porțiunea din intravilan și necontestată (fila 51 schița la raportul de expertiză).
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 559, 30 mp. ce se compune din 267, 60 mp. ( 6,60m x 40,55m) vie hibridă, pomi + anexă + materiale de construcții și 291,70 mp. (6,30 m x 46,30 m) vie hibridă și pomi fructiferi (fila 51) și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului 2584,92 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expertiză, taxă timbru, cheltuieli transport.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul H. D. G. și prin decizia nr.19/2011 a Tribunalului Gorj a fost anulat apelul ca netimbrat, apelantul-pârât fiind obligat la 1400 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul reclamant.
Potrivit art. 2811 alin 1 din C.pr.civ. 1865 în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozițiilor hotărârii, ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Așadar părțile pot folosi procedura reglementată prin textul legal menționat pentru lămurirea dispozitivului hotărârii atunci când acesta nu cuprinde date care să permită executarea ei.
În speța de față s-a reținut că dispozitivul sentinței este clar, susceptibil de executare și nu cuprinde dispoziții contradictorii pârâții fiind obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în litigiu supra de 559,30 mp, să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum 2584,92 lei și totodată stabilindu-se linia de hotar dintre proprietatea pârâților și a reclamantului.
Este adevărat că pârâții au fost chemați în judecată în calitate de moștenitori ai autorilor lor H. V. și H. F. având în vedere că titlul de proprietate a fost emis în procedura legilor fondului funciar pe numele autorilor, iar în cursul soluționării cauzei pârâții nu au invocat că au acceptat succesiunea celor doi autori sub beneficiu de inventar și niciunul din pârâți nu a invocat că nu a acceptat succesiunea și în consecință raportat la dispozițiile art. 685 și art. 704 și urm. C.civ. 1864 operează prezumția legală a regulilor solidarității între debitori, însă chiar dacă în dispozitiv nu s-a prevăzut clar „obligația solidarității” în condițiile în care toți pârâții au fost obligați să lase în deplină proprietate suprafața ocupată abuziv de 559,30 mp, iar linia de hotar s-a stabilit între proprietarul exclusiv M. I. și pârâții H. D. G., H. M. și H. D. instanța a avut în vedere acest aspect la pronunțarea sentinței.
În situația în care s-ar fi apreciat că pârâții au fost chemați în nume propriu s-ar fi admis acțiunea în revendicare și grănițuire doar cu privire la acela dintre pârâți în raport de care se aprecia că sunt îndeplinite disp. art. 480 și art. 584 C.civ. 1864.
Și cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată s-a avut în vedere solidaritatea pârâților aspect ce rezultă din dispozitivul acestei sentințe pentru că, în caz contrar ,dacă pârâții ar fi fost obligați în mod egal la plata cheltuielilor de judecată instanța ar fi dispus ca fiecare pârât să fie obligat la o cotă parte din suma stabilită cu titlul de cheltuieli de judecată.
Față de cele expuse tribunalul a apreciat că dispozitivul sentinței este clar și nu necesită lămuriri și în raport de disp. art. 2821 C.pr.civ se impunea respingerea cererii privind lămurirea înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului nr. 2058/23.09.2010 al Judecătoriei Motru.
În consecință raportat la considerentele expuse, potrivit art. 296 C.pr.civ din 1865 a fost respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata pârâtă H. M., motivând următoarele:
Prin Decizia nr.1424/2014, Tribunalul Gorj a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul M. I. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți H. D. G., H. M. și H. D..
În motivarea deciziei s-a reținut că dispozitivul sentinței nr.2058/23.09.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ este clar și nu necesită lămuriri inclusiv cu privire la cheltuielile de judecată s-a avut în vedere solidaritatea pârâților aspect ce ar rezulta din dispozitivul acestei sentințe pentru că în caz contrar dacă pârâții ar fi fost obligați în mod egal la cheltuieli de judecată instanța ar fi dispus ca fiecare pârât să fie obligat la o cotă parte din suma stabilită cu titlul de cheltuieli de judecată.
Decizia este nelegală deoarece potrivit art.1039 din Codul civil de la 1864, obligația este solidară din partea debitorilor când toți s-au obligat la același lucru iar potrivit art.1041 din același act normativ, solidaritatea nu se prezumă „trebuind să fie stipulată în mod expres în convenția părților sau în testament sau să fie prevăzuta în mod expres de lege.
In speță, reclamantul nu a solicitat prin acțiune obligarea pârâților în solidar la cheltuieli de judecată, pentru ca instanța să se pronunțe asupra ei în funcție de textele legale și de poziția pârâților, astfel că analizarea solidarității pârâților nu poate fi discutată pe calea procedurii reglementată de art. 281-281 indice 1 și 2 Cod de procedură civilă anterior.
In raport de aceste considerente solicită admiterea recursului și casarea deciziei pronunțate în apel ca nelegală, pentru considerentul contradictorialității dintre considerentele deciziei și dispozitivul hotărârii recurate, deoarece s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva încheierii din 30 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ prin care se reținea nelegalitatea încheierii din 09.05.2013, iar în apel se reține că această încheiere era inutilă deoarece din dispozitivul sentinței precizate rezultă solidaritatea pârâților în plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul reclamant M. I. a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității recursului, dat fiind faptul că nu vizează dispozitivul deciziei, ci numai motivarea; tardivitatea recursului, având în vedere comunicarea deciziei, încă din decembrie 2014, și data declarării recursului, 13 martie 2015; nulitatea recursului, având în vedere că nu cuprinde motive de nelegalitate din cele prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă. Pe fond, intimatul a susținut, în esență, că nu există contradicție între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia, solicitând și sub acest aspect, respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recursul se va respinge ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Astfel, în speță, prin încheierea pronunțată de judecătoriea fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale și lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 2058/23.09.2010 a Judecătoriei Motru, formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții H. D. G., H. M. și H. D., iar prin decizia tribunalului a fost respins apelul declarat de același reclamant M. I. împotriva încheierii judecătoriei, ca atare, fiind menținut dispozitivului sentinței civile nr. 2058/23.09.2010 a Judecătoriei Motru, astfel cum instanța s-a pronunțat prin această hotărâre Pârâta H. M. nu a formulat cerere privind îndreptarea erorii materiale și lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 2058/23.09.2010 a Judecătoriei Motru, ceea ce înseamnă că pârâta a apreciat că pentru punerea în executare a dispozitivului acestei sentințe nu sunt necesare alte clarificări, acceptând executarea astfel cum rezultă din dispozitivului hotărârii.
În condițiile în care, prin încheierea pronunțată de judecătoriea fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale și lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 2058/23.09.2010 a Judecătoriei Motru, formulată de reclamantul M. I., iar prin decizia Tribunalului a fost respins apelul reclamantului, această decizie îi este favorabilă pârâtei sub aspectul soluției pronunțate, ceea ce înseamnă că recursul nu vizează soluția pronunțată de instanța de apel, respectiv, dispozitivul deciziei, ci numai considerentele acestei decizii; recurenta solicită, de fapt, ca instanța de recurs să admită recursul, dar să mențină decizia Tribunalului, de respingere a apelului reclamantului, modificând numai considerentele acestei decizii.
O astfel de solicitare a recurentei pârâte, se privește, însă, ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 304 corob. cu art. 312 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în speță, care, prevăd, în cazul admiterii recursului - exclusiv pentru motive de nelegalitate a hotărârilor- modificarea sau casarea hotărârii atacate, ceea ce exclude, în speță, posibilitatea legală a admiterii recursului declarat numai împotriva considerentelor hotărârii și, respectiv, modificarea acestor considerente în sensul susținerilor recurentei, cu menținerea dispozitivului, care nu a fost atacat. De altfel, art.299 din vechiul Cod de procedură civilă, se referă explicit la hotărârile supuse recursului și nu lasă nici o posibilitate de interpretare în sensul posibilității atacării cu recurs exclusiv a considerentelor hotărârilor. Ca atare, chiar și în cazul în speță, când recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.7 c.pr.civ., respectiv, contrarietate între considerentele și dispozitivul hotărârii, recursul nu poate viza exclusiv considerentele deciziei, ci hotărârea, care cuprinde atât considerentele, cât și dispozitivul.
Atunci când legiuitorul a dorit exercitarea unei căi de atac împotriva considerentelor hotărârii, a prevăzut-o expres în legea de procedură civilă, așa cum este cazul noului cod de procedură civilă, care, prin art.461 alin.2, permite atacarea cu apel numai a considerentelor hotărârii, prevăzând în mod expres, din punct de vedere procedural, modul de soluționare a cauzei, în acest caz.
Prin urmare, calea de atac a recursului exclusiv împotriva considerentelor unei hotărâri, nefiind prevăzută de normele de procedură aplicabile în speță, sub acest aspect, recursul se privește ca inadmisibil.
Cauza fiind soluționată pe excepția inadmisibilității, care are caracter prioritar față de celelalte excepții invocate, instanța nu va mai analiza alte excepții sau motive care vizează fondul cauzei, întrucât, potrivit prevederilor art. 137 V.Cod pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește cererea intimatului reclamant, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta se apreciază ca neîntemeiată, în raport de norma specială în cazul procedurii îndreptării lămuririi și completării hotărârii, din vechiul cod de procedură civilă, respectiv, art.2813 al.2 ,,părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii”.
Întrucât intimatului reclamant M. I. i-a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale și lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 2058/23.09.2010 a Judecătoriei Motru, soluție menținută și în căile de atac, Curtea apreciază că, în raport de norma specială, art.2813 al.2 Cod procedură civilă, care se aplică prioritar față de norma generală, art. 274 Cod procedură civilă, recurenta pârâtă nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul reclamant.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta H. M., ca inadmisibil, precum și cererea privind plata cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul reclamant M. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta H. M. împotriva deciziei civile nr.1424 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. I. și intimații pârâți H. D. G. și H. D..
Respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.
Președinte, P. P. | Judecător, A. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.P.P.
Tehn.MC/3 ex.
Data red.23.06.2015
j.a. Gh.R.
A.E. S.
j.f. V.B.
| ← Strămutare. Sentința nr. 73/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 37/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
