Anulare act. Decizia nr. 2864/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2864/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 2864/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2864
Ședința publică din data de 17 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015, privind apelul declarat de reclamanții N. M. și N. M., împotriva sentinței civile nr.198/20.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul pârât P. P., având ca obiect anulare act.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.05.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având în vedere solicitarea apărătorului apelanților reclamanți, de a se amâna pronunțarea în cauză pentru a avea posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art.222(2) C.pr.civ., a amânat pronunțarea în cauză la data de 17.06.2015.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 875/2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 18.02.2014, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.198/20.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul_ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta N. M., CNP_ cu domiciliul în C., Calea București, ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul P. P.,, cu domiciliul în C., ., județul D. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare autentificat sub nr. 764/01.06.2012 la BNP L. D..
S-a respins acțiunea formulată de N. M. CNP_ cu domiciliul în C., Calea București, ., județul D. în contradictoriu cu pârâtul P. P. având același obiect ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Contractul de vânzare autentificat sub nr. 764/01.06.2012 la BNP L. D., a cărui nulitate absolută constituie obiectul prezentei cauze, a materializat acordul de voință prin care reclamanta N. M. a transmis pârâtului P. P., contra sumei de 220.000 euro, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C., .. A 14, parte, în suprafață construită de 178,17 mp, cu nr. cadastral 3443/1/1, intabulat în CF nr._-C1-U1 a localității C..
Reclamanta a invocat drept motiv de nulitate absolută cauza ilicită, arătând, în fapt că motivul determinant al contractului a fost reglarea unor datorii cămătărești, iar nu încasarea prețului.
Dispozițiile art. 1235 Cciv definesc cauza actului juridic ca fiind motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.
Acest motiv determinant se caracterizează prin aceea că este concret și variabil de la o categorie la alta de acte juridice și chiar în cadrul aceleiași categorii de acte juridice.
Conform art. 1236 Cciv cauza este ilicită atunci când este contrară legii și ordinii publice.
Cauza ilicită atrage nulitatea absolută a actului juridic dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări trebuia să o cunoască, con fart. 1238 alin. 2 Cciv.
Art. 1239 Cciv instituie două prezumții respectiv cea de valabilitate a cauzei, indiferent de faptul redării ei în înscrisul constatator al actului juridic, și cea de existență a cauzei, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie dovedită.
Aceste prezumții sunt însă relative, astfel încât cel ce invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei. Fiind vorba de un fapt juridic stricto sensu, este admisibil orice mijloc de probă.
În speță, astfel cum am arătat anterior, reclamanta a contestat validitatea cauzei contractului, arătând că motivul determinant al acestuia este contrar legii 216/2011, dar mijloacele de probă administrate în cauză sunt, în aprecierea instanței, inapte a răsturna prezumția instituită de prevederile art. 1239 alin. 2 Ccciv.
Astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta a beneficiat de un împrumut în cuantum de 143.000 euro acordat de împrumutătorul B. I. Nicușor D., acordul de voință al părților fiind materializat prin contractul de împrumut de bani garantat prin ipotecă autentificat sub nr. 3004/29 iulie 2011 de BNP ”Consens”.
Deși reclamanta a invocat în motivarea în fapt a cererii introductive că obiectul împrumutului l-a constituit suma de_ euro, diferența până la 143.000 euro reprezentând dobânzile cămătărești, niciunul dintre mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc aceste aspecte. Nici faptul că suma de 220.000 euro consemnată ca preț în cuprinsul contractului de vânzare contestat ar constitui noua valoare a creanței datorate împrumutătorului ca urmare a adăugării dobânzilor cămătărești la suma de 143.000 euro nu a fost probat.
Nici conivența între împrumutător și cumpărătorul imobilului nu a fost dovedită de reclamantă, deși, potrivit disp. Art. 10 și art. 249 Cpciv, obligația de a-și proba pretențiile i-au revenit. Astfel, martora B. M. audiată nemijlocit a arătat că nu știe dacă B. I. și P. P. se cunosc.
Primirea prețului imobilului în cuantum de 220.000 euro de către vânzătoare a fost confirmată de mărturisirea extrajudiciară a reclamantei consemnată în cuprinsul cererii de autentificare adresată notarului public (f 45 dosar judecătorie) potrivit căreia prețul a fost încasat în întregime.
Acest mijloc de probă nu a fost înlăturat de nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, martora B. E. arătând că nu cunoaște detalii despre preț.
Astfel, constatând că prezumția de validitate a cauzei contractului de vânzare autentificat sub nr. 764/01.06.2012 la BNP L. D. nu a fost răsturnată, Tribunalul a respins cererea reclamantei N. M. ca neîntemeiată.
Cererea formulată de reclamantul N. M., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active în ședința publică din data de 21.03.2014, a fost respinsă, potrivit art. 40 Cpciv, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții N. M. și N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În mod greșit instanța de fond a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, reținând în esență faptul că niciunul dintre mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc aspectele menționate în acțiune. Astfel cum s-a arătat apelanta a încheiat în fața notarului public d-na L. D. un contract de vânzare - cumpărare având ca obiect înstrăinarea imobilului din C., .. A 14, parter, susținând că motivul real a fost acela al salvării fiului lor de pericolul de a fi acaparat de cămătarii din C..
Arată astfel, că fiul apelanților a contractat în cursul anilor 2011-2012 mai multe împrumuturi cămătărești de la diverse persoane, printre care și de la B. I. Nicușor D., mama acestuia, prin contractul de împrumut de bani garantat prin ipotecă, autentificat la BNP F. M. M. sub nr. 3004/29.07.2011- fiind nevoită să împrumute 60.000 EURO, suma ajungând prin cumularea dobânzilor la valoarea de 143.000 lei – împrumut garantat cu ipoteca asupra imobilului cu adresa mai sus arătată.
Precizează apelanta că la data de 01.06.2012 a semnat contractul de vânzare – cumpărare a cărui anulare o solicită, întrucât prețul de 220.000 EURO nu a fost încasat niciodată – acesta reprezentând de fapt împrumutul cămătăresc ajuns la această valoare datorită dobânzilor, față de împrumutul real de 143.000 EURO reieșind de aici caracterul ilicit pedepsit de legea penală – Lg. 216/2011.
Se invocă art. 1235 și 1236 NCC din aceste prevederi reieșind clar că, în cauză scopul ( cauza) este contrară legii și ordinii publice, în condițiile în care suma reală împrumutată de fiul apelanților a fost de mult achitată.
Se susține că potrivit art. 1238 alin.2 NCC, cauza ilicită atrage nulitatea absolută a contractului, iar art. 1247 alin.2 NCC conferă dreptul oricărei persoane interesate să invoce nulitatea absolută, în acest sens și apelanții înțeleg să invoce această nulitate. Precizează că locuiește efectiv în imobilul din Calea București fiind nevoit să suporte un alt dosar având ca obiect „ revendicare” aflat pe rolul Judecătoriei C. – ds._/215/2012 și neavând altă locuință își desfășoară activitatea în acest imobil.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 764/01.06.2012 la BNP L. D., privind imobilul situat în C., .. A 14, parter, Jud. D., intabulat la CF nr._- C1-U1 a loc. C..
În cadrul acestei căi de atac solicită reaudierea martorei B. M., precum și administrarea probei cu interogatoriul.
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă prin prisma criticilor invocate în apel, dar și în cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin motivele de apel formulate de reclamanți, se arată în esență că, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei cu care a fost investită, respectiv cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 764/1.06.2012 încheiat între reclamanta N. M. și pârâtul P. P. pentru cauză ilicită, potrivit dispozițiilor art. 1238(2) C.Civ.
S-a arătat că, motivul determinant la încheierea contractului de vânzare cumpărare nu l-a reprezentat o cauză licită, specifică acestui tip de contract –potrivit art. 1235 coroborat cu 1236 C.Civ. respectiv înstrăinarea apartamentului situat în C., Calea București . vederea încasării prețului ci, stingerea unei datorii cămătărești concretizată printr-un contract de împrumut autentic-nr. 3004/29.07.2011 încheiat între fiul reclamanților –numitul N. G. M. și numitul B. I. Nicușor. S-a mai arătat că pentru stingerea acestei datorii numitul B. I. Nicușora exercitat presiuni,amenințări care, în final, au condus la încheierea contractului a cărui nulitate absolută se solicită a fi constată.
Cauza actului juridic este o componentă a voinței juridice, distinctă de consimțământ, și reprezintă scopul pentru care s-a încheiat actul a cărui nulitate se cere a fi constatată.
Cum, potrivit legii, convenția părților este valabilă chiar dacă nu este expres prevăzută cauza, aceasta fiind prezumată, până la dovada contrarie și, întrucât de regulă, cauza obligației și cauza actului juridic sunt conforme cu ordinea de drept, în raport cu invocarea de către reclamanți a ilicității cauzei încheierii contractului de vânzare-cumpărare, sarcina dovedirii acestei ilicități incumbă reclamanților care o invocă.
În ceea ce privește admisibilitatea mijloacelor de probă pentru stabilirea ilicității cauzei, principiul îl constituie deplina libertate de probațiune, cauza este un fapt care poate fi dovedit, în principiu, cu orice mijloace de probă, inclusiv depoziții de martori și prezumții.
În raport cu dispozițiile legale, incumba deci reclamantei N. M. în calitatea sa de proprietar al imobilului înstrăinat, obligația de a dovedi ilicitatea cauzei ce a constituit scopul pentru care s-a încheiat contractul de vânzare –cumpărare, în ceea ce îl privește pe reclamantul N. M. acesta nedovedind în fața instanței de apel că locuiește în imobilul înstrăinat.
Dimpotrivă, toate înscrisurile depuse de acesta în fața instanței de apel, inclusiv cererea de acordare a ajutorului public judiciar –completată și semnată de acesta menționând că locuiește la adresa din C., M. Moxa nr. 14 . . de fond cu privire la acest reclamant fiind legale .
Curtea, în apel, apreciind că, în raport de motivele de apel, pentru justa soluționare a cauzei, în virtutea principiului aflării adevărului și în raport cu caracterul devolutiv al acestei căi de atac, se impune o suplimentare a probatoriului administrat de instanța de fond, a dispus administrarea de noi probe .
Astfel, în temeiul art.. 351 C.pr.civ., a încuviințat proba cu interogatoriul apelantei reclamante, în temeiul art. 292 C.P.Civ., a încuviințat proba cu înscrisuri privind prelungirea contractului de comodat avându-se în vedere mențiunile din certificatul emis de O.R.C. D., care atestă existența acestui contract anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 309 (4) pct.5 C.pr.civ., art. 478 (2) C.pr.civ. și art. 479 alin. 2 C.P.civ. a încuviințat proba cu câte doi martori pentru părți dar și audierea avocatului B. V. C., în calitate de martor, după dezlegarea acestuia de secretul profesional potrivit art. 317 alin.2 C.P.civ, dat fiind că, la instanța de fond a avut calitatea de apărător ales al pârâtului.
După administrarea acestui probatoriu suplimentar și în urma procesului de valorizarea din punct de vedere juridic a acestuia, Curtea constată că, cele susținute prin motivele de apel nu au fost confirmate prin probele administrate, sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică.
Astfel, ilicitatea cauzei în sensul de scop direct și abstract al angajamentului contractual nu a fost confirmată prin probatoriul administrat la solicitarea apelantei, ea nerezultând nici din economia contractului încheiat nici din succesiunea faptelor conexe pentru a se deduce scopul ilicit urmărit .
Probatoriul administrat suplimentar nu a relevat o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de fond și nici vreo altă cauză decât cea proprie contractului a cărui nulitate se cere a fi constatată .
Pentru rațiuni care nu exclud ipoteza lichidării unuia din mai multor împrumuturi contractate de fiul reclamanților de la diferite persoane, reclamanta N. M. a contractat la rândul ei, un împrumut în cuantum de 143.000 euro de la împrumutătorul B. I. Nicușor D. scop în care a fost încheiat contractul de împrumut autentic, garantat ipotecar - nr. 3004/29 iulie 2011 .
Se vor reține declarațiile martorilor precum și aspectele menționate în transcriptul înregistrării unor convorbiri dintre reclamantul N. M. și martorul B. C. pe de-o partea și N. M. și o altă persoană pe de altă parte - transcript necontestat de intimat - privitoare la rațiunile din care rezultă că, în mod neechivoc, fiul reclamanților a împrumutat bani de la mai multe persoane, mama acestuia sprijinindu-l pentru lichidarea acestor împrumuturi.
Esențial însă, pentru soluționarea cauzei de față este dovedirea în speță ,în desfășurarea demersurilor întreprinse de părți, a elementelor ce caracterizează cauza la încheierea actelor juridice dintre părți și stabilirea dacă dispozițiile legale în vigoare au fost respectate..
Relevant în caracterizarea cauzei apare astfel, faptul că, deși s-a invocat perceperea unor dobânzi cămătărești care au condus la încheierea contractului de împrumut invocat în cauză, nu s-a cerut constatarea nulității și a acestui contract de împrumut și nici nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât numitul B. I. Nicușor D. despre care s-a susținut că ar fi fost cel care ar fi exercitat presiuni și amenințări asupra reclamantei și fiului acesteia și s-ar fi aflat în conivență cu pârâtul P. P..
Martorul C. A. T. – prieten cu reclamanții de cca. 50 ani a relatat intenția de vânzare a spațiului de către reclamantă pentru acoperirea împrumuturilor contractate de fiul acesteia - împrejurare care, în sine și nesprijinită de alte dovezi, nu determină o cauză ilicită a contractului de vânzare-cumpărare.
Martorul M. C. a avut cunoștință de faptul că fiul reclamanților împrumutase bani de la mai multe persoane care-l presau pe acesta să restituie împrumuturile, unele proferând chiar amenințări asupra acestuia, dar nu a putut stabili o legătură între aceste persoane și pârâtul din cauza de față, singurul cu calitate procesuală pasivă în cauză, în raport cu principiul disponibilității părților în procesul civil.
Din aceleași probe a rezultat că, la scadența contractului de împrumut, în luna iunie a anului 2012, date fiind dificultățile financiare ale familiei N., reclamanta a procedat la înstrăinarea imobilului asupra căruia a fost instituită ipoteca la încheierea contractului de împrumut, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 764/1 iunie2012, contract redactat de martorul B. C. în calitatea sa de avocat, prețul vânzării fiind de 220.000 euro.
Din acest preț s-a achitat suma împrumutată conform contractului nr. 3004/29 iulie 2011 cât și soldul creditului de 49.000 euro către Garanti Bank - potrivit declarațiilor autentice nr. 759/1 iunie 2012 și 760/1 iunie 2012 –depuse la dosar –astfel cum rezultă din adresa nr. 61/25.02.2015 a notarului L. D.-fila 108 .
Constatările personale ale notarului public, ca agent instrumentator, fac, dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptul că, încheierea contractului a fost un produs al voinței părților, având relevanță faptul că, contractul de vânzare - cumpărare încheiat în formă autentică a fost însoțit de o declarație olografă a vânzătoarei prin care se recunoaște realitatea clauzelor cuprinse în actul autentic respectiv în ceea ce o privește pe vânzătoare –încasarea în întregime a prețului– fila 35 dosar fond.
Prin negarea conținutului contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică în raport cu starea de fapt ce rezultă din probele administrate s-ar nesocoti atât principiul forței obligatorii a convențiilor legal încheiate, precum și principiul nonintervenției în conținutul acestor convenții atâta vreme cât, conformitatea cu legea a contractului în litigiu, nu a fost răsturnată în vreun fel.
Nici din declarația martorului B. C. coroborată cu transcriptul convorbirilor acestuia cu reclamantul N. M. instanța nu poate stabili existența sau conturarea unei alte stări de fapt decât cea reținută și la instanța de fond, reclamantul fiind în cunoștință de cauză cu privire la împrumuturile fiului său, cunoscându-le pe multe dintre persoanele cu care acesta a avut legături, acesta neavând, în nici un caz, conduita unei persoane al cărei fiu este amenințat cu moartea de presupuși cămătari - astfel cum a susținut.
Dimpotrivă, acesta cunoștea de împrumutul de 143.000 euro de la numitul B. și a întreprins el însuși anumite demersuri pentru achitarea acestuia ,ulterior acceptând realitatea convenției încheiate de reclamanta N. M. a solicitat martorului acordarea unei amânări a eliberării spațiului înstrăinat în care funcționa . al cărei administrator era, în vederea închiderii acesteia, achitării furnizorilor etc aspecte care nu interesează în speța de față putând fi, cel mult opuse în cauza având ca obiect acțiunea în revendicare aflată pe rolul Judecătoriei C.. .
Cele susținute prin multiplele note scrise depuse de reclamantul N. M. la dosar, în afara stării de fapt ce rezultă din întregul materialul probator administrat la solicitarea apelanților nu pot conduce la constatarea nulității actului pe temeiul cauzei, prezumate în mod legal - potrivit art. 1239 C.civ. -, neîntrunindu-se condițiile ce afectează existența și validitatea cauzei conținute în art. 1236 C.civ, contrar mențiunilor cuprinse în act, privind înstrăinarea imobilului și încasarea de către vânzătoare a prețului apartamentului .
Pentru aceste considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art. 480 C.P.civ va respinge apelul formulat de reclamanți ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții N. M. și N. M., împotriva sentinței civile nr.198/20.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul pârât P. P..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.06.2015.
Președinte,Judecător, C. T. L. E. Grefier,
I. B.
Red.Jud.C.T.
Tehn.I.C./ex.2/27 iulie 2015
Jud.Fond /L. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2609/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 354/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
