Succesiune. Decizia nr. 227/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 6199/303/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 227/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător L. L. B.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă N. A. M., împotriva deciziei civile nr.314/31.03.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. V., având ca obiect succesiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că prin serviciul registratură la data de 25 martie 2015, recurenta reclamantă N. A. M., a depus precizări la dosarul cauzei, prin conținutul cărora a solicitat și judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 cod pr.civ.
Instanța din oficiu a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat, și luând act de solicitarea recurentului reclamant de a judecării în lipsă cauza potrivit art.242 cod pr.civ. a rămas să se pronunțe asupra acestei excepții.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 25.03.2013, sub nr. dosar_, reclamanta N. A. M., în contradictoriu cu pârâta T. V., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate deschisă succesiunea defunctelor M. M., decedată la 16.04.2001 și M. S., decedată la data de 05.11.2006, cu ultimul domiciliu în localitatea Săcelu, Județul Gorj; să se constate că unica moștenitoare a defunctelor este T. V., în calitate de nepoată de soră, iar în masa succesorală se cuprinde sulta în valoare de 200 000 rol, stabilită prin sentința civilă nr.1141/29.01.1998, pronunțată de Judecătoria sector 6 în dosarul civil nr.1635/1997 și să se constate valabilitatea plăților efectuate de defunctul său tată N. G., cu mandatele nr. 163 și 161, pentru câte 100 000 rol, obligația de plată a sultei stabilită prin sentința nr. 1141/1998, fiind executată către numitele M. M. și M. S..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, formulează prezenta cerere în calitate de moștenitoare a defunctului său tată N. G., decedat la data de 10.09.2009, calitate stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 107, eliberat la data de 18.11.2009, de BNP F. S..
Că, prin sentința civilă nr. 1141/29.01.1998, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 în dosarul nr.1635/1997, tatălui său i-a fost atribuit apartamentul nr.38 din București, sector 6, ., . aferent în cotă 14,12 mp, fiind obligat la plata sultei în cuantum total de 300 000 lei vechi către moștenitoarele soției decedate, respectiv M. S., marina M. (surori) și T. V. (nepoată de soră decedată Tope E.).
S-a precizat, că în timpul vieții, tatăl său a achitat către susmenționatele, sulta cu mandatele poștale 161, 162 și 163, iar pentru recunoașterea plăților efectuate cu titlu de sultă a promovat acțiune civilă ce a format obiectul dosarului civil nr._/303/2009, soluționat de Judecătoria sectorului 6 prin sentința civilă nr. 2167/12.03.2010, acțiunea fiind admisă în parte împotriva numitei T. V., respinsă fiind față de celelalte două pârâte M. M. și M. S., ca inadmisibilă.
A mai precizat reclamanta că în timpul procesului, la data de 01.11.2010, a luat la cunoștință că pârâtele mai sus menționate au decedat la data de 16.04.2001, respectiv 05.11.2006 și că după acestea nu s-a dezbătut succesiunea.
Că, a formulat prezenta cerere justificată fiind de interesul său de a radia sarcina înscrisă la Cartea Funciară a sectorului 6, pentru imobilul . sultei datorate de 300 000 rol.
Totodată a precizat faptul că numita T. V., este unica moștenitoare a celor două surori decedate, care nu este încă interesată de a dezbate succesiunea după surorile mamei sale.
S-a menționat, de asemenea că în cadrul dosarului la care au făcut referire, numita T. V., s-a prezentat personal și a recunoscut că tatăl său a plătit sulta pentru apartamentul ce i-a fost atribuit ca urmare a sistării stării de indiviziune, bun ce fusese dobândit în timpul vieții cu soția sa.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea cererii formulate, să se constate că sulta datorată de defunctul său tată a fost achitată către moștenitoarele M. M., M. S. și T. V. și ca urmare se justifică radierea sultei înscrisă la Cartea Funciară sector 6, pentru apartamentul moștenit.
În drept, cererea a fost formulată în temeiul 650/954 cod civil rap. la art.111/35 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, anexând în acest sens, în copie conformă cu originalul, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.1141/1998, certificatul de deces pentru defunctul N. G., certificatul de moștenitor nr. 107/2009, mandatele poștale nr.161, 162 și 163, certificatele de deces pentru M. M., M. S., Adresa Camerei Notarilor C., nr.2103, sentință civilă nr. 2167/2010.
Prin sentința civilă nr. 4403 din 23.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 6, invocată de către instanță din oficiu și declinată cauza, în favoarea judecătoriei competente, respectiv Judecătoria Novaci.
Pe rolul Judecătoriei Novaci, cauza a fost înregistrată la data de 23.05.2013, sub nr. dosar_ .
În cauză, a formulat întâmpinare pârâta T. V., prin care a arătat că este moștenitoarea lui M. S., mamă biologică și M. M., nepoată de soră, care au avut domiciliul în ., Județul Gorj.
Că sumele la care se referă reclamanta N. A. M., nu au fost primite de către decedate și nici de subsemnata, motiv pentru care solicită ca instanța de judecată să oblige reclamanta să depună originalele chitanțelor PTTR nr._ și nr.163, 162, 161, din care să rezulte suma, data și scopul depunerii.
A depus la dosar în copie, certificatul de deces M. S., certificat de deces – M. M., certificat de adopțiune – M. V., procesul-verbal de autentificare nr.257 din 20 iulie 1960 încheiat de notariatul de Stat Novaci, certificatul de căsătorie al lui Tpciu A. cu T. V. și certificatul de naștere – M. V..
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că din cuprinsul întâmpinării a observat că înscris primit se referă la dosarul nr._/303/2009, judecat de Judecătoria Sectorului VI București, prin sentința civilă nr.2167/12.03.2010, definitivă și irevocabilă.
Că la momentul judecării acelui dosar, numita T. V. și-a revizuit apărarea inițial formulată, cuprinsă în întâmpinarea la care mai sus a făcut referire, iar pârâta, în timpul procesului din dosarul nr._/303/2009 de la Judecătoria sectorului VI București, a recunoscut că a primit sulta de 100 000 lei și că tot în timpul procesului, i-au fost prezentate pârâtei toate mandatele poștale prin care au fost trimise sultele pentru persoanele cuprinse în Sentința civilă nr.1141/29.01.1998, iar pronunțarea instanței cu privire la celelalte două pârâte, respectiv M. S. și M. M., a reprezentat numai o chestiune de timp, până la dezbaterea moștenirii după cele anterior menționate.
De asemenea, reclamanta a arătat că este surprinsă de comportamentul pârâtei, atâta timp cât în dosarul nr._/303/2009, judecat la Judecătoria Sectorului VI București, T. V. a recunoscut că a primit sulta de 100 000 lei la care se face vorbire; în Sentința Civilă nr.2167/12.03.2010, definitivă și irevocabilă, dată pentru dosarul sus menționat, consemnându-se acest fapt, cât și o chestiune evidentă: faptul că plățile pentru toate pârâtele, respectiv M. S., M. M. și T. V., s-au efectuat în aceeași zi, la aceeași oră, respectiv pe 14.05.1998, prin chitanțele poștale . nr._ de la Oficiul Poștal nr. 67 București, sector 6, chitanța pentru M. S. având nr.161, chitanța pentru T. V. având nr.162, chitanța pentru M. M. având nr.163, prin urmare, era o chestiune evidentă că plățile sultelor, către celelalte două pârâte, M. S. și M. M., să nu se fi efectuat din moment ce banii nu s-au întors în patrimoniul plătitorului.
Că nu în ultimul rând, apreciază că apărarea pârâtei este făcută cu rea credință, din moment ce aceasta cunoștea faptul că și mătușile sale trebuia să primească sultă de la numitul N. G. și fiind această situație ele nu au acționat în niciun fel pentru executarea debitului și că nici numita T. V. nu a fost interesată să dezbată succesiunea, dacă în anul 2009 ar fi cunoscut că numitele M. S. și M. M. trebuia să primească sulte pentru apartamentul moștenit de ea, T. V. nefăcând niciun recurs, din anul 1998 și până în prezent.
Totodată, apreciază reclamanta că este evident faptul că apărarea pârâtei este formală, sperând în efectuarea unor plăți în contul sultelor ce fac obiectul cauzei, dar cu siguranță aceasta a omis, că raportat atât la anul 1998 cât și la anul 2010, și chiar dacă ar fi luată în calcul această ipoteză, nu se mai poate efectua nici o plată, intervenind de drept prescripția, iar dreptul lor la acțiune fiind pierdut.
Că, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, a menționat înscrisurile cu care a înțeles să probeze acțiunea cu care a investit instanța spre judecare, atașându-le în exemplare necesare pentru instanță și pentru comunicare pârâtei.
Față de cele expuse, s-a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, nefiind utilă și pertinentă, referindu-se la o altă cauză deja soluționată, nu în ultimul rând, să se aibă în vedere că pârâta recunoaște că este moștenitoarea numitelor M. M., decedată în an ul 2001 și marina S., decedată în anul 2006, afirmând că acestea nu au primit sultele din mandatele poștale arătate, dar în susținerea acestor afirmații nu solicită probe ci numai o verificare de scripte, cu care este de acord.
A formulat prezenta cerere în temeiul art. 201 alin. 2 C.proc.civ.
A depus la dosar copia mandatelor poștale menționate și a chitanțelor de plată.
La termenul de judecată din data de 09 septembrie 2013, s-a constatat înaintată prin poștă de către pârâtă și depusă la dosar la data de 02.09.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe sentința civilă nr.2167 din_/303/2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului VI București, după care, avocat R. M. pentru pârâtă a depus la dosar, în copie un certificat de încadrare în grad de handicap și minuta dată în dosarul nr._/303/2009 de Judecătoria Sectorului 6.
În aceeași ședință s-a solicitat emiterea unei adrese către Oficiul Poștal Săcelu pentru a comunica dacă numitele M. S. și M. M. au primit sumele de bani menționate în mandatul poștal depus la dosar, depuse de numitul N. G. sau dacă aceste sume au fost restituite expeditorului, fiind înaintată prin poștă de către OPRM Tg-Cărbunești, adresa nr.158 din 18.09.2013 și depusă la dosar la data de 19.09.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe.
În ședința publică din data de 07 octombrie 2013, reclamanta a depus la dosar note scrise, solicitând instanței judecarea cauzei și în lipsă, luându-se o declarație în acest sens care după citire și semnare s-a atașat la dosar.
De asemenea, tot în aceeași ședință publică, apărătorii pârâtei au solicitat, față de răspunsul înaintat de OPRM Tg-Cărbunești, emiterea unei adrese către Poșta Centrală București, în sensul celor solicitate prin adresa emisă către Oficiul Poștal Săcelu, pentru a comunica dacă numitele M. S. și M. M., au primit sumele de bani menționate în mandatul poștal depus la dosar, depuse de numitul N. G. sau dacă aceste sume au fost restituite expeditorului.
Răspunsul solicitat a fost înaintat la data de 29 octombrie 2013, prin adresa nr.109/_/18.10.2013/R.1326, înaintată de Compania Națională Poșta Română S.A.
Prin sentința civilă nr. 1263/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă în constatare, formulată de reclamanta N. A. M., domiciliată în București, sector 6, ..8, ., . T. V., domiciliată în București, sector 6, Calea Crângași, nr.40, ., .> Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor formulate, respectiv dovada faptului că pârâta ar fi unica moștenitoare a defunctelor M. M., decedată la 16.04.2001 și M. S., decedată la data de 05.11.2006, cu ultimul domiciliu în localitatea Săcelu, Județul Gorj și că aceasta ar fi primit banii pe care reclamanta susține că au fost achitați de tatăl defunct al reclamantei.
Simpla susținere a pârâtei prin întâmpinarea formulată că este moștenitoarea lui M. S., mamă biologică și M. M., nepoată de soră, nu a putut fi reținută de către instanță, de vreme ce nu este susținută de nici un fel de dovezi.
Pe de altă parte, cererile în constatare pot avea ca obiect numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar nu a unei situații de fapt.
Practica judiciară a stabilit că este inadmisibilă acțiunea prin care se cere constatarea unui fapt, obiectul cererii în constatare trebuind să vizeze existența sau inexistența unui drept determinat, iar nu a unuia generic, întrucât procedura contencioasă impune analiza unui raport juridic concret.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta N. A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința nu este semnată de președinta completului ci numai de grefieră, instanța nu a studiat și nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar, că pentru a dovedi că tatăl său N. G. a trimis sultele stabilite prin sentința nr.1141/1998, a depus chitanțele și întâmpinarea prin care pârâta recunoștea primirea sultei, o chitanță emisă de bancă confirmă efectuarea unei plăți, la fel și mandatele poștale nr.161, nr.163 și nr.162, că mandatul poștal nr.162 a fost recunoscut de pârâtă în dosarul nr._/303/2009, dovedind astfel că tatăl său a achitat sultele datorate pârâtei și celor două mătuși, însă instanța nu a ținut seama de aceste probe.
Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.314 de la 31.03.2014 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă N. A. M., domiciliată în București, sector 6, ..8, ., împotriva sentinței civile nr. 1263/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâta T. V., domiciliată în București, sector 6, Calea Crângași, nr.40, ., .> Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele:
Din examinarea sentinței civile nr.1263/2013/( fila 64 din dosar), cât și a minutei existente la fila 57, s-a constatat că judecătorul a semnat atât minuta, cât și sentința, fiind neîntemeiată critica apelantei privind lipsa semnăturii judecătorului.
Instanța de fond a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar, însă în mod just a reținut că aceste înscrisuri nu au dovedit că pârâta ar fi moștenitoarea defunctelor M. M. și M. S., întrucât nici unul din înscrisurile existente la dosar nu dovedesc susținerile reclamantei în acest sens.
Potrivit art.1133 Cod civil, dovada calității de moștenitor se face cu certificatul de moștenitor, iar la dosar nu există depus un astfel de certificat.
Împrejurarea că pârâta T. V. este ruda defunctelor M. M. și M. S. și are vocație la moștenirea acestora nu îi conferă și calitatea de moștenitor, întrucât se impune, în vederea dobândirii calității de moștenitor, pe lângă vocația succesorală și exercitarea dreptului de opțiune succesorală în termenul prevăzut de art.1103 C.civ., persoana cu vocație succesorală având dreptul de a accepta sau nu moștenirea, art.1106 C.civ., prevăzând că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine.
Întrucât în cauză nu s-a dovedit în condițiile legii că pârâta a acceptat moștenirea defunctelor M. M. și M. S., capetele de cerere privind succesiunea și calitatea de moștenitor au fost în mod just respinse.
Și ultimul capăt al acțiunii a fost respins în mod corect, întrucât, din formularea cererii rezultă că reclamanta a solicitat constatarea unei stări de fapt, respectiv a împrejurării că tatăl său a achitat numitelor M. M. și M. S. sultele de către 100.000 ROL, iar potrivit art.35 C.pr.civ. se poate cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Reformularea de către apelantă prin concluziile scrise a capătului trei din cerere, în sensul că ar fi solicitat constatarea inexistenței unui drept de creanță al succesoarei celor două defuncte în contradictoriu cu reclamanta reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată, inadmisibilă în apel potrivit art.478 alin.3 Cpr.civ.
Față de cele arătate, s-a impus menținerea soluției instanței de fond de respingere în întregime a acțiunii reclamantei, restul criticilor exprimate prin cererea de apel fiind fără relevanță în ceea ce privește soluția adoptată.
Văzând și disp.art.480 alin.1 C.pr.civ.;
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta N. A.-M., înregistrat pe rolul Curții de Apel C.-Secția I Civilă.
Curtea de Apel C. Secția I Civilă prin decizia nr.1402/9 octombrie 2014 a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă N. A. M. împotriva nr. 314/2014 din 31 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 2 decembrie 2014, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă.
Prin decizia nr.173 de la 22 ianuarie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a scos cauza de pe rol și a înaintat recursul declarat de reclamanta N. A. M. împotriva deciziei nr. 314/2014 din 31 martie 2014 a Tribunalului Gorj - Secția I Civilă spre competentă soluționare Curții de Apel C..
Pentru a se pronunța astfel Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, - „ când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia din oficiu sau la cererea părților ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ de activitate jurisdicțională competent",iar, potrivit dispozițiilor art. 129 pct.2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
Conform art.97 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Pe excepția inadmisibilității, Curtea are în vedere dispozițiile art. 96 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 459 alir.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului.
Prin alin. 2 al art. 459 se dispune în sensul că ,,(2) În cazul hotărârilor susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate acestea, o hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate fi atacată, înăuntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanța care ar fi fost competentă să judece recursul împotriva hotărârii date în apel, dacă părțile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declarație verbală, dată în fața instanței a cărei hotărâre se atacă și consemnată într-un proces-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. (3) Căile extraordinare de atac pot fi exercitate și concomitent, în condițiile legii. Recursul se judecă cu prioritate”.
Din examinarea dispozițiilor sus evocate, Curtea reține că recursul poate fi promovat direct doar dacă este ca atare prevăzut ca o cale de atac pentru hotărârea susceptibilă atât cu apel, cât și cu recurs, numai cu acordul expres al părților in sensul exercitării directe a recursului. D. în acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În acest sens, sintagma ,,recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege" vizează reglementarea din art. 459 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă.
În același context se interpretează și dispozițiile art. 483 alin. 3 Cod procedură civilă, ca regulă generală pentru hotărârile pronunțate de curțile de apel și ca regulă specială în cazul prevăzut de art. 459 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă.
Față de dispozițiile anterior menționate, în speță, se constată că recursul este promovat împotriva deciziei nr. 314/2014 din 31 martie 2014 a Tribunalului Gorj - Secția I Civilă, decizie definitivă, deci nesusceptibilă de exercitarea unei căi de atac, astfel că acesta este inadmisibil, argument pentru care recursul va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta N. A. M., împotriva deciziei civile nr.314/31.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă T. V..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015
Președinte, I. V. | Judecător, L. L. B. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
23.04.2015/2 ex/AS
| ← Strămutare. Sentința nr. 29/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Grăniţuire. Decizia nr. 155/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
