Acţiune în constatare. Decizia nr. 30/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-10-2012 în dosarul nr. 10269/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr._
Ședința publică de la 30 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător P. P.
Judecător M. P.
Grefier M. V. A.
********************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 23 octombrie 2012, privind judecarea recursului formulat de reclamanta A. J. A V. SI P. S. D., împotriva deciziei nr. 288 din 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. J. D., JUDEȚUL D. P. PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN D., C. JUDEȚEAN D. - D. JUDEȚEANA D. SI SERVICII PUBLICE D., M. C. P. P., P. M. C., intimat C. L. C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 23 octombrie 2012, au fost consemnate într-o încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data 02.09.2010, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. D. a chemat în judecată pe pârâtul C. Județean D., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra spațiului comercial situat în C., ..9,. D., parter și mezanin, în suprafața de 2233,51 mp și asupra unei cote de 27,7 mp din dreptul de proprietate asupra terenului aferent blocului, în suprafață totală de 5212,4 mp.
Mai arată că, subscrisa AJVPS D. stăpânește spațiul situat în C. .. 9, . D., parter și mezanin, în suprafața de 233,51 mp din luna noiembrie 1983, așa cum rezultă din lista lucrărilor în continuare, dotărilor și altor acțiuni de investiții, iar potrivit adresei nr.898/R/30.03.2000 spațiul în cauză a fost finanțat prin grija IJGCL D..
De asemenea, arată că în baza Autorizației de construcție nr.1074 din 22.09.2000 eliberată de Primăria M. C., AJVPS D. a efectuat lucrări de compartimentare a spațiului comercial și creare ușă de acces, iar prin eliberarea autorizației de construire s-a recunoscut practic calitatea de proprietar al imobilului.
P. sentința civilă nr._/16 iunie 2010 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2009, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. D., în contradictoriu cu pârâta C. Județean D., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile mai sus menționată a declarat apel reclamanta Asociația Județeană Vânătorilor și P. S. D., iar prin decizia civilă nr. 179/16.04.2010 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._/215/2009 s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria C. sub nr._/215/2010.
La termenul din 03.12.2010, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. D., prin apărător formulează precizare la acțiune prin care solicită introducerea în cauză în calitate de pârâți a C. Județean D., Județul D. prin Președintele C. Județean D., C. Județean D. – Direcția Județeană de Pază și Servicii Publice D., M. C. prin P., Primăria M. C., C. L. C..
La același termen de judecată instanța a dispus conceptarea în cauză și citarea în calitate de pârâte a C. Județean D., Județul D. prin Președintele C. Județean D., C. Județean D. - Direcția
Județeană de Pază și Servicii Publice D., M. C. prin P., Primăria M. C., C. L. C..
P. sentința civilă nr. 7617/22.04.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta Asociația Județeană A Vânătorilor și P. S. D., în contradictoriu cu pârâtele C. Județean D., prin Președintele C. Județean D., C. Județean D. – Direcția Județeană de Pază și Servicii Publice D., M. C. prin P., Primăria M. C., C. L. C., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. D. își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.111 Cod pr.civilă.
În acest sens, pentru ca instanța să poată constata un drept de proprietate în patrimoniul Asociației, trebuie ca aceasta să dovedească dreptul de proprietate, probă ce nu se poate face decât cu un titlu de proprietate, ceea ce nu este cazul în speță.
P. urmare, instanța a constatat că reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. D. nu a depus la dosar și nu a produs un înscris din care să reiasă dreptul său de proprietate, respectiv un contract translativ de proprietate sau o hotărâre judecătorească de accesiune, uzucapiune, de adjudecare, care să țină loc de consimțământ la vânzare-cumpărare, etc, astfel, că demersul reclamantei apare ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
P. decizia nr. 288/13.06.2012, s-a respins apelul apelului formulat de apelanta reclamantă ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI P. S. D., împotriva sentinței civile nr. 7617/22.04.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEAN D., JUDEȚUL D. P. PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN D., C. JUDEȚEAN D. - DIRECȚIA JUDEȚEANA DE PAZĂ ȘI SERVICII PUBLICE D., M. C. P. P., PRIMĂRIA M. C., C. L. C..
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele;
In fapt, din înscrisurile aflate la filele 85-95 si 121 dosar apel reiese ca blocul U1 din C., .. 9 – actual C., .. 9, potrivit expertizei întocmite in cauza - a fost construit in baza Autorizației pentru executare lucrări cu nr.243/23.12.1978 emisa de Comitetul Executiv al C. Popular al Mun. C., urmare cererii adresate de catre beneficiarul O.C.L.P.P. C., continuatorul acestuia fiind Direcția Județeana de Paza si Servicii Publice din cadrul C. Județean D., potrivit adresei de la fila 139 dosar.
Din inscrisurile care au stat la baza acestei autorizatii reiese ca din punct de vedere tehnic in partea a II a a cladirii – Spatii cu alte destinatie, este prevazut un spatiu cu titlu de S. expozitie trofee AGVPS.
De asemenea, in devizul pe obiect apare calculat in mod distinct valoarea acestui spatiu si a partilor comune aferente acestui spatiu.
P. adresa de la fila 34 dosar apel se precizeaza ca plata construcției spatiului in discutie s-a efectuat prin finantarea IJGCL D. dar cu efortul financiar al AJVPS D., aceasta adresa nefiind insotita de nici un inscris care sa ateste plata spatiului de catre AJVPS D..
Nu s-a depus de nici una din partile cauzei, vreun inscris care sa ateste ca plata efectiva a acestui spatiu s-a efectuat de catre autoarea reclamantei apelante, sau ca intre autoarea reclamantei apelante si beneficiarul constructiei – si anume O.C.L.P.P. – a existat vreun raport juridic cu privire la dreptul de proprietate asupra spatiului in discutie .
In acest sens, instanța a efectuat adrese succesive catre: C. L. C., C. J. D. - D. J. de Paza si Servicii Publice, Prefectura D., P. Mun. C., P. Mun. C. – D. Impozite si Taxe, timp de 8 termene in perioada 08.09.2011 – 10.05.2012, solicitand a i se comunica inscrisurile privitoare la raporturile juridice existente intre AJVPS D. si O.C.L.P.P. C. cu privire la dreptul de proprietate asupra spatiului folosit de autoarea reclamantei din blocul U1 din C., .. 9 si a cotei indivize de teren aferent acestuia.
La toate adresele mentionate, singurul raspuns primit este ca nu se detin asemenea acte privitoare la tipul de raporturi juridice in care au fost implicate cele doua institutii cu privire la spatiul in discutie. De asemenea nu s-au comunicat acte ale administratiei publice locale de la acel moment care sa ateste dobandirea de catre autoarea reclamantei apelante a vreunui drept asupra imobilului ce face obiectul cauzei, nici asupra constructiei, nici asupra cotei aferente din teren.
Tribunalul a constatat, de asemenea, ca la filele 140 – 147 dosar de apel se regaseste dosarul de rol fiscal al apelantei reclamante. Aceasta, desi a declarat ca detine in proprietate spatiul in discutie si ca acesta figureaza in evidentele sale contabile inca din luna decembrie 1984, nu a prezentat nici un inscris in baza caruia a obtinut acest drept de proprietate.
De asemenea, reclamanta apelanta nu a prezentat un asemenea inscris nici cu ocazia obtinerii autorizatiei de compartimentare a acestui spatiu aflata, impreuna cu actele premergatoare, la filele 24-36 din dosarul de apel.
Tribunalul a constat, deci, ca reclamanta apelanta – careia ii revenea sarcina probei potrivit art. 1169 C..civ. – nu a facut dovada temeiniciei pretentiilor sale privind detinerea dreptului de proprietate asupra spatiului comercial ce constituie obiectul litigiului.
In sprijinul acestei concluzii s-a retinut ca reclamanta prin acțiunea precizata a solicitat a se constata existenta in patrimoniul sau a "dreptului de proprietate asupra spatiului comercial situat in C., .. 9, ., parter si mezanin, in suprafata totala de 233,51 mp. (..)a dreptului de proprietate asupra unei cote de 27,7 m.p. din terenul aferent blocului situat in C., .. 9, ., in suprafata totala de 5.212.4 mp ", acțiunea fiind intemeiata pe prev. art. 111 C., si dispozitiile art. 5 al.2 din titlul X Legea 247/2005.
Din motivarea actiunii precizate reiese ca se solicita admiterea celor doua capete de cerere in considerarea imprejurarii ca reclamanta este persoana juridica ce a edificat spatiul respectiv, aceasta fiind titulara investitiei mentionate si achitand contravaloarea sa.
Nu s-a invocat in cauza, in fata instanței de fond, intervenirea prescriptiei achizitive de lunga durata, asa incat instanța de fond nu a analizat acțiunea prin prisma acestor prevederi legale.
Analizand acțiunea asa cum a fost formulata si precizata, Tribunalul a constat ca, din nici una din probele cauzei – inscrisuri si expertiza – nu reiese ca sustinerile reclamantei apelante ar fi intemeiate, si autoarea acesteia ar fi titularul investitiei mentionate.
Astfel, desi se mentioneaza in documentatia tehnica faptul ca spatiul in discutie – asa cum a fost ulterior identificat prin expertiza intocmita in cauza – va fi folosit de AJVPS D., nu reiese titlul cu care este dat in folosinta autoarei reclamantei – folosinta gratuita, cu plata, concesiune, proprietate.
In lipsa oricaror inscrisuri din care sa reiasa ce anume raporturi juridice au existat intre beneficiarul autorizatiei de construire – OCLPP – si autoarea reclamantei, in lipsa oricaror inscrisuri emanand de la autoritatile administratiei publice locale din perioada 1978 – 1984 care sa stabileasca ca proprietar pe autoarea reclamantei si sa o indreptateasca pe aceasta sa inscrie spatiul in evidentele contabile ale sale, in cauza nu se poate presupune ca un asemenea inscris de transmitere a dreptului de proprietate asupra acestei parti din constructie catre AJVPS D. ar fi existat.
Ca atare, fata de aceasta situatie de fapt, Tribunalul a constatat ca este corecta hotărâreaa instanței de fond, care stabileste ca, in lipsa unui inscris constitutiv sau translativ de proprietate in favoarea autoarei reclamantei, acțiunea acesteia nu poate fi gasita intemeiata.
Motivele de apel vizand lipsa necesitatii existentei unui inscris nu sunt intemeiate.
Astfel, apelanta invoca direct in apel ca dorea sa i se stabileasca calitatea de constructor de buna credinta, precum si ca a dobandit atat constructia mentionata cat si cota indiviza din terenul aferent ca urmare a intervenirii uzucapiunii de 30 de ani.
In ce priveste calitatea de constructor de buna credinta, aceasta calitate nu presupune si nici nu indreptateste titularul sau la dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului cauzei sine die, fara indeplinirea altor cerinte.
Ca atare, chiar daca aceasta calitate ar fi fost invocata, si, prin urmare, analizata de instanța de fond, ar fi fost lipsita de relevanta cu privire la admisibilitatea actiunii asa cum a fost formulata.
Cele doua motive de apel mentionate, insa, nu pot fi analizate in calea de atac a apelului, deoarece modifica obiectul actiunii deduse judecatii in fata instanței de fond direct in apel, cu incalcarea prevederilor art. 294 al.1 C.p.c..
P. actiune, asa cum a fost formulata, se solicita a se constata dreptul de proprietate al reclamantei apelante prin opozitie cu paratii cauzei, drept de proprietate care a fost detinut de reclamanta de la momentul edificarii constructiei acestui spatiu, care i-a fost repartizat si pe care l-a achitat. Nu se invoca nici dobandirea calitatii de constructor de buna credinta si nici posesia de 30 de ani, si nici nu se face vreo referire la textele legale corelative acestor institutii juridice.
Ca atare, examinarea acestor motive direct in faza caii de atac a apelului este inadmisibila fata de prev. art. 294 al.1 C.p.p.
In ce priveste critica vizand nerespectarea deciziei de casare, aceasta este neintemeiata, instanța de fond respectand indicatiile instanței superioare vizand desfasurarea procesului in conformitate cu art. 6 CEDO privitor la dreptul la un proces echitabil si punand in discutia partilor temeinicia actiunii. Instanța de fond a motivat hotărâreaa adoptata ., deși succinta, este corecta, eventualele deficiente de motivare fiind suplinite prin considerentele prezentei decizii de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. J. A V. SI P. S. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
P. decizia nr. 288/2012 instanța de apel retine ca instanța de fond a dat o hotărârea „ care deși succinta, este corecta, eventualele deficient de motivare fiind suplinite prin considerentele prezentei decizii de apel „. In ce privește considerentele deciziei de apel, acestea se constituie . fraze care nu pot constitui un raționament viabil.
„ Falsa problema a uzucapiunii si a dobândirii „ calității de constructor de buna-credință „
Instanța de apel, deși reține in mod corect in considerente „ nu s-a invocat in cauza m fata instanței de fond intervenirea prescripției achizitive de lunga durata asa încât instanța de fond nu a analizat acțiunea prin prisma acestor prevedem legale ,„ retine mai apoi, tot in pagina a IV-a a considerentelor „ prin acțiunea așa cum a fost formulata se solicita a se constata dreptul de proprietate al reclamantei - apelante prin opoziție cu parații cauzei, drept de proprietate care a fost deținut de către reclamanta de la momentul edificării construcției acestui spațiu, care i-a fost repartizat si pe care 1-a achitat, nu se invoca nici dobândirea calității de constructor de buna-credința si nici posesia de 30 de ani si nici nu se face vreo referire la textele legale corelative acestor instituții juridice. Ca atare examinarea acestor motive direct in faza caii de atac a apelului este inadmisibila fata de prevederile art. 294 C. .
Instanța de apel a reținut greșit că recurenta ar fi invocat in apel uzucapiunea deoarece nu a invocat-o nici la fond si nici in apel si nu am solicitat „ direct „ in fata instanței de apel sa se constate calitatea de constructor de bună-credința.
Obiectul acțiunii subscrisei a rămas același, respectiv cel din acțiunea introductivă. Faptul ca recurenta a arătat ca încă din 1983 folosește imobilul sau ca a suportat costul edificării parții din construcție pentru care a solicit constatarea dreptului de proprietate nu înseamnă ca a investit instanța de apel cu noi pețite.
In realitate, instanța de apel adăuga la lege atunci când retine ca si instanța de fond ca „ in lipsa unui înscris constitutiv sau translativ de proprietate in favoarea autoarei reclamantei, acțiunea acesteia nu poate fi găsita întemeiata „. Ce înțelege instanța de apel prin „ autoare „ este mai greu de deslușit.
. autoare s-ar putea înțelege ca recurenta a preluat prin subrogație drepturile si obligațiile fostei AJVPS D. înființata in anul 1948 care a figurat ca filiala a AG VPS.
., care ar viza calitățile procesuale in cauza, prin „ autor „ s-ar putea înțelege cel in contradictoriu cu care înțeleg sa imi afirm anumite drepturi si care s-ar putea opune. Cum in cauza nu s-a pus in discuție calitatea procesuala activa a recurentei nici direct si nici indirect, se poate pleca de la presupunerea ca al doilea sens este valabil si avut in vedere de instanța de apel.
Este de principiu ca, . constatarea dreptului de proprietate, calitate procesuala pasiva in cauza o are cel care poate pretinde drepturi asupra bunului si care se poate opune.
Instanța de apel retine in mod corect ca beneficiarul autorizației de construire este OCLPP C. si arata ca potrivit filei nr. 139 din dosar continuatorul beneficiarului OCLPP este parata Direcția Județeana de Paza si Servicii Publice din cadrul C. Județean D..
In aceste condiții, este o contradicție evidenta intre aceasta reținere din primul paragraf al considerentelor si paragraful VI din pagina a IV-a a considerentelor in care instanța arata ca lipsesc înscrisurile care sa ilustreze raporturile juridice dintre „ beneficiarul autorizației de construire OCLPP - si autoarea reclamantului „. Instanța de apel reia in mod obsesiv tema lipsei înscrisurilor care sa ateste „ transmiterea dreptului de proprietate asupra acestei parți din construct către AJVPS D. „. Deși a fost investita cu o acțiune in constatarea dreptului de proprietate iar in motivarea cererii s-a arătat ca temeiul procesual il reprezintă art. 111 Cod procedura civila, in motivarea acțiunii arătând ca izvorul acțiunii il reprezintă faptul edificării pe cheltuiala subscrisei a patrii de imobil pe care o folosesc din 1983 și pana in prezent, instanța ignora temeiul juridic procesual si transforma motivarea in mod artificial ca reprezentând un temei distinct formulat in apel.
Instanța de apel reduce in mod nelegal admisibilitatea acțiunii fără prezentarea „ unui înscris constitutiv sau translativ de proprietate „.
In privința raporturilor juridice de care instanța de apel este preocupata, aceasta le vrea tot dovedite prin înscrisuri constitutive sau translative de proprietate. Faptul juridic, in speța acela al edificării unei construcții a putut fii valorificat întotdeauna in practica noastră judecătoreasca in sensul formulării unei acțiuni de constatare a dreptului de proprietate asupra construcției edificate. Legislația noastră permite constatarea dreptului prin hotărârea judecătoreasca iar instanța trebuie sa analizeze in astfel de acțiuni cine a edificat, pe cheltuiala cui s-a edificat, eventual cine este in posesia bunului, cine pretinde drepturi cu privire la bun, cine plătește impozitele etc.
In concret, raporturile juridice dintre parate C. Județean D. - Direcția Județeana de Paza si Servicii Publice ( care este continuatorul beneficiarului construcției OCLPP ) arată in concret ca este de acord cu admiterea acțiunii, ca nu are nicio pretenție cu privire la bun. Din conținutul înscrisurilor se observa ca beneficiarul lucrării nu a avut niciun fel de obiecțiune cu privire la conținutul înscrisurilor atașate autorizației de construire nr. 243/1978 din care rezulta ca inca din faza proiectului de execuție o parte din construcție avea destinația de a fi folosita de subscrisa. La fel, beneficiarul construcției nu a avut niciun fel de obiecție cu privire la punctul 22 din „ lista lucrărilor in continuare din anul 1982 „ in care se arata ca spațiul urma a fi realizat din „ fondurile proprii ale organizației obștești ,„ singura cu aceasta calitate la acea data fiind subscrisa deoarece beneficiarul OCLPP era organizație de stat. Ca atare, raporturile juridice dintre beneficiar si subscrisa sunt parțial dovedite cu acte, parțial rezultând din comportamentul ulterior al beneficiarului si ulterior al continuatorului acestuia in sensul ca a înscris la fisc cu imobilul, ca prin numeroase adrese a recunoscut îndreptățirea la calitatea de proprietar ( Exemplificativa este adresa din 18.12.1997, prin care C. Județean D. Sector Sericii Publice, actual Direcția Județeana de Paza si Servicii Publice D., calculează cota - parte din teren în indiviziune, si de asemenea autorizația de construire nr. 1074 din 22.09.2000 si certificatul de urbanism nr. 3000 din 20.09.2004, acte a căror titulara sunt, neatacate de parata si in baza cărora a efectuat modificări si îmbunătățiri la spațiul in discuție).
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente;
În speță, instanța de apel a stabilit o situație de fapt eronată, și a făcut o greșită aplicare a legii.
Astfel, instanța de apel, reține că reclamanta nu a dovedit cu nici una din probele administrate că autoarea acesteia ar fi titularul investiției cu privire la care se cere să se constate dreptul său de proprietate.
Concluzia instanței este una greșită.
Aceeași instanță reține în considerente că prin adresa aflată la fila 34 din dosar, reiese că plata construcției spațiului respectiv s-a efectuat prin IJGCL D., dar cu efortul financiar al AJFPS D., dar că nu s-a depus de nici una din părți un înscris care să ateste plata efectivă.
Faptul că nu s-a depus un asemenea înscris, nu conduce la concluzia că acea plată nu s-a făcut, din moment ce construcția respectivă s-a realizat, iar pârâtul nu contestă faptul că nu s-ar fi făcut plata, ci confirmă că plata s-a făcut.
De asemenea, instanța de apel reține că nici una din părți nu a făcut dovada raporturilor juridice cu privire la spațiul în discuție, însă acest aspect nu are relevanță în cauză, și nu poate conduce la concluzia inexistenței dreptului de proprietate a reclamantei asupra spațiului respectiv.
Acțiunea în constatare este acțiunea prin care partea cere să se constate existența sau inexistența unui drept reclamanta cerând să se constate în contradictoriu cu pârâții, existența dreptului său de proprietate asupra imobilului respectiv.
Dreptul de proprietate este acel drept pe care îl are cineva de a se folosi și a dispune în mod liber de acel bun.
Așadar, ce trebuie să demonstreze reclamantul într-o asemenea acțiune este faptul că s-a folosit și se folosește în mod liber de acel bun, și de asemenea, că poate dispune de acel bun, în mod liber.
În speță, din actele aflate la dosar reiese că încă de la construcția spațiului respectiv,și anume anul 1983, acesta a fost folosit neântrerupt de către reclamantă, fiind construit de altfel, chiar în acest scop de către autoarea sa, AJFPS D., a cărei continuatoare este, cu resurse financiare proprii, și că de atunci reclamanta a exercitat atributele dreptului de proprietate, stăpânindu-l și făcând mai multe modificări ale spațiului respectiv, obținând autorizații în acest sens, lucru pe care nu l-ar fi putut obține decât în calitate de proprietar.
Sunt relevante în acest sens adresa nr. 898/30 03 2000, emisă de C. Județean D., Sectorul Servicii Publice, aflat la fila 34 din dosarul instanței de apel,autorizația de construcție nr. 1074/2000, aflată la fila 24 din același dosar, autorizația de construcție a blocului din care face parte spațiul respectiv, și devizele aflate la filele 86-94 din același dosar.
De asemenea, spațiul respectiv figurează în evidențele contabile ale reclamantei, aceasta figurând ca plătitoare de taxe și impozite aferente acestui spațiu, obligații ce revin proprietarului, lucru reieșind din declarațiile de impunere aflate la filele 141-147 din același dosar.
Toate aceste aspecte dovedesc faptul că reclamanta este proprietara acestui spațiu.
Faptul că, așa cum a reținut instanța de apel, nu există nici un înscris emanând de la autoritățile locale, care să stabilească că autoarea reclamantei este proprietarul spațiului respectiv, nu conduce la concluzia faptului că reclamanta nu este proprietară, cu atât mai mult cu cât pe tot parcursul derulării procesului, pârâtul C. Județean Dlj, Direcția Județeană De Pază Și Servicii D., continuatoarea entității prin grija căreia a fost construit blocul din care face parte și spațiul în discuție, a recunoscut calitatea de proprietară a reclamantei, iar ceilalți pârâți nu au contestat în nici un fel acest lucru.
De asemenea, faptul că reclamanta nu are un act care să dovedească dreptul său de proprietate, nu face ca dispozițiile art. 111 cod proc. civ. să fie inaplicabile, existența unui asemenea act, făcând inutilă promovarea unei asemenea acțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta A. J. A V. SI P. S. D., împotriva deciziei nr. 288 din 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. J. D., JUDEȚUL D. P. PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN D., C. JUDEȚEAN D. - D. JUDEȚEANA D. SI SERVICII PUBLICE D., M. C. P. P., P. M. C., intimat C. L. C..
Modifică decizia în sensul că admite apelul. Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea.
Constată dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la spațiul situat în C., Cl.București, . suprafața construită - parter si etaj, 233,50 mp și teren cotă indiviză 27,60 mp - imobil identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert I. C.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2012.
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud. M.P.
Tehn.red. MA / 3 ex
data 09.11.2012
Jud. apel A.E.G.
V.P.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 24/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Fond funciar. Decizia nr. 9533/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
