Anulare act. Decizia nr. 6994/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6994/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 6994/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6994/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. P.
Judecător: M. P.
Judecător: M. C.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2013, privind recursul declarat de reclamanta OBȘTEA B. G. N., împotriva deciziei civile nr. 91/20.02.2013, pronunțată de Tribunalul G. –Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. G., B. D., C. P. M., C. L. N., O. DE C. ȘI P. I. G., ORAȘUL N. - P. P., având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat concluziile scrise depuse prin serviciul registratură de recurenta reclamantă OBȘTEA B. G. N.. Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.06.2013, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, la solicitarea apărătorului recurentei de a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.06.2013.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
P. sentința civilă nr.1354 din data de 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria N. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins acțiunea principală formulată reclamanta Obștea B. G. N., cu sediul în N. ., județul G. în contradictoriu cu pârâții B. G., domiciliat în Tg-J., Calea Eroilor nr.24, județul G., B. D., cu domiciliul ales la procurator B. G. în Tg-J., Calea Eroilor, nr. 24, județul G., C. P. M., cu domiciliul în București, ., nr. 5, ..2, . și cu domiciliul ales la procurator C. C., în ., C. L. N., Orașul N. prin Primarul orașului N., cu sediul în orașul N., ., județul G., O. de C. și P. I. G., cu sediul în Tg-J., .. 3A
S-au respins cererile reconvenționale având ca obiect acordarea dreptului de superficie, formulate de pârâții B. G., B. D. și C. P. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta Obștea B. G. N. a chemat în judecată pe pârâții B. G., B. D., C. P. M., C. L. N., O. de C. și P. I. G., solicitând a se constata nulitatea absolută a contractului de concesiune înregistrat la Primăria orașului N. sub nr. 1824 din 23.03.2005; nulitatea absolută a actului adițional înregistrat la Primăria N. sub nr. 5613/20.05.2008; radierea înscrierii în cartea funciară a orașului N. nr. 1226 nr. cadastral 1585 a încheierii nr._/2008 a Oficiului de C. și P. I. G.; nulitatea absolută a contractului de concesiune înregistrat la Primăria N. sub nr.8419/29.12.2005; nulitatea absolută a actului adițional înregistrat la Primăria N. sub nr. 2858/05.03.2007; radierea înscrierii în Cartea funciară a orașului N. a contractului nr. 8419/29.12.2005 și a actului adițional nr. 2858/05.03.2007.
În motivare, a invocat că este proprietara unei suprafețe de 750 mp. ce face obiectul contractelor de concesiune a căror nulitate se solicită, dovada proprietății făcând-o cu titlul de proprietate nr. 237/20.02.2006 eliberat ca urmare a Hotărârii Comisiei Județene G. nr. 3831 din 25.11.2005, care deși a fost contestată în instanță a fost menținută conform Deciziei nr. 478/1.03.2007 a Tribunalului G.; că terenul respectiv este situat pe muntele Rânca, . parte dintr-o suprafață mai mare ce a făcut obiectul unui litigiu soluționat în mod definitiv prin Decizia nr. 9072 din 6.07.2000 a Curții de Apel C., dată de la care terenul a revenit Direcției Silvice G., iar Primăria și C. local N. nu au nici un drept asupra acestuia, însă reconvențional pârâții au solicitat constituirea unui drept de superficie cu privire la terenurile ocupate de construcțiile edificate.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, reiterată de pârâți cu motivarea că reclamanta avea deschisă calea acțiunii în revendicare în contradictoriu cu concedentul, instanța a respins-o, având în vedere că nulitatea actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are interes, nu numai de părțile contractante, iar în cauză reclamanta a justificat acest interes prin invocarea dreptului reconstituit prin titlu.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că nulitatea este definită ca fiind o sancțiune de drept civil, care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă; nulitatea presupunând cauze de ineficacitate contemporane încheierii actului, respectiv actul este nevalabil încă de la data întocmirii lui.
Ca și cauze care atrag nulitatea absolută a actului juridic civil, legea prevede nevalabilitatea obiectului, lipsa cauzei (ori cauză ilicită sau imorală), încălcarea ordinii publice, frauda legii.
Potrivit art. 966 din Codul civil în vigoare la data încheierii contractelor de concesiune, aplicabil potrivit art. 3 din Lg. 71/2011 (tempus regit actum), obligația fără cauza sau fondată pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect. Cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una din părți se obliga (art. 962 C.civ.).
Cu privire la condițiile de valabilitate a obiectului actului juridic civil, acesta trebuie să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să fie licit și moral. În actele translative sau constitutive de drepturi, se cere ca cel care se obligă să fie titularul dreptului.
S-a reținut că reclamanta invocă împrejurarea că Orașul N., concedent al terenurilor, nu are calitatea de proprietar, aceasta aparținând reclamantei în temeiul titlului de proprietate nr. 237/20.02.2006 prin care i-a fost reconstituit dreptul.
Instanța a reținut că pentru a opera însă cauza de nulitate invocată, este necesar ca aceasta să fi existat la momentul încheierii actelor juridice iar cauza să fi fost cunoscută de dobânditorii dreptului transmis prin acele acte, întrucât numai în condițiile în care aceștia ar fi fost de rea-credință efectele nulității s-ar fi răsfrânt asupra lor. În caz contrar, dobânditorii cu titlu oneros se bucură de efectele principiului ocrotirii bunei-credințe, ca excepție de la regula ce guvernează sancțiunea juridică a nulității; buna-credință se prezumă, revenind reclamantei din speță îndatorirea de a dovedi contrariul.
Sub acest aspect, reclamanta Obștea B. G. N. a invocat că a adus la cunoștința concedentului și concesionarilor obținerea titlului de proprietate, însă adresele emise nu fac dovada că, cel puțin în ceea ce privește concesionarii, aceștia ar fi luat cunoștință efectiv.
Tot sub aspectul incidenței în cauză, față de pârâți a efectelor principiului ocrotirii bunei-credințe a subdobânditorului cu titlu oneros, instanța a reținut din relațiile înaintate de OCPI G. și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de exp. N. P., că pentru suprafața ocupată de terenurile concesionate nu s-a realizat înscrierea dreptului dobândit prin reconstituire, în cartea funciară, astfel încât să se poată cunoaște, cu minime diligențe din parte concesionarilor, că terenurile ar fi proprietatea altei persoane decât concedentul.
Buna-credință a concesionarilor rezultă și din împrejurarea că au continuat să plătească prețul concesiunii către concedentul cu care au contractat.
Că, obținerea titlului, ca act final în procedura reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, s-a realizat în anul 2006, după încheierea contractelor de concesiune, nefiind vorba de o cauză de nevalabilitate sancționată cu nulitatea actului juridic și prin urmare, acțiunea privind nulitatea absolută a contractelor de concesiune, cu actele adiționale este apreciată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererile reconvenționale, având ca obiect constatarea dreptului de superficie, astfel cum instanța a rămas învestită prin îndeplinirea parțială a obligației timbrării, acestea au fost respinse, în raport de soluția pronunțată pe acțiunea principală, menținându-se valabilitatea contractelor de concesiune și a drepturilor dobândite de pârâți prin acestea.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta reclamantă Obștea B. G. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, deoarece în contextul cererilor de anulare a contractelor de concesiune, instanța nu a analizat actele adiționale la aceste contracte, care au fost încheiate în perioada 2007-2008, după emiterea titlului de proprietate pentru apelantă la 20.02.2006.
În ceea ce privește buna credință, s-a susținut că în realitate din probele administrate ape,anta reclamantă a demonstrat în fața instanței că Primarul orașului N. nu mai avea calitatea de a semna acte adiționale de prelungire a contractelor de concesiune, acestea fiind în mod evident nule.
Că, atâta vreme cât concedentul a recunoscut prin adresa din 25.09.2012 că, terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune a fost reconstituit apelantei în baza legilor fondului funciar, este evident că Orașul N. nu mai putea să încheie un asemenea contract.
Pe de altă parte, concedentul nemaiavând calitatea de proprietar, nu putea transmite dreptul de concesiune asupra terenurilor astfel că lipsește obiectul contractului de concesiune.
S-a mai susținut că hotărârea dată este contradictorie cu probele administrate în cauză, instanța reținând că în raport de data emiterii titlului, 20.02.2006 actele de concesiune încheiate ulterior rămân valabile.
De asemenea, o altă critică adusă sentinței este aceea că prima instanță nu a manifestat rol activ, trebuia să observe că dacă probele administrate nu sunt suficiente, putea ordona probe din oficiu pentru a pronunța o sentință legală și temeinică.
P. decizia civilă nr. 91/20.02.2013, Tribunalul G. a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă Obștea B. G. N..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._/95/2008 reclamanta Obștea B. G. N. a chemat în judecată pe pârâții B. G., B. D., C. P. M., C. L. N., O. de C. și P. I. G., solicitând a se constata nulitatea absolută a contractului de concesiune înregistrat la Primăria orașului N. sub nr. 1824 din 23.03.2005; nulitatea absolută a actului adițional înregistrat la Primăria N. sub nr. 5613/20.05.2008; radierea înscrierii în cartea funciară a orașului N. nr. 1226 nr. cadastral 1585 a încheierii nr._/2008 a Oficiului de C. și P. I. G.; nulitatea absolută a contractului de concesiune înregistrat la Primăria N. sub nr.8419/29.12.2005; nulitatea absolută a actului adițional înregistrat la Primăria N. sub nr. 2858/05.03.2007; radierea înscrierii în Cartea funciară a orașului N. a contractului nr. 8419/29.12.2005 și a actului adițional nr. 2858/05.03.2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea procesului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafețe de 750 mp. ce face obiectul contractelor de concesiune a căror nulitate se solicită, dovada proprietății făcând-o cu titlul de proprietate nr. 237/20.02.2006, eliberat ca urmare a Hotărârii Comisiei Județene G. nr. 3831 din 25.11.2005, act care deși a fost contestată în instanță a fost menținută conform Deciziei nr. 478/1.03.2007 a Tribunalului G..
S-a mai susținut că terenul respectiv este situat pe muntele Rânca, . parte dintr-o suprafață mai mare ce a făcut obiectul unui litigiu soluționat în mod definitiv prin Decizia nr. 9072 din 6.07.2000 a Curții de Apel C., dată de la care terenul a revenit Direcției Silvice G., iar Primăria și C. local N. nu au nici un drept asupra acestuia.
În drept cererea a fost întemeiată pe Legea 219/1998.
Au fost depuse contractele de concesiune, titluri de proprietate și decizia 9072/2000 a Curții de Apel C., prin care a fost admis recursul declarat de Direcția Silvică împotriva deciziei 5860/2009 pronunțată de Tribunalul G. și a s. civ. 791/23 aug. 1999 pronunțată de Judecătoria N., casându-se ambele hotărâri și pe fond respingându-se acțiunea în constatare încheiată între Primăria N. și Ocolul Silvic N., reținându-se protocoalele încheiate în anii 1992 și 1993 între cele două părți nu îndeplinesc condițiile de valabilitate ale unui contract de schimb, astfel încât instanțele nu puteau pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb.
S-a pronunțat sentința nr. 99 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/95/2008 au fost respinse excepțiile prematurității, prescrierii dreptului, inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. N.. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Obștea B. G. N., iar prin Decizia nr. 3123 din 24 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2008 a fost admis recursul, casându-se sentința și trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul G., pentru a proceda la citarea în cauză și a unității administrativ-teritoriale, parte contractuală, prin primar și a pune în discuția părților, iar în cazul în care acestea se opun, a ordona efectuarea unei expertize în specialitatea topografie-cadastru prin care să se identifice terenul ce face obiectul celor două contracte de concesiune, avându-se în vedere și actele adiționale ale acestora și să se determine dacă acesta se suprapune în tot sau în parte cu terenul pentru care s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate.
Pe rolul Tribunalului G. – Secția C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 7.09.2009, sub nr._, fiind stabilit termen de judecată la data de 15.12.2009.
Potrivit deciziei de casare și la solicitarea reclamantei s-a dispus introducerea în cauză și citarea, în calitate de pârâtă, a unității administrativ-teritoriale, parte contractuală, Orașul N., prin primar.
Totodată, întrucât, în raport de obiectul acțiunii - constatare nulitate contract - și motivele acestei, acțiunea trebuie în prealabil analizată sub aspectul interesului reclamantei de a solicita nulitatea contractelor de concesiune s-a dispus, potrivit dispozițiilor instanței de control judiciar, efectuarea unei expertize tehnice în domeniul topografie cadastru prin care să se constate dacă terenul ce face obiectul contractelor de concesiune a căror nulitate se solicită se suprapune în tot sau în parte cu terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate al reclamantei.
Pârâții B. G. și B. D. au formulat în condițiile art. 115 C.pr.civ. întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de interes, întrucât reclamanta nu este și nu poate fi proprietara terenurilor concesionate prin contractul de concesiune și actul adițional, acestea nu sunt cuprinse în titlul de proprietate nr. 237/20.02.2006 și, potrivit art. 45 alin.2 și art. 46 alin.1 și 3 din Legea nr. 18/1991, dacă pe trenurile ce urmează a fi atribuite în proprietate sunt amplasate construcții sau sunt defrișate, se vor atribui alte terenuri în imediata apropriere, în aceleași condiții.
Pe de altă parte, în cazul în care în mod greșit s-ar fi reconstituit reclamantei dreptul de proprietate pe terenuri cu destinația curți-construcții, cum este cazul în speță, este obligația unității administrative să facă demersurile legale pentru anularea parțială a titlului de proprietate, având în vedere și dispozițiile art. 95 din Codul silvic, potrivit căruia proprietatea obștii este indivizibilă și inalienabilă nu poate fi fărâmițată prin dezmembrări în vederea concesionării și nici concesionată.
Au arătat că efectuarea unei expertize tehnice topografice este irelevantă în cauză, reclamanta având posibilitatea promovării unei acțiuni în revendicare în care să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
În dovedirea celor susținute au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri: hartă cadastrală, titlul de proprietate nr. 237 din 20.02.2006, proces verbal de punere în posesie din 29.02.2006, plan de amplasament și delimitarea a imobilului, plan de situație, fișa bunului imobil.
A depus întâmpinare și pârâtul C. P. M., prin procurator C. D. C. și a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că terenul în litigiu are categoria de folosință curți-construcții, categorie ce nu se regăsește în titlul de proprietate al reclamantei, se învecinează cu . nu se regăsește în același titlu, este intabulat cu nr. cadastral 1367 și număr carte funciară 952/8.07.2007 și și-a eliberat autorizația de construire nr. 31/11.06.2008, concesiunea fiind înregistrată la nr. 8491/29.12.2005, anterior eliberării titlului de proprietate.
Pârâtul O. de C. și P. I. G. a depus note de ședință prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive motivat de dispozițiile art. 501 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996 solicitând respingerea acțiunii pentru această cauză, pe fond lăsând soluția la apreciere.
P. Încheierea de ședință din data de 17 martie 2010 a fost numit expert N. P., fiind stabilite obiectivele de expertizei. Raportul de expertiză a fost depus la data de 18.10.2010, fiind pus în discuția părților.
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
P. încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2010 tribunalul a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea cererii pentru constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 237/20.02.2007 și a actelor premergătoare emise pe numele reclamantei Obștea B. Gilortului N., cerere ce a fost înregistrată la Judecătoria N. sub nr._ . Cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamantei, la soluționarea irevocabilă a cauzei nr._ de către Judecătoriea N..
S-a stabilit termen de judecată la data de 5.10.2011, când s-a solicitat expertului să răspundă la obiecțiunile formulate de către reclamantă la raportul de expertiză.
La termenul de judecată din data de 19.10.2011, pârâtul B. G., în nume propriu și pentru mandantul B. D. a formulat cerere reconvențională solicitând să se constate existența unui drept de superficie asupra terenului cu număr cadastral 276 în suprafață de 250 mp. sau instituirea unui drept retenție asupra terenurilor concesionate, până la constituirea unui drept de superficie prin act juridic încheiat cu proprietarul terenului sau renunțarea la dreptul de a invoca accesiunea, sau, până la achitarea integrală a contravalorii construcției conform dispozițiilor legale de către proprietarul terenului și recuperarea integrală a prejudiciului de către concedentul orașul N.. S-a mai solicitat obligarea pârâtului orașul N. la restituirea sumei de 826 euro la cursul de la data plății, reprezentând prețul concesiunii achitat în plus în perioada 20.05.2008 – 31.12.2011.
S-a solicitat și respingerea capătului de cerere privind anularea documentației cadastrale care privește proprietatea pârâților, eventual rectificarea numai în ce privește proprietarul terenului.
Cererea reconvențională precum și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză au fost comunicate părților adverse.
Tribunalul a solicitat relații cu privire la natura juridică a terenurilor ce fac obiectul contractelor de concesiune a căror nulitate se invocă prin acțiune.
P. adresa nr. 7780/15.11.2011 Orașul N. - Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunicat că terenurile ce fac obiectul contractelor de concesiune în litigiu nu fac parte din domeniul public al orașului N..
Același lucru reiese și din Hotărârea Consiliului L. al orașului N. nr. 33 din 29.10.1999 și anexa nr. 5 privind aprobarea patrimoniului public și privat al orașului N., aflate la dosarul cauzei, în primul ciclu procesual, filele nr. 37, 39.
Față de natura juridica a terenurilor ce fac obiectul contractelor de concesiune a căror nulitate se solicită a fi constatata, prin sentința nr. 3731/30.09.2011, tribunalul a admis excepția necompetentei materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea acțiunii și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei N..
În cauză s-au formulat întâmpinări de către B. G. și C. P. M., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de interes, susținând că reclamanta nu este proprietara terenurilor, acestea nefiind cuprinse în titlul de proprietate din 20 februarie 2006.
La cererea părților s-a efectuat în acuză un raport de expertiză de către N. P., a fost depus la dosar pentru termenul de judecată din data de 29 mai 2012, părțile făcând obiecțiuni, care au fost puse în discuția părților au fost discutate în ședința din data de 19.06.2012, când au fost încuviințate și s-a dispus revenirea cu adresă către expertul desemnat.
La 19 oct. 2011 B. G. în nume propriu pentru B. D., al cărui procurator este a formulat o cerere reconvențională, solicitând să se constate un drept de superficie asupra terenului cu nr. cadastral 276 pentru suprafața de 250 mp, sau instituirea unui drept de retenție asupra terenurilor concesionate până la constituirea unui drept de superficie prin act juridic încheiat cu proprietarul eternului, sau renunțarea la dreptul de a invoca accesiunea până la achitarea integrală a construcțiilor conform dispozițiilor legale de către proprietarul terenului .
S-a mai solicitat obligarea Orașului N. să achite suma de 896 euro, reprezentând prețul concesiunii achitat în plus în perioada 20 mai 2008-30 dec. 2011.
Cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de susținerile părților, instanța de control judiciar a reținut că prin acțiune reclamanta a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții B. G., B. D., C. P. M., C. L. N., O. de C. și P. I. G., să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune înregistrat la Primăria orașului N. sub nr. 1824 din 23.03.2005; nulitatea absolută a actului adițional înregistrat la Primăria N. sub nr. 5613/20.05.2008; radierea înscrierii în cartea funciară a orașului N. nr. 1226 nr. cadastral 1585 a încheierii nr._/2008 a Oficiului de C. și P. I. G.; nulitatea absolută a contractului de concesiune înregistrat la Primăria N. sub nr.8419/29.12.2005; nulitatea absolută a actului adițional înregistrat la Primăria N. sub nr. 2858/05.03.2007; radierea înscrierii în Cartea funciară a orașului N. a contractului nr. 8419/29.12.2005 și a actului adițional nr. 2858/05.03.2007.
În apel s-a susținut că sentința instanței este nelegală și netemeinică în raport de art. 304 pct. 7 c.pr.civ.
Critica vizează situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii .
Verificând sub acest aspect sentința tribunalul a reținut că motivul invocat este nefondat, că a analizat cererea de chemare în judecată în raport de probele administrate și a reținut că reclamanta invocă dreptul său de proprietate asupra eternului ce face obiectul contractelor și implicit absența dreptului concedentului de a dispune asupra obiectului contractului, reținând din probele administrate, respectiv din raportul de expertiză întocmit de expert N. P., următoarea situației de fapt:
Terenul cu nr. 276 ce a făcut obiectul contractului de concesiune 1824/2005, concesionar fiind B. G. și B. D. are o suprafață de 252 mp .Pe acest teren se află o construcție proprietatea pârâților B. G. și D., iar suprafața efectiv ocupată de aceștia și îngrădită este de 543 mp ; terenul cu nr. cadastral 1585 ce a făcut obiectul actului adițional 5613/2008 la contractul de concesiune 1824/2005, concesionar B. G. are suprafața de 250 mp.; terenul cu nr. cadastral ce a făcut obiectul contractului 8491/dec. 2005 și actului adițional 2858/5.03.2007, C. P. M. are o suprafață de 250 mp și pe aceasta se află o fundație .
În ceea ce privește terenul reclamantei care a invocat titlul de proprietate 237/20.02.2006 cu suprafața de 616,5 ha, situat în tarlalele 10,20 și 21 . 4; Ua 194, ABCDE, 195ABCDEFGHJ, 196 AB, 197 ABCD, 198 ABCD, 199 ABC, 20 A, 200 BCDM, 201 ABC, 202 ABCDEF; 203 AB, 204, 205 ,206 AB, 207,208 AB, 209 AB, 210_, 212 ABCDE este înscris în cartea funciară a oralului N. sub nr._, având nr. cadastral_(vezi filele 13, 14 dosar fond și 97-98 dosar instanță fond ).
Tot din concluziile raportului de expertiză s-a reținut că terenurile concesionate pârâților nu se suprapun cu terenul din titlul de proprietate al reclamantei, cu precizarea că există o suprapunere de 158 mp, deoarece B. G. și B. D. în cazul lotului cu nr. cadastral 276 au împrejmuit o suprafață de teren mai mare decât cea concesionată de Primăria N.. De asemenea planul parcelar și procesul verbal de punere în posesie ce au stat la baza eliberării titlului de proprietate nu cuprinde terenurile concesionate către pârâți, iar în urma verificării vecinătăților cuprinse în titlu și planul parcelar care a stat la baza predării de către Ocolul Silvic N. către Primăria N. a amplasamentelor din UP 4 N., Ua 2000B, Ua 2000 D, concluzia este aceea că nu există suprapunere în teren.
S-a mai reținut din raportul de expertiză că cele trei loturi concesionate către B. D., B. G. și C. P. M. au ca proprietar al terenului orașul N. și sunt intabulate în cartea funciară, având afectate numere cadastrale.
Pe unul din terenuri este edificată o cabană, există certificate de urbanism și autorizație de construire, pe numele lui L. F., L. T. și C. P. M., categoria de folosință este curți construcții, respectiv pășune pentru celălalt lot.
Reclamanta are titlu de proprietate pentru 616,5 ha, a fost intabulată în cartea funciară din documentele cadastrale rezultând o suprafață de 614,96 ha, iar pe planul de amplasament recepționat de OCPI se face mențiunea că suprafața de_ mp din această obște este ocupată de concesionari .
De fapt expertul a reținut corect că în cartea funciară N. nr. 237/20.02.2006 este înscrisă proprietatea reclamantei ca având suprafața de 614,96 ha din totalul de 616,5 ha (vezi anexa 1 și 2 la raportul de expertiză filele 100-109) .
S-a reținut așadar că prima instanță față de probele administrate și obiectul cererii de chemare în judecată își motivează hotărârea, astfel că nu există nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie .
A doua critică se referă la dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat la art. 962 și 966 Cod civil, susținându-se că instanța a făcut o greșită aplicare a acestor dispoziții legale .
Analizând aceste dispoziții legale și starea de fapt reținută de instanță, s-a reținut că sentința este legală și temeinică cu următoarea motivare ;
Potrivit disp. art. 966-968 Cod civil, obligațiunea fără cauză sau bazată pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect, iar o cauză este ilicită atunci când este prohibită de legi, când este contrată bunelor moravuri sau ordinii publice.
S-a susținut de către apelantă că încheierea contractelor de concesiune între Primăria N. și intimații pârâți s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, Primăria N. nefiind titulară a dreptului de proprietate .
Din probele administrate în cauză rezultă însă o altă situație .
Astfel, reclamantei i se constituie dreptul de proprietate prin titlul de proprietate 237/20.02.2006, este intabulat dreptul de proprietate și s-a deschis numărul cadastral 237/2006 și este înscris dreptul pentru suprafața de 614,96 ha .
În 1999 C. L. N. adoptă hotărârea privind aprobarea patrimoniului public și privat al orașului N. ,iar prin HG 973/5.09.2002 se atestă apartenența la domeniul public al județului G. a orașelor și comunelor din județul G. a bunurilor cuprinse în Anexa 1/71, care fac parte integrantă din hotărârea de guvern.
La hotărârea de guvern este atașată anexa 3 așa cum a fost adoptată prin hotărârea 33/1999 de C. L. N. ( filele 37-39 dosar instanță fond ).
La 23.03.2005 intervine contractul de concesiune 1824 între Orașul N. și B. G., obiectul acestuia fiind suprafața de 250 mp pentru construirea unei case de vacanță( fila 8 dosar fond ) și se încheie la 20 mai 2008 un act adițional la contractul de concesiune 1824/23 mai 2001 prin care se suplimentează suprafața de 250 mp, cu schimbarea destinației din casă de vacanță în cabană turistică montană, conform HCL 7/16.02.2006.
P. încheierea_/2008 se admite cererea cu privire la imobilul teren intravilan cu suprafață de 250 mp în Rînca și se înființează cartea funciară 1226 a orașului N. care cuprinde imobilul teren pășune cu suprafața de 250 mp, se intabulează dreptul de proprietate și dreptul de concesiune ( filele 13-14,15 dosar_/95/2008).
P. contractul de concesiune 8491/29 dec. 2005 Primăria N. în calitate de concedent și C. M. M. – concesionar primește în concesiune suprafața de 500 mp, însă prin actul adițional_/2007 se reduce la această suprafață la suprafața de 250 mp în baza cererii depuse de concesionar pentru construirea unei cabane turistice.
De altfel, cu privire la acest intimat pârât, este de observat că prin dispoziția 556/30 oct. 2009 acest contract de concesiune și-a încetat efectele ( fila 156 ) urmând ca C. P. M. să încheie un contract cu Obștea B. G. N..
S-a solicitat atât în fața primei instanțe, cât și în apel desființarea contractelor de concesiune, cu motivarea că atunci când au fost încheiate Primăria N. nu era titulara dreptului de proprietate .
Instanța a analizat cele două temeiuri de drept și a reținut corect că motivele de nulitate trebuiau să existe în momentul încheierii actelor juridice, ori la data încheierii lor, apelanta nu era titulara dreptului de proprietate, iar pârâții au fost de bună credință .
Pe cale de consecință, apelul a fost respins ca nefondat, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală.
A mai fost criticată sentința în sensul că nu manifestat rol activ, că nu s-au verificat și comparat probele administrate și dacă existau dubii, trebuiau administrate alte dovezi, în raport de art. 129 alin. 5 c.prciv.
Nici acest motiv nu este fondat, deoarece din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că intimații pârâți au încheiat contractele de concesiune cu Primăria N. înainte ca reclamantei să i se reconstituie dreptul de proprietate, iar pe de altă parte din raportul de expertiză întocmit în cauză și necombătut de apelantă s-a reținut că terenurile concesionate pârâților nu se suprapun cu titlul de proprietate al reclamantei, că în extrasul de carte funciară ceasta apare cu suprafață de 614,96 ha rezultată din măsurători, din totalul de 616,5 ha cât este cuprins în titlu, iar susținerea apelantei că nu a putut să-și intabuleze această diferență, deoarece intimații pârâții își intabulaseră dreptul nu poate fi primită, nefiind nici o dovadă în acest sens ,expertul reținând că suprafața reală din măsurători este de 614,96 ha, are nr. cadastral_ și nr. de carte funciară_.
Este adevărat că expertul a susținut că există o suprapunere pentru B. G. și B. D. pentru 158 mp, față de contract, însă reclamanta are posibilitatea să-i cheme în judecată pe pârâți într-o acțiune în revendicare și nu pentru anularea contractelor .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta OBȘTEA B. G. N., arătând ca hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii respectiv a dispozițiilor art. 966 Cod Civil, precum și al dispozițiilor art.962 Cod Civil.
Învederează ca, deși prin motivele de apel a criticat hotărârea instanței de fond raportat tocmai la greșita aplicare a acestor dispoziții legale, în raport de faptul că instanța de fond a omis să analizeze în contextul cererii de anulare a contractelor de concesiune și anularea actelor adiționale la aceste contracte, acte adiționale care au fost încheiate ulterior în anii 2007 și 2008, după emiterea TDP nr.237 din data de 20.02.2006 și punerea în posesie, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la acest motiv de apel.
Chiar în situația în care s-ar admite că încheierea contractatelor de concesiune s-a făcut în mod legal, instanța de apel avea obligația să analizeze motivul de apel privind nepronuntarea instanței de fond cu privire la anularea actelor adiționale la contractele de concesiune, ca urmare a lipsei calității concedentului de administrator al terenurilor care fuseseră reconstituite societatii.
Nu se poate reține buna credință a concesionarilor care au incheiat acte adiționale la contractele de concesiune inclusiv în timpul litigiului cu recurenta.
Arată, de asemenea, că instanța de apel nu a analizat și actele adiționale la contractele de concesiune prin prisma dispozițiilor art. 966 Cod Civil, precum și a dispozițiilor art.962 Cod Civil, deși prin motivele de apel fuseseră criticate aceste aspecte.
Ori, fără această capacitate juridică de a contracta concedentului (care nici nu mai avea calitatea de concedent) nu este îndeplinită una din condițiile de fond care trebuiau să fie avute în vedere la modificarea contractelor de concesiune.
Pe cale de consecință, pentru ca sancțiunea nulității să intervină, trebuie ca cel care o invocă să probeze faptul că la încheierea actului au fost eludate dispozițiile pentru a căror nerespectare legea prevede o asemenea sancțiune (în speță lipsa calității de administrator a concedentului), fapt pe care recurenta l-a dovedit, dar pe care instanța de apel nici măcar nu s-a pronunțat.
Mai mult decât atât, apreciază că instanța de apel a reținut si o stare de fapt eronată în sensul că a considerat că suprafața din TDP nr. 237/2006 a fost intabulată doar suprafața de 614,96 ha din totalul de 616,6 ha, diferența de 15.600 fiind ocupată de concesionari, suprafață pentru care fuseseră deschisese anterior cărți funciare care trebuie rectificate.
P. urmare cele reținute de instanța de apel că terenul concesionat intimaților nu face parte din TDP aparținând subscrisei sunt eronate, deoarece chiar din cuprinsul expertizei din dosarul de fond reiese că expertul nici măcar nu a măsurat suprafețele de teren aparținând părților pentru că nu avea aparatura necesară), fapt pentru care recurenta a și solicitat înlocuirea lui, instanța de fond respingându-i cererea.
De altfel, recurenta a solicitat și în fața instanței de apel efectuarea unui nou raport de expertiză specialitatea topografie însă această cerere de probatorii din apel a fost respinsă de instanță.
Hotărârea pronunțată de Tribunalul G. este de altfel și contradictorie, întrucât, deși pe de o parte instanța de apel a reținut faptul că în ceea ce-l privește pe intimatul C. P. M. contractul de concesiune și-a încetat efectele prin Dispoziția nr.556/2009, dispoziție care nu a fost contestată de intimat - acesta fiind unul din motivele invocate în apel, nu a dispus nimic cu privire la acest lucru, considerând că, contractul de concesiune nr. 8491/2005 este valabil și în prezent și își produce efectele.
Aceste apărări au fost invocate și la fond de subscrisa, însă nu au fost avute în vedere nici de instanța de fond la soluționarea cauzei, practic contractul de concesiune al acestui concesionar fiind încetat, instanța ar fi trebuit fie să constate încetarea acestui contract de concesiune, fie să respingă acțiunea față de acest intimat ca fiind lipsită de obiect. .
Totodată, consideră recurenta că hotărârea instanței de apel este nelegală și raportat la faptul că se reține în mod eronat că nu ar fi combătut raportul de expertiză efectuat la fond în niciun fel, când în realitate s-au formulat obiecțiuni la raport, iar față de împrejurarea învederată de expert că nu are aparatura necesară să măsoare terenurile și că mai are nevoie de documente de la Comisia locală N., recurenta a solicitat înlocuirea expertului.
Această solicitare a fost respinsă de către instanța de fond, cu motivarea că probele de la dosar sunt suficiente și expertul nu mai trebuie să răspundă la obiecțiuni.
A mai solicitat să se aibă, în vedere, și faptul că, concedentul Orașul N. a recunoscut că terenurile intimaților fac parte din suprafața de teren reconstituită, subscrisei, fapt care nu a fost avut în vedere ca instanța de apel care a pronunțat astfel o hotărâre nelegală în raport de dovezile administrate, în cauză. Instanța de apel nu a ținut seama nici de faptul că, și actualmente, deși orașul N. a recunoscut că nu are în administrare terenurile deținute de intimați, aceștia plătesc redevență acestuia cu toate că adevăratul, proprietar este recurenta, care la rândul sau plătește impozite și taxe pentru acest teren, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate.
Consideră că instanța de apel nu a manifestat rolul activ prevăzut de art. 129 alin.5, din C., întrucât pentru o bună verificare și comparare a probelor administrate în cauză, trebuia să cerceteze toate aceste aspecte și să încuviințeze proba cu expertiza topo cadastrală întrucât expertiza de la fond este în mod clar incompletă. In realitate hotărârea instanței de fond nu este motivată nici în fapt și nici în drept, instanța și-a însușit punctul de vedere al intimaților pârâți și a trecut peste toate probele administrate în cauză, fără să motiveze m vreun fel de ce a înlăturat aceste apărări omițând să se pronunțe cu privire la toate motivele de apel invocate.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat cu privire la anularea actelor adiționale la contractele de concesiune, curtea reține ca fiind nefondată această critică.
Astfel, din considerentele deciziei atacate se poate constata că instanța de apel a analizat și s-a pronunțat și cu privire la actele adiționale la contractele de concesiune.
A arătat, în acest context instanța de apel că, terenurile ce fac obiectul actelor adiționale nr.5613/2008, și 2858/2007, nu se suprapun cu terenurile din titlu de proprietate al reclamantei, iar planul parcelar și procesul verbal de punere în posesie ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nu cuprinde terenurile concesionate către pârâți.
A mai arătat instanța de apel că cele 3 loturi concesionate către pârâți au ca proprietar al terenului orașul N..
Din cele arătate reiese că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la motivul invocat de către recurenți în cererea de apel.
Recurenții critică în continuare faptul că instanța de apel a apreciat în mod greșit probele atunci când s-a pronunțat cu privire la acest aspect în sensul că a reținut în mod greșit buna credință a concesionarilor care au încheiat actele adiționale la contractele de concesiune, și că au dovedit lipsa calității de administrator al concedentului la momentul încheierii actelor adiționale la contractele de concesiune.
Aceste critici privesc aspecte de netemeinicie ale deciziei atacate, iar potrivit art. 304 cod proc. civ. hotărârile pot fi atacate pe calea recursului numai pentru motive de nelegalitate.
Aceeași este situația și în ceea ce privește faptul că instanța de apel a reținut o stare de fapt eronată cu privire la intabularea în totalitate a terenului reclamantei, aspect ce vizează modul de apreciere a probelor,și nu poate face obiectul unui control în calea de atac a recursului.
Nefondată este și critica referitoare la faptul că decizia instanței de apel este contradictorie, deoarece pe de o parte reține că, în ceea ce îl privește pe pârâtul C., contractul de concesiune încheiat de acesta și-a încetat efectele urmare a dispoziției nr. 556/2009, iar pe de altă parte consideră că acesta este valabil și în prezent și își produce efectele.
Instanța de apel reține în legătură cu acest aspect că acel contract de concesiune și-a încetat efectele prin dispoziția respectivă, urmând ca C. M. să încheie un nou contract cu reclamanta și nu că acesta și-ar produce efectele în continuare.
Nici critica referitoare la faptul că instanța de apel a reținut eronat că recurenții nu au combătut raportul de expertiză întocmit la fond nu este fondată.
La termenul din 25.09.2012, recurenta-reclamantă prin apărător a arătat că nu se mai impune revenirea cu adresa adresată expertului, dat fiind răspunsul Consiliului L. N., astfel că nu se poate spune că instanța a fost lipsită de rol activ, întrucât nu a încuviințat o nouă expertiză.
Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată este legală, în baza art. 312 cod proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta OBȘTEA B. G. N., împotriva deciziei civile nr. 91/20.02.2013, pronunțată de Tribunalul G. –Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. G., B. D., C. P. M., C. L. N., O. DE C. ȘI P. I. G., ORAȘUL N. - P. P., având ca obiect anulare act.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2013
Președinte, P. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.M.P.
Tehnored.M.M.
2ex./02.07.2013
j.a.V.G.
j.f.R.M.F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 7406/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 7671/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
