Fond funciar. Decizia nr. 6946/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6946/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 6946/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6946/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. A. C.
Judecător M. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent V. I., împotriva deciziei civile nr.1096/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. TG-J. DE F. F., și C. JUDEȚEANĂ DE F. F., având ca obiect fond funciar L18/91.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent V. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este formulat împotriva unei decizii irevocabile.
Recurent V. I. depune concluzii scrise.
Curtea, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului.
Recurentul V. I. consideră că se poate ataca cu recurs decizia.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg.J. sub nr._, petentul Vadvan I. a chemat în judecată intimatele C. L. Tg-J. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța, să dispună anularea Hotărârii Comisiei Județene nr.4180/28.07.2006, poziția 34 din anexă și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 300 mp, pe vechiul amplasament, sau pe un alt amplasament echivalent valorii în zona respectivă, cu acces la drumul principal, aflat la dispoziția comisiei, sau înscrierea în anexa pentru despăgubirii cu aceasta suprafața, în situația în care nu este posibilă reconstituirea în natură.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 11.11.2005 a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5000 ha, teren situat in Tg-J., .. 97, în continuarea siliștii casei sale, ocupat de blocuri și spațiu verde.
A învederat că prin adresa nr._/03.05.2012 i s-a comunicat după nenumărate solicitări scrise si audiente, că cererea înregistrata la nr._ a fost invalidată prin H.CJ. 4180/28.07.2006, care i-a fost comunicată la data de 07.05.2012
Susține petentul că din aceasta suprafața i s-au oferit despăgubiri în echivalent pentru suprafața de 3700 mp, situată în ..97 conform Dispoziției nr. 3533/27.05.2004, emisă de Primarul Municipiului Tg. J., iar suprafața de 1002 mp, este înscrisă în certificatul de atestare.
Că, suprafața rămasa în discuție este de 300 mp și face parte din suprafața totala de 0,5000 ha ce se regăsește în actul de donație din 13.12.1918, declarația din 13.08.1971, dată de V. I. si registrul agricol din perioada 1958-1963 privind pe autorul său.
Consideră nelegală propunerea comisiei locale privind propunerea de invalidare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 300 mp și implicit hotărârea comisiei județene, de vreme ce deține acte de proprietate pe care le-a depus la comisia locală, inclusiv schița terenului (neregăsindu-se însă în dosarul nr. 1985/21.02.1991).
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.27 din H.G. nr. 890/2005, Legea 247/2005.
În dovedirea acțiunii petentul a depus la dosar adresa:_/03.05.2012, H.C.J nr. 4180/28.07.2006, adresele nr. 7889/03.04.2012, nr. 5966/11.03.2005 și nr._/22.05.2012, copia plicului de comunicare, anexa la hotărârea contestată cuprinzând poziția 34, cererea nr. 7889/24.02.2012, cererea nr._/05.04.2012, cererea nr._/10.05.2012, declarația autorului Vadvan I. I. ( bunic ), dispoziția nr. 4786/02.08/2001, contractul de întreținere privind suprafața de 831 mp, certificat de atestare a dreptului de proprietate, proces verbal de identificare a imobilului din 17.05.2005, memoriu tehnic din 09.02.2005, plan de încadrare in zonă, plan de amplasament nr. cadastral 6124, fișa corpului de proprietate, certificat nr.1104/20 iulie 2001, declarația nr._ din 05 iunie 1971.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză.
În raport de concluziile raportului de expertiză instanța a dispus emiterea unei adrese către intimata C. locală de fond funciar Tg. J. să comunice care este situația juridică a terenului identificat de expertul G. M. prin raportul de expertiză S1, S2, S4, S5, precum și dacă în rezerva comisiei se află teren liber pe care eventual să fie pus în posesie petentul V. I..
Răspunsul a fost comunicat prin adresa nr. 1985/30.01.2013, în sensul că parcelele S1 ( spațiu verde), S2 (parcare), S4 ( spațiu verde) și S5 ( parcare) fac parte din domeniul public al municipiului Tg. J., astfel cum rezultă din inventarul anexat. Se mai arată în răspuns că o parte din S1 și S2 se regăsește pe fostul amplasament al terenului expropriat în ..95 bis de la V. N. G. ( solicitat în baza Legii nr.10/2001 de moștenitorii Vătvan M. și Vătvan V.), iar o parte din S4 și S5 se regăsește pe fostul amplasament al terenului expropriat în ..99 de la V. I. I. ( solicitat în baza Legii nr.10 de moștenitorul V. S.). Că, pentru restul de suprafață, identificată pe fostul amplasament al terenului din .. 97, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantului prin Dispoziția nr. 3533/27.05.2004.
Prin sentința civilă nr. 845/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V. I. domiciliat în Tg-J., ..97, jud. Gorj, în contradictoriu cu intimațiele C. L. Tg-J. de fond funciar cu sediul în Tg-J., județul Gorj și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Tg-J., județul Gorj.
A fost anulată HCJ nr. 4180/28.07.2006 poziția 34 din anexă, cu referire la petent.
S-a dispus ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 300 mp teren să se facă prin acordarea de despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._/12.11.2005, adresată Primăriei Municipiului Tg. J., reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5000 mp situată în Tg. J., ..97, teren ce a aparținut tatălui său V. I..
Prin art.4 din H.C.J. nr. 4180/28.07.2006 a fost aprobată propunerea comisiei locale privind invalidarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 37,5356 ha, teren agricol corespunzător persoanelor înscrise în tabelul nominal anexă ce cuprinde un număr de 60 poziții. Potrivit anexei, depusă în copie la dosar ( fila 51), la poziția 34 se regăsește petentul cu suprafața de 0,5000 ha.
Petentul a înțeles să conteste această hotărâre doar pentru suprafața de 300 mp, arătând că pentru restul de suprafață i s-au oferi despăgubiri pentru 3700 mp, iar pentru 1002 mp deține certificat de atestare.
Instanța a apreciat că în lipsa altor acte doveditoare, Hotărârea Comisiei Județene nr. 4180/28.07.2006 a fost comunicată petentului la data de 03.05.2012, conform datei menționată pe plic, prin adresa nr._ din 03.05.2012 ( fila 49), astfel că plângerea formulată de acesta a fost depusă la instanță în termenul legal de 30 de zile.
Expertul desemnat în cauză, după ce a identificat terenul în litigiu a stabilit că terenul în litigiu în suprafață de 300 mp, face parte din suprafața de 5000 mp pentru care reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin cererea nr._/2005.
A concluzionat că, din actul intitulat ,,declarație”, datat 13 august 1971, reiese că, bunicul reclamantului, în baza actului de donație nr. 630/13.12.1918 a dobândit suprafața de teren de_ mp, la care s-a adăugat, prin cumpărare ( în baza actului de vânzare cumpărare nr.1144/13.11.1922) suprafața de 840 mp, iar din suprafața totală de_ mp a dat cu titlu de zestre fiului său, Vădavan I. I. ( autorul reclamantului V. I. I.), în anul 1949, suprafața de 5000 mp, situată în ..97, suprafață care include și terenul în litigiu de 300 mp.
Mai arată expertul că în registrul agricol din perioada 1959-1963, autorul reclamantului apare înscris cu suprafața de 0,25 ha în pct. Săliștea casei și cu suprafața de 0,02 ha în punctul Curte, suprafețe care ar putea include și terenul în litigiu de 300 mp.
Din Dispoziția înregistrată sub nr. 3533/27.05.2004, privind soluționarea notificării cu nr. 4786/02.08.2001, formulată în baza Legii nr.10/2001 de către V. I. I. rezultă că acestuia i s-a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 3700 mp, iar pentru suprafața de 1002 mp, acesta deține certificatul pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar, înregistrat sub nr._/17.05.2005 la Primăria Municipiului Tg. J. ( fila 20).
În aceste împrejurări apreciază instanța că petentul este îndreptățit la reconstituire pentru diferența de 300 mp, identificată de expert, însă aceasta nu poate fi reconstituită în natură petentului, întrucât așa cum reiese din inventarul depus în copie de intimata C. locală de fond funciar Tg. J. și HG nr. 973/09.09.2002, anexa 2, acesta face parte din domeniul public.
Prin precizarea formulată petentul a arătat că solicită să fie înscris pe anexa de despăgubiri.
Având în vedere că prin cerere reclamantul a solicitat anularea hotărârii comisiei județene doar cu privire la suprafața de 300 mp, că reconstituirea dreptului de proprietate nu mai este posibilă pe vechiul amplasament, terenul făcând parte din domeniul public, precum și poziția procesuală a petentului, în sensul că este de acord să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate prin acordare de despăgubiri, în baza art. 53 din L.18/1991, a fost admisă plângerea, anulată HCJ nr. 4180/28.07.2006 poziția 34 din anexă, cu referire la petent și a dispus ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 300 mp teren să se facă prin acordarea de despăgubiri.
Împotriva sentinței au declarat recurs petentul V. I. și intimata C. L. de F. funciar Tg-J..
Prin sentința civilă nr.1096/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins recursul petentului V. I. declarat împotriva sentinței civile nr.845/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ .
A admis recursul intimatei C. L. de fond funciar Tg-J. declarat împotriva aceleiași sentințe.
A modificat sentința în sensul că a respins plângerea petentului formulată împotriva HCJ nr.4180/28.07.2006, poziția nr.34 din anexă cu referire la petent.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, petentul a fost prezent în ședința publică din 31.01.2013 când s-au depus actele de către reprezentantul recurentei și nu a solicitat un termen pentru a le observa, astfel că nu poate invoca propria-i culpă.
A rezultat din raportul de expertiză întocmit de expert că terenul în litigiu de 300 mp are destinația de parcare auto și spațiu verde, aspect recunoscut chiar și de către recurent, atât în cererea de recurs cât și prin cererea acestuia, aflată la fila 77 în dosarul instanței de fond.
Prin declarația de la fila 93, reclamantul a fost de acord și a solicitat să fie înscris pe anexa de despăgubiri, arătând că din discuțiile purtate cu comisia locală cunoaște că nu există teren liber în rezerva acesteia pe care să fie pus în posesie.
S-a reținut de către tribunal din adresa nr. 5966/11.03.2005 emisă de Primăria Municipiului Tg.J. către petent că acesta prin cererile nr.5964/2005 și nr. 5966/2005 a solicitat recalcularea suprafeței pentru care a fost despăgubit în baza Legii nr. 10/2001, fiind așadar nemulțumit că i s-au acordat despăgubiri doar pentru suprafața de 3700 mp.
Prin aceeași adresă i s-a comunicat recurentului că avea posibilitatea în cazul în care nu era de acord cu oferta de despăgubiri să atace Dispoziția 3533/27.05.2004 emisă de către primar în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Potrivit art.2 lit.i din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale sau ale administrației de stat.
Nu s-au produs dovezi că terenul de 300 mp în litigiu a fost solicitat în baza Legii nr. 10/2001 prin notificare, iar din adresa nr.5966/11.03.2005 aflată la fila 9 în dosarul instanței de fond, emisă de Primăria Municipiului Tg.J. a rezultat că în baza Legii nr. 10/2001 prin notificarea formulată s-a solicitat de către recurentul petent despăgubiri doar pentru suprafața de 3700 mp, iar prin decretul de expropriere nr. 151/1971 autorul petentului, V. I I. a fost expropriat cu suprafața de teren de 3700 mp.
S-a reținut însă că regimul juridic al terenului în litigiu este cel prevăzut de Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat în mod abuziv până în 1989, astfel că pentru acest teren recurentul petent trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente în temeiul art 312 Cpr.civ., s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul petent și s-a admis recursul declarat de C. L. de F. F. Tg.J., s-a modificat sentința în sensul respingerii plângerii petentului împotriva HCJ nr.4180/28.07.2006.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs V. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs arată că suprafața de teren de 300 mp nu a fost niciodată trecută în dosarul de expropriere prin Decret 151/1971, mai mult arată că prin prezentul Decret a fost expropriat 3700 mp așa cum reiese din toate documentele, pe care instanța nu le-a luat la cunoștință.
Arată că prin decizia 3533/27.05.2004 s-a primit despăgubiri pentru 3700 mp pe Legea 10/2001, instanța de judecată în mod greșit respingând recunoașterea dreptului de proprietate recunoscut prin Legea 18/1991, menționând că acest teren a intrat sub incidența Legii 10/2001 ca teren expropriat.
Mai arată că instanța a invocat în decizia 1096/23.04.2013 faptul că suprafața de 300 mp a fost despăgubită, ținând cont de recursul Primăriei, care nu a depus nici un act doveditor din care să reiese că terenul de 300mp a fost despăgubit și în ce bază, așa cum acesta a dovedit pentru cei 3700 mp.
Suprafața de 300 mp face parte din totalul de teren de 5000 mp ce se regăsesc în actul de donație din 13.12.1918 și declarația din 13.08.1971 unde V. I.(bunic) a lăsat 5000mp fiului său V. I. (tata) înainte de expropriere și construcția blocurilor, cât și registrul agricol 1958-1963 de care instanța nu a luat calcul.
Arată că, din documentele depuse de experți la dosar, hărți, planul de situație cu amplasamentul terenului, a rezultat clar delimitarea loturilor S1,S2,S3,S4,S5, prin liniile de despărțire între vecini, cât și prin capetele săgeților ce indică măsurătorile.
Recursul este inadmisibil.
Conform art. 137 alin.1 Cod proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, respectiv a criticilor formulate de recurent.
Potrivit dispozițiilor art.299 alin.1 Cod proc.civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Raportând dispozițiile legale mai sus menționate la situația dedusă judecății, instanța reține că prin decizia recurată, Tribunalul a soluționat în mod irevocabil recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 845/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Tg. J., și prin urmare este întemeiată excepția inadmisibilității, fiind inadmisibil a se declara recurs împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționat recursul, dispozițiile legale nepermițând un „recurs la recurs”.
Instituirea unei singure căi de atac – aceea a recursului – în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile privind materia fondului funciar, nu constituie o modalitate de îngrădire a dreptului de liber acces la justiție, legiuitorul putând dispune o simplificare a procedurilor și o reducere a numărului căilor de atac în cazul anumitor litigii.
Prin decizia civilă nr. 1/1999, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 125 al. (3) potrivit cărora „Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Pentru situații deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale astfel încât liberul acces la justiție să nu fie afectat.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe – între care și respectarea numărului căilor de atac și a termenelor în care pot fi exercitate.
Posibilitatea provocării unui control judicios al hotărârii judecătorești pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu, legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control efectiv al hotărârii judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil reglementate de C.E.D.O.
În consecință, având în vedere cele expuse mai sus, instanța urmează să respingă prezentul recurs, ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurent V. I., împotriva deciziei civile nr.1096/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. TG-J. DE F. F. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iunie 2013
Președinte, I. M. | Judecător, S. A. C. | Judecător, M. M. |
Grefier, G. D. L. |
25 Iunie 2013
Red.jud.S.A.C.
2ex/G.L.
J.F.E.M.S.
Jud.rec.M.T.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 8254/2013. Curtea de... | Strămutare. Decizia nr. 27/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
