Anulare act. Decizia nr. 8440/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8440/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 8440/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8440
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarata de recurentul reclamant S. D. împotriva deciziei civile nr. 186 din 17.04.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. prin M. Finanțelor P. București, C. L. al M. C. și M. C. prin P. și intimații intervenienți R. M., S. N. G., S. M. J., F. N. și F. M., având ca obiect anulare act .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant S. D. reprezentat de avocat A. S., intimații intervenienți R. M., F. N. și F. M. reprezentați de avocat F. C. și consilier juridic N. S. din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. C. pentru intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. București, lipsind intimații pârâți C. L. al M. C. și M. C. prin P. și intimații intervenienți S. N. G. și S. M. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat F. C., pentru intimații intervenienți R. M., F. N. și F. M., a depus întâmpinări, comunicând câte un exemplar părților prezente care au solicitat acordarea unui termen în vederea observării.
Apărătorul intimaților intervenienți R. M., F. N. și F. M. nu s-a opus la amânarea cauzei pentru motivul invocat.
Instanța a respins cererile de amânare formulate apreciind că față de conținutul întâmpinării nu se impune acordarea unui termen, cu atât mai mult cu cât nu este obligatoriu, iar în recurs criticat un singur aspect .
La interpelarea instanței, apărătorul recurentului reclamant a precizat că nu este în măsură să depună certificatul de moștenitor ce se află în copie la filele 52-53 dosar apel, partea pe care o reprezintă fiind plecată din țară.
Avocat A. S., pentru recurentul reclamant S. D., a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelurilor precum și a cererilor de intervenție accesorie formulate în apel și menținerii dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea acțiunii față de pârâții S. R. prin M. Finanțelor P. București, C. L. al M. C., fără cheltuieli de judecată.
A susținut că în mod greșit instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, la dosar fiind depus certificatul de moștenitor emis în urma dezbaterii succesiunii autorului S. A., al cărui moștenitor este reclamantul.
A arătat că au fost depuse la dosar toate actele de stare civilă, certificatul de moștenitor și actul administrativ de schimbare a numelui care fac dovada calității reclamantului de moștenitor a donatoarei Semo V..
Consilier juridic N. S. din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. C. pentru intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. București a lăsat la aprecierea instanței dacă reclamantul are sau nu calitate procesuală activă.
Avocat C. F., pentru intimații intervenienți R. M., F. N. și F. M., a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
A susținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de procesuale active, acesta neculegând moștenirea nici pe calea retransmiterii și nici prin reprezentare.
De asemenea, reclamantul nu a înțeles să uzeze de legea specială, respectiv de procedura prealabilă prevăzută de Legea 10/2001 ori de prevederile Legii 247/2005.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.05.2010, sub nr._, reclamantul S. D. a chemat în judecată pe pârâții S. R. prin M. Finanțelor și C. L. al M. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 3157/28.04.1962 la notariatul de Stat Regional Oltenia, privind imobilul situat în C., .. 72, compus din teren și construcții.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1962 autoarea sa, Semo V., a fost obligată să dispună în mod gratuit de imobilul proprietatea sa, situat în C., .. 72, compus din teren și clădiri, sens în care s-a încheiat contractul de donație autentificat sub nr. 3157/28.04.1962, în favoarea Sfatului Popular al Orașului Reginal C..
Reclamantul a mai arătat că autoarea sa dobândise imobilul prin moștenire de la mama sa, Semo Safi, decedată la data de 12.01.1959 care, la rândul său, stăpânea imobilul în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 734 și transcris sub nr. 1349 la data de 17.02.1936 de Tibunalul D. Secția a III-a. Pe terenul respectiv se aflau două clădiri: o clădire mare, compusă din 10 camere de locuit, 5 bucătării, 4 holuri și pivniță cu mai multe încăperi, precum și o clădire mai mică, compusă din 4 camere de locuit, 3 bucătării și 2 magazii de scândură.
S-a mai arătat că o parte din imobilul de mai sus a trecut în proprietatea statului, conform Decretului nr. 221/1960, fiind dat în administrarea I.R.C.F.L. C. prin Decizia nr. 289/26.04.1961 și anume: 2 camere de locuit, 2 bucătării, 2 holuri și o pivniță, situate în clădirea cea mare.
Donatoarea Semo V. a decedat la data de 18.07.1982, având ultimul domiciliu în C., ., jud. D., singurul moștenitor legal al acesteia fiind tatăl reclamantului, S. A., în calitate de văr primar, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1198/1982 eliberat de Notariatul de Stat Județean D..
Consideră reclamantul că actul de donație încheiat în 1962 este o convenție nulă întrucât, potrivit disp. art. 966 Cod civil, lipsește cauza obligației asumate de proprietar ca element al voinței juridice, în cauză operând o nulitate absolută a contractului întrucât donatoarea a fost supusă unei presiuni psihice puternice din partea statului pentru a face acest act de liberalitate întrucât imobilul respectiv a scăpat naționalizării din 1948, precum și din cauza faptului că donatoarea era evreică.
A mai arătat reclamantul că din cauza presiunilor statului comunist asupra evreilor din România, tatăl său și-a schimbat numele evreiesc (S.) într-un românesc (S.).
De asemenea, reclamantul a mai arătat că donatoarea nu a avut niciodată intenția de a gratifica S. R. cu un imobil de o asemenea mărime și valoare și ea să locuiască într-o căsuță cu două camere, în altă parte a orașului, dobândită tot prin moștenire de la mama sa.
La data de 29.04.2011 numiții F. N. și F. M. au depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantul S. D., arătând că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 931/10.07.2007 au cumpărat de la C. Județean D.-DJPSD imobilul compus din 2 camere de locuit, pe lângă care au realizat niște anexe și încăperi, unele fiind consolidate, altele fiind edificate, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză depus la dosar.
La termenul de judecată din data de 16.12.2011 instanța a calificat cererea de intervenție voluntară principală ca fiind o cerere de intervenție formulată în interesul pârâtului, a admis în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului și a dispus introducerea în cauză a terților F. N. și F. M., în calitate de intervenienți în interesul pârâtului.
P. sentința civilă nr._/21.12.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesul pasive a Statului R. prin M. Finanțelor P. și a Consiliului L. al M. C..
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. D., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin P..
A fost respins cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de F. N. și F. M., ambii cu domiciliul în C., .. 74, jud. D..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 3157/28.04.1962.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reține următoarele:
La data de 28.04.1962, numita Semo V. a donat Sfatului Popular al Orașului Regional C., întregul teren al imobilului din C., .. 72, împreună cu o parte din cele două clădiri ce se află pe acest teren. Întregul imobil donat a fost dobândit de către donatoarea Semo V., prin moștenire, de la mama sa, Semo Sofi, decedată la data de 12.01.1959.
Donatoarea Semo V. a decedat la 18.07.1982, unicul său moștenitor fiind S. A., văr primar al defunctei, conform certificatului de moștenitor nr. 1198/1982. S. A. a fost tatăl reclamantului, astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._ și a decedat la data de 17.08.1991.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 C.proc. civ., exceptia lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin M. Finanțelor P. și a C. L. al M. C., invocată de instanță, din oficiu, instanța a admis-o, și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că sancțiunea lipsei cauzei este nulitatea absolută a contractului de donație, astfel cum rezultă disp. art. 948 pct. 4 C.civ., coroborat cu disp. art. 966 c.civ..
La analiza cauzei proxime, în cazul contractului de donație din 28.04.1962, trebuie însă avute în vedere și împrejurările contemporane efectuării donației.
Instanța a reținut astfel că actul de donație a fost încheiat de autoarea reclamantului, defuncta Semo V., după instaurarea puterii comuniste, ori, în cazurile de genul celui analizat, este de notorietate că statul comunist a comis abuzuri ce au adus atingere noțiunii constituționale de proprietate privată.
Faptul notoriu al lipsei intenției de gratificare în cadrul actelor de donație încheiate în perioada comunistă, în care statul era beneficiar, este confirmat astfel și de martorul O. V. N. care arată că a înțeles că imobilul casă și teren din .. 74 (fost 72), aparținuse unei persoane de origine iudaică ce fusese constrânsă cu mai mulți ani în urmă să-l cedeze statului, pentru a-și putea păstra locul de muncă.
Acest context faptic dă naștere unei prezumții simple de „preluare” a imobilului cu titlu nevalabil și care nu este concordant cu reglementarea generală în materie civilă în vigoare la acea dată, ca și în prezent, și anume dispozițiile Codului civil și nici cu constituția epocii.
Față de acestea, în contextul prevederilor legale ale momentului și în spiritul normei fundamentale și prevederilor internaționale care reglementau materia proprietății, instanța a conchis că actului de donație nr. 3157/28.04.1962 îi lipsește un element esențial care intră în componența cauzei actului juridic civil, neputând fi aplicat mecanismul care determină în forul interior personal, intenția de a gratifica statul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul M. C. prin P. și intervenienții F. N. și F. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâtul arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de intervenienți F. M. și F. N. și anume excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesual active, în condițiile în care reclamantul, până în anul 2010, nu a urmat niciuna din procedurile prevăzute de Legea nr.10/2001 și Legea nr. 247/2005, neefectuând niciun demers până în anul 2010, nejustificând interesul în promovarea prezentei acțiuni.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, reclamantul nu face dovada calității de moștenitor al donatoarei Sema V..
În mod greșit, prima instanță a reținut că imobilul din C., .. 74, fost 72, face parte din domeniul privat al Mun. C. și se află în administrarea RAADPFL.
Imobilele construcții situate la adresa menționată mai sus nu aparțin RAADPF, întrucât în 2007 au fost cumpărate de la C. Județean D. către familiile care anterior le deținuseră cu contract de închiriere.
Pârâtul apreciază că instanța trebuia să califice corect calitatea procesuală pasivă în raport de probele dosarului din care rezultă că terenul din C., ..74 nu aparține domeniul public sau privat al M. C., acest teren este distinct de cel indicat în contractul de donație și nici nu se identifică cu suprafața totală rezultă în urma măsurătorilor expertizei topografice.
Se mai arată că în cauză ar fi fost elocventă și utilă expertiza în specialitatea construcții care să stabilească cu excitate ce imobil a fost donat, care încăperi din cele două corpuri de clădire au fost donate și care au fost trecute în proprietatea statului și că depozițiile celor doi martori audiați în cauză nu sunt concludente în sprijinul aflării adevărului, întrucât nu cunosc aspecte percepute direct și din concluziile acestora nu se poate ajunge la o concluzie finală.
În apelul declarat de intervenienții F. N. și F. M., se reiterează motivele de apel formulate de pârâtul M. C., prin P..
În ședința publică din 13.06.2012, tribunalul a pus în discuție și a calificat calea de atac ca fiind apel față de evaluarea obiectului cererii.
În ședința publică din 21.11.2012 au fost depuse la dosarul cauzei două cereri de intervenție în interesul M. C. prin P., formulate de R. M. și S. N.-G. și S. M. J., toți domiciliați în imobilul situat în C., .. 74, jud. D..
P. cererile de intervenție accesorie formulate în cauză se arată că interesul în promovarea unor cereri de intervenție accesorie este dat de faptul că au cumpărat de la pârâtul M. C. prin P. apartamentele în care locuiesc și care fac obiectul prezentului litigiu.
În ambele cereri de intervenție accesorie s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii principale ca urmare a faptului că reclamantul nu a uzat de procedurile instituite de Legeanr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
În ședința publică din 05.12.2012 tribunalul a admis în principiu cererile de intervenție accesorie și a dispus conceptarea în cauză a lui R. M., S. N.-G. și S. M. J. în calitatede intervenienți.
În ședința publică din 10.04.2013 apelanții intervenienți F. N., F. M., și intervenienții accesorii S. N.-G. și S. M. J. au reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. D., dat fiind că acesta este succesor de gradul V și nu poate veni la moștenire nici prin retransmitere și nici prin reprezentare și excepția lipsei de interes a reclamantului, pentru că acesta nu a înțeles să uzeze de prevederile legilor speciale cu caracter reparatoriu.
P. decizia civilă nr. 186/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă în dosarul nr._, s-au admis apelurile.
S-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
S-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
S-au admis cererile de intervenție accesorii formulate de intervenienții în interesul M. C. prin P. R. M., S. N. G. și S. M. J..
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate cu privire la respingerea acțiunii față de pârâții S. R. prin M. Finanțelor P. și C. L. al M. C. ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea intervenienților accesorii R. M., S. N. G. și S. M. J. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantul trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) cât și între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
În speță, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul S. D., în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor P. și C. L. al M. C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 3157/28.04.1962 la Notariatul de Stat Regional Oltenia privind imobilul situat în C., .. 72 compus din teren și construcții.
În motivarea cererii, arată că proprietara imobilului descris anterior a fost numita Semo V., decedată la data de 18.07.1982 având ultim domiciliu în C., ., jud. D., singurul moștenitor legal al acesteia fiind tatăl reclamantului, S. A., în calitate de văr primar.
Calitatea de moștenitor a tatălui reclamantului, în calitate de văr primar, față de defuncta Semo V. rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1198/1982 din data de 23.07.1982 eliberat de Notariatul de Stat Județean D..
Cum reclamantul nu a precizat dacă vine la moștenirea defunctei Semo V. prin retransmitere sau prin reprezentare, tribunalul a analizat excepția lipsei calității procesuale active din perspectiva ambelor variante.
Astfel, în cazul în care, reclamantul apreciază că vine la moștenire prin retransmitere, excepția lipsei calității procesuale active invocată prin cererile de recurs, respectiv, intervenție accesorie a fost apreciată ca întemeiată, întrucât prin niciuna din probele administrate în cauză nu rezultă aspectul acceptării de către reclamant a moștenirii lăsate de autorul său, S. A., în apel fiind depusă numai Decizia nr. 749/30.09.1998 eliberată de Direcția de evidență a populației care atestă că reclamantul și-a schimbat numele din S. în S..
Dacă reclamantul apreciază că vine la moștenire prin reprezentare, excepția lipsei calității procesuale active a fost, de asemenea, întemeiată întrucât reclamantul este rudă colaterală de gradul 5, or potrivit disp. art. 665, 666 și 672 cod civil reprezentarea succesorală este admisă în privința descendenților copiilor defunctului și în privința descendenților din frați și surori. Întrucât reprezentarea derogă de la principiile devoluțiunii legale a moștenirii, dispozițiile care o prevăd sunt de strictă interpretare, nicio altă persoană neputând beneficia de ea.
Întrucât reclamantul este rudă de gradul 5 cu defuncta Semo V., nu poate veni la moștenirea acesteia prin reprezentare, fiind rudă de gradul 5, rudă în grad prohibit, întrucât legea conferă vocație succesorală numai până la gradul 4.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului s-a susținut că este nelegală soluția de admitere a excepției lipsei calității procesual active a reclamantului, deoarece la filele 52.53 din dosarul de apel este depus certificatul de moștenitor nr. 952 din 2 septembrie 1991 emis în urma dezbaterii succesiunii autorului S. A., al cărui moștenitor este reclamantul.
Recurentul a arătat că acest certificat de moștenitor și decizia civilă 2339/2004 a Curții de Apel C. au fost depuse în ședința publică de la 19.09.2012, purtând semnătura președintelui completului de judecată, iar ulterior reclamantul a făcut și dovada schimbării numelui de familie.
A susținut că a depus la dosar toate actele de stare civilă, certificatul de moștenitor și actul administrativ cu care dovedește calitatea sa de moștenitor al donatoarei.
Recursul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente.
Analizând criticile din recurs și actele depuse la dosar instanța constată că tribunalul a apreciat greșit că reclamantul nu își justifică calitatea procesuală activă, calitate care presupune existența unei identități între persona reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, așa încât în recurs se va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Pentru ca o persoană fizică să aibă dreptul de a culege moștenirea lăsată de o persoană fizică decedată trebuie să aibă atât capacitate succesorală, cât și vocație la moștenire, legea recunoscând rudelor defunctului, în anumite limite, vocație generală la succesiune.
Rudele în linie dreaptă ale defunctului au vocație succesorală în mod nelimitat, transmisiunea patrimoniului defunctului operând de drept din momentul deschiderii succesiunii, fără vreo manifestare de voință din partea succesibilului, potrivit art. 644, art. 688, art. 696, art. 899 cod civil - forma în vigoare la data deschiderii succesiunii autorului S. A. și autoarei acestuia, Semo V..
Cu toate acestea, transmisiunea patrimoniului succesoral nu are caracter definitiv și obligatoriu, așa cum rezultă din dispoz. art. 686 cod civil, succesibilul având dreptul de a alege între confirmarea titlului de moștenitor, ori acceptarea succesiunii sau desființarea acestui titlu prin neacceptarea succesiunii sau renunțarea la aceasta.
Dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de 6 luni de la data decesului autorului, acceptarea succesiunii fiind un act juridic irevocabil și indivizibil iar prin certificatul de moștenitor eliberat de notarul public se face dovada calității de moștenitor, potrivit art. 115 din Legea 36/1995.
În speță, tribunalul a apreciat că reclamantul nu are calitate procesual activă deoarece nu a făcut dovada calității sale de moștenitor, în raport cu succesiunea tatălui său, autorul S. A. și pentru că este rudă de gradul 5 cu autoarea Semo V. și nu poate veni la moștenirea acesteia prin reprezentare.
La filele 52,53 din dosarul instanței de apel reclamantul a depus certificatul de moștenitor nr. 952 din 2 septembrie 1991 din cuprinsul căruia rezultă că la data de 17 august 1991 a decedat S. A., singurul moștenitor al acestuia fiind reclamantul S. D. ( actual Schranger D.) .
Transmiterea succesiunii autoarei Semo V. până la tatăl reclamantului, autorul S. A., nu a fost contestată în dosar, tribunalul reținând că s-a făcut dovada calității acestuia de moștenitor, fiind depus certificatul de moștenitor 1198 din 23.07.1982, însă a apreciat greșit că reclamantul nu a acceptat succesiunea tatălui său, ignorând astfel actele depuse la dosar.
Cum reclamantul a dovedit cu certificat de moștenitor că în termenul de opțiune succesorală a acceptat succesiunea lui S. A., această calitate îi dă dreptul de a promova în justiție acțiunea cu caracter patrimonial, în calitate de moștenitor.
Concluzionând că reclamantul nu poate veni la moștenirea autoarei Semo V. prin reprezentare întrucât este rudă de gradul 5 cu aceasta, tribunalul a interpretat greșit prevederile art. 664 și urm cod civil.
Astfel, succesiunile se deschid, potrivit art. 651 cod civil, la decesul autorului și regulile venirii la succesiune prevăzute de art. 659 cod civil se aplică fiecărei succesiuni în parte, în raport de data deschiderii acesteia.
P. urmare, drepturile succesorale ale reclamantului se raportează la autorul său direct, adică la S. A., și la masa bunurilor existente în patrimoniul acestuia, iar nu la autoarea autorului său, Semo V., fiind nelegal a se analiza eventualul drept de reprezentare al reclamantului față de această autoare.
La decesul autoarei Semo V., era în viață una din rudele sale de grad patru, S. A., care a dobândit potrivit certificatului de moștenitor 1198/1982 toate bunurile prezente sau viitoare ale autoarei.
În anul 1991, când S. adrian a decedat, acesta a transmis descendentului său, reclamantul, bunurile culese din succesiunea autoarei Semo V., ca efect al confuziunii patrimoniului celor doi autori care a operat la data când s-a deschis succesiunea numitei Semo V..
În cauză nu poate fi vorba despre reprezentare succesorală, deoarece această instituție are efectul de a pune pe reprezentanți în locul, în gradul și în drepturile reprezentantului, ceea ce nu este cazul în speță, fiecare dintre succesiunile lui Semo V. și S. A. fiind deschise la decesul acestora și fiind deferite legal, rudelor în gradul permis de cele, aflate în viață la decesul autorilor.
Așadar, în cauză s-a făcut dovada că S. A. a fost moștenitorul legal al autoarei Semo V. iar reclamantul este moștenitorul legal al lui S. A., acesată calitate conferindu-i dreptul de a pretinde aceleași drepturi care au fost în patrimoniul autorului său, inclusiv dreptul de a cere constatarea nulității contractului de donație încheiat în anul 1962.
D. fiind faptul că dispozițiile codului civil privind transmisiunea succesorală și dovada calității de moștenitor au fost greșit aplicate de tribunal, este incident motivul de nelegalitate a deciziei din apel prev. de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Deși acest motiv de nelegalitate atrage modificarea deciziei din apel, se constată că sunt deopotrivă incidente prev. art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, deoarece, admițând excepția lipie calității procesual active a reclamantului, tribunalul nu a judecat cauza pe fond, astfel că se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare., urmând ca tribunalul să soluționeze apelurile, punând în discuție celelalte excepții și aspecte de fond invocate de părți prin m motivele de apel și cererea de intervenție formulată direct în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat recurentul reclamant S. D. împotriva deciziei civile nr. 186 din 17.04.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. prin M. Finanțelor P. București, C. L. al M. C. și M. C. prin P. și intimații intervenienți R. M., S. N. G., S. M. J., F. N. și F. M..
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor formulate de apelantul pârât M. C. prin P., și de către apelanții intervenienți F. N. și F. M. împotriva sentinței civile nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Septembrie 2013.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red./tehnored. GI
3ex/30.09.2013
jud.apel R.S.G., I.G.P.
Jud.fond: A.U.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 8468/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
