Curatelă. Decizia nr. 478/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 478/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 478
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă L. Z. V. împotriva deciziei civile nr. 122 din 30.05.2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. Fărcașele, L. A., Autoritate Tutelară fiind P. M. C., având ca obiect curatelă .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că intimata L. A. a depus precizări ce au fost înregistrate sub nr. 9647/03.03.2014 și că recurenta reclamantă a depus concluzii scrise ce au fost înregistrate sub nr._/05.03.2014 prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța constatând că în încheierea din data de 06.02.2014 s-a consemnat greșit că cererea de amânare, până la soluționarea dosarului având ca obiect punere sub interdicție, a fost formulată de L. Z. V., corect fiind că a fost formulată de L. A., a dispus rectificarea încheierii de la termenul anterior în sensul celor menționate mai sus.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului, punând în discuție și excepția tardivității invocării unui nou motiv de recurs formulat de recurenta reclamantă L. Z. V. și excepția lipsei calității procesuale active a soțului reclamantei, numitul L. F..
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea excepțiilor puse în discuție, iar pe fondul cauzei a pus concluzii de de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la 25 octombrie 2012 reclamanta Z. V. a solicitat instituirea curatelei speciale pentru numita L. A., arătând că este o persoană în vârstă de 80 ani, cu grave probleme de sănătate.
Prin încheierea civilă din data de 14.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanta Z. V., în contradictoriu cu pârâții L. A., P. Fărcașele, și autoritate tutelară P. M. C.,.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispoz. 164 N.C.C., persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va putea fi pusă sub interdicție judecătorească.
Instanța a apreciat că în cauză, în lipsa unei hotărâri judecătorești de punere sub interdicție a reclamantei L. A., nu poate institui curatelă în persoana reclamantei Z. V., persoană care solicită a-i reprezenta drepturile și obligațiile într-un dosar civil înregistrat pe rolul Judecătoriei C..
Întrucât cererea formulată de reclamantă nu se circumscrie în nici una din cazurile expres prevăzute de art.164N.C.C. și care impune instituirea curatelei așa cum este reglementată începând cu dispoz. art. 178 N.C.C. și următoarele, instanța a respins cererea reclamantei, care trebuie în prealabil să solicite instanței punerea sub interdicție a numitei L. A. și ulterior instituirea unei curatele speciale de care aceasta poate beneficia.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamanta Z. V., considerând-o netemeinică și nelegală, deoarece chiar dacă actualmente nu mai este căsătorită cu fiul pârâtei, conviețuiește împreună și cu soacra L. A., din anul 1983, iar între ei nu au existat discuții.
Prin decizia civilă nr. 122 din 30 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O. s-a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că instanța de fond în mod corect a apreciat că potrivit dispoz. art. 164 Noul Cod de procedură civilă, persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească.
În cauză s-a menționat prin întâmpinare că Z. V., a introdus la Judecătoria C. o cerere de punere sub interdicție a numitei L. A..
Cum în cauză nu există o hotărâre judecătorească de punere sub interdicție a intimatei L. A., tribunalul a apreciat că nu se poate institui curatela în persoana reclamantei Z. V., având în vedere și relațiile tensionate dintre cele două părți, precum și faptul că reclamanta este despărțită de fiul pârâtei de aproximativ 3 ani de zile conform anchetei sociale.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta L. Z. V..
În motivarea recursului s-a susținut că reclamanta a formulat și o cerere pentru punerea sub interdicție a pârâtei, că în dosarul 7229/207/_ s-a administrat proba cu expertiză din care rezultă că pârâta nu are discernământ. A arătat că pârâta e ținută cu forța în domiciliului fiului său, L. P., în . este divorțată doar formal de fiul pârâtei, L. Z. F. și că din februarie 2013 s-au recăsătorit. S-a făcut referire la situația familiei extinse a părților, la starea de sănătate a pârâtei și la modul în care aceasta este întreținută de familie,
La data de 21 octombrie 2013 pârâta L. A., prin tutore L. P., a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și arătând că prin sentința civilă 2681 din 3.09.2013 stată în dosarul 7229/207/_ al Judecătoriei C. s-a dispus punerea sa sub interdicție fiind numit tutore fiul său, L. P..
La data de 16 ianuarie 2014 recurenta reclamantă și L. Z. F. au formulat o cerere prin care s-a solicitat conexarea dosarului de față cu cel având ca obiect punerea sub interdicție. S-a expus din nou situația familiei părților, inclusiv sub aspect patrimonial și al stării de sănătate.
O cerere cu conținut asemănător a fost formulată de aceleași persoane și la 3 februarie 2014. și la 5 martie 2014.
La data de 30 ianuarie 2014 recurenta reclamantă a formulat un nou motiv de recurs, arătând că la dosarul primei instanțe a fost depusă o cerere de intervenție de către L. Z. F., asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat.
Instanța constată că potrivit art. 302 alin. 1 lit. c) cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază recursul. Motivele de recurs trebuie formulate în termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei din apel, termen prevăzut de art. 301 cod procedură civilă.
Potrivit art. 103 cod procedură civilă depășirea termenului imperativ în care partea este obligată să formuleze o anumită cerere atrage decăderea din termen.
Așadar, motivele de recurs formulate suplimentar, după împlinirea termenului de declarare și motivare a recursului nu mai pot fi analizate, recurenta fiind decăzută din dreptul de a dezvolta motivele de recurs prin noi critici.
Critica vizând nepronunțarea primei instanțe asupra unei cereri de intervenție formulată de o altă persoană nu constituie un motiv de nulitate de ordine publică, care să poată fi ridicat la orice dată și de orice persoană, deoarece soluționarea unei anumite cereri vizează doar interesul titularului dreptului, iar nu un interes general.
Ca urmare, instanța de recurs nu va analiza critica suplimentară formulată tardiv de recurentă, la data de 30 ianuarie 2014.
De asemenea, instanța nu poate avea în vedere cererile formulate de L. Z. F., acesta neavând calitatea de parte în recurs. Recursul fiind o cale de atac ce pune în discuție hotărârea pronunțată de instanța de apel, sunt părți în recurs doar cei care au avut calitatea de parte și în apel. Ori, în situația în care L. Z. F. nu a formulat cerere de completare a sentinței primei instanțe, solicitând ca această instanță să se pronunțe și asupra cererii sale de intervenție, formulată la 13.11.2012 și nu a fost parte în apel, nu poate fi parte nici în recurs și nu are calitatea de a sesiza instanța.
Au fost astfel analizate, la termenele de judecată, cererile formulate de L. Z. V..
Recursul formulat de reclamantă va fi respins, pentru următoarele considerente.
Art. 178 cod civil reglementează situațiile în care instanța poate institui curatela. Primele două cazuri prevăzute de text se referă la persoana capabilă care din pricina bolii, a bătrâneții sau din alte motive nu poate personal să își administreze bunurile și nu i se poate numi un reprezentant sau un administrator ori nu poate, personal sau prin reprezentant să ia măsurile necesare în cazuri grabnice.
Art. 164 cod civil reglementează situația persoanei care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale din cauza alienației sau debilității mintale, stabilind că aceasta va fi pusă sub interdicție.
Ca efect al punerii sub interdicție, potrivit art. 170 cod civil, instanța numește un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicție, actele și faptele juridice aflate la îndemâna acestuia fiind reglementate expres de codul civil.
În speță, se constată că prin sentința civilă 2681 din 3 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, devenită irevocabilă la Curtea de Apel C., s-a dispus punerea sub interdicție a pârâtei L. A. și a fost numit ca tutore fiul acesteia, L. P..
Așa cum reglementează art. 169 alin. 1 cod civil, interdicția își produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii de punere sub interdicție, ceea ce presupune că și atribuțiile tutorelui legate de ocrotirea persoanei fără discernământ se exercită de la aceeași dată.
Prin urmare, dispozițiile art. 178 cod civil care reglementează cazurile în care se instituie curatela nu sunt aplicabile în speță cât timp ele se referă la persoana capabilă dar care nu poate, temporar, să își administreze bunurile, în timp ce pârâta L. A. nu este o persoană capabilă, ci una fără discernământ, față de care s-a luat măsura punerii sub interdicție, fiind pronunțată o hotărâre irevocabilă în acest sens.
În afara cazurilor prevăzute de acest text nu există nicio situație stabilită prin lege în care să se impună necesitatea numirii unui curator pentru o persoană fără discernământ, căreia i s-a numit legal un tutore iar acesta se află în exercițiul normal al mandatului său.
Situația pârâtei este la această dată diferită față de data când acțiunea a fost promovată, ea fiind declarată incapabilă și fiindu-i numit un tutore, ceea ce exclude posibilitatea numirii unui curator, indiferent care sunt relațiile de familie ale părților, starea lor materială, starea de boală, aceste aspecte fiind analizate în procesul având ca obiect punerea sub interdicție.
Nefiind incidente în speță dispozițiile art. 178 și urm. cod civil, dispoziții care au fost corect aplicate de instanțele anterioare, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă L. Z. V. împotriva deciziei civile nr. 122 din 30.05.2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. Fărcașele, L. A., Autoritate Tutelară fiind P. M. C.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red./tehnored. GI
2ex/11.03.2014
Jud. apel IBeșliu, S.O.
J.f. M.S.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 7350/2012.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
