Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2012/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2012/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-11-2012 în dosarul nr. 10730/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr._/2012
Ședința publică de la 09 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător I. M.
Judecător S. A. C.
Grefier G. D. L.
M. PUBLIC - reprezentat de V. N. procuror în cadrul Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP M., împotriva sentinței civile nr.173/07.09.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat P. G., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, iar prin serviciul registratură s-au depus concluzii scrise de către intimat P. G..
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, se constată recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Procuror V. N. din cadrul Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel C., reprezentând M. PUBLIC, solicită admiterea recursului, cu mențiunea că acțiunea nu este dovedită, arătând că, copii celor deportați au făcut dovada deportării prin foi matricole, adeverințe, iar în cauză susține nu s-a făcut această dovadă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr.173/07.09.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P..
A constatat că împotriva reclamantului au fost luate măsuri abuzive cu caracter politic în sensul prevederilor Legii nr. 221/2009, în perioada iunie 1951 - martie 1956.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul s-a adresat instanței solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în perioada iunie 1951- iulie 1956 a fost luată împotriva sa măsura stabilirii domiciliului obligatoriu în ., măsură cu caracter politic conform prevederilor Legii nr. 221/2009 .
În dovedire a depus înscrisuri, acte de stare civilă prin care se face dovada că este nepotul de fiică al lui B. I. și B. E., copii de la arhivele statului, declarații autentificate ale martorilor și a solicitat audierea martorului P. E. .
La solicitarea instanței CNSAS a transmis în copie dosarul din fondul penal nr. F.P._/București privind pe E. și I. B. .
Din probele administrate tribunalul reține că la data de 18.06.1951 numiții B. I. și B. E., bunicii reclamantului conform actelor de stare civilă și filiație, au fost dislocați din comuna Bâlvănești, ., conform deciziei nr. 200/1951 (fila 58 și 70 dosar) stabilindu-li-se domiciliu obligatoriu în ., restricție ce a fost ridicată prin Decizia nr. 6200/20.12.1955 (fila 72) pusă în aplicare la 14.03.1956 (filele 59, 60,61) .
Deși în înscrisurile depuse nu apare numele reclamantului, acesta a făcut dovada faptului că, minor fiind și aflat la data dislocării la domiciliul bunicilor săi a fost ridicat împreună cu aceștia, faptul reieșind din declarația martorului audiat în instanță dar și din declarațiile extrajudiciare autentificate, anexate .
Astfel, din declarațiile martorilor B. A., B. D. și P. E. reiese atât faptul că reclamantul a fost ridicat împreună cu bunicii săi de la domiciliul acestora cât și că, a locuit împreună cu aceștia în . ridicarea restricțiilor de domiciliu, martorul P. E. fiind și el strămutat în aceeași zonă și în aceeași perioadă .
Este de subliniat și faptul că pe toată perioada strămutării reclamantul a fost minor sub 14 ani, deci lipsit de capacitate de exercițiu, așa încât nici în fapt, nici juridic nu ar fi putut să se opună măsurilor luate împotriva sa .
Cum măsura luată de autorități împotriva bunicilor reclamantului constituie, conform art. 3, lit. e din Legea nr. 221, de drept, măsură administrativă cu caracter politic și cum din probele administrate reiese că reclamantul (care avea la momentul dislocării aproape 8 ani) a suportat în perioada iunie 1951- martie 1956 aceleași măsuri restrictive ca și bunicii săi, pe care a fost obligat să-i însoțească, instanța apreciază că cererea reclamantului este întemeiată .
În consecință în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 tribunalul a admis acțiunea și a constatat că împotriva reclamantului P. G., fiul lui G. și F., născut la 18.08.1943 în ., CNP_ au fost luate măsuri abuzive cu caracter politic în sensul prevederilor Legii nr. 221/2009, în perioada iunie 1951 - martie 1956.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că în mod nelegal, instanța de fond a constatat că împotriva reclamantului P. G. au fost luate măsuri abuzive cu caracter politic în perioada iunie 1951-martie 1965, întrucât dispozițiile art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009 sunt condiționate de realizarea scopurilor reglementate de art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999, ceea ce nu este cazul în speță, iar aceste prevederi se aplică în mod corespunzător art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009.
Mai arată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, având în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada realizării scopurilor reglementate de art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999, așa cum se prevede în cuprinsul dispozițiilor art.1 alin.3 și art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009.
În drept a invocat dispozițiile art.299 Cod procedură civilă și art.304 1 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ ,a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Instanța de fond s-a pronunțat asupra caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva reclamantului, soluția fiind rezultatul interpretării greșite a dispozițiilor legale incidente pe acest aspect - art. 4 alin. 2 coroborat cu art.1 alin.3 din Legea nr. 221/2009.
Art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, permite, într-adevăr, persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, să solicite, de asemenea, instanței de judecată constatarea caracterului politic al acestora, sens în care prevede că art. 1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Conform art. 1 alin. 3, "constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999."
Scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999 sunt:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) militarea pentru democrație și pluralism politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau de opinie politică, de avere ori de origine socială.
Rezultă că, în interpretarea corectă a dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic măsura aplicată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru fapte prin a căror săvârșire s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999.
P. cererea de chemare în judecată, reclamantul a pretins că a fost supus măsurii administrative a dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu în B. ,în perioada 06._ și drept urmare să se constate caracterul politic al acesteia dar fără a invoca și săvârșirea unor fapte constând în acțiuni sau inacțiuni de oponență la regimul politic al vremii, și pentru care i s-a aplicat o sancțiune administrativă, așa cum impune art. 2 lit. e din O.U.G. nr. 214/1999 la care face trimitere art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
Curtea constată însă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la reclamant deoarece această măsură nu l-a vizat ci a fost luată față bunicii materni respectiv B. I. și B. E..
În aceste condiții, nefiind întrunite exigențele art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, în mod greșit instanța de fond a concluzionat că reclamantul a fost supus unor măsuri administrative cu caracter politic.
Pe de altă parte,Curtea constată că nici nu s-au administrat dovezi din care să rezulte indubitabil că reclamantul a avut domiciliul obligatoriu în . împreună cu bunicii B. I. și B. E..
Conform mențiunilor din înscrisurile existente la dosar respectiv tabelul nominal cu dislocații reîntorși în comunele din raionul T. S.,procesul verbal încheiat la data de 18 iunie 1951 cu ocazia dislocării,procesul verbal încheiat la data de 13 septembrie 1951,extrasul după decizia nr.6200,documentele din dosarul de anchetă ,rezultă că au fost dislocați doar B. I. și B. E. ,primul decedând în localitatea P. iar B. E. s-a reîntors în . de 21 03 1956.
Din probatoriul administrat în cauză nu reiese că intimatul reclamant,minor fiind, a fost încredințat bunicilor astfel încât să se poată prezuma că a fost deportat împreună cu aceștia și că astfel măsura ,indirect,l-a vizat și pe el.
Din contră,din adresa nr.1998/23 08 2012 emisă de Primăria comunei Bâlvănești (fila 86,dosar fond) rezultă că în perioada 1951-1956,în registrul agricol este menționat la fila nr.53,ca fiind inclus în familia tatălui său, P. G., iar bunicii B. I. și B. E. sunt menționați la fila 89.
În ceea ce privește declarațiile martorilor,Curtea va avea în vedere doar declarația martorului P. E. care a fost audiat nemijlocit de instanță ,celelalte fiind declarații extrajudiciare,fără valoare probatorie.
Dar relatările acestui martor ,care nici nu s-a aflat în același ., au caracter general ,iar unele aspecte nu sunt descrise corect ceea ce conduce la concluzia că datorită vârstei pe care a avut-o la momentul respectiv, de 13 ani ,și a duratei mari de timp care a trecut, nu se poate concluziona că este în măsură să descrie exact situația de fapt.
Curtea constată că acest martor face vorbire despre un copil de 7-8 ani dar căruia nu-i cunoaște numele iar când face vorbire despre întoarcerea bunicilor reclamantului în . a avut loc ,,mai devreme cu o lună” decât a familiei sale care a avut loc în noiembrie 1955 deși din înscrisurile depuse la dosar rezultă clar că s-a aprobat întoarcerea la data de 21 martie 1956 și că s-a întors doar B. E. ,B. I. decedând la data de 06 septembrie 1955,în .> Curtea apreciază că pentru a combate concluziile care reies din înscrisurile existente la dosar, intimatul reclamant avea posibilitatea să depună un înscris emis de o instituție din . să reiasă în mod cert că a avut domiciliul în această comună împreună cu bunicii săi ,de ex. foaia matricolă emisă de școala din comună din care să rezulte măcar că în perioada 1951-1956 a frecventat cursurile școlii având în vedere că era în vârstă de 8 ani.
Față de aceste considerente,Curtea urmează ca în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă,să admită recursul,să modifice sentința în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP M., împotriva sentinței civile nr.173/07.09.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat P. G., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Noiembrie 2012.
Președinte, M. M. | Judecător, I. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.M.M./05 12 2012.
3ex/G.L.
J.F.S.C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 93/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Servitute. Decizia nr. 2012/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
