Servitute. Decizia nr. 2012/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2012/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-11-2012 în dosarul nr. 10770/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr._/2012
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C.
Judecător: P. P.
Judecător: M. P.
Grefier. M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de F. F., împotriva deciziei nr. 8590 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații S. V. G., G. V.- primarul comunei Bengești C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul S. V. G., lipsind contestatorul F. F. și intimatul G. V.- P. C. Bengești C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că prin serviciul registratură, contestatorul a depus note scrise și un set de înscrisuri, după care,
Intimatul S. V. G. depune, în ședința publică, concluzii scrise și sentințele nr.1016/02.07.2012 și nr.1534/31.10.2012, pronunțate de Judecătoria Novaci, în dosarele nr._ și, respectiv,_, arătând, totodată că nu are cereri de formulat.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Intimatul S. V. G. solicită respingerea contestației în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința civilă nr.1468 din data de 01.noiembrie 2010 a Judecătoriei Novaci jud.Gorj a fost admisă în parte acțiunea civilă pentru obligație de a face formulată de reclamantul F. F., fiind obligat pârâtul S. V. G. să desființeze pomii ce nu respectă distanța legală față de linia de hotar, fiind respinsă acțiunea față de pârâtul G. V..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată în cauză, fiind obligat reclamantul F. F. să desființeze pomii ce nu respectă distanța legală față de linia de hotar, și să lase pârâtului în deplină proprietate și posesie terenul ocupat individualizat în schița anexă la raportul de expertiză. A fost obligat reclamantul să demoleze zidul anexei edificat pe terenul pârâtului, iar în caz de refuz, a fost autorizat acesta să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtului. Totodată, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor, 1,2,3,4,6,7,8,9,10 și 11, stabilit prin schița anexă la raportul de expertiză, fiind respins capătul de cerere privind desființarea servituții de vedere.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul F. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că expertul nu a luat în seamă semele de hotar dintre proprietăți, actele de proprietate ale reclamantului, titlul de proprietate, procesul-verbal de punere în posesie, că nu i s-a acordat termen pentru a studia și formula obiecțiuni la raportul de expertiză, că pârâtul i-a ocupat din teren și a plantat pomi, iar stâlpii din punctele 9 și 10, nu au fost plantați pentru delimitarea terenului ci pentru protejarea pomilor de vânturi.
Prin Decizia civilă nr. 71 din data de 21 februarie 2011, Tribunalul Gorj a admis apelul declarat, cauza fiind trimisă în rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că prin precizarea la acțiune depusă înainte de primul termen de judecată, se observă că reclamantul F. F. a chemat în judecată și alte persoane decât pârâtul S. G., însă instanța a nu a conceput și citat aceste persoane, și nici nu a soluționat cererea reclamantului față de ele, că raportul de expertiză întocmit de expertul N. P. a fost depus la 26.110.2010, iar cauza a fost luată în pronunțare la 01.ll.2010, dată la care reclamantul era în termen de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză, iar prin soluționarea cauzei fără verificarea acestui raport, instanța a pronunțat o soluție greșită, fără stabilirea stării de fapt reale.
Prin sentința civilă nr. 1575 din 12.10.2011 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ * a fost respinsă acțiunea reclamantului F. F., domiciliat în com.Bengești-C., ., împotriva pârâților: S. V.G. domiciliat în com. Bengești-C., ., și G. V., în calitate de primar al ..Gorj, pentru grănițuire, revendicare și obligația de a face.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul pârât reconvențional S. V.G., obligă pârâtul reclamant reconvențional F. F., să construiască un zid de cărămidă pe o lungime de 3,80 m, conform înțelegerii părților .
A fost dat în debit pârâtul S. G. cu suma de 250 lei, onorariu expert neachitat și au fost compensate cheltuielile de judecată.
S-a reținut de instanța de fond că prin întâmpinarea depusă la dosar (f.13), reclamantul F. F. a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a lui S. N., S. G., S. E., S. V. și S. M., toți domiciliați în satul C., . lui S. I.V., autor care a încălcat dispozițiile sentinței civile nr.166, din data de 15 decembrie 1958, sentință însoțită de o tranzacție efectuată cu reclamantul, care a fost respectată până în anul 2003, când moștenitorii autorului au plantat un gard viu din arbori ulmi și salcâmi, nerespectând distanța de la mejdină.
Deși a formulat această precizare, printr-o altă precizare depusă în ședința publică din data de 31 ianuarie 2008, reclamantul F. F. și-a precizat acțiunea, în sensul că a înțeles să solicite instanței ca pârâtul S. G. să fie obligat să taie arborii înalți plantați pe linia despărțitoare a proprietăților, ulterior, pârâtul S. G. formulând cerere reconvențională împotriva reclamantului F. F..
Având în vedere precizările efectuate nu s-au mai introdus în cauză moștenitorii autorului S. I.V., reclamantul F. F., precizând acțiunea în sensul că, înțelege să se judece numai cu moștenitorul S. G..
Din datele raportului de expertiză, instanța a reținut că, terenurile care fac obiectul expertizei, identificate în prezența părților și măsurate la fața locului, sunt localizate în intravilanul satului C., de pe raza ..Gorj, terenul reclamantului F. F. a vând o suprafață de 4796 mp., iar terenul pârâtului S. G. o suprafață de 4716 mp;gardul viu la care face referire reclamantul este compus din arbuști cu înălțime de aproximativ 1,20-1,50 m., bine curățați și în marea lor majoritate uscați, neavând cum să producă pagube reclamantului, întrucât în zona respectivă, acesta are plantați pomi fructiferi cu mult mai înalți; pe limita dintre proprietăți se găsește un gard d e sârmă care pe alocuri este prins de gardul viu care nu încalcă linia de hotar nefiind necesară demolarea lui, ci numai curățirea periodică de vegetația uscată.
În ceea ce privește zidul construcției, s-a constatat că acesta este construit exact în mejdină, iar părțile au fost de acord că nu este cazul a fi demolată.
Referitor la servitutea de vedere menționează expertul A. G., aceasta este creată între punctele 23-24 din zidul construcției anexă și are lungimea de 3,80 m., reclamantul fiind de acord că ea există și că acest lucru va fi remediat prin construirea unui zid de cărămidă.
Cu privire la ocuparea terenului de către pârât, expertul G. A. arată că pe aliniamentul format de punctele 30, 31, 32, 33, 34, 11, se află un șanț de delimitare al celor două proprietăți și conform măsurătorilor din teren acesta reprezintă adevărata limită dintre proprietăți pe o lungime de 102,03 m., convenindu-se ca reclamantul să curețe pomii plantați în apropierea liniei de hotar pentru a nu împiedica pârâtul de a-și cultiva și întreține terenul, iar în finalul concluziilor expertul arată că atât reclamantul F. F., cât și pârâtul S. G. au plantat pomi fructiferi, fiecare în terenul său, situați la 30-40 cm. de linia de hotar, iar în situația în care nu se înțeleg, ambii ar trebui să-și taie pomii aflați în această situație.
Împotriva datelor raportului de expertiză, întocmit de expert G. A., menționate mai sus, a formulat obiecțiuni pârâtul S. G. în ședința publică din data de 29 iunie 2011, în sensul că, expertul nu a precizat dacă pe terenul pârâtului sunt fixați stompi pentru gard, iar în caz afirmativ să comunice numărul acestora și să precizeze dacă se impune demolarea lor, indicându-se la ce distanță de mejdină trebuie construit zidul pe terenul reclamantului, iar instanța a considerat obiecțiunile ca fiind întemeiate în raport de obiectivele dispuse astfel încât au fost admise și prin răspunsul la obiecțiuni, depus la data de 27.09.2011, expertul G. A. a precizat că șanțul este limita ce desparte cele două proprietăți, iar ștompii în număr de 12, plantați de reclamantul F. F. sunt pe proprietatea pârâtului S. G., și se impune scoaterea lor.
În ceea ce privește zidul ce trebuie construit, acesta a fost precizat în raportul de expertiză, mai puțin înălțimea care este de 2,10 m părțile convenind că acesta trebuie construit fără demolarea construcției anexe(f.39).
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate și susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea reclamantului F. F. pentru grănițuire, revendicare și obligația de a face este neîntemeiată, reținând că prin acțiunea introductivă reclamantul F. F. a solicitat obligarea pârâtului S. G. să desființeze pomii ce nu respectă distanța legală față de linia de hotar; ulterior își precizează acțiunea ca fiind o acțiune în revendicare, grănițuire și obligație de a face, iar cu ocazia dezbaterii cauzei în fond, reprezentantul reclamantului, d-ra av. L. M. solicită admiterea acțiunii numai sub aspectul obligației de a face.
Cu privire la acțiunea reclamantului F. F., instanța a constatat că acesta nu a făcut dovada ocupațiunii terenului de către pârâtul S. G., conform art.480 c.civ., din concluziile raportului de expertiză rezultând la pct.5(f.33) că, pe aliniamentul format de punctele 30, 31, 32, 33, 34, 11, se află un șanț de delimitare al celor două proprietăți, acest răspuns coroborându-se cu răspunsul de la obiectivul 6, în sensul că atât reclamantul F. F., dar și pârâtul S. G. au plantat pomi fructiferi, fiecare pe terenul său(f. 34).
Întrucât atât proprietatea reclamantului, dar și cea a pârâtului sunt delimitate printr-un șanț, pe o lungime de 102,03 m, instanța a respins atât capătul de acțiune privind revendicarea, dar și cel referitor la grănițuirea terenurilor.
Din datele raportului de expertiză rezultă și că ambele părți din litigiu au convenit, pe cale amiabilă, să curețe pomii plantați în apropierea limitei de hotar, gardul viu la care face referire reclamantul F. F. fiind compus din arbuști, cu înălțimea de aproximativ 1,20-1,50 m, bine curățați și în mare majoritate uscați, care nu pot produce pagube reclamantului.
Reținându-se aceste aspecte, s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite nici cerințele art.1073, 1077 c.civ., astfel încât s-a respins și capătul de acțiune referitor la obligația de a face.
Acțiunea a fost respinsă față de pârâtul G. V., reclamantul F. F. nefăcând nici o dovadă a susținerilor din acțiune.
Pentru aceleași considerente s-au respins capetele cererii reconvenționale privind grănițuirea și obligația de a face, nefiind îndeplinite cerințele art.584, 1073, 1077 c. civil.
În ceea ce privește demolarea zidului indicat la punctul 3 al cererii reconvenționale (f.23) cu ocazia efectuării expertizei atât reclamantul F. F., dar și pârâtul S. G., au convenit că acesta trebuie construit fără a se demola construcția anexă (f.39), astfel că cererea reconvențională a fost admisă numai cu privire la servitutea de vedere din datele expertizei coroborate cu planșele fotografice depuse la dosar, rezultând că pârâtul reclamant reconvențional nu a respectat distanța legală referitoare la zidul construcție anexă (f.44).
Împotriva sentinței au declarat apel apelantul reclamant pârât F. F. și apelantul pârât reclamant S. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Cu privire la motivele de apel formulate de apelantul reclamant pârât F. F.:
A fost criticată soluția primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate sub mai multe aspecte. Astfel, s-a arătat că înțelegea între el și S. G. așa cum a fost convenită prin tranzacția în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1664/15.12.1958 nu se referă și la gardul viu format din arbuști ( sânger, măceș, corn ) și arbori nefructiferi ( salcâmi, ulmi, salcie ) care o parte sunt curățați la o înălțime de 1,50 metri dar care prin natura lor chiar dacă sunt curățați, vegetația și rădăcinile aduc atingere folosirii normale a proprietății terenului său împiedicându-l pe apelant în efectuarea lucrărilor agricole motiv pentru care prima instanță trebuia să-l oblige pe pârâtul reclamant S. G. să desființeze acest gard viu.
Critica se referă și la nesoluționarea acțiunii privind grănițuirea proprietății părților și a capătului de cerere privind revendicarea sub acest aspect arătându-se că în continuarea S. G. îi ocupă o suprafață de teren care este cuprinsă în titlul de proprietate al apelantului pârât.
Cu privire la apelul formulat de S. V.G..
Critica apelantului se referă la greșita respingere a acțiunii principale formulată de reclamantul pârât F. F. dar și a cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant S. G..
Astfel, prima instanță trebuia să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și față de descrierea liniei de hotar așa cum a fost realizată de expertul A. G. trebuia să se pronunțe cu privire la obligarea reclamantului pârât să ridice cei 12 stâlpi de lemn aflați pe proprietatea sa, să observe că reclamantul pârât îi ocupă o porțiune de teren, de asemenea să desființeze plantațiile de pomi fructiferi care se află la o distanță mai mică de 2 metri de linia de hotar, să fie curățați sau tăiați pomii din apropierea șanțului pentru a-și putea lucra terenul, să fie obligat reclamantul pârât să construiască zidul de cărămidă pe proprietatea sa la 0,50 metri față de mejdină și să astupe fereastra de vedere înspre proprietatea sa.
Prin decizia civilă nr. 195/18.04.2012, dată în dosarul nr._ *, Tribunalul Gorj a admis apelurile declarate de apelantul reclamant F. F. și apelantul pârât S. G., împotriva sentinței civile nr. 1575 din 12.10.2011 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ *.
A schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea reclamantului F. F..
A obligat pe pârâtul S. G. să desființeze gardul viu până la gardul de sârmă dintre proprietățile părților și să desființeze pomii aflați la o distanță mai mică de 2 m. față de linia de hotar.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant S. G..
A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților ca fiind gardul de plasă existent care se continuă cu șanțul despărțitor dat de aliniamentul 30, 34-11 din raportul de expertiză întocmit de A. G..
A obligat pe reclamantul pârât F. F. să desființeze și el pomii aflați la o distanță mai mică de 2 m. față de linia de hotar.
A obligat pe reclamantul pârât F. F. să zidească fereastra la vedere de la anexă.
A obligat pe reclamantul pârât să ridice stâlpii de lemn plantați pe terenul pârâtului reclamant S. G. identificați de expertul A. G. pe aliniamentul 10-35-36-37 și să-i lase în deplină proprietate suprafața de 86 m/2 de teren identificată de expertul N. P..
A respins capătul de cerere privind demolarea zidului anexei.
A obligat pe F. F. să plătească apelantului S. G. 376 lei cheltuieli de judecată.
A dispus restituirea către apelantul S. G. de către Biroul de Expertize a sumei de 251,7 lei onorariu expertiză în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată cu care a fost investită instanța în primul ciclu procesual ( dosar nr._ ) F. F. a chemat în judecată pe S. G. pentru ca prin sentința ce se va pronunța acesta să fie obligat să desființeze un gard viu compus din salcâmi, ulmi, sângeri și alți arbori pe o lungime de circa 300 metri care îi umbrește proprietatea sa în punctul numit Săliște de casă din satul C. sub acest aspect invocându-se s.c. 1664/15.12.1958.
În motivarea cererii, s-a arătat că între proprietatea sa și proprietatea pârâtului există un gard de plasă de sârmă cu o înălțime de 1,50 metri gard ce se constituie linia de hotar dintre proprietățile părților.
La 31.01.2008 ( fila 20 dosar fond ) F. F. și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat ca S. G. să fie obligat să-și desființeze arborii înalți plantați la mai puțin de 2 metri de linia despărțitoare dintre proprietățile părților și să desființeze gardul viu aflat la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege.
În cauză a formulat cerere reconvențională și S. G. care a solicitat grănițuirea proprietăților dintre părți iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar reclamantul pârât F. F. să fie obligat să-li ridice ștompii de lemn plantați pe terenul pârâtului reclamant, să-i respecte dreptul de proprietate asupra fâșiei de teren pe care a ocupat-o din proprietatea sa, să desființeze arborii și arbuștii aflați lângă hotarul despărțitor al proprietății părților fără respectarea dispoziției legale, să fie obligat reclamantul pârât să demoleze zidul anexei construită fără autorizație de construcție, zid care depășește mejdina dintre cele două părți și care nu respectă linia de hotar iar în caz de refuz s-a solicitat ca pârâtul reclamant să efectueze lucrarea pe cheltuiala reclamantului pârât, să închidă o fereastră înspre proprietatea sa, să desființeze plantațiile de pomi aflați la o distanță mai mică de 2 metri față de linia de hotar.
Soluționând cauza în al doilea ciclu procesual, prima instanță a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvențional S. G. și l-a obligat pe reclamantul pârât F. F. să construiască un zid de cărămidă pe 3,80 m. conform înțelegerii părților și s-a respins în rest acțiunea și cererea reconvențională.
În cauză prima instanță a avut în vedere un raport de expertiză efectuat de expertul A. G. care a avut ca obiective dispune de către instanță: identificarea terenurilor pe baza actelor de proprietate, precum și sentința civilă 1664/1958, expertul trebuind să concluzioneze dacă gardul viu compus din arbori plantațio de pârât aduc atingere proprietății reclamantului pârât, să identifice gardul de sârmă existent între proprietăți care stabilește linia de hotar iar în caz afirmativ să stabilească inia de hotar dintre părți prin repere fixe, dacă este necesar ca să fie demolat gardul viu în funcție de linia de hotar să se stabilească dacă este cazul demolării zidului anexa ce depășește mejdina dintre părți, să identifice fereastra de la anexa și să se pronunțe cu privire la servitutea de vedere și de asemenea, să se pronunțe și cu privire la ocupațiunea terenului.
Analizând probele administrate în cauză în ambele cicluri procesuale ( în apel deși ambele părți au solicitat efectuarea unei noi expertize apelantul reclamant pârât F. F. nu a mai fost de acord cu plata onorariului expertului, motiv pentru care instanța i-a decăzut din probă pe părți și a trecut la soluționarea apelurilor pe baza probelor ce au fost deja administrate respectiv cele două expertize efectuate în cauză ) a reținut următoarea stare de fapt și de drept cu privire la fiecare capăt de cerere urmând a fi schimbată soluția primei instanțe după cum urmează:
Cu privire la desființarea gardului viu prins de gardul de sârmă dintre proprietățile părților și la desființarea pomilor aflați la o distanță mai mică de 2 metri față de linia de hotar:
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, de expertul A. G. s-a reținut că pe limita dintre proprietățile părților respectiv între punctele 25, 26, 27, 28, 29 pe limita dintre proprietățile se găsește un gard de sârmă ce desparte proprietățile părților care pe alocuri este prins într-un gard viu din diferite esențe ( fila 33 raport expertiză și anexa la raport ).
Prin sentința civilă nr.1664/1958 invocată în cauză de către ambele părți între părți a intervenit o tranzacție prin care părțile au convenit să desființeze arborii aflați la o distanță mai mică de 2 metri de mejdina ce desparte proprietatea reclamantului F. F. și a pârâtului S. V. ( autorul lui S. G. ) cu excepția pomilor fructiferi care vor rămâne în continuare număr stabilit la acea dată.
Din procesul verbal încheiat de Primăria comunei Bengești C. fila 75 dosar_ s-a reținut că proprietățile părților sunt despărțite de un gard de sârmă împletită, gard realizat de S. V.G. pe partea de nord a gospodăriei acestuia, iar pentru consolidarea și menținerea gardului din plasă de sârmă există crescuți arbori de diferite esențe care sunt tăiați la nivelul gardului la o înălțime de 1,50 metri, coroana este tăiată anual dar numai înspre proprietatea lui S. G., în partea de nord înspre gospodăria lui F. F. sunt necurățați.
Potrivit dispozițiilor art.609 cod civil, arborii ce se află în gardul comun sunt comuni ca și gardul și fiecare din ambii proprietari e în drept a cere să-i taie.
În raport de probele administrate în cauză, s-a reținut că gardul viu se află amplasat în gardul de plasă de sârmă motiv pentru care s-a admis acest capăt de cerere formulat de reclamantul pârât F. F. și l-a obligat pe pârâtul S. G. să desființeze gardul viu prins în gardul de sârmă dintre proprietățile părților.
Cu privire la plantațiile de pomi care se găsesc la o distanță mai mică de linia de hotar:
S-a solicitat de către reclamant ca de altfel și de pârât, să fie desființate plantațiile de pomi fructiferi care se află la o distanță mai mică de 2 metri de linia de hotar.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul N. P. ( fila182-183 dosar_ ), s-a reținut că atât reclamantul, cât și pârâtul au plantat pomi fructiferi sau au crescut lăstari naturali, acești pomi aflându-se la circa 30-40 cm. sau chiar pe limita de hotar, porțiunea fiind identificată de expertul N. P. prin punctele topografice 1-9 și sunt individualizați în anexa raportului de expertiză ( vezi anexa 1 fila 184 raport de expertiză întocmit de expert N. P. ).
Servitutea legală de a avea arbori la o distanță mai mică de 2 metri de limita gardului vecin constituie servitute continuă și aparentă. Ea poate fi dobândită prin titlu și prin prescripția de 30 de ani care se întemeiază pe o posesie continuă, netulburată, publică și neprecară.
Prin sentința civilă 1664/1958 invocată în cauză, încă din 15 decembrie 1958 părțile au convenit ca să fie scoși arborii și pomii fructiferi ce se află la o distanță mai mică de 2 metri de linia de hotar cu excepția pomilor fructiferi existenți la acea dată.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, dar și din planșele foto depuse la dosar rezultă că ambele părți fie au plantat pomi fructiferi la o distanță mai mică de linia de hotar (circa 30-40 cm.), fie aceștia au crescut natural.
Cum nici reclamantul și nici pârâtul nu au dovedit că a intervenit prescripția de 30 de ani cu privire la acești arbori, ambii experți reținând că aceștia există și fie au fost plantați de pârât fie au răsărit natural, instanța având în vedere și dispozițiile art.607 cod civil a admis atât capătul de cerere al reclamantului F. F., cât și capătul de cerere reconvențională formulată de S. G., să desființeze pomii fructiferi plantați la o distanță mai mică de 2 metri față de linia de hotar.
Cu privire la acțiunea în grănițuire atât reclamantul, cât și pârâtul prin cererile formulate în fața instanței au solicitat grănițuirea proprietății părților. Și sub acest aspect, sentința este nelegală fiind admis și acest capăt de cerere cu următoarea motivare:
Potrivit dispozițiilor art.584 cod civil, orice proprietar poate cerere obligarea vecinului său la grănițuirea proprietății învecinate cu a sa urmând ca cheltuielile să fie suportate deopotrivă de ambele părți.
Rezultă deci că grănițuirea reprezintă operațiune de delimitare prin semne exterioare a liniilor dintre proprietățile învecinate, o atare acțiune fiind admisibilă chiar dacă între proprietăți există hotare exterioare în cazul de față există un gard de plasă de sârmă și în continuare un șanț, ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească.
Din rapoartele de expertiză întocmite în cauză rezultă că pe o porțiune, proprietatea părților este delimitată deja de un gard de plasă de sârmă existent și necontestat de către părți și un șanț, astfel că linia de hotar este dată de gardul de sârmă existent și șanțul dintre cele două proprietăți pe aliniamentul 30, 31, 32, 33, 34, 11 așa cum a fost delimitată de expertul A. G. pe o lungime de aproximativ 102,3 metri .
Pe cale de consecință, a fost admisă și cererea privind grănițuirea, stabilind ca linie de hotar dintre proprietățile părților ca fiind gardul de plasă de sârmă existent care se continuă cu șanțul despărțitor dat de aliniamentul 30, 31, 32, 33, 34, 11 așa cum a fost identificată de expertul A. G..
S-a solicitat ca reclamantul pârât F. F. să fie obligat să zidească fereastra de vedere la anexa.
Sub acest aspect, ambele părți au fost de acord ca fereastra să fie zidită.
Potrivit dispozițiilor art.611 cod civil, unul dintre vecini nu poate face fără consimțământul celuilalt nici într-un chip fereastră sau deschidere într-un zid comun .
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul A. G. cu privire la servitutea de vedere acesta a identificat-o ca fiind între punctele 23-24 ( vezi anexa la raportul de expertiză ) are o lungime de 3,80 metri motiv pentru care se impune și admiterea acestui capăt de cerere fiind obligat reclamantul pârât să zidească fereastra de vedere de la anexa.
Prin cerere s-a solicitat de către pârâtul reclamant S. G. să demoleze zidul anexei construit fără autorizație și care depășește linia de hotar, iar în caz contrar să fie abilitat să execute el lucrarea pe cheltuiala reclamantului pârât.
Prin delimitarea liniei de hotar dintre părți există într-adevăr o anexă însă expertul A. G. concluzionează că în raport de linia de hotar anexa este construită exact pe mejdina dintre părți, astfel încât nu se impune demolarea zidului acestei anexe ci numai înfundarea ferestrei așa cum s-a arătat, motiv pentru care acest captă de cerere urmează să fie respins.
În ceea ce privește capătul de cerere în revendicare capăt de cerere formulat de pârâtul reclamant S. G. prin cererea reconvențională:
Din probele administrate în cauză respectiv prin raportul de expertiză întocmit de expertul N. P. filele 183-184 din raportul de expertiză expertul a avut în vedere actele de proprietate ale părților transpuse în teren rezultă că reclamantul pârât F. F. ocupă din terenul pârâtului reclamant S. G. o suprafață de 86 m.p. dată de aliniamentul 9,10, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32 și 9 marcat pe plan prin hașura neagră .
În porțiunea ocupată reclamantul a plantat pomi fructiferi care se află în mare parte așa cum s-a arătat pe terenul pârâtului reclamant.
Ambii experți au mai reținut că reclamantul pârât a plantat stâlpi de lemn, stâlpii fiind identificați de către expertul A. G. pe aliniamentul 10, 35, 36-37 .
Că prin acțiunea în grănițuire se solicită în afară de stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți și obligarea celeilalte părți să îi predea terenul, instanța având în vedere dispozițiile art.480 cod civil, a reținut că reclamantul pârât ocupă suprafața de 86 m.p., motiv pentru care l-a obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului reclamant S. G. și de asemenea, să își ridice ștenepii de lemn amplasați pe proprietatea acestuia.
Cu privire la criticile aduse cu privire la cheltuielile de judecată:
Analizând și aceste motive, s-a reținut că sunt întemeiate cu următoarea motivare:
În primă instanță, F. F. a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 428 lei reprezentând onorariul avocat, taxă de timbru, iar apelantul S. G. a efectuat cheltuieli de judecată după cum urmează: timbru judiciar și taxă de timbru 300 lei onorariul expert, onorariul avocat, 201 lei raport de expertiză, 251 lei raport de expertiză. S-a reținut așadar că în ceea ce privește taxele de timbru și onorariul avocat, acestea se compensează urmând să fie avute în vedere numai rapoartele de expertiză, contravaloarea lor fiind suportată de către S. G. și se ridică la suma de 752 lei.
Cu acțiunea în grănițuire profită ambelor părți, reclamantul pârât F. F. urmează să suporte jumătate dina ceste cheltuieli respectiv 376 lei. De asemenea, a fost admisă și cererea formulată de S. G. privind restituirea onorariului de 251 lei reprezentând ½ din expertiza în apel ce nu a mai fost efectuată.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs atât reclamantul F. F., cât și pârâtul S. V. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului său, reclamantul F. F. a arătat că pe rolul Judecătoriei Novaci există acțiuni în revendicare și anulare proces-verbal de punere în posesie nr. 3/09.03.2008 pe numele defunctului S. V..
A mai arătat că a fost prejudiciat de concluziile raportului de expertiză întocmit de expert N. P., și cum apelul său a fost admis în totalitate este îndreptățit la cheltuielile de judecată efectuate în toate fazele procesuale.
Susține de asemenea că șanțul format în urma lucrărilor agrotehnice nu este identic cu linia de hotar dintre cele două gospodării și solicită efectuarea unei noi expertize de specialitate care să identifice terenul conform titlului său de proprietate.
Motivându-și recursul, pârâtul S. V. G. a susținut că în mod eronat nu i s-au acordat toate cheltuielile de judecată efectuate în sumă de 1450 lei și obligat să desființeze un gard viu care nu există în fapt.
Prin decizia civilă nr. 8590 din 14 septembrie 2012, Curtea de Apel C. a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul F. F. și de pârâtul S. V. G. împotriva deciziei civile nr. 195/18.04.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Bengești C. – Instituția Primarului, având ca obiect servitute.
Pentru a pronunța această deciziei, Curtea a constatat următoarele:
Recurentul-reclamant invocă pentru început existența unor acțiuni în revendicare și anulare proces-verbal de punere în posesie nr. 3/09.03.2008, în favoarea moștenitorilor S. V., cauze ce ar influența în mod decisiv soluția din prezenta litigiu. Așa cum reiese din Sentința nr. 1088/27.08.2012, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, cauza având ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren situat pe raza satului C., a fost soluționată prin constatarea intervenirii instituției perimării, iar cealaltă acțiune în anularea procesului verbal nr. 3/09.03.2008, a fost respinsă prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, conform sentinței civile nr. 1016/02.07.2012 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr._ ,rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac a recursului.
Cu privire la suprafața de teren de 86 m2, cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză au relevat că acest teren este ocupat abuziv de recurent, afirmația că se regăsește în titlul său de proprietate, nefiind susținută de probe concludente.
Chiar dacă s-a susținut că șanțul s-a creat natural prin efectuarea de lucrări agrotehnice, acesta constituie o veritabilă linie de hotar, fiind situat pe aliniamentul despărțitor dintre cele două proprietăți.
Invocarea faptului că stâlpii de lemn au fost amplasați pentru protejarea pomilor fructiferi, nu-l poate exonera pe recurent de obligația legală de a-i ridica, deoarece s-a constatat prin expertizele efectuate că se află amplasați pe terenul pârâtului. S-a solicitat ca instanța să dispună reținerea cauzei spre rejudecare sau trimiterea la instanța de apel în vederea efectuării unei expertize tehnice care să aibă în vedere alte considerente ce privesc încălcarea dreptului de proprietate a altor persoane de către pârât.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în faza de apel, deși ambele părți au solicitat instanței încuviințarea efectuării unei noi expertize, recurentul a refuzat achitarea onorariului de expert, motiv pentru care a fost sancționat cu decăderea din probă.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, având în vedere că instanța de apel a admis atât acțiunea reclamantului, cât și cererea reconvențională, corect s-a procedat la compensarea acestora.
Recursul pârâtului-reclamant a fost, de asemenea, respins, pentru următoarele considerente:
Acesta consideră că se impune acordarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate în toate stadiile procesuale, cheltuieli pe care le cifrează la 1450 lei. Așa cum s-a arătat mai sus a fost admisă în parte cererea reconvențională, deci nu în totalitate, totodată fiind admisă și acțiunea reclamantului-pârât.
În această situație și ținând cont de modalitatea în care au fost admise cele două cereri, corect instanța de apel a considerat că se datorează în cuantumurile stabilite aceste cheltuieli de judecată.
Afirmațiile recurentului că eronat a fost obligat să desființeze gardul viu,gard ce susține că nu ar exista în realitate, este contrazisă de probele administrate în cauză, inclusiv prin constatările celor două rapoarte de expertiză efectuate la fața locului.
Cu privire la capătul de cerere ce vizează ridicarea stâlpilor de lemn și a pomilor fructiferi de către recurentul-reclamant, această cerere a fost admisă de către instanța de apel așa cum rezultă din decizia pronunțată de instanța de apel.
În consecință, având în vedere cele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 312 Cod proc. civ. să fie respinse recursurile ca nefondate, neexistând motive de casare sau modificare a deciziei pronunțată de Tribunalul Gorj.
Împotriva acestei decizii, la data de 18.09.2012, a formulat contestație în anulare F. F., susținând că, prin respingerea recursului și prin soluția pronunțată de tribunal îi este încălcat dreptul de proprietate.
Criticile formulate de contestator privesc și expertiza efectuată în cauză, contestatorul susținând că, nu au fost avute în vedere proprietățile învecinate și punctele de reper, așa cum s-a dispus prin decizia pronunțată de Tribunalul Gorj.
Contestația în anulare este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Calea extraordinară de atac a contestației în anulare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute în art. 317 Cod procedură civilă (necompetență sau vicii vizând procedura de citare) și art. 318 din același cod (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).
Prin urmare pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare, se poate ajunge la desființarea hotărârii atacate, pentru repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor legate de probele administrate și a stării de fapt care privește litigiul.
Astfel, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță, care s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de casare invocate prin motivele de recurs.
Or, în cauză contestatorul a solicitat anularea deciziei pronunțate în recurs pentru greșeli de fapt, respectiv aprecierea probelor cu privire la dreptul de proprietate al părților din litigiu și neluarea în considerare a punctelor de reper, stabilite prin hotărâre tribunalului, de către expert la stabilirea situației de fapt a proprietăților părților din litigiu.
Cum prin contestația în anulare s-a solicitat anularea decizie pronunțate în recurs, pentru că s-a stabilit o situație de fapt greșită prin aprecierea probelor administrate în cauză, care nu se încadrează în situațiile reglementate expres și limitativ în dispozițiile art. 317 și 318 din codul de procedură civilă Curtea, constată că este neîntemeiată contestația în anulare și o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de F. F., împotriva deciziei nr. 8590 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații S. V. G., G. V.- P. C. Bengești C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2012
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.C.
Tehnored.M.M.
2ex./16.11.2012.
j.r.I.M.
M.M.
S.C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2012/2012. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 19/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
