Evacuare. Decizia nr. 7748/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7748/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2012 în dosarul nr. 7748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7748
Ședința publică de la 02 Iulie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător A. M.
Judecător S. P.
Grefier F. I.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 25 iunie 2012, privind judecarea recursului declarat de reclamanta P. B. DE A. R. DE P.C. PR. N. V. D. împotriva deciziei nr.90/A din 23 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA S. M., O. S. TARNIȚA, M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN D.G.F.P. M., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 25 iunie 2012, au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. de A. la data de 19.09.2011 sub nr._, reclamanta P. B. de A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcți S. M. și O. S. Tarnița, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului O. S. Tarnița din imobilul situat în orașul B. de A., ..17, județul M..
În motivare, a arătat că, prin contractul de donație încheiat la data de 23 iunie 2010 și autentificat sub nr.1641/23.06.2010, Primăria B. de A. a donat Parohiei B. de A., imobilul situat în aceiași localitate pe ..17, compus din teren în suprafață totală de 1984 mp precum și construcțiile situate pe acesta, după cum urmează: construcție (C1) compusă din 5 birouri și hol, cu o suprafață utilă de 109,59 mp, o anexă (C2) compusă din trei magazii și 2 WC, cu o suprafață utilă de 55,94 mp, o anexă (C3) compusă dintr-o magazie, având o suprafață utilă de 29,73 mp.
S-a precizat că, imobilul dobândit în baza acestui contract de donație a făcut parte, anterior, din domeniul public al orașului B. de A., atestat prin HG nr. 963/1999 cu modificările și completările ulterioare iar prin Hotărârea nr.14/2009 a Consiliului Local B. de A., a fost trecut în domeniul privat al orașului și transmis cu titlul gratuit parohiei.
Ulterior, după perfectarea actului de donație, dreptul de proprietate al Parohiei B. de A. a fost intabulat la Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Drobeta Turnu Severin potrivit încheierii nr._/16.07.2010, iar de la data dobândirii de către reclamantă a imobilului și până în prezent a fost ocupat de O. S. Tarnița, care a refuzat să îl elibereze deși, reclamanta a făcut numeroase demersuri atât către pârâți cât și către forurile superioare ale acestora.
Reclamanta a menționat că, imobilul ocupat fără drept de O. S. Tarnița, a fost transmis cu titlul de donație de către Primăria B. de A., în vederea construirii unei biserici pentru locuitorii orașului. De asemenea, se precizează că, reclamanta a procedat la demararea formalităților legale în vederea întocmirii documentației necesare pentru demolarea construcțiilor existente pe acest teren și începerea lucrărilor de ridicare a noii biserici, astfel că, a fost obținut certificatul de urbanism nr. 21/12.05.2011 împreună cu toate avizele menționate în acest certificat și a fost întocmit proiectul de demolare a construcțiilor respective, care se află într-un stadiu avansat de degradare.
În dovedire au fost depuse la dosar copii după: contractul de donație autentificat sub nr.1641/23.06.2010, încheierea de Carte Funciară nr._/ 16. 07. 2010, extras de Carte Funciară din 15.07.2010, notificarea transmisă la data de 27.09.2010, extras dintr-un ziar din 16.05.2011, certificat urbanism nr.21/2011, avize și proiect demolare, plan de amplasament, M.O. nr.678 bis/12.09.2002, adeverința nr. 7443/23-11-2011 emisă de Primăria B. de A..
Pârâta Direcția S. M. în apărare a formulat în baza art. 64 C.proc.civ., cerere prin care a înțeles să invoce faptul că, imobilul din care se solicită evacuarea nu este domeniul privat la Direcției Silvice M. ci constituie domeniul public al statului reprezentat legale de M. Finanțelor, solicitând introducerea în cauză și a M. Finanțelor, depunând la dosar un set de acte (filele 52-74).
De asemenea, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamantă și reconvențional să se constate dreptul de proprietate al statului și dreptul de administrare al R.N.P. Romsilva - Direcția S. M. asupra imobilului Clădirea Ocolului S. B. de A.,situat în B. de A., . C. B.), nr.17 și anexei sale și să se constate nulitatea contractului de donație încheiat la data de 23 iunie 2010 asupra terenului pe care se află amplasată construcția, cu vecinii:N- domeniul public, S-domeniul public, V- . E- J. I..
La termenul de judecată din data de 15.11.2011, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor.
Pârâtul Ministerului Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă, întrucât între reclamantă și pârâți nu există raport juridic de locațiune.
Prin sentința civilă nr.19/17.01.2012 pronunțată de judecătoria B. de A., s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta P. B. de A., în contradictoriu cu pârâții R.N.P. Romsilva - Direcți S. M., O. S. Tarnița și M. Finanțelor, ca nefondată.
S-a respins cererea reconvențională formulată de Direcția S. M. ca nefondată.
S-a respins cererea de arătarea titularului dreptului ca nefondată.
S-au respins cererile de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta P. B. de A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcți S. M. și O. S. Tarnița, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului O. S. Tarnița din imobilul situat în orașul B. de A., ..17, județul M., imobil pe care susține că la dobândit prin contractul de donație.
Din probele administrate rezultă că intre părțile din proces nu s-a încheiat nici un contract de închiriere cu privire la bunurile imobile, astfel că reclamanta nu este îndrituită să solicite evacuarea pârâților din imobilele ce fac obiectul prezentei cauze. Daca s-ar dispune evacuarea, s-ar ajunge la o echivalență între doua instituții juridice diferite. Astfel, s-ar crea o echivalență între acțiunea în revendicare și acțiunea în evacuare, acțiuni total diferite, pentru că acțiunea în revendicare este o acțiune reală, imprescriptibilă, care se timbrează la valoarea bunurilor revendicate, fiind acțiunea prin care proprietarul neposesor solicită posesorului neproprietar restituirea bunului și apărând un drept real, în timp ce acțiunea în evacuare este o acțiune personală, prescriptibilă, pentru care se achită o taxă de timbru fixă, fiind acțiunea prin care se apără un drept de creanță.
Deci, acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți numită locatar folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumtibil în schimbul unei sume de bani numită chirie.
Aceste raporturi juridice au ca efect translațiunea folosinței unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândește drepturi reale asupra bunului având obligația restituirii acestuia.
Că, între reclamantă și pârâții din cererea de chemare în judecată, nu au existat raporturi de obligații derivate din locațiune.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicita constatarea unui drept de proprietate al statului și un drept de administrare al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva – Direcția S. M., precum și constatarea nulității absolute a contractului de donație încheiat la data de 23.06.2010.
În ceea ce privește, capătul de cerere privind constatarea unui drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă „ Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Din prevederile art.111 C.proc.civ. rezultă că, pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu se urmărească constatarea existentei sau inexistentei unei stări de fapt.
Având în vedere că pârâta are la îndemână o acțiune în realizare în cazul în care apreciază că i se aduce atingere vreunui drept real, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea existenței unui drept.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de donație, pe motiv că Primăria B. de Bramă nu ar deține terenul de la adresa ..17, instanța a reținut că, potrivit adeverinței nr. 7443/23.11.2011 imobilele – teren și construcții - situate în B. de A., nr.17, figurau înainte de numerotarea efectuată în anul 2002, în .. 9.
Or, la baza contractului de donație a fost invocată Hotărârea de Guvern nr.963, anexa 5, poziția 41,78 și 126 și certificatul de atestare a edificării construcției nr.3206/12.06.2009, hotărâre din care rezultă că, bunurile menționate în cererea de chemare în judecată se regăsesc în inventarul bunurilor care aparțin orașului B. de A., astfel că nu s-a făcut dovada motivului de nulitate invocat, din probele administrate rezultând că în inventatul bunurilor care aparțineau orașului B. de A. figurau și bunurile din cererea de chemare în judecată și pe cale de consecință, instanța a respins ca nefondat capătul de cerere privind nulitatea contractului de donație și pentru aceleași considerente a respins ca nefondată și cererea de arătarea titularului dreptului.
Împotriva susmenționatei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta P. B. de A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac formulate, apelanta reclamantă a invocat următoarele:
Greșit instanța de fond a reținut că, deși s-a făcut dovada proprietății asupra imobilului și a ocupării fără drept a acestuia de către pârâta O. S., cererea în evacuare nu poate fi primită deoarece nu există contract de închiriere, reclamanta având la îndemână acțiunea în revendicare iar nu cea în evacuare. Dreptul de abitație este tot un dezmembrământ al dreptului de proprietate ca și dreptul de uz sau uzufruct, iar în cazul locațiunii fără drept, proprietarul are la îndemână acțiunea în evacuare. Acțiunea în revendicare și acțiunea în evacuare sunt acțiuni petitorii și nu se exclud una pe cealaltă, ci se completează. Motivarea instanței de fond este total lipsită de temei legal. Față de acestea, a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se admită cererea și să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în T. V. nr.17.
Prin încheierea de ședință din 23.04.2012, calea de atac a fost recalificată din recurs în apel.
Tribunalul M., prin decizia nr.90/A din 23 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr._, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. B. de A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin contractul de donație încheiat la data de 23 iunie 2010 și autentificat sub nr. 1641/23.06.2010, Primăria B. de A. a donat Parohiei B. de A., imobilul situat în aceiași localitate pe ..17, compus din teren în suprafață totală de 1984 mp precum și construcțiile situate pe acesta, după cum urmează: construcție (C1) compusă din 5 birouri și hol, cu o suprafață utilă de 109,59 mp, o anexă (C2) compusă din trei magazii și 2 WC, cu o suprafață utilă de 55,94 mp, o anexă (C3) compusă dintr-o magazie, având o suprafață utilă de 29,73 m.p.,iar de la data dobândirii de către reclamantă a imobilului și până în prezent a fost ocupat de O. S. Tarnița, care a refuzat să îl elibereze deși, reclamanta a făcut numeroase demersuri atât către pârâți cât și către forurile superioare ale acestora.
Tribunalul a reținut că acțiunea în evacuare, este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.
Spre deosebire de acțiunea în evacuare, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acțiune reală, deci, prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Raporturi juridice locative au ca efect translațiunea folosinței unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândește drepturi reale asupra bunului, având obligația restituirii acestuia.
Cu alte cuvinte, raporturile juridice din materia locațiunii sunt raporturi de obligații.
În cauza de față, între reclamantă și pârât nu au existat raporturi de obligații derivate din locațiune, ci raporturi de drept real constând în exercitarea fără drept de către pârât a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantului și dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare.
Cum însă reclamanta a înțeles să utilizeze calea acțiunii în evacuare și nu pe cea în revendicare pusă la îndemâna sa, iar judecătorii nu pot schimba obiectul acțiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acesteia (art.129 alin. ultim Cod procedură civilă), tribunalul a apreciat că în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Susținerea apelantei în sensul că cele două acțiuni nu se exclud este contrazisă de cele arătate mai sus cu privire la raporturile obligaționale născute din transmiterea folosinței sau din exercitarea unei posesii fără drept.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitand desfiintarea deciziei de apel si a sentintei de fond, admiterea actiunii si, pe fond, obligarea intimatei de a evacua imobilul situat in B. de A., .. 17.
Se invedereaza ca terenul in suprafata de 1984 mp nu este ocupat de intimata, ci se afla in posesia reclamantei, fiind depozitate materiale de constructie pe el, singurul lucru aflat in posesia intimatei fiind dreptul de locatiune, iar motivarea celor doua instante potrivit careia actiunea in evacuare nu poate fi primita intrucat nu exista contract de locatiune este lipsita de temei legal.
Se arata ca indiferent de existenta unui contract de inchiriere, tot dreptul de locatiune este incalcat, prin actele depuse la dosar fiind dovedit dreptul de proprietate al recurentei asupra imobilului in litigiu.
Recurenta invedereaza ca actiunea formulata este imperios necesara intrucat autorizatiile de constructie si demolare vor expira, iar singurul preot din B. de A. nu are unde sa isi desfasoare activitatea.
In drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 C.Proc. CIv.
Recurenta solicita cheltuieli de judecata.
Intimata nu a formulat intampinare.
Analizand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, se constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea introductiva de instanta, reclamanta P. B. de A. a solicitat evacuarea intimatilor parati din imobilul situat in orasul B. de A., .. 17, jud. Mehedinti, fondandu-si dreptul de proprietate pe contractul de donatie autentificat sub. nr. 1641/23.06.2010 in privinta caruia parata a inteles sa solicite constatarea nulitatii absolute, cerere ce a fost respinsa de prima instanta si in privinta careia partea interesata nu a exercitat nicio cale de atac.
Prin sentinta pronuntata de prima instanta, mentinuta de instanta de apel, cererea a fost respinsa cu motivarea ca actiunea in evacuare este specifica raporturilor juridice de locatiune si, intrucat aceste raporturi nu au existat intre parti, dreptul de proprietate de care reclamanta se prevaleaza nu poate fi aparat pe aceasta cale, ci doar prin intermediul actiunii in revendicare de care insa nu a inteles sa uziteze.
Pe de alta parte, prin cererea reconventionala formulata, parata a solicitat constatarea unui drept de proprietate al statului si un drept de administrare al Regiei Nationale a Padurilor Romsilva-Directia S. Mehedinti, cerere de asemenea respinsa si neatacata pe calea apelului.
Solutionand in aceasta maniera cererea principala avand ca obiect evacuare, atat instanta de fond cat si instanta de apel au nesocotit dispozitiile art. 480 C.civ., dandu-le o interpretare eronata si care a permis concluzia netemeiniciei cererii fata de lipsa unui contract de locatiune incheiat intre parti.
In materia actiunii in evacuare nu se pune in discutie insusi dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosinta acestuia, folosinta pretins a fi incalcata de catre parati urmare a ocuparii fara titlu a imobilului.
Actiunea in evacuare este un instrument juridic aflat la indemana proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apararea folosintei bunului, ca dezmembramant al dreptului de proprietate.
Astfel, reclamanta nu a solicitat obligarea paratului sa recunoasca dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar evacuarea acestuia, dispozitiile art. 480 din vechiul cod civil constituind temei de drept inclusiv pentru actiunea in evacuare, ca mijloc procedural de valorificare a posesiei si predarea bunului in materialitatea sa.
A sustine ca reclamanta nu are la indemana decat calea actiunii in revendicare, in conditiile in care nu s-a cercetat daca parata detine vreun titlu care sa o indreptateasca la pretinsa ocupare a imobilului, iar cererea reconventionala a fost respinsa, contravine dispozitiilor legale sus mentionate, practicii si doctrinei in materie.
Aceste considerente impun, in temeiul art. 304 pct. 9 si 312 C.proc. Civ., admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului, desfiintarea in parte a sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta pentru solutionarea actiunii principale, urmand ca aceasta sa verifice, prin prisma dispozitiilor art. 480 C.civ., temeinicia cererii principale .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta P. B. DE A. R. DE P.C. PR. N. V. D. împotriva deciziei nr.90/A din 23 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA S. M., O. S. TARNIȚA, M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN D.G.F.P. M., având ca obiect evacuare.
Casează decizia, admite apelul declarat de apelanta reclamantă P. B. DE A. împotriva sentinței civile nr.19 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de B. de A. în dosarul nr._, desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță pentru soluționarea acțiunii.
Menține restul dispozițiilor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2012 .
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | Judecător, S. P. |
Grefier, F. I. |
09 Iulie 2012
Red.jud.R.M.
Tehn.3 ex./FI
Jud.fond – C.I.B.
Jud.apel –C.M., V.R.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Grăniţuire. Decizia nr. 9292/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
