Partaj judiciar. Decizia nr. 9380/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9380/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 9380/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9380
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta . ( R.) SA împotriva deciziei civile nr. 351/03.09.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți N. D. M., N. V. S. și intimata C. B. SA - S. C., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă . ( R.) SA, prin consilier juridic V. A. și intimații pârâți N. D. M., N. V. S., prin avocat A. G., lipsind intimata C. B. SA - S. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele: timbrarea recursului cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 235,36 lei, prin ordinul de plată nr._/09.10.2013 și timbru judiciar de 5 lei; întâmpinarea depusă la dosar de către intimații pârâți N. D. M., N. V. S., la data de 06.11.2013, după care;
Instanța a comunicat reprezentantului recurentei reclamante un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de către intimații pârâți N. D. M., N. V. S..
Consilier juridic V. A., pentru recurenta reclamantă . ( R.) SA, a arătat că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru observarea întâmpinării ce i-a fost comunicată în ședința publică de astăzi.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic V. A., pentru recurenta reclamantă . ( R.) SA, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei civile pronunțată de instanța de apel, iar pe fond admiterea acțiunii de partaj, apreciind că instanța a interpret greșit actul juridic dedus judecății și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Avocat A. G., pentru intimații pârâți N. D. M., N. V. S., a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință publică.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2354/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea, formulată de contestatoarea . (R.) SA (fostă Egnatia L. Romania I. SA), cu sediul în București, .. 90-92, sector 1, împotriva intimaților N. D.-M. și N. V.-S., domiciliați în Tg-J., ., ., jud. Gorj și C. B. SA – S. C., cu sediul în C., .-81, jud. C.
Prima instanță a reținut că între creditoare și . având calitatea de utilizator și N. D. M. în calitate de fidejusor s-a încheiat un contract de leasing financiar, iar pentru recuperarea creanței sale creditoarea s-a înscris la masa credală împotriva debitoarei utilizatoare cu suma de 16.379.776,15 lei creanță izvorâtă din contractul de leasing încheiat și că în urma contestației la tabelul preliminar creanța a fost redusă de la 16.379.776,15 lei la 2.783.013,20 lei conform s.c. nr.7659/2012 a Tribunalului București.
A mai reținut instanța că terenurile prin care s-a solicitat ieșirea din indiviziune reprezintă ipoteci de rangul I în contractele de credit încheiate de intimați cu C. B. S. C., fiind interzisă înstrăinarea în orice mod fără aprobarea prealabilă scrisă a băncii a terenurilor și atribuirea în favoarea unuia dintre cei doi soți în vederea îndestulării creanței sale.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat asupra altui obiect decât cel dedus judecății, întrucât a fost investită cu o acțiune de partaj bunuri comune și s-a pronunțat asupra unei contestații la executare.
Totodată instanța de fond nu a avut în vedere că debitorul N. D. M. a formulat contestație la executare fără a contesta caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, a recunoscut debitul restant, astfel încât contestația la executare a fost respinsă .
În calitate de fidejusor, intimatul N. D. M. a consimțit așadar să suporte în locul utilizatorului îndeplinirea oricăror obligații de plată rezultate din contractul de leasing și să renunțe irevocabil la beneficiile diviziunii.
Pronunțându-se asupra altui obiect instanța a omis să se pronunțe cu privire la admisibilitatea cererii de partaj a celor trei terenuri proprietatea comună a soților N., deși a fost investită în acest sens prin acțiunea ce face obiectul prezentului, dosar, procedura insolvenței deschisă împotriva debitorului principal, neproducându-și efecte asupra fidejusorului, astfel că executarea silită împotriva acestuia nu este suspendată.
Prin decizia civilă nr.351 din 3 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă . ( R.) SA împotriva sentinței civile nr. 2354/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
S-a reținut că . ( R.) SA a investit instanța cu o acțiune având ca obiect contestație la executare prin care a solicitat partajarea a 3 imobile proprietatea intimaților care au regim de bunuri comune ale acestora în scopul satisfacerii creanței sale împotriva pârâților, contestația fiind întemeiată pe dispozițiile art.400/1 C.pr.civ., art.493 alin. 1 C.pr.civ. care reglementează procedura contestației la executare, astfel încât instanța respectând dispozițiile art.129 alin. 6 C.pr.civ., a hotărât strict asupra obiectului cererii deduse judecății fără a fi vorba astfel despre o pronunțare care să depășească în vreun fel cadrul procesual stabilit cu privire la obiectul cererii deduse judecății.
Criticile aduse soluționării fondului cauzei apar de asemenea ca nefondate, întrucât instanța de fond a motivat corect, respingerea cererii pe de o parte datorită faptului că creditoarea s-a înscris deja la masa credală împotriva debitoarei astfel încât a ales modalitatea de recuperare a creanței, nemaiputându-se îndrepta astfel și împotriva fidejusorului, iar pe de altă parte terenurile pentru care în cadrul contestației la executare s-a solicitat ieșirea din indiviziune sunt deja constituite ca ipoteci de rangul I în contracte de credit încheiate de intimați cu C. B. - S. C., înstrăinarea lor în orice mod fiind interzisă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta . ( R.) SA, criticând-o pentru nelegalitate, conform art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, deoarece nu s-au aplicat corect dispoz.art.493 alin.1 Cod pr.civlă, respingerea cererii de partaj efectuându-se în contradicție cu această normă, considerându-se în mod eronat ca fiind formulată o contestație la executarea silită; în mod eronat s-a constata că prin înscrierea la masa credală în procedura de insolvență deschisă împotriva debitorului principal nu se mai putea porni executarea împotriva fidejusorului, ignorându-se renunțarea la beneficiul discuțiunii formulată de acesta în contractul de leasing, în contradicție cu dispoz., art.1662 Cod civil, dispoz. art.71 și 137 alin. 3 din Legea nr.85/2006 cu modificările ulterioare, art.1652 Cod civil, precum și cu autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.7100 din 19 sept.2011, pronunțată de Judecătoria Tg.J. în cadrul contestației la executare formulată de fidejusorul N. D. M.; interdicția de înstrăinare cu prilejul ipotecării unui bun imobil operează strict numai în ceea ce privește pe cel care constituie dreptul de ipotecă în favoarea creditorului, dar aceasta nu produce efecte erga omnes, situație în care nu poate fi exclusă executarea silită asupra bunului raportat la dispoz. art.500 și art.564 Cod pr.civilă.
Criticile formulate sunt întemeiate având în vedere următoarele considerente:
Reclamanta a încheiat la data de 4 iunie 2001 un contract de leasing, în calitate de finanțator, cu ., în calitate de utilizator și cu pârâtul N. D. M. în calitate de fidejusor. Debitoarea . a înregistrat debite față de finanțator, în sumă totală de 17.513.903,88 lei, situație în care s-a reziliat contractul, fiind emisă declarația de reziliere nr._ din 10 mai 2010 și s-a formulat cerere de executare silită imobiliară, împotriva fidejusorului debitor N. D. M. în cadrul dosarului nr.5/E/2011 – Biroul executorului judecătoresc Gaju N. Tg.J.,
Debitorul fidejusor N. D. M. a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare din dosarul nr.5/E/2011 și prin sentința civilă nr.7100 din 19 sept.2011, pronunțată de Judecătoria Tg.J., a fost respinsă contestația la executare (hotărâre fiind irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civilie nr.119 din 23 ian.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj), reținându-se că debitorul, în calitate de fidejusor, a renunțat la beneficiul de discuțiune și de diviziune, situație în care are obligația de a achita datoria pe care debitorul nu o îndeplinește conform art.1652 Cod civil.
Această hotărâre este intrată în puterea lucrului judecat, dar nu constituie autoritate de lucru judecat conform art.1201 Cod civil, având în vedere că nu este îndeplinită tripla identitate solicitată de lege cu privire la părți, obiect și cauză.
Renunțarea la beneficiul de discuțiune și de diviziune rezultă de altfel din contractul de leasing nr._RE/01/4 iunie 2008 - art.4 Garanții - unde s-a consemnat că fidejusorul codebitor renunță expres la beneficiul de discuțiune și la beneficiul de diviziune, declarând că are cunoștință despre situația financiară a utilizatorului la momentul în care a consimțit să se oblige în solidar cu acesta la executarea obligațiilor rezultate din contract.
Faptul că această stare de drept a fost reținută și prin sentința civilă nr.7100 din 19 sept.2011, pronunțată de Judecătoria Tg.J., nu constituie autoritate de lucru judecat în sensul art.1201 Cod civil, aceasta rezultând așa cum s-a arătat mai sus din contractul de leasing. Contestația la executare a pus în discuție legalitatea executării silite respectiv a actelor de executare, iar prin respingerea acesteia s-a constatat că formalitățile sunt întocmite cu respectarea legii, deci nu a fost analizat pe fond dreptul invocat de creditor.
În cadrul executării s-a constatat de către executor, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 19 ianuarie 2011, că bunurile imobile notate în cartea funciară, asupra cărora s-a pornit executarea, sunt bunuri comune, aflate în devălmășie, situație în care sunt incidente dispoz. art.493 Cod pr.civilă, urmând să se formuleze de către creditor acțiune de partaj bunuri comune.
Prezenta acțiune, deși a fost intitulată de către creditoare ca fiind contestație la executare, față de motivarea acțiunii și invocarea dispozițiilor art.493 alin. 1 Cod pr.civilă nu constituie o contestație la executare conform art.399 Cod pr.civilă și art.4001 Cod pr.civilă, ci o acțiune de împărțeală a bunurilor comune, pornită de creditorii personali ai debitorului în timpul executării.
Potrivit art.493 Cod pr.civilă, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestora din imobilele aflate în proprietate comună ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
În aplicarea acestor dispoziții legale, aflate în Cap.IV al Executării silite, respectiv „Urmărirea silită asupra bunurilor imobile”, creditoarea reclamantă a formulat prezenta acțiune având în vedere că bunurile imobile asupra cărora s-a pornit executarea sunt bunuri comune ale debitorului fidejusor N. D. M. și soției sale N. V. S..
Faptul că debitorul principal a intrat în procedura de insolvență, iar creditoarea s-a înscris la masa credală pentru suma de 2.783.013,20 lei, așa cum rezultă din sentința civilă nr.7659/27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, nu este de natură a stopa acțiunea formulată împotriva fidejusorului.
Executarea împotriva fidejusorului a început în anul 2011, așa cum rezultă din dosarul de executare nr.5/E/2011, anterior înscrierii la masa credală pentru suma de 2.783.013,20 lei, iar acțiunea de partaj de asemenea a fost înregistrată anterior înscrierii la masa credală la data de 20 iunie 2012.
Fidejusiunea constituie un contract accesoriu, unilateral, consensual și cu titlu gratuit prin care o persoană – fidejusor se obligă față de creditorul altei persoane să execute obligația asumată de acea persoană pentru situația în care debitorul nu își va executa el însuși obligația la care s-a îndatorat ( art.1655 Cod civil).
Unul din efectele principale ale fidejusiunii constă în aceea că, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul este îndreptățit să urmărească direct pe fidejusor pentru executarea creanței fără a fi condiționat de o prealabilă urmărire a debitorului principal.
Fidejusorul este îndreptățit în cadrul unui astfel de contract să invoce excepția beneficiului de diviziune și beneficiului de discuțiune, însă în cauza de față, așa cum s-a precizat mai sus, a renunțat în mod expres la aceste beneficii și s-a obligat solidar la plata creanței (art.1662 Cod civil).
Beneficiul de discuțiune constituie o facultate recunoscută de lege fidejusorului de a pretinde creditorului urmăritor să se îndestuleze prioritar din bunurile debitorului principal și numai dacă nu va fi îndestulat astfel să fie urmărite bunurile aparținând fidejusorului.
Acest beneficiu nu poate fi invocat dacă fidejusorul a renunțat în mod expres la acesta, așa cum s-a consemnat în contractul de leasing ce face obiectul prezentei cauze.
Pe de altă parte, potrivit acestui contract, fidejusorul renunțând la beneficiul de discuțiune, s-a obligat în solidar cu debitorul principal, situație în care de asemenea nu mai poate invoca beneficiul de discuțiune cu ocazia executării deoarece în această ipoteză sunt aplicabile regulile din materia solidarității (art.1662 Cod civil, ultima teză).
Solidaritatea presupune o obligație care rămâne nedivizată, în sensul că în cazul în care sunt mai mulți debitori (solidaritate pasivă - conform art.1039 Cod civil), fiecare dintre ei este obligat să plătească întreaga datorie, creditorul comun având dreptul de a cere fiecăruia dintre ei executarea integrală a prestației ce formează datoria lor comună, constituind astfel o garanție pentru creditor privind executarea creanței sale (art.1039, 1056 Cod civil).
Pornind de la aceste argumente se demonstrează deci că înscrierea la masa credală împotriva debitorului principal nu exclude executarea asupra fidejusorului care s-a angajat în mod solidar cu debitorul principal la executarea obligației, deci la îndestularea creditorului, atât timp cât creanța acestuia nu a fost acoperită.
Ipoteca constituie un drept real accesoriu asupra unui bun imobil care atribuie creditorului ipotecar dreptul de urmări imobilul respectiv în stăpânirea oricărui s-ar afla și de a fi plătit cu prioritate față de ceilalți(art.1746, 1814 Cod civil. Deci, ca drept real imobiliar ipoteca conferă titularului său două atribute esențiale respectiv dreptul de urmărire și de preferință asupra bunului.
Debitorul, căruia îi aparține imobilul ipotecat, păstrează în principiu toate atributele dreptului de proprietate: posesia, folosința și dispoziția juridică, situație în care el poate transmite dreptul de proprietate asupra imobilului sau îl poate greva cu sarcini reale, dreptul de înstrăinare încetând numai în momentul înregistrării acțiunii ipotecare, când creditorul a procedat la transcrierea executării.
În speța de față constituirea garanției conține o dispoziție specială potrivit căreia debitorul nu poate înstrăina și dispune în orice mod de oricare dintre drepturile avute asupra imobilelor ipotecate în întregime sau asupra unei părți a acestora, fără aprobarea prealabilă scrisă a băncii.
Prin urmare, dreptul de dispoziție nu este interzis ci numai condiționat de aprobarea prealabilă scrisă în scopul asigurării în principal a dreptului creditoarei din respectivul contract.
Executarea nu constituie însă o înstrăinare a dreptului de proprietate în sensul arătat mai sus deoarece nu debitorul este cel care își exercită dreptul de dispoziție în sensul înstrăinării bunului, ci înstrăinarea intervine în mod silit ca urmare a executării asupra bunului respectiv de către un alt creditor. Dar și în această situație creditorului ipotecar îi rămân conferite atributele de urmărire și de preferință potrivit cărora are dreptul să urmărească imobilul în stăpânirea oricărui s-ar afla, chiar dacă debitorul l-a înstrăinat, și să fie plătit cu preferință din prețul obținut.
Înstrăinarea poate avea loc chiar prin vânzare la licitație în condițiile art.500 Cod pr.civilă, situație în care executorul are obligația de a solicita biroului de carte funciară să comunice drepturile reale și alte sarcini care grevează imobilul urmărit, titularii acestor drepturi urmând să fie înștiințați despre executare și să fie citați la termenele pentru vânzarea imobilului, urmând ca potrivit art.564 Cod pr.civilă creanțele creditorilor ipotecari să fie plătite înaintea celorlalte creanțe.
În cauza de față executarea a urmărit vânzarea silită a bunurilor imobile, dar constatându-se că bunurile supuse urmăririi sunt bunuri comune, s-a solicitat partajarea acestor bunuri în condițiile art.493 Cod pr.civilă, urmând ca situația creanțelor să se rezolve ulterior prin executare asupra bunurilor imobile ce vor reveni debitorului sau asupra sultei cuvenită acestuia, cu respectarea dispozițiilor legale prezentate.
Ținând cont de cele expuse mai sus se constată că se impunea ca instanța, făcând aplicarea dispoz. art.493 alin. 1 Cod pr.,civilă, să se pronunțe în acțiunea de partaj care este admisibilă față de argumentele prezentate și să analizeze pe fond această acțiune.
Nepronunțându-se pe fondul cauzei se constată că în cauză sunt aplicabile dispoz. art.312 alin.5 Cod pr.civilă și admițându-se recursul se va modifica decizia atacată în sensul că se va admite apelul, se va anula sentința pronunțată și se va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg.jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta . ( R.) SA împotriva deciziei civile nr. 351/03.09.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți N. D. M., N. V. S. și intimata C. B. SA - S. C..
Modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de apelanta reclamantă . (R.) SA împotriva sentinței civile nr. 2354/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Anulează sentința pronunțată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg.J..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2013.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. | Judecător, N. D. |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.2 ex
J.f.E.P.
J.a.D.Fl.T.
V.N.
10.12.2013
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 9292/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 50/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
