Grăniţuire. Decizia nr. 9292/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9292/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 9292/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9292
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Grefier: - A. P.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 29 octombrie 2013, privind judecarea recursului formulat de pârâții N. G., N. I. împotriva deciziei civile nr. 150/20.06.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. Ș., M. A., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 29 octombrie 2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 15.11.2010, reclamanții M. Ș. și M. A. au chemat în judecată pe pârâtul N. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să stabilească linia de hotar dintre proprietățile lor, să desființeze gardul care separă cele două proprietăți și să oblige pârâtul să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de cca 20 mp teren, situat la limita hotarului dintre cele două proprietăți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului compus din suprafața de 863 mp, cu lungimea de 39,25 mp și lățimile de 21 ml (în partea de sud) și 23 ml (în partea de nord), situat în T 66, P 36, având vecinătățile: la S - B. M., N - Drum exploatare, E - G. Agripina și V - moștenitorii lui A. M., teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3397 din 24.10.1997.
Au mai arătat reclamanții că pârâtul se învecinează cu ei în partea de vest și, înainte de a construi gardul despărțitor dintre proprietăți, a chemat reprezentanții Primăriei B., care să ajute în delimitarea proprietăților, însă ulterior a scos țărușii amplasați în prezența lor și a construit gardul, acaparând din terenul lor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că a cumpărat suprafața de teren de 378 mp de la numitul I. Gh. V.-L. prin contractul de vânzare-cumpărare autentic din data de 19.09.1997, vânzătorul dobândind 400 mp prin dezbaterea succesiunii defuncților A. E. și A. M., iar în contractul prin care a cumpărat terenul s-a trecut, dintr-o regretabilă eroare, suprafața de 378 mp, în loc de 400 mp, diferența de 22 mp aparținând moștenitoarei numitului I. Ghe. V.-L. și nu reclamanților.
De asemenea, pârâtul a arătat că în momentul în care a construit gardul nu a întâmpinat nici un fel de opoziție din partea reclamanților și a construit gardul pe proprietatea sa, respectând vechile urme de hotar, respectiv stâlpii de ciment.
Pârâtul a menționat că reclamanții au mutat gardul de la stradă către interiorul proprietății lor, micșorându-și intenționat proprietatea, iar reprezentanții Primăriei B., care au fost la fața locului, i-au mustrat pe reclamanți că au mai mult teren decât în acte.
Totodată, pârâtul a precizat că a cheltuit o sumă importantă de bani cu gardul care are o fundație de beton și este construit din lemn și țeavă metalică, iar acțiunea reclamanților este un abuz de drept.
La termenul din 11.01.2011 instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a soției pârâtului, respectiv N. I..
Prin sentința civilă nr. 1035/31.05.2011, instanța a respins acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată, reținând în motivare, în esență, că nu a fost posibilă stabilirea cu exactitate a suprafețelor de teren deținute în proprietate de către părți, din cauza faptului că reclamanții și-au mutat gardul de la fațada gospodăriei către interiorul proprietății lor, iar din probatoriul administrat a reieșit că pârâții au construit gardul în interiorul proprietății lor.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, acesta fiind admis prin decizia civilă nr. 251/20.10.2011 a Tribunalului O., cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea deciziei s-a reținut că acțiunea în grănițuire este o acțiune admisibilă, instanța trebuind să stabilească hotarul dintre cele două proprietăți.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei B. în data de 10.01.2012.
Prin sentința civilă nr. 2249 din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M. Ș. și M. A., împotriva pârâților N. G. și N. I..
S-a stabilit hotarul care desparte proprietățile părților, pe linia dintre punctele „5” și „9”, având punctele intermediare „6”, „7” și „8”, conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de expert P. M..
S-a respins capătul de cerere privind revendicarea și cel privind obligarea pârâților la mutarea gardului, ca neîntemeiate.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și au fost obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 1528,37 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut, din raportul de expertiză întocmit în cauză, că părțile sunt proprietarii unor terenuri învecinate, situate în intravilanul orașului B., jud. O., proprietatea pârâților aflându-se la vestul proprietății reclamanților.
Din același raport de expertiză, instanța a constatat că există 3 variante posibile de amplasament al limitei de hotar dintre cele două proprietăți învecinate, astfel că instanța trebuie să aleagă una dintre ele în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză, o importanță majoră căpătând declarațiile martorilor audiați în cauză.
De asemenea, singurele repere concrete în funcție de care se poate stabili dacă pârâții respectă sau nu linia de hotar și dacă au ocupat sau nu vreo suprafață din terenul reclamanților sunt cele referitoare la amplasamentul gardului despărțitor.
Din declarația martorului I. C., instanța a reținut că noul gard despărțitor a fost ridicat de către pârâți în interiorul proprietății acestora, fără a ocupa în vreun fel teren al reclamanților. Această declarație se coroborează cu ceea a martorei T. F. L. care a declarat că noul gard a fost construit lângă stâlpii de beton ai vechiului gard, fără a se sprijini pe aceștia, înspre proprietatea pârâților.
Instanța însă nu a ținut cont de declarația martorei R. M. referitoare la mutarea de către reclamant, într-una din serile din toamna anului 2010, a stâlpilor vechiului gard înspre proprietatea reclamanților, având în vedere relația de dușmănie existentă între familia respectivei martore și pârâți, între respectivele persoane existând anumite conflicte, chiar martora declarând că pârâții o hărțuiesc pe fiica sa. Mai mult, martora a declarat că nu a fost de față la ridicarea gardului și nu știe dacă s-a respectat vechiul amplasament.
P. a putea fi admisă acțiunea în revendicare, se impunea stabilirea cu certitudine, dincolo de orice posibilitate de tăgadă, a faptului că pârâții au mutat limita de hotar înspre proprietatea reclamanților prin construirea noului gard, ocupând o anumită suprafață de teren aparținând reclamanților.
În cauză, așa cum s-a arătat, din probele administrate, nu reiese construirea noului gard înspre proprietatea reclamanților, ci pe proprietatea pârâților, astfel că nu se poate concluziona în sensul ocupării de către pârâți a vreunui teren aparținând reclamanților.
Față de cele arătate, instanța a reținut că se impune ca linia de hotar care delimitează proprietățile celor două părților să fie stabilită pe actualul amplasament al gardului despărțitor, și anume pe linia dintre punctele „5” și „9”, având punctele intermediare „6”, „7” și „8”, conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de expert P. M., în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 561 C.civ., în conformitate cu care orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.
În ceea ce privește capetele de cerere privind revendicarea și obligarea pârâților la mutarea gardului, instanța a constatat că în cauză se aplică dispozițiile art. 129 alin. 1 teza finală C.proc.civ., potrivit cărora părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările, reclamanții fiind cei care aveau obligația de a dovedi nerespectarea de către pârâți a liniei de hotar și ocuparea de către aceștia a unei suprafețe de teren care nu le aparține, aceste aspecte nefiind dovedite în cauză.
În lumina considerentelor arătate, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a stabilit hotarul care desparte proprietățile părților, pe linia dintre punctele „5” și „9”, având punctele intermediare „6”, „7” și „8”, conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de expert P. M..
Totodată, instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea și cel privind obligarea pârâților la mutarea gardului, ca neîntemeiate.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a avut în vedere faptul că în cauză au fost formulate mai multe capete de cerere, și anume capătul privind grănițuirea și cel privind revendicarea, la care se adaugă și capătul de cerere privind obligația de mutare a gardului, astfel că stabilirea cheltuielilor de judecată s-a făcut în baza unor analize separate pentru fiecare cerere, compensarea urmând a se face la final.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. Ș. și M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost precizată, dispunând grănițuirea proprietăților reclamanților și a pârâților și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 32 mp., cu despăgubirile pentru lipsa de folosință a terenului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelanții au arătat că principala probă efectuată în cauză, respectiv raportul de expertiză, în toate cele trei variante, arată că linia de hotar trebuie să fie alta decât cea de pe actualul amplasament.
Pornind de la concluziile raportului de expertiză concretizate în anexa 1, unde se consideră că suprafața de teren ocupată de pârâți este de 32 mp,. apelanții au solicitat instanței de fond ca linia de hotar să se facă pornind de la punctul B, paralel cu gardul actual pe o distanță egală atât față de punctul B cât și de punctul 5.
În subsidiar, dacă nu se consideră viabilă o astfel de propunere, apelanții au solicitat să fi omologată propunerea de grănițuire care prevede ca hotarul să fie deplasat din punctul B la o distanță de 1,39 ml. de punctul 9 și în linie dreaptă până la punctul 5, pe o lungime de 39,18 ml.
Au arătat că, deși există mai multe variante propuse de către expert, totuși este importat de reținut că punctul de unde se face măsurătoarea este punctul 5 la nivelul gardului actual al reclamanților unde li s-a pus în vedere de către Primăria B. să-și retragă gardul.
Cu privire la aceste situații însă instanța de fond nu s-a pronunțat, astfel că, în reconsiderarea tuturor probelor efectuate la fondul cauzei și în raport de dispozițiile autorităților locale care au impus retragerea gardului de la fațadă pe actualului aliniament, se impune ca hotarul dintre părți să fie în concordanță cu concluziile raportului de expertiză.
Admițând apelul, s-a solicitat a se reconsidera si problema revendicării, a lipsei de folosință și a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele cod procedură civilă.
Intimații pârâți au formulat la data de 08.02.2013 întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea întâmpinării, aceștia au arătat că solicită ca linia de hotar să rămână aceeași, deoarece reclamanții au mutat în mod constant gardul de la fațada proprietății, este necesar a se avea în vedere și cartea funciară a orașului B., dar și actele anterioare celor doua contracte de vânzare cumpărare ale părților.
S-a mai arătat că mutarea gardului presupune cheltuieli importante si acordarea de către instanță a mai mult decât s-a cerut. S-a susținut ca Anexa nr.3 a raportului de expertiza are aplicabilitate în cauza.
In apel s-a administrat din oficiu proba cu înscrisuri, sens în care instanța a pus în vedere părților să atașeze la dosar în copii certificate pentru conformitate cu originalul, schițele de plan pentru suprafețele cumpărate, respectiv anexele ce fac parte integrantă și se afla atașate la contractele de vânzare-cumpărare ale părților.
Prin decizia nr.150 din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți M. Ș. și M. A., împotriva sentinței civile nr.2249 din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimați pârâți N. G. și N. I..
S-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea apelanților reclamanți, așa cum a fost modificată.
Au fost obligați intimații pârâți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apelanților reclamanți suprafața de 32 mp. cuprinsă între punctele 5-6-7-8-9-B-5, potrivit Anexei nr.1 supliment, întocmită de expert P. M. (fila 105 dosar fond).
S-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe amplasamentul reprezentat de linia dreaptă dintre pct.5 și pct. B pe o lungime de 39,18 m. unde pct. B se află dispus la o distanță de 1,39 m față de pct.9- limită materializată pe planul Anexa 1 supliment (fila 105 dosar fond).
Au fost obligați intimații pârâți să desființeze gardul realizat de aceștia pe suprafața de 32 mp, ocupată, individualizată mai sus.
Au fost obligați intimații pârâți la 514,3 lei cheltuieli de judecată, în apel și la 2842,8 lei cheltuieli de judecată - la fond, către apelanții reclamanți.
S-a reținut că potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 3397/24.10.1997(fila 6 dosar_ ) apelanții reclamanți dețin in proprietate suprafața de 863 m.p., cu lungimea de 39,25 ml si lățimile în partea de S-21ml si în partea de N-23ml, teren situat în intravilanul orașului B., în T66, P36, a cărui configurație apare în schița anexă la contract, ce face parte integrantă din contract și ce a fost depusă la fila 39 dosar apel.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 2487/19.09.1997(fila 15 dosar_ ) intimații pârâți dețin în proprietate suprafața de 378 m.p., cu lungimea de 39 ml și lățimea de 9,7 ml, teren situat in intravilanul orașului Bals, sola Familial, a cărui configurație apare în schița anexă la contract, ce face parte integrantă din contract și ce a fost depusă la fila 40 dosar apel.
Nu poate primi eficiență în cauză sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate al intimaților pârâți certificatul de moștenitor deținut de cel de la care au cumpărat terenul, I. Gh. V. L., în care este consemnată suprafața de 400 mp, deoarece acesta nu reprezintă act de proprietate, ci contractul de vânzare-cumpărare nr. 2487/19.09.1997 din care rezulta întinderea suprafeței ce a intrat în proprietatea intimaților pârâți si dimensiunile acesteia.
S-a constatat astfel că singurele elemente de care instanța de judecată este obligată a ține seama în stabilirea formei și dimensiunii terenurilor părților, astfel încât să stabilească linia de hotar corectă, sunt cele doua schițe anexa la contractele de vânzare cumpărare, din care rezultă cu certitudine configurația terenurilor dobândite de părți.
Raportând dimensiunile din schițele anexă la contract la măsurătorile si la propunerile de grănițuire efectuate de către expertul desemnat de instanța de fond, Tribunalul a constatat că varianta corespunzătoare a hotarului despărțitor dintre proprietățile părților este amplasamentul reprezentat de linia dreaptă dintre pct.5 și pct. B pe o lungime de 39,18 m. unde pct. B se află dispus la o distanță de 1,39 m față de pct.9 - limită materializată pe planul Anexa 1 supliment (fila 105 dosar fond).
Acest hotar corespunde formei și dimensiunilor terenului părților din schițele anexa la contractele de vânzare cumpărare, care asigură intimaților pârâți o lățime a terenului de 9,75 ml respectiv de 9,74 ml (8,02+3,11-1,39=9,74 ml)- față de 9,7ml din act și o lungime de 39,18 ml. - față de 39 ml în act, iar apelanților reclamanți - o lățime pe latura de N de 22,81 ml si aceeași lățime.
Stabilind hotarul de aceasta manieră suprafața apelanților reclamanți se va reîntregi, la 863 mp-identica celei înscrise în actul de proprietate, iar aceea a intimaților pârâți va rămâne de 380 m.p - cu 2mp mai mult decât în actul de proprietate.
In temeiul dispoz. art.480 C.civ din 1864, constatând că intimații pârâți ocupă din terenul apelanților reclamanți, s-a dispus obligarea acestora să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apelanților reclamanți suprafața de 32 mp. cuprinsă între punctele 5-6-7-8-9-B-5, potrivit Anexei nr.1 supliment, întocmită de expert P. M.(fila 105 dosar fond).
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții N. G., și N. I., criticând-o pentru nelegalitate, conform art.304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă, deoarece instanța de judecată a interpretat greșit actul dedus judecății având în vedere că din oficiu a solicitat schițele anexe la contractele de vânzare cumpărare, fără a fi pus în dezbaterea părților această probă, situație în care au fost încălcate dispoz. art.292 Cod pr.civilă; nu s-a făcut o comparare a titlurilor de proprietate ale părților pornind de la dreptul de proprietate al autorilor respectiv al vânzătorilor față de actele de proprietate ale acestora ; nu s-a stabilit starea de fapt reală pe baza probatoriului administrat privind plasarea liniei de hotar atât timp cât s-au respectat vechile semne și nu s-a întâmpinat o opoziție din partea reclamanților, astfel încât nu s-au stabilit concret limitele proprietăților, așa cum erau îngrădite.
Criticile formulate sunt întemeiate parțial.
În ceea ce privește aplicare dispoz. art.292 Cod pr.civilă raportat la dispunerea din oficiu de către instanță a administrării probei, cu schițelor de plan pentru suprafețele cumpărate, se constată că nu s-au încălcat dispozițiile legale.
Verificând încheierea de ședință din 14 martie 2013 se constată că instanța a pus în discuția contradictorie a părților, din oficiu, necesitatea depunerii la dosar a schițelor de plan pentru suprafețele cumpărate, în urma dezbaterilor avute în ședință cu privire la situația reală a limitelor terenurilor conform schițelor din dosar.
Prin art.292 Cod pr.civilă se prevede în mod expres că instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri, deci instanța de apel a procedat în acest sens,uzând de dreptul acordat de lege.
Sunt întemeiate criticile privind stabilirea liniei reale de hotar și a rezolvării acțiunii în revendicare întemeiată pe art.480 cod civil în funcție de actele de proprietate ale părților.
În cadrul procesului ce are ca obiect acțiunea în grănițuire, se determină, prin semne exterioare, linia despărțitoare între două fonduri vecine deci scopul acestei acțiuni este delimitarea proprietăților învecinate.
Este posibil ca grănițuirea, în situația în care reclamanții pretind cotropirea unei suprafețe de teren, să implice o revendicare, în acest caz reclamanții trebuind să dovedească dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de care au fost deposedați.
Așa cum rezultă din actele dosarului, între părți nu au fost litigii cu privire la nerespectarea dreptului de proprietate asupra terenului aflat în posesia reclamanților până la momentul reconstruirii noului gard, respectiv anul 2010.
Potrivit acțiunii reclamanții au pretins că pârâții nu au respectat vechea linie de hotar și prin modalitatea nouă de trasare a hotarului și construirea gardului li s-a încălcat dreptul de proprietate pentru o suprafață de 20 mp, de care au fost deposedați fără drept.
Prin urmare, față de această susținere a reclamanților, revendicarea este consecința traseului noului gard, edificat de pârâți, situație în care determinant în cauză era să se constate dacă a fost respectată sau nu vechea linie de hotar raportat la vechile semne de hotar existente pe teren ( bondoci de ciment).
Cu privire la acești bondoci de ciment, aflați în interiorul proprietății reclamanților, gardul nou fiind edificat în spatele acestora, deci în interiorul proprietății pârâților, există neînțelegeri între părți cu privire la realitatea situării lor. Reclamanții au susținut că pârâții, fără permisiunea lor, i-au mutat în interiorul proprietății lor, iar pârâții au afirmat că au fost obligați să construiască gardul în interiorul propriei lor proprietăți deoarece reclamanții nu au fost de acord să-i mute.
Cum toate părțile au confirmat că respectivii bondoci au constituit semne de hotar era esențial în cauză să se stabilească cu certitudine dacă în prezent se află situați pe amplasamentul vechi sau au fost mutați, situație în care se impunea a se solicita expertului să constate pe teren existența acestor bondoci și să verifice dacă au fost mutați sau nu. Existența bondocilor pe teren rezultă și din nota de constatare întocmită în anul 2010 de Primăria orașului B. (fila 102 dosar fond rejudecare).
Este adevărat că acțiunea în grănițuire are caracter declarativ și nu constitutiv de drept, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe având ca premisă verificarea identității hotarului actual, determinat prin semne exterioare, dacă acestea există, cu cel inițial, având ca finalitate restabilirea, dacă se impune a situației de fapt existentă la data generării stării de vecinătate.
În speță ambele părți au devenit proprietari prin contractele de vânzare cumpărare încheiate în anul 1997, iar . imobile s-a făcut în forma în care se aflau la acel moment, deci între limitele proprietăților stabilite de gardurile aflate pe teren.
Așa cum rezultă chiar din acțiune între părți nu au existat litigii cu privire la proprietate până în momentul reconstruirii de către pârâți a gardului despărțitor, ceea ce înseamnă că până la acea dată au considerat că aveau în stăpânire suprafața de teren cumpărată.
Prin urmare, fiecare din părți a intrat în posesia unui corp cert și limitat, conform art.1324 Cod civil, fiind predat în starea în care se afla în momentul vânzării, situație în care acțiunea în revendicare își are izvorul în presupusa schimbare a liniei de hotar trasată prin noul gard construit de pârâți.
În atare situație se impunea ca instanța să stabilească cu certitudine existența sau nu pe hotar a semnelor vechi, a amplasării reale a acestora pentru ca în funcție de ele să stabilească realitatea liniei de hotar și, în consecință dacă a existat o ocupare abuzivă de către pârâți a terenului.
Or, în cauză, instanța nu a fost preocupată de existența sau nu pe teren a semnelor de hotar vechi și s-a raportat numai la concluziile raportului de expertiză întocmit de expert P. M., deși, și acesta cu privire la ocupațiunea abuzivă a terenului de către pârâți a prezentat mai multe variante cu concluzii diferite.
Astfel potrivit măsurătorilor efectuate și prezentate în anexele aferente raportului de expertiză pârâții ocupă fie 32 mp., fie 13,44 mp., fie reclamanții au o suprafață de teren mai mare decât cea deținută în acte, ceea ce demonstrează incertitudinea constatărilor de la fața locului raportat la situația reală a terenurilor la momentul cumpărării acestora de către părți.
În atare situație se constată că nefiind administrate probe cu privire la stabilirea reală a liniei de hotar, schimbarea acesteia fiind fapta juridică ilicită care a produs consecința juridică a acaparării dreptului de proprietate al reclamanților, potrivit susținerii acestora, nu s-a cercetat fondul ceea ce atrage admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului către Tribunalul O., făcându-se aplicarea dispozițiilor artr.312 alin.5 Cod pr.civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții N. G. și N. I. împotriva deciziei civile nr. 150/20.06.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. Ș., M. A..
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2013.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.3 ex
J.f.C.I.
J.a.M.I.S.
I.B.
22.11.2013
| ← Evacuare. Decizia nr. 7748/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 9380/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
