Validare poprire. Decizia nr. 9326/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9326/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 9326/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9326
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. S.
Judecător G. I.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul debitor S. C. J. de U. Nr 1 C. împotriva deciziei civile nr. 79 din 18.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul creditor C. P. Ș., intimata terț poprit T. M. C., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recurenta debitoare a formulat cerere de repunere pe rol înregistrată sub nr._ din 22.10.2013 prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, față de referatul grefierului de ședință și în conformitate cu prevederile art. 245 Cod procedură civilă a repus cauza pe rol și luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare recursul de față.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.05.2012 creditorul C. P. Ș. a solicitat în contradictoriu cu debitorul S. C. Județean de Urgență C. și terțul poprit T. M. C. să îi plătească suma de 877,06 lei reprezentând 5 % din debitul conform titlului executoriu și cheltuieli de executare, sumă datorată de S. C. Județean de Urgență nr. 1 conform sentinței civile nr. 6348/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2008.
Prin civilă nr._/28.09.2002, pronunțată de Judecătoria Craivoa, în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de creditorul C. P. Ș., în contradictoriu cu debitorul S. C. Județean de Urgență nr.1 C. și terțul poprit T. M. C.,
A fost validată poprirea înființată de către B. I. M. la data de 10.02.2012 în dosarul de executare nr. 1557/E/2008, asupra conturilor pe care debitorul S. C. Județean de Urgență nr.1 C., le deține la terțul poprit AFP- T. C. pentru suma de 877,06 lei și obligă terțul poprit AFP- T. C. să plătească creditoarei suma de 877,06 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6348/25.11._ pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008, irevocabilă prin respingerea recursului, debitorul S. C. Județean de Urgență C. a fost obligat să achite creditorului C. P. Ș., începând cu data de 01.01.2007 un salariu de bază brut de 880 lei, precum și diferența dintre salariul stabilit și salariul efectiv plătit pentru perioada 01.01._07, diferențe lunare ce vor fi reactualizate in funcție de indicele de devalorizare a monedei naționale, de la data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
Întrucât debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația, creditorul s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc I. M., pentru a se executa obligația de a achita sumele datorate, întocmindu-se dosarul de executare nr. 1557/E/2008, în cadrul căruia a fost emisă somația de executare la data de 22.12.2008, si s-a întocmit procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de 22.12.2008.
Ulterior, prin adresa emisă la data de 10.02.2012 în dosarul de executare 1557/E/2008, B. I. M. a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit AFP C.-T. C. și asupra contului debitorului S. C. Județean de Urgență C. pentru acoperirea sumei de 877,06 lei ce reprezintă 5% din debitul datorat conform titlului executoriu ce-l constituie sentința civilă nr. 6348/25.11._ pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008, plus cheltuieli de executare stabilite conform procesului verbal din data de 22.12.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 456 din C.pr.civ. în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1.
Din prevederile art. 460 C.pr.civ rezultă că pentru validarea unei popriri trebuie îndeplinite în mod obligatoriu două condiții: neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin terțului poprit pentru efectuarea popririi, pe de o parte, si raportul juridic obligațional între terțul poprit si debitor, pe de alta parte.
Prin adresa comunicată la dosarul de executare, terțul poprit a precizat că restituie dosarul de executare nr. 1557/E/2008 având drept creditor pe C. P. Ș., refuzând să își îndeplinească obligațiile care îi reveneau, motivând că în raport de dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 executarea silită având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, este suspendată de drept.
Instanța a apreciat că neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin terțului poprit pentru efectuarea popririi nu este justificată.
Referitor la invocarea de către terțul poprit a aplicării in cauza a prevederilor O.U.G. 71/2009, instanța a reținut că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală ori, acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (de exemplu, cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României.
Dispozițiile derogatorii ale O.U.G. nr. 71/2009 și ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile de drept al muncii intră în sfera dreptului privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică.
Astfel, instanța a reținut că aprobarea ordonanței este motivată de necesitatea "menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar", însă jurisprudența CEDO menționează constant că "complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii"; că nu este permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească; că este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
Nici cerința proporționalității măsurii nu este îndeplinită, fiind de natură a distruge echilibrul just dintre protecția proprietății individuale și cerințele interesului public.
Chiar dacă instanța a apreciat că eșalonarea printr-un act normativ a plății drepturilor salariale acordate personalului din sistemul bugetar, prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, constituie o încălcare a dreptului de acces la justiție al titularilor acestor titluri executorii (art. 6 din CEDO), în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, creditoarea nu a urmărit executarea silită a întregului debit, ci doar a tranșei prevăzute de dispozițiile legale evocate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel debitorul S. C. Județean de Urgență nr.1 Craivoa, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelantul debitor S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., a arătat că potrivit art.43 alin.1 din Legea bugetului de stat pe anual 2012 plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin OUG nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011.
Referitor la constituționalitatea OUG nr.71/2009, Curtea Constituțională a României s-a pronunțat în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate prin deciziile nr.188/02.03.2010, 877/06.07.2010, 1107/23.09.2010.
În ceea ce privește respectarea tratatelor la care România este parte, dispozițiile OUG nr.71/2009 sunt în concordanță cu prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la condițiile în care statul poate impune restricții ale dreptului de proprietate în interes public. Măsura de eșalonare a plății este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză, iar tranșele de efectuare a plăților sunt precis determinate, termenul de plată este rezonabil, devalorizarea monetară fiind acoperită prin reactualizarea sumei cu indicele de inflație la data plății.
În continuare, apelantul a arătat că în vederea obținerii fondurilor necesare achitării debitelor, a înaintat eșalonarea pe trimestre conform prevederilor Legii nr.230/2011 ordonatorului principal de credite – Direcției de Sănătate Publică D. și Ministerului Sănătății.
Tribunalul D. – Secția I Civilă, prin decizia civilă nr. 79 din 18.02.2013, a respins apelul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că instanța de fond a reținut corect că poprirea a fost înființată cu respectarea eșalonării făcute prin OUG nr.71/2009, pentru 5 % din totalul sumei prevăzute în titlul executoriu. Actul normativ mai sus amintit nu condiționează efectuarea plății tranșelor de primirea resurselor bugetare de către instituții, astfel că lipsa fondurilor nu poate fi reținută ca impediment la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitorul S. C. J. DE U. NR 1 C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că decizia tribunalului a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 456-460 cod proc. civ. și ale OUG 71/2009.
S-a arătat că prin ordonanță s-a eșalonat plata titlurilor executorii, aspect menționat și în legea bugetului de stat pe anul 2012, că actul normativ a fost considerat conform cu legea fundamentală de către Curtea Constituțională, care l-a analizat și prin raportare la prevederile Convenției europene a drepturilor omului.
S-a susținut că instituția recurentă este finanțată de la Ministerul Sănătății și că primește doar sumele de bani necesare efectuării plăților stabilite de OUG 71/2009, iar dacă ar fi achitat integral sumele prevăzute în hotărârile judecătorești ar fi privat pacienții de actul medical.
Instanța de recurs a solicitat debitorului S. C. Județean de Urgență C. să precizeze dacă a plătit creditoarei suma de 5% din titlul executoriu, fiind înaintată adresa nr._/26.06.2013 și extrasul de cont cu care s-a făcut dovada achitării tranșelor aferente anului 2012 și anului 2013.
Recursul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 460 cod procedură civilă au calitate procesuală în litigiul având ca obiect validare poprire creditorul, debitorul și terțul poprit.
Debitor în cauză fiind o instituție publică iar creditor un angajat al acesteia, terțul poprit este organul financiar la care instituția debitoare are cont, și anume T. C., unitate aflată în subordinea Administrației Finanțelor Publice a M. C., la rândul său aflată sub autoritatea DGASPC D. și a Ministerului Finanțelor Publice, așa cum rezultă din HG 34/2009.
Creditorul a solicitat prin cererea de chemare în judecată validarea popririi pentru 5% din debitul evidențiat în titlul executoriu, astfel că potrivit OUG 71/2009, așa cum fost modificată prin Legea 230/2010, în anul 2012 creditorul era îndreptățit să primească de la debitor tranșa de 5% din debit. S-au solicitat, de asemenea, cheltuieli de executare.
În condițiile în care prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 6348/25.11._ s-a stabilit în sarcina debitorului o sumă determinabilă, determinată ulterior prin raport de expertiză la suma de 1149 lei, tranșa ce se pretinde a fi executată este de 57, 45 lei.
Așadar, debitorul trebuia să plătească creditorului suma de 57,45 lei, creanța fiind exigibilă la finele anului 2012.
Cu actele depuse de debitor inclusiv în recurs s-a făcut dovada că la 16.11.2012 angajatorul a virat în contul executorului judecătoresc I. M. sumele reprezentând 5% din debitul stabilit prin hotărâri judecătorești în favoarea salariaților, astfel că obligația legală de plată a debitorului față de creditor a fost executată, caz în care cererea de validare pentru sumele din titlul executoriu a rămas fără obiect.
Creditorul a solicitat validarea popririi pentru suma de 877,06 lei, diferența dintre această sumă și 57,45 lei reprezentând cheltuieli de executare. Instanța apreciază că debitorul nu datorează cheltuielile de executare, stabilite în dosarul 1557/E/2008, deoarece executarea silită era suspendată de drept, în condițiile OUG 71/2009.
Astfel, considerentele tribunalului privind interpretarea principiilor jurisprudenței CEDO sunt nefondate, dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nefiind contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Dreptul de a obține executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului civil și este garantat oricărei persoane prin art. 6 din Convenție ( CEDO, Cauza Ulger c. Turciei,_/02, hot. din 26 iunie 2007, M. și D. c. României,_/00).
Dreptul de acces la justiție nu este însă un drept absolut, fiind recunoscute limitări ale acestuia, în anumite condiții.
Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor art. 6 ( cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr.45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei, și în decizia din data de 4 septembrie 2012, publicată la 18 septembrie 2012, din cauza D. și alții împotriva României
Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditorul a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului reclamantului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantului( creditor) asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al intimatei), Curtea apreciază că soluția care se impunea a fi adoptată în cauză era cea de respingere a cererii de validare, dacă aceasta ar fi privit întreaga sumă.
În plus, formularea cererii de validare a popririi de față la data de 15.05.2012, pentru o tranșă de 5% din debit, s-a făcut anterior datei când creanța a devenit exigibilă.
Potrivit Legii 230/2010, debitorul avea obligația de plată a tranșei de 5%, trimestrial, astfel că abia la finele anului 2012 creditorul putea invoca neexecutarea tranșei de 5% din debit. În luna mai 2012, când a fost promovată cererea, creditorului i se putea imputa doar neplata unei tranșe de 1,25% din titlu executoriu, nicidecum tranșa totală de 5% aferentă anului 2012.
Concluzia care se impune este aceea că nu poate fi obligat la cheltuieli de executare debitorul dacă executarea silită este pornită anterior datei scadenței.
Apreciind că soluția de respingere a cererii de validare a popririi a fost greșit stabilită de tribunal, cu aplicarea eronată a legii și că debitorul a executat în luna noiembrie 2012 obligația de plată a tranșei de 5% din debit, potrivit art. 312 cod proc. civilă, recursul se va admite, fiind incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Se va modifica decizia din apel în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și pe fond respingerii cererii de validare a popririi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul debitor S. C. J. DE U. NR 1 C. împotriva deciziei civile nr. 79 din 18.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul creditor C. P. Ș., intimata terț poprit T. M. C..
Modifică decizia civile nr. 79 din 18.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._ în sensul că admite apelul formulat de apelantul debitor S. C. J. DE U. NR 1 C. împotriva sentinței civile nr._ din 18.09.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._
Schimbă sentința civilă nr._ din 18.09.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, respinge cererea de validare a popririi formulată de creditorul C. P. Ș..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2013.
Președinte, E. B. | Judecător, C. S. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.G.I.
Jud.apel L.M. / J.S.
Jud.fond A.Uncheleșu
Teh.red. A.G./3 ex
Data 11.11.2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 50/2013. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 64/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
