Fond funciar. Decizia nr. 678/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 678/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 678/2014
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 678/2014
Ședința publică de la 07 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător A. M.
Judecător S. P.
Grefier G. Ț.
***********
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul P. S., împotriva deciziei civile nr. 5725 din 29.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. G., P. I. și Țiu M. având ca obiect fond funciar împotriva dec.dos._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimații C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. G., prin consilier juridic B. G. și intimata Țiu M. lipsind; contestatorul P. S. și P. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata Țin M. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea respinge cererea de probatorii ca nefiind utilă cauzei.
Consilier juridic B. G. pentru intimații C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. G.,depune la dosarul cauzei întâmpinare la motivele contestației în anulare și intimata Țin M. nu solicită termen pentru observare.
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra contestației în anulare,
Consilier juridic B. G., pentru intimații C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. G., a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Intimata Țiu M. a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Prin decizia civilă nr. 5725 din 29.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ ,a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul P. S. împotriva deciziei civile nr. 518 din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul G. – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. DE F. F. B., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. G., P. I., ȚIU M..
A fost obligat revizuientul să achite intimatei Țiu M. suma de 60,57 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele;
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuient, instanța a constata că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute cumulativ de art.322 pct.7 cod procedură civilă și o va respinge pentru următoarele considerente:
Temeiul de drept al cererii de revizuire este reprezentat de dispozițiile art.322 pct.7 cod procedură civilă, care prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de o instanță de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Revizuirea întemeiată pe acest temei juridic este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești în cauză trebuie să fie potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect și cauză, precum și condiția ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat, sau dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiectul dezbaterii; solicitarea de revizuire să privească anularea celei de-a doua hotărâri.
Cu privire la cea dea doua condiție impusă de dispozițiile art.322 pct.7 cod procedură civilă, a caracterului potrivnic al hotărârilor judecătorești, s-a stabilit că prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care, în dispozitivul lor, cuprind măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire.
O astfel de contrarietate nu subzistă în cazul în care prin una din hotărâri instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, ci a respins acțiunea pe baza unei excepții peremptorii.
În speță, se constată că prin sentința civilă nr. 5818 din 02.06.1997, pronunțată în dosarul nr.2735/1997, având ca obiect Legea nr.18/1991, a fost respinsă plângerea formulată de petenta Țiu M., împotriva Hotărârii nr.1763/14.07.1995, emisă de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate G. și adeverința de proprietate nr.477/22.09.1995, emisă în baza Hotărârii menționate, în contradictoriu cu intimații Prewftectura G., Consiliul Local B. și detentorii P. S., Țiu I. C., Țiu E. L., P. I. și S. N..
Prin decizia civilă nr.518 din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, s-au admis recursurile declarate de recurenta reclamantă C. L. B. pentru aplicarea Legii 18/1991 și recurenții pârâți P. I. și Țiu M. împotriva sentinței civile nr.2549/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți P. S. și C. Județeană G. pentru aplicarea Legii 18/1991.
S-a modificat sentința civilă nr.2549/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C. L. B. pentru aplicarea Legii 18/1991 și s-a constatat nulitatea absolută a HCJ nr.1763/1995 cu privire la art.1, a adeverinței de proprietate nr. 477/1995 și a procesului verbal de punere în posesie eliberat în baza acestor acte pentru suprafața de 6,4450 ha în favoarea autoarei P. E..
Analizând cele două hotărâri judecătorești despre care revizuientul susține că ar fi potrivnice, Curtea constată că prin sentința civilă nr.5818 din 02.06.1997, instanța a respins plângerea formulată de petenta Țiu M., prin prisma analizei excepției tardivității, reținându-se nerespectarea de către petentă a prevederilor art.11 alin.5 din legea nr.18/1991, întrucât împotriva hotărârii Comisiei Județene cel nemulțumit putea să facă plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de C. județeană, termen pe care petenta l-a depășit.
Prin decizia civilă nr.518 din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, cauza a fost soluționată pe fond, reținându-se că motivarea instanței de fond este străină de natura pricinii, în condițiile în care reclamanta a formulat acțiune pentru constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea autoarea P. Pr.I. E. pentru suprafața de 6,4450 ha teren agricol pentru considerentul că actul care a stat la baza emiterii acestor documente de reconstituire a fost anulat de către instanța de judecată. Astfel, prin sentința civilă nr.2044/27.10.2006 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. și s-a dispus anularea înscrisului dactilografiat intitulat „proces verbal” datat 16.03.1945 referitor la averea autoarei P. E., iar această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr.98A/14.03.2007 pronunțată de Tribunalul G. și decizia civilă nr.764/05.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel C..
După cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei de toate părțile, prin HCJ nr.763/24.07.1995 a fost admisă plângerea formulată de P. S. și P. I I. împotriva actelor de reconstituire a dreptului de proprietate eliberate în favoarea autorului P. C.I. și au fost anulate adeverința de proprietate nr.61/1992 eliberată în favoarea autoarei P. G. și adeverința de proprietate nr.189/1993 eliberată în favoarea autorului P. C.I., dispunându-se eliberarea unei adeverințe de proprietate pentru suprafața de 6,4450 ha în favoarea autoarea P. Pr.I. E.. Practic, prin hotărârea organului județean contestată în prezentul dosar au fost modificate dispozițiile HCJ nr.62/13.01.1992 prin care aceeași suprafață de 6,4450 ha teren agricol se validase în favoarea autorului P. C.I., în sensul că emiterea actelor de proprietate urmează să se facă exclusiv în favoarea autoarei P. E., autoare care era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu procesul verbal datat 16.03.1945. Ca urmare a emiterii HCJ nr.1763/24.07.1995 prin care se modifica titularul dreptului de proprietate (în locul autorului P. C.I. se stabilea că persoana îndreptățită este P. E.) au fost eliberate adeverința de proprietate nr.477/22.09.1995 și procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 6,4450 ha teren agricol în favoarea autoarei P. E..
Legea 18/1991, care stabilește modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, prevede că dovada dreptului de proprietate pentru persoanele care solicită reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art.8 din Legea 18/1991 se realizează cu înscrierile din registrul agricol de la momentul preluării terenurilor de către CAP sau cu orice alte probe prevăzute de lege (înscrisuri sau martori), iar reconstituirea dreptului de proprietate se realizează în favoarea autorului deposedat. Astfel, art.10 din legea 18/1991 (în forma în vigoare la data emiterii actelor contestate) menționa că „suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din evidențele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate și cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”, iar art.10 alin.2 din aceeași lege adăuga că „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii”.
Tribunalul a reținut că legislația specială în materie stabilește că reconstituirea dreptului de proprietate se realizează în favoarea autorului de la care s-a preluat terenul, iar prin HCJ nr.62/1991 suprafața de 6,4450 ha teren agricol se validase în favoarea autorului deposedat reprezentat de P. C.I.. Această stare de fapt fusese răsturnată de intimatul din cauza de față P. S. cu procesul verbal datat 16.03.1945, în care este menționată suprafața de 10 ha teren agricol deținută de autoarea lor P. E.. Cum acest proces verbal a fost anulat ca fiind fals de către instanța de judecată prin hotărâre irevocabilă și acest act declarat fals a fost singurul document avut în vedere la emiterea HCJ nr.1763/24.07.1995, tribunalul apreciază că hotărârea contestată de către organul local este lipsită de temei legal, în condițiile în care validează dreptul de proprietate în favoarea unei persoane neîndreptățite la reconstituire, și anume P. E.. Astfel, autoarea decedase în anul 1944 și este evident că nu s-a înscris cu nici o suprafață de teren agricol în CAP, iar validarea dreptului de proprietate în favoarea lui P. E. este lovită de nulitate absolută, în conformitate cu dispozițiile Legii18/1991 în forma în vigoare în anul 1995.
Nu subzistă argumentele inserate în hotărârea instanței de fond referitoare la faptul că prin sentința civilă nr.2638/09.11.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost obligat organul local să întocmească și să înainteze documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 6,4450 ha în favoarea autoarei P. E. conform HCJ nr.1763/24.07.1995, deoarece această hotărâre nu a analizat legalitatea hotărârii organului județean prin prisma argumentelor din cauza de față ci a verificat doar dacă, în raport de atribuțiile prevăzute de HG nr.890/2005, organul local și-a îndeplinit obligațiile pentru suprafața validată prin hotărârea organului județean. De asemenea, este excesiv să se solicite organului local să promoveze o acțiune în revizuire a acestei sentințe în temeiul art.322 pct.4 C.pr.civ. în condițiile în care sentința în discuție nu analiza îndreptățirea autoarei la reconstituirea dreptului de proprietate, ci doar îndeplinirea de către organul local a atribuției de întocmire și înaintare a documentației pentru suprafața validată. Pe de altă parte, pentru înlăturarea efectelor unei validări lipsite de temei legal există calea de drept comun prevăzută de art.11 din Legea 18/1991 (în forma în vigoare la momentul emiterii HCJ nr.1763/24.07.1995), și anume constatarea nulității absolute a hotărârii de validare și a actelor de proprietate emise în favoarea unei persoane neîndreptățite la reconstituire.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond cuprinde o motivare străină de natura pricinii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.8 și art.11 din legea nr.18/1991), fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 C.pr.civ. și art.304 pct.9 C.pr.civ.
Au fost admise pe cale de consecință recursurile promovate de recurenta reclamantă C. L. B. pentru aplicarea Legii 18/1991 și recurenții pârâți Țiu M. și P. I.I. (cei doi pârâți fiind moștenitorii autorului validat P. C.I. și care își redobândesc dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,4450 ha teren agricol prin anularea actelor emise în favoarea autoarei P. E.) și a fost modificată hotărârea instanței ce fond, în sensul că a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta C. L. B. pentru aplicarea Legii 18/1991 și s-a constatat nulitatea absolută a HCJ nr.1763/1995 cu privire la art.1, nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr.477/1995 și a procesului verbal de punere în posesie eliberate pentru suprafața de 6,4450 ha în favoarea autoarei P. E..
În aceste condiții, s-a constatat că nu este îndeplinită condiția caracterului potrivnic al hotărârilor judecătorești, impusă în mod cumulativ de dispozițiile art.322 pct.7 cod procedură civilă, prima hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 5818 din 02.06.1997, pronunțată în dosarul nr.2735/1, fiind soluționată pe excepție, pe când cea de-a doua hotărâre, a cărei anulare se solicită de către revizuient fiind soluționată pe fond, cu motivarea expusă anterior.
În baza art.274 cod procedură civilă, revizuientul a fost obligat să-i plătească intimatei Țiu M. 60,57 cheltuieli de judecată ,reprezentând cheltuieli de transport, conform chitanței depuse în dosarul de revizuire.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul P. S., întemeiată pe prevederile art. 317 și 318 C.pr.civ., .
În motivare a arătat că în termen legal declară Contestația în anulare conform art. 317 (1) din C.P.C., pct. (2) și art. 318 deoarece Decizia civilă nr. 5725/29 mai 2013, este dată cu încălcarea L. 18/1991, art. 53 (1), al. 2 din care reies următoarele:
- la pct. 2 împotriva hotărârii Comisiei Județene se poate face plângere la Judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare I!
Deci. este clar că legea a prevăzut expres că hotărârile Comisiei Județene de F. F. pot fi atacate de persanele îndreptățite în termen de 30 zile de la comunicare.
A mai arătat că în cazul de fată este emisă Sentința civilă nr. 5818/2.06.1997, din care reiese că partea potrivnică nu a respectat termenul descris de Legea nr. 18/1991, făcând acțiunea după termenul prescris, de aceea s-a emis Sentința civilă nr. 5818/2.06.1997 pe excepția depășirii termenului de contestare a HCJemis de CLFF G..
Conform L. 18/1991 nu este statuat la nici un articol de lege care să permită justiției să emită o hotărâre de genul Sentinței civile 518/25.02.2013, deoarece termenul este depășit cu 24 ani???
A precizat că în atare situație, Decizia Curții de Apel C. nr. 5725/29 mai 2013 este caducă, lipsită de teniei, deoarece legiferează o hotărâre nelegală și netemeinică, recte Decizia 58/2013.
Mai mult, instanța de judecată a Curții de Apel C. este lipsită de temei și datorită faptului că a judecat apelul meu în regim de recurs, nerespectând art. 282!) (1), deși eu m-am opus acestui gen de judecată.
A mai, învederat instanței de judecată că a deschis recurs după emiterea hotărârii Curții de Apel, dar aceasta nu s-a concretizat din cauza Curții de Apel C..
Fată de această situație, a solicitat admiterea contestația în anulare și să se dispună continuarea judecării conform art. 282° (l)dinC.P.C. și acordarea cheltuielilor de judecată.
Contestatorul nu a menționat temeiul de drept al contestației în anulare.
Contestația în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Obiectul contestației în anulare reglementate de art. 317 Cod pr.civ. îl constituie hotărârile judecătorești rămase irevocabile, a căror sferă este determinată de dispozițiile art. 377 alin. (2) din același Cod, respectiv, hotărârile pronunțate în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate; hotărârile pronunțate în primă instanță, neatacate cu apel; hotărârile pronunțate în apel și nerecurate; hotărârile pronunțate în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Obiectul contestației în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ. îl constituie deciziile pronunțate de instanțele de recurs, când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Așadar, contestația în anulare reglementată de art.318 Cod pr.civ. poate fi exercitată împotriva deciziilor date asupra recursului, nefiind admisibilă și împotriva hotărârilor pronunțate asupra contestației în anulare sau a revizuirii.
În speță, hotărârea ce face obiect al prezentei contestații în anulare este decizia civilă nr. 5725 din 29.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul P. S. împotriva deciziei civile nr. 518 din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul G. – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. DE F. F. B., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. G., P. I., ȚIU M..
Curtea constată că decizia pronunțată în soluționarea revizuirii, invocată de contestator nu poate face obiectul unei contestații în anulare, întemeiată pe art.318 Cod pr.civ, astfel încât, în contextul în care contestatorul nu a precizat temeiul de drept al contestației, aceasta va fi analizată numai în raport de prevederile art.317 Cod pr. civ.
Contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) Cod pr.civ. este admisibilă numai pentru neregularitățile procedurale, vizate în mod expres de acest text legal în două situații: când citarea nu a fost îndeplinită legal la data judecării în fond a cauzei (pct. 1), sau când s-au încălcat reguli de competență absolută (pct. 2).
Desființarea hotărârii judecătorești atacate prin acest mijloc procedural este posibilă însă numai în aceste condiții, limitativ prevăzute de lege, care nu sunt incidente în speță, hotărârea invocată de contestator neputând fi încadrată în niciuna din aceste două ipoteze.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 Cod pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Acest text se aplică în situația în care hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență absolută, deci a competenței generale, a competenței materiale și a competenței teritoriale exclusive.
Contestatorul nu a indicat niciun motiv de încălcare a unei norme de competență, iar susținerile formulate nu vizează competența instanței de recurs, fiind simple nemulțumiri ale acesteia, atât cu privire la soluția pronunțată în recurs, cât și cu privire la soluțiile pronunțate în alte dosare, ceea ce nu poate determina o rejudecare a cauzei.
Așadar, niciuna dintre susținerile contestatorului nu poate fi încadrată în motivele de promovare a contestației în anulare.
Criticile formulate în cadrul contestației în anulare formulată de contestator, privesc modul de aplicare a legii de către instanța de recurs, ceea ce duce la concluzia că se tinde la o rejudecare cauzei, depășindu-se cadrul stabilit restrictiv de art. 317 și 318 Cod pr. civ.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 Cod pr.civ., nefiind incidente dispozițiile art.318 Cod pr.civ.,Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul P. S., împotriva deciziei civile nr. 5725 din 29.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. de F. F. B., C. Județeană de F. F. G., P. I. și Țiu M. având ca obiect fond funciar împotriva dec.dos._ .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2014.
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | Judecător, S. P. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.A.M./ 16.04.2014
Tehn. G.Ț/2ex.
Jud.rev./E.S./M.M./M.P.P..
| ← Strămutare. Sentința nr. 30/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 628/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
