Obligaţie de a face. Decizia nr. 694/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 694/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 694/2014
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă I. V., împotriva deciziei civile nr.237/31 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. DE P. M V., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 08 aprilie 2014, doamna avocat E. M., apărător pentru recurenta pârâtă I. V., a depus cerere de amânare, atașând alăturat împuternicire avocațială și în xerocopie a biletului de avion având data de 25 martie 2014, solicitând acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța deliberând asupra cererii de amânare formulată de avocat E. M., o respinge având în vedere următoarele: părții pe care o reprezintă,potrivit art. 156 cod pr. civ. i s-a mai acordat un termen pentru lipsă de apărare, avocatul nu a făcut dovada că este în imposibilitatea de a se prezenta, depunând doar în xerocopie bilet de avion având data de 25 martie 2014, iar în condițiile în care s-a mai acordat un termen de judecată, avocatul trebuia să și asigure substituirea. Mai mult delegația nu poartă număr de asistență juridică și nici semnătura clientului.
Instanța luând act că prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 cod pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată la nr._, pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamanta Asociația de proprietari „M.V.” a chemat în judecată pe pârâta I. Venturia, solicitând instanței obligarea sa la evacuarea animalelor, pisici și câini in număr de aproximativ 30, din apartamentul proprietate personală, să le transporte la un adăpost autorizat și la plata sumei de 50 lei/zi daune cominatorii pentru neexecutarea acestei obligații.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâta este membră a Asociației de P. „M.V.” Caracal, locuind într-un apartament proprietate personală care face parte dintr-un ..
S-a susținut că proprietarii celorlalte apartamente situate pe aceeași scară sunt în imposibilitatea să mai locuiască în condiții normale datorită mirosului pestilențial, zgomotelor stridente provocate de pisicile și câinii din apartamentul pârâtei, atât ziua cât și pe timp de noapte.
Totodată, s-a arătat că s-au întreprins demersuri pe lângă pârâtă în scopul determinării acesteia de a lua măsurile necesare înlăturării neajunsurilor care le afectează viața zilnică, dar fără rezultat.
Astfel, s-a intervenit pe lângă autoritățile publice autorizate să constate respectarea de către pârâtă a normelor de igienă, de cazare, deparazitare, tratamente profilactice, dar pârâta a refuzat accesul reprezentanților autorităților în apartamentul său.
S-a mai susținut că în prezent conviețuirea celorlalți locatari în astfel de condiții improprii le-ar afecta grav sănătatea, datorită nerespectării prevederilor legale în materie de către pârâtă, prin adăpostirea acestor pisici și câini fără stăpân în apartamentul său, motiv pentru care se solicită obligarea acesteia să le evacueze într-un adăpost special amenajat autorizat în acest sens.
În urma administrării probelor solicitate de părți, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, astfel că prin sentința civilă nr.4006/20 oct.2011 a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada numărului mare de animale (30) existente în apartamentul pârâtei, în schimb cu probe testimoniale pârâta a dovedit existența unui număr de 6 pisici, toate înregistrate la Dispensarul veterinar din Municipiul Caracal, iar din punct de vedere clinic sunt sănătoase, însă potrivit dispozițiilor Legii nr.205/2004 privind protecția animalelor, aceasta are obligația să nu le abandoneze sau să le îndepărteze din locuință.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel considerând-o netemeinică și nelegală, motivând că la dosarul fond, există o adeverință eliberată de Dispensarul veterinar din Municipiul Caracal, care nu poartă nici un număr, astfel că nu poate fi considerată ca probă pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Pe de altă parte, nu s-au anexat carnetele de sănătate ale celor 6 animale (pisici), iar declarațiile martorilor propuși în apărare de pârâtă sunt subiective, în considerarea relațiilor apropiate dintre pârâtă și martori.
Prin decizia civilă nr.62/15 martie 2012 Tribunalul O. a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținându-se că apărătorii părților nu au propus mijloace de apărare sau alte dovezi, însă în prezent pârâta a redus numărul animalelor la 6, pe care le adăpostește în sufragerie și în balcon, astfel că martorii au confirmat soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul că nu s-a produs miros neplăcut pe scara blocului.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul O., s-a declarat recurs de către reclamanta Asociația de Proprietari M. V. Caracal, invocând în primul rând că, la dosarul cauzei nu există împuternicire avocațială a doamnei av. E. M., apărător al pârâtei, deși aceasta a fost prezentă la fiecare termen de judecată.
S-a solicitat casarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii cu obligarea intimatei să depoziteze animalele într-un centru special .
Prin decizia civilă nr.7898/5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, fiind casată atât decizia Tribunalului O., cât și sentința pronunțată de Judecătoria Caracal.
S-a reținut în considerentele deciziei instanței de control judiciar că nu au fost analizate toate aspectele ce țin de fondul cauzei și nu au stabilit în concret obiectul cauzei, în sensul, că pe de o parte reclamanta a invocat imposibila conviețuire în același condominium a celorlalți coproprietari cu pârâta care adăpostește în locuința sa mai mulți câini și pisici, iar pe de altă parte s-a invocat existența unor prejudicii reale ce țin de disconfortul fiecărui proprietar din imobil care este nevoit să suporte mirosul și zgomotele animalelor din apartamentul pârâtei.
S-au invocat prejudicii materiale și morale, de drept, necuantificate prin știrbirea dreptului de proprietate în sensul că spațiile comune din imobil sunt afectate de miros pestilențial, iar proprietarii din imediata apropriere a imobilului pârâtei sunt afectați direct de mirosul din apartamentul acesteia, precum și de zgomotele specifice pe care le fac animalele adăpostite în apartamentul său.
În mod greșit instanța de apel a reținut că apelanta a solicitat doar reaprecierea probelor administrate la fond și a invocat contradicțiile existente în depozițiile martorilor, atâta timp cât aceasta a invocat necesitatea administrării probei cu înscrisuri, în sensul că a invocat lipsa de relevanță a adeverinței emise de medicul veterinar D. Ș. și a susținut ca intimata-pârâtă să depună în instanță carnetele de sănătate ale animalelor pe care le are în domiciliul său.
Depozițiile martorilor nu au fost analizate atent de instanța de apel, cu atât mai mult cu cât s-a invocat expres proba testimonială, instanța de apel dovedind aceeași superficialitate ca și instanța de fond.
Instanța de fond a reținut că, din conținutul procesului-verbal și adresa nr. 19/04.03.2011 rezultă faptul că, inspectorii DPSJ O., solicitați la fața locului, au sesizat mirosul constatând un disconfort olfactiv, iar din ușă, pentru că intimata-pârâtă nu le-a permis . observat un câine și 4 pisici.
Prin urmare, nu s-a putut reține din probe și din depozițiile martorilor că nu s-a dovedit în cauză disconfortul fonic și olfactiv care ar afecta vecinii de pe scara blocului, așa cum eronat, a reținut prima instanță, iar instanța de apel, fără o verificare atentă a criticilor din apel a menținut sentința.
Curtea a apreciat că instanța de apel nu a analizat toate criticile formulate de apelantă și nu a administrat probele solicitate, iar instanța de fond nu a analizat cauza sub toate aspectele și nu a stabilit cadrul juridic al acțiunii, pe de o parte –având în vedere și prejudiciile invocate, iar pe de altă parte nu poate pronunța o sentința cu argumentația că nu există text de lege care să stabilească concret numărul de animale ce poate fi ținut în apartament, ceea ce denotă că instanța s-a situat paralel cu obiectul cauzei pentru că esența problemei nu o reprezintă numărul de animale, ci prejudiciul concret pe care-l aduce stăpânul acestor animale vecinilor săi.
În considerarea celor expuse, în temeiul art. 312 alin 3-5 c. pr. civilă, recursul a fost admis, au fost casate ambele hotărâri, iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond, în rejudecare instanța urmând a analiza și înscrisul întocmit de DSVA- Serviciul de Inspecții și Control O., nota de inspecție din 03.07.2012, depusă cu ocazia judecării recursului, ordonând orice probe va considera necesare, inclusiv audierea vecinilor de apartament ai pârâtei (amplasați atât pe verticală: sus/jos, cât și pe orizontală, stânga/dreapta/față, dacă e cazul), solicitând inclusiv carnetele de sănătate ale animalelor pentru a observa dacă acestea sunt prezentate periodic la medic, dacă sunt vaccinate corespunzător etc.
Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Caracal sub același număr.
Soluția instanței de fond, in rejudecare:
Prin sentința civilă nr. 2017/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ * s-a admis cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari „M. V.”, în contradictoriu cu pârâta I. Venturia și a fost obligată pârâta să procedeze la îndepărtarea animalelor din apartamentul proprietatea sa într-un adăpost special amenajat în afara blocului, autorizat în acest sens.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta deține în proprietate un apartament cu 3 camere, situat în Municipiul Caracal, . ..B, în care adăpostea un număr de 30 de animale, pisici și câini.
Datorită mirosului și al zgomotelor stridente provocate de animale, proprietarii celorlalte apartamente situate în același . cu apartamentul pârâtei, au sesizat Asociația de proprietari M. V., pentru a o determina pe pârâtă să ia măsurile necesare în scopul îndepărtării acestor animale din apartament, pe care îl folosește drept adăpost pentru pisici și pentru câinii fără stăpâni fără a respecta prevederile legale în materie, afectând astfel traiul zilnic și sănătatea celorlalți locatari.
Au fost sesizate și alte instituții, respectiv Sanepidul și Primăria Municipiului Caracal, care, în urma deplasării la apartamentul pârâtei a reprezentanților desemnați de organele de conducere ale acestor unități, au constatat aceleași aspecte.
În acest scop Asociația de proprietari M. V. a sesizat la rândul ei Direcția de Sănătate Publică a Județului O., iar în urma acestui act de sesizare înregistrat în data de 18.02.2012 o echipă de inspectori ai DCSP O. însoțiți de administratorul asociației și de doi vecini ai pârâtei s-au deplasat în data de 4.03.2011 la fața locului pentru a se verifica susținerile reclamantei.
Din conținutul adresei nr.19 emisă în data de 15.03.2011 de Direcția de Sănătate Publică a Județului O., a reținut instanța că pârâta nu a permis accesul în apartament al persoanelor desemnate să efectueze un control privind respectarea condițiilor de igienă și respectarea normelor sanitare și de zooigienă corespunzătoare, astfel încât să se evite producerea de disconfort olfactiv și fonic.
Totuși, în momentul deschiderii ușii de la .-a constatat disconfortul olfactiv și au fost vizualizate un număr de 5 animale (un câine și 4 pisici), s-a întocmit un proces verbal de către echipa de inspectori pe care pârâta a refuzat să-l semneze, motiv pentru care i s-a solicitat reducerea numărului de animale din locuința sa, menținerea curățeniei corespunzătoare în apartament, printr-o adresă.
Pe un tabel au fost nominalizați un număr de 20 locatari – proprietari ai apartamentelor din ..B din care 11 proprietari și-au exprimat acordul ca pârâta să renunțe la animalele pe care le adăpostește în apartamentul său, întrucât produc miros îngrozitor pe casa scării, pătrunzând și în apartamentele acestora, fiindu-le astfel afectată sănătatea și chiar liniștea prin zgomotele pe care le produc.
De altfel, pârâta a fost sancționată în mod repetat pentru deținerea în apartament a animalelor de companie fără respectarea normelor de bunăstare, igienă și fără documente care să ateste starea lor de sănătate, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit.a pct. 6 din HG nr. 984/2005, cu modificările ulterioare, prin HG nr. 917/2009.
S-a reținut în nota de inspecție din data de 3.06.2012, când pârâta nu a fost găsită în domiciliu, însă a fost contactată la locul său de muncă, nevaccinarea antirabică a animalelor și lipsa carnetelor de sănătate.
În consecință, a apreciat instanța că s-a dovedit cu certitudine producerea unui disconfort fonic și olfactiv ce-i afectează pe proprietarii apartamentelor situate pe scara blocului în care locuiește pârâta, astfel că s-a dispus obligarea pârâtei să procedeze la îndepărtarea animalelor din apartamentul proprietatea sa într-un adăpost special amenajat în afara blocului, autorizat în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta I. Venturia, solicitând admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În motivare, s-a arătat că această sentință nu poate fi pusă în executare, deoarece în Municipiul Caracal nu există nici un fel de adăpost pentru animale, și, de asemenea, nu există nici un text de lege care să interzică unui proprietar să dețină în locuința sa, animale de companie.
Un alt motiv de apel, se referă la faptul că sentința nu a fost motivată în drept, iar în dispozitiv nu se menționează ce animale trebuie să fie îndepărtate din locuința sa.
Pârâta a precizat că, în speță, instanța de fond nu a avut în vedere certificatele de sănătate ale animalelor, emise de autorități, respectiv Serviciul Veterinar, în care se regăsesc consultațiile, semnăturile și ștampila medicului veterinar.
S-a mai arătat ca declarațiile martorilor audiați in cauza sunt subiective si aparțin unor persoane ce fac parte din comitetul de conducere al asociației (ex. martorul P. I.); Totodată ca apelanta pârâtă consuma mai multa apă decât în mod normal, deoarece îngrijește pisicile pe care le deține.
În drept, au fost invocate prevederile art. 281-298 cod procedură civilă.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimata reclamanta nu a formulat întâmpinare.
In apel nu s-au administrat probe noi.
Tribunalul O. prin decizia civilă nr.237 de la 31.10.2013 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă I. Venturia, cu domiciliul în Caracal, Al.V.Carianopol, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2017/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de Proprietari M.V., cu sediul în - Caracal, Al.V.Carianopol, nr. 7, ., J. O. și a obligat apelanta la plata sumei de 500 lei către intimată – cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele:
1. Inexistenta unui adăpost pentru animale pe raza municipiului Caracal, susținuta de apelanta pârâtă, nu a fost dovedită. De altfel instanța de fond nu a dispus ca animalele sa fie duse . existent, ci acestora li se poate confecționa un adăpost corespunzător, in afara blocului în care locuiește apelanta.
Instanța de fond nu a instituit interdicția de a deține in apartament animale de companie, ci a constatat că in speța dată, numărul animalelor si condițiile improprii in care acestea sunt întreținute, îi prejudiciază pe ceilalți locatari de pe scara blocului, dispunând înlăturarea cauzei ce a produs disconfortul, ca formă a răspunderii civile delictuale (art.998,999 C. civ din 1864, aplicabil in speță). Fapta ilicita constă în încălcarea de către apelanta pârâtă a obligației privind respectarea normelor sanitare veterinare si de zooigienă privind adăpostirea si îngrijirea animalelor, faptă reținută si de autoritățile cu competență în acest sens-potrivit notei de inspecție din data de 03.07.2012 emisa de ANSVSA O.-fila 16 dosar recurs si procesului verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare din data de 04.03.2011 emisa de DSP O..
Este adevărat că pisicile dețin certificate de sănătate, însă ceea ce se analizează în cauza este dacă modalitatea in care acestea sunt întreținute de stăpân creează celorlalți locatari un prejudiciu. Or, acest aspect s-a dovedit si s-a reținut cu puterea evidenței.
2. Faptul că prin dispozitivul sentinței apelate nu s-au individualizat animalele ce trebuie îndepărtate din locuință nu are relevanță, acest aspect putând face obiectul unei lămuriri de dispozitiv, solicitata potrivit art. 281 ind.1 al.1 C.pr.civ.
3. Instanța de fond a audiat, potrivit celor dispuse de instanța de recurs, martorii ce locuiesc in imediata vecinătate a apelantei si declarațiile acestora au confirmat susținerile intimatei reclamante. Declarația martorului P. I., angajat al intimatei reclamante, nu a fost singulara, coroborându-se cu aceea a martorilor D. F. si P. I..
Cantitatea mare de apă folosită de apelanta pârâtă nu prezintă relevanță in cauză, raportat la disconfortul fonic si olfactiv dovedite in fața instanței de fond.
In consecință, văzând si dispozițiile art.296 C.pr.civ., Tribunalul a respins apelul ca nefondat, păstrând soluția judecătoriei ca legala si temeinică.
In temeiul dispoz art.274 C.pr.civ., constatând culpa procesuala a apelantei pârâte, s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 500 lei către intimata reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial achitat potrivit chitanței nr.66/23.09.2013- fila 17 dosar apel).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta I. Veturtia solicitând admiterea recxursului, modificarea în totalitate a deciziei civile nr.237/2013 în sensul admiterii apelului și a respingerii acțiunii formulate de Asociația de Proprietari „M. Viteazuu”.
În motivarea recursului a arătat că în fapt, prin sentința civilă nr.2017/2013instanța de fond, respectiv Judecătoria Caracal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea sa de a îndepărta cele 6 pisici per care le deține în apartamentul proprietatea sa prin ducerea lor într-un adăpost special amenajat în afara blocului, adăpost care să fie autorizat în acest sens.
Arată că împotriva acestei sentințe a declarat apel, iar Tribunalul O. prin decizia civilă nr.237/31.10.2013 l-a respins ca nefondat.
Mai arată că a învederat instanței de apel și învederează și instanței de recurs, că această sentință nu va putea fi pusă în executare, motivat de faptul că în municipiul Caracal nu există nici un adăpost special pentru animalele de companie, astfel că nu are unde să ducă acesteanimale. Instanța de apel a înlăturat acest motiv apreciind că nu este nevoie ca acestea să fie duse într-un adăpost deja amenajat apreciind că nu este nevoie ca acestea să fie duse într-un adăpost deja amenajat în acest scop și că poate confecționa un astfel de adăpost corespunzător în afara blocului în care locuiește.
Consideră că nu s-a luat în calcul că terenul din afara blocului său nu face parte din domeniul public și că niciodată nu va putea obține avizele necesare pentru amenajarea unui astfel de adăpost.
Susține că dacă municipalitatea ar fi făcut un minim de aranjament pentru animalele mici, acestea ar fi fost duse de multă vreme în adăpost și nu ar mai fi fost nevoită să le țină în casa sa și să supere vecinii.
Critică sentința pe motivul că ea nu a fost motivată în drept de instanța de fond și nici de reclamantă și că în dispozitivul sentinței nu se menționează ce anume animale trebuie să fie îndepărtate din locuința sa(câini, găini, porci).
Recurenta mai arată că instanța de apel susține că nici nu era nevoie de o astfel de precizare deoarece ea poate fi făcută printr-o lămurire a dispozitivului, dar nu a lămurit acest aspect.
Pisicile pe care le deține au certificate de sănătate care au fost depuse la dosarul cauzei, dar care nu au fost luate în seamă de instanță. Adeverința eliberată de Serviciul Veterinar este corectă și prezintă toate datele necesare unui înscris oficial, adică are un număr de ordine din registrul de consultații, semnătura și ștampila medicului veterinar.
Susține că actele medicale pe care le-a prezentat nu au fost avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei și nici măcar nu s-a făcut vorbire despre ele în considerentele nici uneia din hotărâri.
La critica adusă sentinței cu privire la depozițiile martorilor reclamantei au fost subiective și au fost făcute pro causa de persoane care parte din comitetul de conducere al asociației de proprietari, având față de reclamantă situația unui prepus, astfel că nu se poate vorbi de o declarație sinceră, instanța de apel a considerat că motivul de apel este nefondat și că instanța de fond i-a audiat conform celor dispuse de instanța de recurs în primul ciclu procesual.
Apreciază, de asemenea, că instanța de fond și cea de apel nu au avut în vedere nici apărarea sa cu privire la faptul că o persoană singură consumă apă mai multă, cantitativ vorbind, decât o familie care are în componență 3 persoane adulte.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă(vechi).
Legal citată intimata Asociația de Proprietari „M. V.” a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că nu este necesar ca municipalitatea să pună la dispoziție cetățenilor un adăpost speciale pentru animale, cu atât mai mult cu cât în prezent este clarificată situația animalelor fără stăpân.
În opinia sa intimata consideră că recurenta-pârâtă ar trebui să se gândească mai mult la sănătatea, liniștea atât a sa cât și a vecinilor și nu unde va duce executorul judecătoresc cele 6 pisici pe care le deține în imobil.
Consideră că este absurd să deții un număr de 6 pisici maidaneze în apartament și să nu conștientizeze că acest fapt este un focar de infecție, cu atât mai mult cu cât recurenta este medic.
Critica adusă cu privire la depoziția martorului P. I. este nefondată, deoarece martorul a relatat ce cunoaște și a perceput în mod direct, fiind unul din puținele persoane care au acces în apartamentul recurentei, astfel că declarația sa nu poate fi pro causa.
În drept invocă dispozițiile art.312 alin.1, 224, 242 alin.2 Cod pr.civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de disp. art. 3041 și art. 304 pct. 8 și 9 c. pr. civilă, recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Recurenta nu aduce în concret critici privind nelegalitatea deciziei recurate, ci dezvoltă câteva aspecte legate de netemeinicia soluției, reinterând de fapt, motivele de apel prezentate în fața tribunalului, aspecte ce exced, sub aspectul regulilor de procedură civilă, analizei pe care instanța este obligată să o facă în recurs, ca instanță de control judiciar.
Curtea, constată că inexistenta unui adăpost pentru animale pe raza municipiului Caracal, susținută de recurenta-apelantă-pârâtă care nu a fost dovedită, potrivit celor reținute de instanțele anterioare, nu are relevanță în cauză, nefiind de natură a modifica în tot sau în parte decizia recurată
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, instanța de fond nu a instituit interdicția de a deține in apartament animale de companie, ci a constatat că in speța dată, numărul animalelor si condițiile improprii in care acestea sunt întreținute, îi prejudiciază pe ceilalți locatari de pe scara blocului, dispunând înlăturarea cauzei ce a produs disconfortul, ca formă a răspunderii civile delictuale (art.998,999 C. civ din 1864, aplicabil in speță).
Susținerile recurentei în sensul că nu s-a avut în vedere că pentru animalele pe care le deține în apartament posedă certificate de sănătate sau că instanța nu a precizat despre ce animale este vorba în cauză, nu pot fi primite, aceste critici fiind analizate și soluționate corect de către instanța de apel.
Este adevărat că pisicile dețin certificate de sănătate, însă ceea ce se analizează în cauza este dacă modalitatea in care acestea sunt întreținute de stăpân creează celorlalți locatari un prejudiciu. Or, acest aspect s-a dovedit si s-a reținut cu puterea evidenței.
Cât privește critica privind reținerea depoziției declarației martorului P. I. și aceasta a fost analizată și soluționată corespunzător de către instanța de apel, argumentele din decizie fiind corecte.
În considerarea celor expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 c. pr. civilă, recursul nefiind fondat, urmează a fi respins, iar sentința va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă I. V., împotriva deciziei civile nr.237/31 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. DE P. M V..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.F.D.
08.05.2014/2 ex/AS
j.a.M.I.S.
I.B.
J.F.V.B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 725/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 30/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
