Întoarcere executare. Decizia nr. 6628/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6628/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-05-2012 în dosarul nr. 6628/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6628
Ședința publică de la 24 Mai 2012
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - C. T.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. GORJ împotriva sentinței nr. 71 din 22 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S.C. C. E. C. S.A., cu pârâtul I. G. D., având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic M. E. L., reprezentând intimatul reclamant S.C. C. E. C. S.A., lipsind recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. GORJ, intimatul pârât I. G. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța a pus în discuție motivul de ordine publică privind necompetența materială.
Consilier juridic M. E. L., reprezentând intimatul reclamant S.C. C. E. C. S.A., în raport de împrejurarea pusă în discuție de instanță a susținut că, în opinia sa, instanța competentă este cea care s-a pronunțat în soluționarea acțiunii principale, în speță Tribunalul Gorj.
Pe fond, a pus concluzii de respingere a recursului, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj ca temenică și legală, potrivit motivelor invocateîn întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea adresată Tribunalului Gorj reclamantul S.C.C. E. C. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul I. Gr.D. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtului să plătească reclamantului suma de 43.999 lei, actualizată la data plății, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr.85/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de I. Gr.D. și a fost obligat pârâtul S.C.C. E. C. S.A. să-i plătească acestuia suma de 43.999 lei reprezentând contravaloarea dreptului de autor, pentru folosirea invenției brevetată de acesta.
Apelul declarat de pârât a fost respins prin decizia nr.292/2009 a Curții de Apel C., dar prin decizia civilă 6560/03.12.2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtului și a respins pe fond acțiunea reclamantului.
Având în vedere că până la data rămânerii irevocabile a sentinței civile 85/2008 a Tribunalului Gorj, pârâtul a încasat contravaloarea dreptului de autor, prin desființarea titlului executoriu să se restabilească situația anterioară, în sensul restituirii acestei sume de către pârât.
Pârâtul I. G. D. a formulat la instanța de fond întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei, întemeiată pe disp.art.4042 alin.3 Cod procedură civilă.
De asemenea, în baza disp.art.6o Cod procedură civilă a formulat cerere de chemare în garanție a Statului R. prin M. Finanțelor P. reprezentat în teritoriu de DGFP Gorj pentru ca, în situația în care ar cădea în pretenții, să i se restituie suma de 4399 lei pe care a achitat-o către stat cu titlu de impozit pe venit aferent sumei de 43.999 lei.
În dovedirea acestei cereri a depus la dosar adeverința eliberată de AFP Tg-J. nr._/22.04.2011 privind achitarea impozitului pe venit.
Pârâta DGFP Gorj a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție invocând excepția lipsei calității DGFP Gorj de reprezentant al Statului R. pe motiv că doar M. Finanțelor P. poate asigura această reprezentare, în baza unei împuterniciri speciale.
De asemenea a fost invocată lipsa calității procesuale pasive a Statului R. în cauza dedusă judecății pe motiv că în cauză este vorba de un raport juridic fiscal creat între pârât și organele fiscale care au perceput impozitul pe venit.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească suma achitată de pârât cu titlu de impozit pe venit aferentă sumei de 43.999 lei, în acest sens fiind desemnat expertul T. M. care a întocmit și a depus la dosar raportul de expertiză.
P. sentința nr. 71 din 22 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă reclamantul S.C.C. E. C. S.A. cu sediul în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtul I. G. D. domiciliat în Tg-J., Aleea Garofiței, ., județul Gorj și chematul în garanție S. R. prin M. Finanțelor P. cu sediul în București, ., sector 5 și DGFP Gorj cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj, având ca obiect întoarcere executare.
S-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 43.999 lei actualizată la data plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție.
S-a dispus obligarea DGFP Gorj să restituie pârâtului suma de 4224 lei.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. și respinge cererea de chemare în garanție față de acesta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei, invocată de către pârât, a fost respinsă deoarece dispozițiile art.4042 alin.3 Cod procedură civilă, prin sintagma „instanță competentă potrivit legii”, fac trimitere la competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță, or tribunalul Gorj este instanța competentă, astfel că, în baza art.137 Cod procedură civilă, excepția va fi respinsă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin sentința civilă nr.85/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ pârâtul S.C.C. E. C. S.A. a fost obligat să-i plătească reclamantului I. Gr.D. suma de 43.999 lei reprezentând c/val. dreptului de autor pentru folosirea unei invenții brevetate de către reclamant.
P. respingerea apelului declarat împotriva acestei sentințe de către pârâtul S.C.C. E. C. S.A. sentința a devenit definitivă și executorie, astfel că, prin ordinul de plată nr._/23.11.2009 reclamanta din prezenta cauză a achita pârâtului sumele cuvenite ca drept de autor și cheltuieli de judecată.
Ulterior, prin decizia civilă 6560/03.12.2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtelor din proces și a schimbat sentința nr.85/2008 a Tribunalului Gorj în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I. G. D., având ca obiect drepturi de autor.
Potrivit disp.art.4041 alin.1 Cod procedură civilă în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare, iar potrivit alin.2 – bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.
Față de aceste dispoziții legale și de starea de fapt reținută, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului a fost întemeiată, în sensul că prin desființarea titlului executoriu, respectiv a s.c. nr.85/29.05.2008, restabilirea situației anterioare urmează a se realiza prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 43.999 lei, încasată cu titlu de drepturi de autor.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârât, s-a dispus analiza cu prioritate excepțiile formulate la această cerere de către DGFP Gorj.
Excepția calității lipsei de reprezentant al Statului R. al DGFP Gorj este nefondată și urmează a fi respinsă deoarece M. Finanțelor P. asigură reprezentarea în teritoriu, a Statului R., prin Direcțiile Generale ale Finanțelor P. Județene și a Municipiului București.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. a fost considerată întemeiată și fiind admisă, S. R. având calitate procesuală pasivă doar în litigiile având ca obiect reparații pentru erorile judiciare săvârșite în procesele penale, or, în speță, raportul juridic este unul de natură fiscală, creat între pârâtul I. G. D. și DGFP Gorj, organul fiscal care a încasat impozitul pe venit.
Pe fond cererea de chemare în garanție a fost considerată admisibilă având în vedere că dispozițiile art.60 Cod procedură civilă nu-l eliberează pe pârât de propria obligație în raport cu reclamantul, ci îi oferă posibilitatea să-și valorifice pretențiile proprii împotriva chematului în garanție, în speță fiind vorba de restituirea către pârât a sumei de 4224 lei reprezentând impozitul pe venit pe care acesta l-a achitat către organele fiscale, aferent sumei de 43.999 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. GORJ solicitând admiterea apelului cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP Gorj și respingerea acțiunii față de aceasta.
A arătat că decizia instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii. Tribunalul Gorj nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de DGFP Gorj pentru introducerea în cauză a AFP TG. J., organ fiscal care, în cauză are calitate procesuală pasivă.
Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale pasive a DGFP Gorj, apreciind că în speță calitatea procesuală aparține AFP Tg. J..
S-e mai învederează faptul că raportul juridic fiscal s-a creat ca urmare a reținerii impozitului între pârâtul I. G. D. și AFP TG. J. organul fiscal unde pârâtul a depus declarațiile fiscale și care urmează să restituie impozitul și nu între I. G. D. și DGFP Gorj.
Potrivit art.41 alin.2 C.pr.civilă, „Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere”, AFP TG. J. poate sta în judecată ca pârâtă, chiar dacă nu are personalitate juridică, întrucât are organe proprii de conducere.
P. întâmpinare . SA a solicitat respingerea apelului, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către Direcția Generală a FInnațelor P. Gorj, motivat de faptul că acesta nu este o excepție absolută care poate fi invocată în orice fază procesuală, inclusiv în căile de atac, sau care ar putea fi pusă în discuție de către instanță din oficiu astfel încât, având în vedere că nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege, respectiv la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe cu toate părțile prezente, consideră că aceasta nu poate fi admisă în faza judecării apelului.
Instanța a recalificat calea de atac a apelului în recurs.
Recursul este fondat.
Potrivit art.1591 (2) C.pr.civilă cu modificările aduse prin Lg.202/2010, necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
La prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Verificarea competenței conform alin.4 nu împiedică formularea excepțiilor de ne competență în cazurile și condițiile prevăzute la alin. (1)-(3) asupra cărora judecătorul se va pronunța în condițiile legii”.
Diferența între necompetența de ordine publică și cea de ordine privată se menține în ceea ce privește persoanele care pot invoca necompetența. Astfel, cea de ordine publică va putea fi invocată atât de părți, indiferent de poziția procesuală, cât și de instanță, în timp ce necompetența de ordine privată va putea fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, iar dacă aceasta nu este obligatorie, la prima zi de înfățișare, înainte de a se da cuvântul cu privire la fond..
În ceea ce privește invocarea necompetenței prin intermediul căilor de atac, necompetența materială și cea teritorială exclusivă nu mai pot fi invocate direct în calea de atac, putând constitui motiv de apel sau de recurs doar în măsura în care au fost invocate in limine litis în fața primei instanțe, iar instanța fie a respins excepția, caz în care calea de atac privește și încheierea de respingere a excepției, potrivit art.158 alin. (2) C.pr.civilă, fie nu s-a pronunțat asupra ei.
Astfel, instanța investită cu soluționarea pricinii își verifică din oficiu competența. În cazul în care instanța se consideră competzentă, va menționa în încheierea de la prima zi de înfățișare temeiurile de drept ale competenței generale, materiale și teritoriale, indiferent dacă acestea au caracater de ordine sau privată, fără ca această chestiune să fie pusă în dezbaterea contradictorie a părților.
S-a statuat de principiu în doctrina și practica judiciară că, dacă excepția necompezenței materiale sau teritoriale exclusive a fost invocată în fața primei instanțe, iar aceasta a respins-o sau nu a soluționat-o, instanța de apel sau de recurs va putea să invoce din oficiu necompetența primei instanțe ca motiv de apel sau de recurs de ordine publică, în condițiile art. 294 alin. (1) teza a doua, respectiv art.306 alin.(2) C.pr.civilă.
Aceasta este și situația din speța dată, astfel excepția necompetenței materiale a fost invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a respins-o arătând în considerente motivarea, fără a pune însă, în discuția părților această excepție, cale de atac a declarat DGFP O., excepția în calea de atac fiind pusă în discuție ca motiv de ordine publică din oficiu de către instanță conform celor de mai sus expuse . . de idei, se reține având în vedere specificul obiectului cauzei, întoarcere executare silită ,că această excepție nu a fost soluționată în mod corespunzător de către instanța de fond.
Acțiunea, formulată pe cale principală, este promovată la data de 08.06.2011, după . Legii 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor – 25 noiembrie 2010, fiind adresată Tribunlului Gorj, ca instanță de jurisdicție a muncii.
Deși necompetența materială este de ordine publică în sensul art. 159 alin. 1 teza II pct. 2 Cod procedură civilă, excepția nu poate fi invocată decât în fața primei instanțe, de parte sau de judecător până la prima zi de înfățișare, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului – conform art. 159 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă, introdus prin Legea 202/2010.
Verificând în cauză,primul termen a fost la data de 06.07. 2011, pentru când pârâtul a formulat cerere de amânare, încuviințată ,cauza primind termen la 28.09.2011, când pârâtul a formulat întâmpinare, invocând chiar excepția de necompetență materială în primă instanță a tribunalului, având în vedere obiectul cererii, formulând și cerere de chemare în garanție a Statului R. prin MFP reprezentat în de DGFPGorj.
Instanța a dispus amânarea cauzei pentru comunicarea întâmpinării, astfel că prima zi de înfățișare în sensul art. 134 Cod procedură civilă, când părțile legal citate pot pune concluzii, a fost la data de 26.10.. 2011. Instanța a verificat propria competență, soluționând și excepția ridicată, prin respingere – la momentul soluționării cauzei pe fond.
P. urmare, excepția a fost ridicată în termen, astfel că nu excepția însăși, ci modul de soluționare a excepției, poate face obiect de control judiciar în recurs.
P. urmare, este necesar și suficient pentru instanța chemată să dispună întoarcerea executării, să constate și să afirme că pârâtul din cauza de față a încasat anumite sume de bani, care trebuie restituite reclamantei de astăzi, pentru simplul motiv că titlul executoriu s-a desființat după executarea hotărârii.
Având în vedere natura litigiului și împrejurarea că cererea s-a promovat pe cale principală, sunt aplicabile disp. art. 404 ind. 2 alin. 3 Cod procedură civilă.
Rezultă că, în aplicarea art. 4042 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cel interesat solicită restabilirea situației anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct.
Or, în condițiile în care sediul materiei este cuprins în cartea a V-a "Despre executarea silită", secțiunea a VI1-a "Întoarcerea executării", se apreciază că natura juridică a întoarcerii executării - "de executare silită în sens invers", determină și instanța competentă pentru soluționarea ei în acest caz, și anume instanța de executare - judecătoria, așa cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ în recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, care este adevărat că la data pronunțării nu era publicată în M.Of.
Dar, nimic nu împiedică instanța să pronunțe o soluție din cele care au condus la promovarea recursului în interesul legii, în condițiile în care se demonstrează a fi identitate între soluția dată în prezentul recurs și cea adoptată de ÎCCJ.
În ceea ce privește judecătoria competentă teritorial, Curtea apreciază că este Judecătoria Tg. J. așa cum susține pârâtul.
Se are în vedere domiciliul pârâtului debitor, Tg.J., iar această localitate este în raza de competență a Judecătoriei Tg. J..
Astfel, instanța de executare, potrivit art. 373 alin. 2 este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, dacă legea nu dispune altfel.
Or, o executare silită se face asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului.
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării și acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.
Deci, procedura executării silite, locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, sau, în absența indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi cel de la domiciliul debitorului.
Este incident cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă și în baza art. 312 alin.1 teza I, alin. 2 teza II, alin. 6 teza I Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță – Judecătoriei Tg. J..
Având în vedere prioritatea în examinare a modului de rezolvare a excepției și soluția de casare cu trimitere care s-a impus, orice analiză a altor aspecte, este neavenită, acestea urmand a se discuta în fața instanței competente material să soluționeze pe fond cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. GORJ împotriva sentinței nr. 71 din 22 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S.C. C. E. C. S.A., cu pârâtul I. G. D..
Casează sentința civilă și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei TG. J..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 mai 2012.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, C. T. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.M.L.N. A.
Tehn.I.C./Ex.3/19.06.2012
J.Fond / M.A. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 6630/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 6762/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
