Pretenţii. Decizia nr. 6419/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6419/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-05-2012 în dosarul nr. 6419/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6419
Ședința publică de la 18 Mai 2012
Completul constituit din:
Președinte: I. M.
Judecător: A. M.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
M. Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. este reprezentat de domnul procuror V. N..
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul I. R. F. împotriva sentinței civile nr. 198/07.02.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală a Finanțelor P. O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen de judecată a fost acordat pentru angajare apărător și comunicare întâmpinare, iar prin serviciul registratură recurentul-reclamant a depus concluzii scrise prin care solicită și judecarea pricinii în lipsa părților.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat se constată recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Procuror V. N. pentru M. Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. arată că critica pe excepție este întemeiată prin prisma dispozițiilor art. 504 alin. 3 Cod proc. pen., acțiunea nefiind prescrisă, calculul termenului de prescripție curge de la data pronunțării hotărârii Judecătoriei Sectorului 4 București din 2011 prin care a fost pus în libertate recurentul de azi, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinței criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea cercetării pe fond a pretențiilor.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr.198/07.02.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul O. a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului I. R. F. invocată de S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. O..
A respins ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul I. R. F. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală a Finanțelor P. O..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamantul I. R. F. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea la plata sumei de 100.000 lei reprezentând pagube materiale și morale, ca urmare a privării de libertate prin executarea de două ori a perioadei de 6 luni, cuprinsă între 29.03.2011 și 04.10.2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că prin decizia penală nr.383 din 13.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei penale nr.303 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul D..
În urma casării, s-a reținut aplicarea art.74-76 cod penal, s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 26 raportat la art. 215 alin.1,2,3,4 cod penal, de la 4 ani închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare, menținându-se și celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Instanța a dispus anularea mandatului de executare nr.2796 din 16.07.2007 emis de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător, deducându-se perioada executată în prezenta cauză de la 15.05.2008, la zi.
P. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2796 bis/2007 din 14.04.2009 emis de Judecătoria C., Biroul Executări Penale în dosarul nr._, Judecătoria C., în baza sentinței penale nr.2177/19.07.2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr.383 din 13.04.2009 a Curții de Apel C. privind pe I. R. F., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 64 lit.a. Teza a II-a,lit.b.c cod penal și s-a dispus arestarea și depunerea acestuia în penitenciar pentru executarea pedepsei.
Din pedeapsa de executare s-a dispus deducerea perioadei de executare de la 15.05.2008 până la expirare, cu mențiunea că inculpatul nu este recidivist.
P. mandatul de executare nr.627/09 din 16.06.2009 emis în dosarul nr._ de Judecătoria A., în baza sentinței penale nr.560 din 12.03.2009 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin respingerea apelului, în decizia penală nr.125A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul A. rămasă definitivă prin decizia penală nr.629/R din 15.06.2009 a Curții de Apel Timișoara, privind pe I. R. F., s-a dispus în baza art. 26 rap.la art. 288 cod penal, condamnarea acestuia la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material, în baza art. 293, la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals privind identitatea iar în baza art. 20 raportat la art. 70 din OUG 105/2001, la 4 luni închisoare pentru tentativă de trecere ilegală a frontierei, iar în baza art.33 lit.a și 34 lit.b, pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, dispunându-se arestarea și depunerea condamnatului la cel mai apropiat loc de deținere.
P. sentința penală nr.56 din 18.01.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta T.-S. în dosarul nr._/225/2009 s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulate de I. R. F., deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin și s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințe penale nr.2177/19.06.2007 a Judecătoriei C., rămasă definitivă, prin decizia penală nr.383 din 13.04.2009 a Curții de Apel C. și prin sentința penală nr.560 din 12.03.2008 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin decizia penală nr.629/R/15.06.2009a Curții de Apel Timișoara sunt concurente.
Instanța a repus în individualizarea lor pedepse aplicate prin sentința penală nr.560/2009 a Judecătoriei A. și în baza art. 33,34 cod penal a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev.de art. 26 cod penal, raportat la art. 215 alin.1,3 și 4 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, art. 74 lit.a și art. 76 lit.c, cod penal, săvârșită în aprilie 2001, aplicată prin sentința penală nr.2177/19.06.2007 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.383 din 13.04.2009 a Curții de Apel C., cu pedepsele de 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prev.de art. 26 cod penal, raportat la art. 288 al.1 cod penal, 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 293 alin.1 cod penal, 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 20 cod penal raportat la art. 70 al.1 din OUG 105/2001, săvârșite în luna mai 2008, aplicate prin sentința penală nr.629/R/15.06.2009 a Curții de Apel Timișoara și s-a dispus ca petentul I. R. F. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 64 lit.a. Teza a-II-a lit.b,c cod penal, art. 71 cod penal.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată din 15.05.2008, la zi, și s-a menținut starea de arest. Au fost anulate mandatele de executare nr.2796 bis/2007 din 14.04.2009 emis de Judecătoria C. și nr.627 /2009 din 16.06.2009 emis de Judecătoria A. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Arată reclamantul că, din biletul de liberare nr.R18240 din 19.02.2010 emis de ANP Penitenciarul Drobeta T.-S., rezultă că a fost depus ca arestat de la 15.05.2008 de către IPJ A. cu mandatul nr.57/2010 emis de Judecătoria Drobeta T.-S. pentru complicitate, înșelăciune art. 26, 215 cod penal, și liberat condiționat la data de 19.02.2010, conform sentinței penale nr.226/2010 emisă la data de 15.02.2010 de către Judecătoria Drobeta T.-S. pentru durata de 2 ani și 6 luni.
P. sentința penală nr.1080/14.07.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/225/2009 s-a dispus în temeiul art.36 alin.2 cod penal, rap.la art.33 lit.a și art. 34 lit.b cod penal, cu aplicarea prevederilor art.449 alin.1 lit.a cod penal, admiterea cererii de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat I. R. F.. Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.560/12.03.2009 a Judecătoriei A., definitivă la data de 15.06.2009 prin decizia penală nr.629/R/15.06.2009 a Curții de Apel Timișoara, în pedepsele componente de; 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 rap. la art. 288 cod penal;10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.293 cod penal;4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.20 rap.la art. 70 alin.1 din OUG nr.105/2001.
Pedepsele astfel repuse în individualizarea lor, se contopesc cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2177 din 19.06.2007 se contopesc cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2177 din 19.06.2007, pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.383/13.04.2009, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a, Teza a II-a în condițiile prev.de art. 71 al.2 cod penal.
P. documentul nr.38 din 31.03.2011 emis de Curtea de Apel din R., s-a dispus arestarea provizorie a lui I. R. F., în baza mandatului de arestare european nr.28 emis la data de 31.08.2010, de Autoritatea Judiciară din Timișoara, pentru executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare prevăzută în mandatul nr.1360/2010 emis în data de 05.07.2010 de Tribunalul Timișoara în baza sentinței definitive din 14.06.2010.
Reclamantul a fost transferat în România la Centrul de Rețineri și Arestare Preventivă nr.9, Secția 19 Poliție București, prin sentința penală nr.2285/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._/4/2011 s-a admis contestația formulată de I. R. F.., prin care s-a dispus: admiterea contestației la executare formulată, în temeiul dispozițiilor art. 461 al.1 cpp, s-a anulat mandatul european nr.360/2010 din 05.07.2010 emis în baza sentinței penale nr.1080 din 14.06.2010 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la data de 05.07.2010 prin nerecurare; punerea în libertate a inculpatului I. R. F. lLa rămânerea definitivă a sentinței și constatarea că petentul a fost deținut în perioada 15.05.2008 până la data de 19.02.2010 și de la data de 29.03.2011, la data punerii efective în libertate.
P. biletul de libertate nr._ din 04.10.2011 emis de Centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr.9, Secția 10 Poliție București, s-a dispus punerea în libertate la data de 04.10.2011, prin sentința penală nr.2285/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011 și rămasă definitivă la data de 04.10.2011.
Reclamantul arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 504 cpp, persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, în cursul procesului penal a fost privat de libertate în mod nelegal.
Consideră reclamantul că, în cauză, se constată că, din culpa și abuzul organelor judiciare, după executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni dispusă prin sentința nr.56 din 18.01.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta T.-S., a fost obligat să execute din nou o parte din această pedeapsă, respectiv durata de 6 luni și 6 zile, pentru perioada cuprinsă între 29.03.2011 și 04.10.2011.
Precizează reclamantul că privarea de libertate de către organele judiciare din România a produs consecințe grave atât asupra persoanei sale, în sensul că s-a îmbolnăvit, cât și asupra familiei acestuia care a fost lipsită de venituri pe toată perioada reținerii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 504 cod procedură penală și art. 506 al.3 cod procedură penală.
Au fost depuse la dosar, în copie, CI, mandatele de executare a pedepsei închisorii cu nr.2796 BIS/2007 din 14.04.2009, nr.627/09 din 16.06.2009, sentința penală nr.56 din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta T.-S. în dosarul nr._/225/2009, bilet de liberare nr. R_/2010, sentința penală nr. 1080 din 14 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/225/2009, mandat de executare a pedepsei închisorii nr.1360/2010 din 05.07.2010, bilet de liberare .
M. Finanțelor P. în numele Statului R., prin Direcția Generală a Finanțelor P. O., a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii și prescripția dreptului material la acțiune.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii, se susține că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 504 și următoarele cod procedură penală, întrucât nu există o hotărâre judecătorească definitivă dată în rejudecarea cauzei penale în care reclamantul nu a fost condamnat, prin care să se stabilească inexistența faptelor penale sau nesăvârșirea acestora de către reclamant și nu s-a făcut dovada erorii judiciare prin hotărâre penală de achitare.
S-a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că, potrivit art. 506 al.2 din codul de procedură penală, termenul prevăzut pentru introducerea acțiunii este de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului.
În cauza de față nu există o hotărâre judecătorească definitivă prin care reclamantul să facă dovada condamnării prin care să se stabilească inexistența faptelor penale sau nesăvârșirea acestora de către reclamant.
În baza art. 137 cod procedură civilă, analizând excepția inadmisibilității acțiunii, a fost respinsă având în vedere dispozițiile art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime.
Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, iar părțile au dreptul la un proces echitabil.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a constatat că este fondată, întrucât cererea a fost formulată peste termenul de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată.
Hotărârea definitivă pronunțată de instanța de judecată care a fost pusă în executare constă în decizia penală nr.383/2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ prin care s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a II-a lit. b, lit. e Cod penal, art. 71 Cod penal.
Termenul de 18 luni urmează să se calculeze de la această dată, având în vedere și mențiunile mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2796 BIS/2007 din 14.04.2009 și în această situație, raportat la data introducerii cererii, se constată că este introdusă peste termenul prevăzut de art. 504 cod procedură penală.
Termenul de 18 luni este un termen de prescripție al dreptului la acțiune, motiv pentru care s-a va respins acțiunea, ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, recurs reclamantul I. R. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând în esență că în mod greșit prima instanță a calculat termenul de 18 luni de la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 279bis/2007/14.04.2009, și nu cel din 15.07.2010, respectiv nr.1360/2010, eliberat de Autoritatea Judiciară din Timișoara la data de 31.08.2010.
Recursul s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 312 alin.3 și 4 Cod proc. civ.
La data de 17.04.2012, S. R. prin M. Finanțelor P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
P. concluziile scrise depuse în data de 18.05.2012, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, precizând că nu a operat prescripția, întrucât prin sentința penală nr.2285/20.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul_/4/2011, rămasă definitivă la data de 04.10.2011, s-a admis contestația la executare formulată de petentul condamnat, dispunându-se punerea în libertate a acestuia.
Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs se constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală, pentru următoarele considerente:
Acțiunea formulată de reclamant privind plata unor sume de bani reprezentând pagube materiale și morale invocându-se privarea de libertate a reclamantului prin executarea de două ori a perioadei de 6 luni cuprinsă între 29.03.2011 și 04.10.2011, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 504-506 Cod proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art.504 alin.(1) Cod pr.pen., persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
(2) Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
(3) Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).
(4) Are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.
În conformitate cu prevederile art. 506 alin.(1) Cod pr.pen., acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită, potrivit art.504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa.
(2) Acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului, prevăzute în art. 504.
(3) Pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin M. Finanțelor P..
(4) Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru.
(5) Hotărârea este supusă numai recursului.
În speță, înscrisurile depuse în dosarul de fond (filele 22, 23), respectiv Bilet de liberare emis de M. Administrației și Internelor – Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și minuta Sentinței penale nr.2285/20.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2011, rămasă definitivă la data de 04.10.2011, prin nerecurare, evidențiază că prin această hotărâre judecătorească a fost admisă contestația la executare formulată de petentul condamnat I. R. F.. În temeiul art. 461 alin. 1 lit. „c” Cod proc. pen., s-a anulat MEPI nr. 1360/05.07.2010 emis în baza sentinței penale nr.1080/14.06.2010 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la data 05.07.2010 prin nerecurare. S-a dispus punerea în libertate a petentului I. R. F. la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. S-a constatat că petentul a fost deținut în perioada 15.05.2008 până la data de 19.02.2010 și de la 29.03.2011 la data punerii efective în libertate.
Din considerentele sentinței atacate se constată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.506 alin.2 Cod pr.pen. în condițiile în care termenul de 18 luni a fost calculat eronat de la data de 14.04.2009, dată anterioară începerii executării efective a pedepsei privative de libertate ,termenul de prescripție curgând în mod normal de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.2285/20.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2011,în soluționarea contestației la executare, respectiv de la data de 04.10.2011.
Față de considerentele expuse, constatând că prezenta cauză a fost soluționată greșit în baza excepției prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care nu a fost cercetat fondul cauzei, în temeiul art.312 alin.5 Cod proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul I. R. F. împotriva sentinței civile nr. 198/07.02.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală a Finanțelor P. O., având ca obiect pretenții.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 Mai 2012.
Președinte, I. M. | Judecător, A. M. | Judecător, M. M. |
Grefier, A. Golașu |
Red. AM
Tehnored. AG/15.06.2012
Jud. fond: I. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 6378/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 6630/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
