Partaj judiciar. Decizia nr. 6378/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6378/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-05-2012 în dosarul nr. 6378/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6378
Ședința publică de la 17 Mai 2012
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul S. R. REPREZENTAT DE M. FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M. împotriva deciziei nr. 34/A din 20 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta P. V., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat D. V., reprezentând intimata reclamantă P. V., lipsind recurentul pârât S. R. REPREZENTAT DE M. FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M..
Procedura legal îndeplinită.
făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele: recursul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, motivele de recurs fiind comunicate; depunerea la dosarul cauzei, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, a întâmpinării formulată d eintimata reclamantă panait V. însoțită de dovada comunicării acesteia recurentului pârât, potrivit art. 861 Cod procedură civilă; dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală, precum și împrejurarea că recurentul pârât S. R. REPREZENTAT DE M. FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M., prin motivele de recurs, a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Avocat D. V. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. 36/17.05.2012 și chitanța nr. 32/17.05.2012 reprezentând onorariu avocat și a învederat că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat D. V., reprezentând intimata reclamantă P. V., a susținut că motivele de recurs sunt de fapt motivele de apel, invocându-se aceleași motive, respectiv că instanța de apel, ca și cea de fond, nu a stabilit corect cotele de moștenire și nu a făcut nici compensarea corectă privind cuantumul cheltuielilor de judecată.
Consideră că instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a cotelor de moștenire și a avut în vedere toate cheltuielile de judecată avansate exclusiv de intimata reclamantă, taxe judiciare de timbru, timbru judiciar, onorarii expert, onorariu avocat și nu numai cele ce reprezintă taxele judiciare de timbru la care se raportează apelanta pârâtă.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. încheierea de admitere în principiu din data de 20.01.2011, pe baza probelor administrate în cauză, instanța a admis în parte și în principiu cererea reclamantei, s-a constatat deschisă succesiunea autorului D. I. decedat la data de 09.09.2003, cu ultimul domiciliu în Drobeta Turnu Severin, cu moștenitori legali: autoarea D. E. L. în calitate de soție supraviețuitoare, în concurs cu reclamanta P. V., în calitate de colateral privilegiat și masa succesorală a fiecărei succesiuni.
1.P. sentința civilă nr.2508/05.05.2011 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a omologat raportul de expertiză întocmit de expert I. C. și atribuit reclamantei în proprietate întreaga masa succesorală, iar pentru egalizarea loturilor,a obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 234.393 lei cu titlu de sultă.
A compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 3.152,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, masa succesorală rămasă de pe urma autorului se compune din cota de ½ din partea de imobilul casă de locuit compusă din 5 camere și anexe, imobil ce a aparținut numiților S. B. A. și S. E., respectiv 80% din imobilul casă de locuit situată în Drobeta Turnu Severin, .. 4, jud. M., potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 2.oct. 1950 ( fila 11 dosar) și ½ din terenul aferent în suprafață totală de 362 mp, cota de ½ din următoarele construcții: un garaj construit din beton și două cotețe din cărămidă și bolțari, cota de ½ din următoarele îmbunătățiri la imobilul casă de locuit situată în Drobeta Turnu Severin, .. 4, jud. M.: decopertarea zidurilor interioare și exterioare și consolidarea acestora, refacerea acoperișului, montarea de parchet de stejar, aplicarea de lambriuri pe holuri și bucătărie, refacerea rețelelor de canalizare și alimentare cu apă și racordarea lor la sistemul public, aplicarea de faianță și gresie, betonarea curții, refacerea gardului interior și înlocuirea porților din lemn cu porți de metal; cealaltă cotă de 1/2 revenindu-i autoarei D. E. L., cu titlu de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Instanța a stabilit cota ideală din această masă succesorală astfel: 1/2 pentru soția supraviețuitoare, ale cărei drepturi sunt preluate, prin retransmitere de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor și cota de ½ pentru colateralul privilegiat reclamanta P. V..
De asemenea, s-a constatat deschisă succesiunea autoarei D. E. L., decedată la data de 08.06.2010, cu ultimul domiciliu în Drobeta Turnu Severin, decedată fără moștenitori legali sau testamentari, succesiunea sa revenindu-i pârâtului S. R. prin M. Finanțelor, care o preia în cotă de 1/1, iar ca masa succesorală rămasă de pe urma autoarei s-a reținut: cota ideală de ¾ din partea de imobil pentru care s-a achita sultă în temeiul sentința civilă nr. 8021/26 oct. 1992 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, respectiv 80% din imobilul casă de locuit situată în Drobeta Turnu Severin, .. 4, jud. M., potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 2.oct. 1950 ( fila 11 dosar) și ½ din terenul aferent în suprafață totală de 362 mp, cota ideală de 3/4 din următoarele îmbunătățiri la imobilul casă de locuit situată în Drobeta Turnu Severin, .. 4, jud. M.: decopertarea zidurilor interioare și exterioare și consolidarea acestora, refacerea acoperișului, montarea de parchet de stejar, aplicarea de lambriuri pe holuri și bucătărie, refacerea rețele lor de canalizare și alimentare cu apă și racordarea lor la sistemul public, aplicarea de faianță și gresie, betonarea curții, refacerea gardului interior și înlocuirea porților din lemn cu porți de metal, o cameră cu destinație de bucătărie, o cămară,holul de la ., o magazie cu două încăperi,restul de teren aferent imobilul casă de locuit, situat în Drobeta Turnu Severin, .. 4, jud. M..
Făcând aplicarea art.274 alin. 1 c.p.civ., având în vedere cuantumul total al spezelor judecății suportate în exclusivitate de reclamantă, raportat la cota parte care îi revine din succesiune, instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată și l-a obligat pe pârât către reclamantă la plata sumei de 3.152,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P.-DGFP M., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În ședința publică din 20 sept. 2011 calea de atac exercitată de pârât a fost recalificată ca fiind apel, în temeiul art.282 C.Pr.civilă.
2.P. decizia 191/27sept.2011, Tribunalul M. a admis apelul, a schimbat sentința și încheierea de admitere în principiu și a respins acțiunea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea deciziei, respingerea apelului și menținerea sentinței și a încheierii de admitere în principiu.
Reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.6, 7 și 9 c.pr.civ., invocând încălcarea principiului disponibilității, contradictorialității și al egalității de tratament, cu următoarele argumente:
P. întâmpinarea formulată la acțiunea introductivă, S. R. a achiesat la cererea reclamantei, recunoscându-i calitatea de coproprietară a imobilului supus partajării.
S. R. prin exercitarea căii de atac a criticat încheierea de admitere în principiu și sentința numai sub aspectul cotelor cuvenite părților și al incorectei compensări a cheltuielilor de judecată.
Instanța de apel făcând abstracție de dispozițiile art.129 alin.6 c.pr.civ. și fără a ține cont că pârâtul a achiesat la cererea reclamantei, s-a substituit practic unei părți în procesul civil, respingând acțiunea, ceea ce nu-i de admis într-un proces civil, caracterizat prin egalitatea părților - statul neavând mai multe drepturi ori obligații.
Decizia a fost considerată nemotivată, lipsită de temei legal în privința calificării naturii dreptului cuvenit autorului D. I. și dată cu aplicarea greșită a Decretului nr.167/1958.
Încălcând dispozițiile art.261 alin.1 pct. c.pr.civ., hotărârea nu arată motivele de fapt și de drept care constituie fundamentul schimbării soluției pronunțată de prima instanță ci numai afirmă că D. I. nu a dobândit un drept de proprietate ci un drept de creanță.
C. litigiului o constituie coroborarea mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 07.09.1959 cu mențiunile din sentința civilă nr.8021 din 26.10.1992 din care rezultă că E. C. și Mercedes S. au vândut parte din imobil către D. S. și în timpul căsătoriei cu D. I., D. E. L. a încheiat o tranzacție consfințită prin sentința susmenționată, pentru ieșirea din indiviziune cu moștenitorii legali ai cumpărătoarei D. S. – preluând și partea din imobil ce se cuvenea acestora – dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare.
În aceste condiții, este pe deplin aplicabilă prezumția comunității de bunuri instituită prin art.30 din Codul familiei, deoarece tranzacția este un contract – prin care unul din soți dobândește, în timpul căsătoriei o parte dintr-un imobil care se alătură părții de imobil pe care acest soț o avea dinaintea căsătoriei.
Fiind vorba de un bun dobândit în timpul căsătoriei, partea din imobil dobândită prin tranzacție reprezintă un bun comun al soților D. I. și D. E.. Aceeași ar fi situația chiar dacă unul din soți ar avea o cotă parte oarecare în calitate de moștenitor legal al unei persoane și ulterior, în timpul căsătoriei, printr-un partaj obișnuit preia bunuri de la ceilalți comoștenitori în întregime, plătind sultă pentru cotele ce s-ar fi cuvenit celorlalți comoștenitori, când sulta se plătește în timpul căsătoriei deoarece în această situație art.31 din Codul familiei ar fi aplicabil numai în raport cu cota legală de moștenire a soțului care a avut calitatea de comoștenitor iar nu și pentru cotele pe care acest soț le dobândește prin compensare cu plata unor sulte – fiind aplicabilă instituția substituției reale cu titlu particular.
În cauză, prezumția de comunitate reglementată de art.30 din Codul familiei nu a fost răsturnată deoarece sulta plătită în temeiul sentinței nr.8021/1992 nu este plătită unor comoștenitori ai aceluiași autor ci unor persoane care ajunseseră în stare de indiviziune în baza unor contracte de vânzare-cumpărare.
Instanța de apel în mod simplist s-a limitat să afirme că D. I. nu a dobândit un drept de proprietate deși era vorba de un bun dobândit în timpul căsătoriei printr-un contract, iar sulta s-a plătit în timpul căsătoriei (o parte din bani pentru plătirea sultei provenind din vânzarea unui imobil al autorului D. I.), transformându-l într-un simplu creditor al soției sale, făcând abstracție de faptul că soții au locuit pe toată perioada căsătoriei până la deces în acest imobil – au plătit împreună sulta, au transformat imobilul prin numeroase și ample adăugiri, amenajări – fiind refăcut chiar din temelie în perioada celor 36 ani de căsătorie – devenind un imobil nou funcțional.
Cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 – neținând cont că reclamanta a acceptat succesiunea defunctului D. I., a avut bune relații cu D. E., suportând în exclusivitate cheltuielile pentru întreținerea acesteia, pentru înmormântarea și pomenirea ei, aceasta recunoscând permanent drepturile soțului său asupra imobilului – fiind astfel incidente dispozițiile art.16 din Decr.167/1958.
3.P. decizia civilă nr.1720/12.12.2011 a Curții de Apel C., a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul M..
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, încălcând regula de limitare a efectelor devoluțiunii apelului conform căreia instanța de apel va proceda la o nouă judecată asupra fondului numai în limitele criticii formulate de apelant, Tribunalul M. a extins judecata asupra naturii dreptului dobândit de numitul Domulete I. asupra imobilului și fără a pune în discuție prescripția dreptului la acțiune în valorificarea dreptului de creanță a respins integral acțiunea ca prescrisă, încălcând astfel atât principiul disponibilității cât și al contradictorialității și al egalității părților în fața justiției.
S-a mai reținut că, tribunalul trebuia să-și limiteze examinarea la criticile concrete din apel, referitoare la cotele indivize și la compensarea cheltuielilor de judecată.
Cu ocazia rejudecării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
4.P. decizia nr.34/A din 20 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelant S. R. prin M. Finanțelor P. împotriva sentinței civile nr.2508/05.05.2011 și a Încheierii de admitere în principiu din data de 20.01.2011 pronunțate de Judecătoria Dr.Tr. S. în contradictoriu cu intimata reclamantă P. V., având ca obiect partaj judiciar.
S-a dispus obligarea Statului R. prin M. Finanțelor P. către intimata reclamantă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse.
Rejudecând apelul declarat de S. R. prin M. Finanțelor P., împotriva s.c.nr-.2508/5.05.2011, s-a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
P. încheierea din data de 20.01.2011, prima instanță a stabilit componenta activului succesoral rămas la data deschiderii succesiunii 9.09.2003 în moștenirea defunctului Domulete I. ca fiind cota de 1/2 din partea de imobilul casă de locuit compusă din 5 camere și anexe, imobil ce a aparținut numiților S. B. A. și S. E., respectiv 80% din imobilul casă de locuit situată în Drobeta Turnu Severin, .. 4, jud. M., potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 2.oct. 1950 ( fila 11 dosar) și ½ din terenul aferent în suprafață totală de 362 mp; cota de ½ din următoarele construcții: un garaj construit din beton și două cotețe din cărămidă și bolțari; cota de ½ din următoarele îmbunătățiri la imobilul casă de locuit situată în Drobeta Turnu Severin, .. 4, jud. M.: decopertarea zidurilor interioare și exterioare și consolidarea acestora, refacerea acoperișului, montarea de parchet de stejar, aplicarea de lambriuri pe holuri și bucătărie, refacerea rețelelor de canalizare și alimentare cu apă și racordarea lor la sistemul public, aplicarea de faianță și gresie, betonarea curții, refacerea gardului interior și înlocuirea porților din lemn cu porți de metal.
P. aceiași încheiere, s-a stabilit că cealaltă cotă de ½ din același activ succesoral revine autoarei Domunete E..
Atunci când instanța a constatat activul succesoral rămas în moștenirea autoarei Domulete E., a stabilit cota ideală de ¾ raportându-se și la cota din succesiunea defunctului Domulete I., culeasă în calitate de soție supraviețuitoare în concurs cu colateralii privilegiați.
Așa fiind, s-a constatat că drepturile statului nu au fost vătămate prin soluția pronunțată de instanța a cărei hotărâre a fost atacată.
În ceea ce privește motivul de apel ce vizează cheltuielile la care a fost obligat apelantul S. R. considerate a fi exagerate raportat la totalul taxei de timbru în cuantum de 4500 lei, s-a constatat a fi nefondat.
Litigiul dedus judecății a avut ca obiect partajul judiciar asupra activului succesoral rămas în moștenirea autorilor Domulete I. și Domulete E. L..
Apelantului pârât S. R., urmare lichidării stării de indiviziune, i-a revenit în lot suma de_ lei cu titlu de sultă reprezentând echivalentul activului succesoral rămas în moștenirea defunctei Domulete E. L..
Așa fiind, prima instanță în mod legal a făcut aplicarea disp.art.276 c.pr.civ., compensând în parte cheltuielile de judecată și obligând apelantul pârât la plata sumei de 3152,75 lei cu același titlu.
Instanța a avut în vedere toate cheltuielile de judecată avansate, exclusiv de intimata reclamantă, taxe judiciare de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, onorariu avocat, ce totalizează 6350 lei și nu numai cele ce reprezintă taxele judiciare de timbru la care se raportează apelanta pârâtă.
5.Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul S. R. REPREZENTAT DE M. FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, nefiind stabilite corect cotele de moștenire în vederea ieșirii din indiviziune. În speță, statul culege moștenirea după defuncta D. E. în cotă de 1/1, reprezentând cota indiviză de 1/2 din averea comună cu soțul său predecedat, însă statul culege și moștenirea ce i se cuvine autoarei după soțul său, în concurs cu moștenitorul din clasa II, potrivit cotei legale și ținând seama și de rezerva soțului supraviețuitor. De asemenea, critică soluția pronunțată pe motiv că instanța nu a făcut nici compensarea corectă privind cheltuielile de judecată. Dintr-un total al taxei de timbru de 4500 lei, statul este obligat la 3125,75 lei, ceea ce reprezintă o cotă exagerată.
În drept invocă dispoz. art.304 pct.9 C.pr.civilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
- Prima critică privind stabilirea cotelor de moștenire, este neîntemeiată.
Drepturile statului nu au fost vătămate prin soluția pronunțată de prima instanța, astfel că soluția din apel de menținere ca legală și temeinică sentinței, este în afara oricărei critici, urmând a se păstra.
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T.- S., reclamanta P. V. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor, solicitând instanței să constate deschisă succesiunea autorilor D. I., decedat la data de 09.09.2003 și D. E. L., decedată la data de 08.06.2010, să stabilească moștenitorii legali rămași pe urma acestuia, masa bunurilor succesorale și cotele legale ce li se cuvin si să se dispună ieșirea părților din indiviziune, prin atribuirea și predarea efectivă a bunurilor.
La data de 09.09.2003 s-a deschis succesiunea autorului D. I., de pe urma căruia au rămas ca moștenitori legali D. E. L., în calitate de soție supraviețuitoare, și reclamanta P. V., în calitate de colateral privilegiat - sora defunctului, fiecare cu o cotă succesorală de ½ din moștenire.
Ulterior, la data de 08.06.2010, s-a deschis succesiunea autoarei D. E. L., de pe urma căreia nu au rămas moștenitori legali sau testamentari, succesiunea sa fiind vacantă, revenind așadar pârâtului S. R. prin M. Finanțelor.
Potrivit disp. art. 1 lit. c din Legea 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor - aplicabil, acesta mosteneste o jumatate din averea celuilalt sot cand vine la succesiune cu tatal si mama defunctului, ori numai cu unul dintre ei, sau numai cu fratii si surorile acestuia si descendenti de-ai lor, ori numai cu unii dintre ei.
Deci, în raport cu aceste dispoziții legale, în mod corect prima instanță a stabilit că la succesiunea soțului său, D. I., soția supraviețuitoare a cules ½ din masa de împărțit, câtă vreme reclamanta este sora defunctului. La rândul ei, masa de împărțit cuprindea ½ din bunurile comune, iar cealaltă cotă de ½ revenea soției supraviețuitoare D. E. L., reprezentând contribuția sa la dobândirea bunurilor comune.
În aceste condiții, cota cumulată totală, exprimată în procente din masa de bunuri, este de ½ (contribuția sa la dobândirea bunurilor comune = 2/4 ) + ½ din ½ (deci ¼ din total bunuri), rezultând un total de ¾. Această cotă de ¾ a fost culeasă de statul român – în temeiul art. 680 cod civil - aplicabil, titulara celeilalte cote de ¼ fiind sora defunctului D. I., reclamanta din cauză, așa cum corect a stabilit prima instanță, critica din apel fiind corect soluționată de tribunal.
În ceea ce privește rezerva succesorală a soțului supraviețuitor, cele susținute în recurs sunt greșite, in cauză nefiind aplicabile disp. art. 2 din același act normativ, potrivit cărora liberalitatile facute de sotul predecedat nu vor putea trece peste jumatate din drepturile prevazute la art. 1, in favoarea sotului supravietuitor. În cauză D. I. nu a făcut nici un act de liberalitate pentru a se ridica problema calculării cotității disponibile și a rezervei soțului supraviețuitor care se cuvine în puterea legii moștenitorului rezervatar și care nu poate fi afectată prin liberalitatea respectivă. P. urmare D. E. L. a cules cota sa legală de moștenire de ½ venind în concurs cu un colateral privilegiat, iar nu o cota mai mică de jumătate din ½ - rezerva. În orice caz, moștenirea fiind legală, cota legală de ½ a soțului supraviețuitor nu se cumulează cu rezerva, așa cum greșit se susține prin motivele de recurs.
- Cea de-a doua critică privind cheltuielile de judecată, este de asemenea, neîntemeiată.
Prima instanță a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale privind cheltuielile de judecată prev. de art. 274 și urm. Cod procedură civilă, iar tribunalul a soluționat judicios critica din apel în această privință.
În partajul succesoral părțile au calități duble, iar cheltuielile de judecată trebuie suportate proporțional cu cota din moștenire pe care o culege fiecare parte. Astfel, din totalul cheltuielilor de judecată, suportate integral de către reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru – 4500 lei, timbru judiciar – 4,5 lei, onorariu expert – 802 lei, 1000 lei – avocat, o cotă parte din acestea trebuie suportate și de pârât proporțional cu cota sa din moștenire, respectiv ¾. P. urmare, cererea de cheltuieli de judecată a fost corect soluționată în raport cu dispozițiile legale, proporția în urma calculului matematic, nefiind depășită.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă cazul de recurs de modificare invocat de parte, nici cazuri de recurs de casare de ordine publica din cele care se ridică în orice stare a pricinii si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila și în baza art. 312 alin. 1 teza II cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei pronunțată de instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. REPREZENTAT DE M. FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. M. împotriva deciziei nr. 34/A din 20 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta P. V., ca nefondat.
Obligă recurentul pârât S. R. REPREZENTAT DE M. FINANȚELOR P., către intimata reclamantă P. V., la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 mai 2012.
Președinte, C. R. | Judecător, T. R. | Judecător, M. L. N. A. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud. T.R.
Tehn.I.C./Ex.2
15.06.12
J.Apel V. R. și
C. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 7378/2012. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 6419/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
