Nulitate/anulare act. Decizia nr. 3384/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3384/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 3384/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3384
Ședința publică de la 01 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - P. P.
Judecător - M. C.
Grefier - V. R.
Ministerul Public, reprezentat de procuror D. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul C. JUDEȚEAN D. -C. P. PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în C., ..32, județ D. împotriva sentinței civile nr. 223 din 24 aprilie 2015, pronunțată de T. D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. E., D. G.- L., ambii domiciliați în C., ..3, ., având ca obiect nulitate/anulare act
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul pârât C. JUDEȚEAN D. -C. P. PROTECȚIA COPILULUI, reprezentat de consilier juridic D. G. și intimații reclamanti T. E., asistată de avocat C.G., D. G.- L., reprezentat de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal ,după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului:
Consilier juridic D.G., pentru apelantul pârât, a susținut motivele de apel scrise, în raport de care a pus concluzii de admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii contestației.
Avocat C.G., pentru intimații reclamanți, a apreciat ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond și a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată. A depus la dosar împuternicirea avocațială și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a pus concluzii de respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată la instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 18.11.2014, reclamanții T. E. și D. G.- L. au chemat în judecată pe pârâtul C. Județean D. - C. P. Protecția Copilului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr.1525 din 21.10.2014 si a certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap nr. 1525/21.10.2014.
În motivare, reclamanții au arătat că, prin certificatul anexa la hotărârea indicată mai sus, fiul lor D. D. A., născut la data de 31.05.2011, a fost încadrat în gradul de handicap "Accentuat" conform raportului de evaluare complexa nr.1288/10.09.2014, eliberat de D.G.A.S.P.C. D., însa încadrarea în acest grad de handicap este eronată, întrucât conform certificatului medical nr._/03.09.2014 eliberat de Spitalul Clinic Neuropsihiatrie C. în baza diagnosticului stabilit de către aceeași unitate, minorul suferă de autism atipic, caracterizat prin instabilitate psihomotorie, contact vizual greu de efectuat, nu interacționează cu copii, autostimulare "fâlfâie mâinile, răsfoiește paginile", mers digitigrad, limbaj neachizitionat, iar examenul psihologic a reliefat dificultate la nivelul relaționării interpersonale, deficiente în comunicare (inclusiv non-verbala), paternuri stereotipe ale activităților și comportamentelor, necesitând îngrijire permanentă din partea unei persoane. Prin urmare, gradul de handicap care urma să se stabilească pentru minor era "grav" și nu "accentuat", întrucât minorul are nevoie de îngrijire permanentă din partea unei persoane.
Au precizat că, încă de la nașterea sa, minorul a avut un grav grad de handicap, iar raportul de evaluare nu reflecta situația reala privind dizabilitatea gravă pe care o prezintă minorul, în acest sens fiind și biletul de ieșire din spital de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. A. O." București din 17.04.2014, scrisoare medicala de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. A. O." București din 12.09.2014, bilet de ieșire din spital eliberat de Spitalul Clinic Neuropsihiatrie C. din 03.09.2014, certificat medical din 03.09.2014 eliberat de Spitalul Clinic Neuropsihiatrie C., scrisoare medicala de la Spitalul Clinic Județean de Urgenta C. din data de 28.10.2014, scrisoare medicala de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. A. O." București din 17.04.2014, bilet de externare de la Spitalul de Boli Infecțioase si Pneumoftiziologie V. Babes C. din 13.02.2013.
In drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile HG nr. 1437/2004 privind organizarea si metodologia de funcționare a Comisiei pentru Protecția Copilului, Ordinul nr.725/12.709 din 01.10.2002 emis de Ministerul Sănătății si Familiei si Autoritatea Naționala pentru Protecția Copilului, Ghidul metodologie pentru evaluarea complexa a copilului cu dizabilitati si incadrarea . handicap aprobat prin Ordinul nr. 18/3989/416/142 din 2003.
Au solicitat admiterea contestației, anularea Hotărârea nr.1525 din 21.10.2014 si pe cale de consecința certificatul de încadrare a copilului . handicap accentuat nr.1525/21.10.2014, anexa a hotărârii menționate si sa se dispună încadrarea copilului D. D. A. in gradul de handicap "grav" precum si eliberarea unui certificat de încadrare corespunzător.
Pârâtul a depus întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a Secției de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei aparținând Secției I Civilă.
Prin încheierea din 06.02.2015 pronunțată de T. D. – Secția C. Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. – Secția C., în ce privește soluționarea cauzei. S-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția I Civilă.
P. a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din Lg. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, iar potrivit art. 2. lit. c, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
În speță, însă, s-a reținut că se contestă o hotărâre emisă de C. Județean D. - C. P. Protecția Copilului.
Potrivit art.10 alin. 3 din HG 1437/2004, hotărârile Comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004. Iar, potrivit art. 133 din Legea nr. 272/2004 R privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului. Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul. Potrivit art.36 alin. 3 din Legea nr.304/2004 R privind organizarea judiciară, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.
Din economia acestor dispoziții legale, a rezultat că, printr-o lege specială, este stabilită o competență specială în favoarea tribunalului de la domiciliul minorului, însă nu la instanța de contencios administrativ, având în vedere că legea nu cuprinde această mențiune în mod expres, ci la instanța de drept comun, cu atât mai mult cu cât la nivelul acestei instanțe există complete specializate pentru cauze de minori și de familie.
Prin urmare, cererea de anulare a Hotărârii nr.1525 din 21.10.2014 si a certificatului de încadrare a copilului . handicap nr.1525/21.10.2014, atrage competența de soluționare a Secției I Civilă a Tribunalului în a cărei rază domiciliază copilul, în speță T. D..
Cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La cererea reclamanților a fost administrată proba cu înscrisuri. De asemenea, din oficiu, instanța a dispus administrarea probei cu expertiza medico-legală.
Prin sentința civilă nr.223 din 24 aprilie 2015, pronunțată de T. D., în dosar nr._, s-a admis contestația formulată de reclamanții T. E. și D. G.-L., în contradictoriu cu pârâtul C. Județean D. - C. pentru Protecția Copilului.
S-a anulat hotărârea de încadrare într-un grad de handicap nr.1525/21.10.2014 și certificatul de încadrare într-un grad de handicap nr.1525/A/21.10.2014, ambele emise de C. Județean D. - C. pentru Protecția Copilului și a fost obligată pârâta la emiterea unei noi hotărâri și a unui nou certificat de încadrare într-un grad de handicap "grav" pentru minorul D. D. A..
P. a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform art.2 alin.4 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Potrivit art.6 lit. a și f din același act normativ, respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform mai multor principii, dintre care sunt de subliniat următoarele: respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului și asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 46 alin. 1 din lege, copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
În aceeași ordine de idei, potrivit art.49 din lege, copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale. Copilul cu handicap are dreptul la educație, recuperare, compensare, reabilitare și integrare, adaptate posibilităților proprii, în vederea dezvoltării personalității sale. Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap.
Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situației copilului și părinților săi ori, după caz, situației celor cărora le este încredințat copilul și se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv și fără discriminare al copiilor cu handicap la educație, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activități recreative, precum și la orice alte activități apte să le permită deplina integrare socială și dezvoltare a personalității lor.
Măsurile și serviciile de protecție specială, de intervenție și sprijin sunt variate și au ca finalitate, printre altele: reducerea sau minimalizarea unor consecințe invalidante ale afecțiunilor sau bolilor și ameliorarea condițiilor de viață individuală și socială pentru a asigura și a sprijini dezvoltarea maximală a potențialului copilului.
La baza aprecierii severității handicapului (dizabilității) stau, în principal, criteriile generale enunțate în Ordinul MSF 725/2002, printre care și posibilele limitări în activitate și restricții în participarea socială, ca efecte ale bolii sau deficienței.
În orice caz, aplicarea combinată a criteriilor medicale și psihosociale se face diferențiat și adaptat particularităților de vârstă ale copiilor în cauză, iar încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual și prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare vârstei.
Deci, prezența unei condiții de sănătate (boli, afecțiuni etc.) este o premisă, dar aceasta nu conduce obligatoriu la handicap. Prin urmare, diagnosticul medical în sine nu este ca atare suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială. La evaluarea eventualului handicap, alături de stabilirea gradului de disfuncționalitate a organismului, se vor lua în considerare și factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educației, măsurile luate de familie, posibila neglijare, precum și factorii personali.
În concluzie, la asimilarea pe grade de handicap se va ține seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații în activitatea și participarea socială, de factori personali. Deci, pentru aceeași boală - ca premisă a identificării și încadrării - încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul ușor la gradul grav.
În cauză se ridică problema de a identifica și stabili severitatea dizabilității, respectiv aceea de a stabili gradul de handicap al copilului: ACCENTUAT sau GRAV, pornind de la regulile enunțate în precedent, dar și de la regula că evaluarea și încadrarea într-un grad de handicap nu este un scop în sine și că acestea trebuie să ducă la creșterea calității vieții copilului, prin îmbunătățirea îngrijirii și intervenții personalizate cu scop recuperator și de facilitare a integrării sociale.
Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic. În această situație autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricții multiple în participarea socială a copilului. D. urmare, copilul necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane.
În speță, din concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză rezultă că minorul în cauză în vârstă de aproximativ 3 ani, suferă de autism atipic, comportament hiperkinetic și tulburări de somn, afecțiuni cu un prognostic rezervat, prezentând un grad de autonomie și autocontrol total dependent de alte persoane. Acesta necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă (însoțitor) din partea altei persoane.
Instanța nu poate reține apărarea intimatei invocată cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, în sensul că raportul de expertiză este irelevant pentru că se face vorbire de un copil în vârstă de 11 ani, iar în cauză minorul are 3 ani, întrucât, observând raportul de expertiză întocmit în cauză, se constată că acesta îl privește pe minorul D. D. A., iar împrejurarea că în partea de început s-a consemnat că acesta are o altă vârstă nu este de natură să conducă la o altă concluzie, fiind vorba evident de o eroare materială.
Potrivit disp. art.2 alin. 1 lit. a și b din Hotărârea nr. 1.437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului, C. are următoarele atribuții principale: stabilește încadrarea copiilor cu dizabilități într-un grad de handicap și, după caz, orientarea școlară a acestora și stabilește măsurile de protecție specială a copiilor, în condițiile legii.
În vederea exercitării acestor atribuții, serviciul de evaluare complexă din cadrul Direcției întocmește raportul de evaluare complexă și planul de recuperare a copilului cu dizabilități și propune Comisiei încadrarea copilului într-un grad de handicap și orientarea școlară/profesională; aceste propuneri se fac în baza raportului de evaluare complexă și prin aplicarea criteriilor de încadrare într-un grad de handicap, potrivit art. 21 lit. d din același act normativ.
Potrivit art.22 alin.1 din HG 1437/2004, Serviciul de evaluare complexă a copilului cuprinde câte un specialist din următoarele categorii profesionale: medic pediatru, psiholog, psihopedagog, asistent social și neuropsihiatru sau, după caz, neurolog pentru copii ori psihiatru pentru copii sau alt specialist, după caz.
Concluziile Raportului de expertiză sunt clare și fără echivoc, în sensul că minorul în vârstă de 3 ani este total dependent de alte persoane, necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă, având în vedere afecțiunea de care suferă și vârsta actuală. Minorul nu a deprins capacitatea de autoservire și autocontrol, nu are discernământul faptelor sale, interacțiunea socială este afectată atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ, minorul nu stabilește decât intermitent și inconstant contact vizual, nu socializează cu copii de aceeași vârstă, din punct de vedere al limbajului, minorul nu se poate exprima, repetând intermitent și ecolalic câteva cuvinte, din punct de vedere congnitiv vârsta fiind mult mai mică față de vârsta cronologică. Așadar aceste cerințe impun încadrarea minorului în gradul de handicap GRAV, iar nu accentuat, astfel că nu pot fi primite apărările intimatei privind menținerea gradului de handicap accentuat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. JUDEȚEAN D. -C. P. PROTECȚIA COPILULUI, motivând următoarele:
Încadrarea copilului D. D. A. în gradul accentuat de handicap a fost făcută de C. pentru Protecția Copilului D. în baza "Criteriilor pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii..." aprobate prin Ordinul nr. 725/_/2002 al Ministerului Sănătății si Familiei si ANPCA. In mod concret, copilul D. D. A. este diagnosticat cu "autism atipic". Potrivit prevederilor Ordinului nr. 725/_/2002 al Ministerului Sănătății si Familiei si ANPCA, afectarea prezentată de copil se încadrează la gradul de handicap "accentuat", respectiv Anexa 2, Secțiunea I, pct.2, lit.b. După cum se observa, conform celor prevăzute in Ordin, afectarea prezentata de copil se poate încadra de la gradul "ușor" de handicap, pana la gradul "grav". In urma evaluării copilului de către specialiștii apelantului, s-au constatat următoarele: Afectarea calitativa si cantitativa accentuate a interacțiunii sociale, cu interacțiune posibila .; Afectarea calitativa si cantitativa a limbajului expresiv si receptive; Afectarea calitativa si cantitativa a abilitaților de autoservire, cu nevoia de ajutor din partea părintelui; Afectarea abilitaților motorii fine cu prezenta stereotipiilor motorii si comportamentale.
După cum se observa, evaluarea conduce la concluzia clara ca încadrarea copilului se face in gradul "accentuat".
De asemenea, potrivit prevederilor Ordinului nr.725/_/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei si ANPCA, Anexa 1 "Gradul accentuat de handicap se poate acorda copiilor la care incapacitatea de a desfășura activitatea potrivit rolului social corespunzător dezvoltării și vârstei se datorează unor limitări funcționale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afecțiuni severe, în stadii înaintate, cu complicații ale unor aparate și sisteme. In această situație participarea socială a copilului este substanțial restricționată."
Instanța de fond, fără să ia în considerare aceste prevederi legale, a dispus anularea certificatului de încadrare în grad accentuat de handicap cu obligarea Comisiei să emită un alt certificat de încadrare, dar în gradul grav.
O primă concluzie care se poate trage este aceea că instanța de fond a pronunțat hotărârea în afara cadrului legal care reglementează încadrarea copiilor în grad de handicap.
O a doua critică a sentinței atacate vizează aspecte referitoare la motivarea acesteia. Instanța de fond înșiruie o . principii general valabile din legislația privitoare la protecția drepturilor copilului, dar fără a atinge în mod concret situația din cauza dedusa judecații si anume daca la emiterea certificatului, C. a respectat prevederile legale care reglementează încadrarea în grad de handicap a copiilor. Retine într-adevăr și Ordinul 725/_/2002 dar, inexplicabil, nu îl aplică, mai precis nu arată în mod concret textul de lege pe baza căruia apreciază că încadrarea copilului ar trebui făcută la gradul grav. În Anexa 1 a acestui act normativ sunt detaliate specificitățile fiecăruia din cele patru grade de handicap de unde se poate observa foarte ușor ca încadrarea făcută de comisie este cea corecta.
Cu privire la Raportul de expertiza medico-legala pe baza căruia instanța de fond a pronunțat hotărârea atacata, aceasta nu este o expertiza propriu-zisa, ci așa cum se observa, Institutul de Medicina Legala C. nu a examinat copilul, ci a făcut doar niște constatări din acte medicale, mai bine spus o recapitulare a documentelor medicale pe care le-a avut in vedere si C. atunci când a examinat copilul si a stabilit încadrarea in gradul mediu de handicap. Mai mult decât atât, la IML C. nu exista specialiști in domeniile in care sunt evaluați copiii pentru încadrarea in grad de handicap, pe când la încadrarea de către Comisie in gradul accentuat de handicap, copilul a fost evaluat de medici specialiști, psihologi, psihopedagogi, asistenți sociali, etc. Nu intra in competentele medicinii legale expertizarea copiilor in vederea încadrării in grad de handicap.
O alta critica vizează aspecte legate de poziția instanței de fond fata de parați. În tot cuprinsul sentinței civile atacate nu se face referire la parați, decât atunci când se arata ca actele administrative atacate au fost emise de aceștia. In rest, se vorbește doar despre contestație, se motivează soluția la modul general, enumerându-se niște principii din domeniul protecției drepturilor copilului si se menționează ca in cauza a fost efectuata o așa-zisa expertiza. Au formulat pe larg in fata instanței apărări pertinente bazate pe legislația incidența in cauza, au criticat raportul de expertiza, au depus întâmpinare în care a detaliat apărările, etc. Despre toate aceste aspecte instanța de fond nu face nici o referire, rezumându-se doar la a preciza în finalul motivării că "nu pot fi primite apărările intimatei privind menținerea gradului de handicap accentuat" si ca au sesizat ca in raportul de expertiza se face vorbire despre un copil de 11 ani, iar nu de 6 ani, cât are copilul D..
Având in vedere cele arătate, solicită să se constate ca sentința civila nr. 223/24.04.2015 pronunțata de T. D. in dosarul nr._ este netemeinica si nelegala, motiv pentru care solicită admiterea apelului, modificarea in tot a sentinței, in sensul de a respinge contestația ca neîntemeiată.
In drept, invocă: art.466 si urm. din Codul de Procedura Civila; Ordinul nr.18/3.989/_ al secretarului de stat al ANPCA, al ministrului educației si cercetării, al ministrului sănătății si familiei si al președintelui ANPH, privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilitati si incadrarea . handicap; Ordinului nr. 725/_/2002 al Ministerului Sănătății si Familiei si ANPCA privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii si se aplica masurile de protecție speciala a acestora; H.G. 1437/2004 privind organizarea si metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului.
Apelul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de apelant și prevederile art.477-479 N.Cod de procedură civilă, Curtea reține că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate, prima instanță stabilind în mod corect situația de fapt și aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.
Astfel, protecția și promovarea drepturilor copilului, așa cum se dispune în art.1 alin.1 din Legea nr.272/2004, se subordonează, atât în legea menționată cât și în orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, ca și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu, cu prioritate principiului interesului superior al copilului, care va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Prin urmare, aceluiași interes superior al copilului i se subordonează și Ord.MSF nr.725 din 1 oct.2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și se aplică măsurile de protecție specială a acestora.
Din prevederile Ordinului citat, rezultă că gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic. În această situație autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricții multiple în participarea socială a copilului. D. urmare, copilul necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane.
În speță, concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, evidențiază că minorul, în vârstă de aproximativ 3 ani, suferă de autism atipic, comportament hiperkinetic și tulburări de somn, afecțiuni cu un prognostic rezervat, prezentând un grad de autonomie și autocontrol total dependent de alte persoane și se recomandă continuarea tratamentului medicamentos și al terapiei comportamentale conform indicațiilor medicului curant, precum și supraveghere și îngrijire în familie de către o persoană, în mod permanent; se menționează expres, în concluziile raportului, că minorul necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă (însoțitor) din partea altei persoane.
Raportul de expertiză medico-legală a fost efectuat de către o comisie compusă din medic primar legist, medic specialist psihiatrie pediatrică, în baza actelor medicale emise de spitalele de psihiatrie din București și C., unde a fost internat minorul, precum și de medicul de familie, nefiind contestat la instanța de fond decât sub aspectul unei evidente erori materiale cu privire la vârsta minorului, în rest, ca și probă, fiind apreciat de pârât, ca irelevant.
Atâta timp cât în cauză a fost administrată o expertiză medico legală, raportul cuprinde o completă expertiză în sensul celor dispuse de instanță, și necontestată în condițiile legii de către apelant, Curtea reține că nu se justifică, din punct de vedere legal, nevalorificarea acestei expertize, ca și probă în soluționarea cauzei, pe considerentul că edificator în acest sens este numai raportul de evaluare întocmit de C. pentru protecția copilului, cum susține apelantul, așa încât, criticile formulate sub acest aspect, sunt nefondate.
De altfel, chiar și dreptul de a fi contestată în instanță Hotărârea Comisiei și, respectiv, certificatul de încadrare în gradul de handicap, eliberate în baza raportului de evaluare întocmit de aceeași comisie, dovedește că legiuitorul a dat posibilitatea verificării împrejurărilor de fapt și de drept și a concluziilor Comisiei, evident prin administrarea și a altor probe de către instanță, care urmează să aprecieze și să dea eficiență acelor probe pe care le consideră mai relevante și concludente în soluționarea cauzei.
În speță, Curtea reține că prima instanță a apreciat și interpretat corect probele dosarului, luând în considerare în soluționarea cauzei, expertiza - ce atestă existența unor afecțiuni grave, care, prin simptomatologia prezentată, potrivit mențiunilor clare, fără interpretare evazivă, concluzionează asupra necesității îngrijirii și a supravegherii permanente a copilului - care, coroborată cu celelalte probe ale dosarului, acte medicale și chiar ancheta socială efectuată de Primăria C., fila 21 dosar fond, fac dovada că, în ceea ce îl privește pe minorul D. D. A., gradul de handicap corespunzător este cel Grav, iar nu Accentuat, minorul având nevoie in permanență de îngrijire speciala si supraveghere din partea altei persoane.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, ținând cont de persoana minorului și nevoile acestuia, instanța de fond a considerat că minorul necesită în continuare îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane, nefiind încălcate astfel prevederile MSF nr.725/2002 invocate de apelant, care constituie o normă cu caracter general ce urmează a se aplica în concret în funcție de specificul fiecărui caz în parte.
Această soluție coincide și cu cele stipulate în Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea generală a O. la 28 noiembrie 1989 și ratificată de România prin Legea nr.18/1990 (republicată în 2001) precum și în Declarația drepturilor copilului adoptată de Adunarea generală la 20 noiembrie 1959, potrivit cărora „ dată fiind lipsa sa de maturitate fizică și intelectuală, copilul are nevoie de protecție și îngrijiri speciale, inclusiv de o protecție juridică adecvată, atât înainte cât și după nașterea sa.
În ceea ce privește criticile apelantului, cu referire la cuprinsul și motivarea sentinței, acestea, de asemenea, sunt nefondate, hotărârea atacată fiind exhaustiv motivată, cuprinzând obiectul cererii, susținerile părților, expunerea situației de fapt reținută pe baza probelor administrate, arătând motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, motivele pentru care s-au admis sau au fost înlăturate cererile părților, așa cum prevede art. 425 Cod pr.civilă; instanța a reținut și a motivat de ce se impune încadrarea minorului în gradul de handicap GRAV - în esență, întrucât necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă - și, respectiv, anularea hotărârii de încadrare în grad de handicap, arătând astfel de ce nu pot fi primite apărările pârâtului, privind menținerea gradului de handicap accentuat, care nu presupune, conform Hotărârii contestate, îngrijire specială și supraveghere permanentă, așa încât, și sub acest aspect, sentința este legală și temeinică.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că apelul declarat de pârât este nefondat, urmând a fi respins, potrivit art.480 alin.1 Cod pr.civilă.
În baza art. 451 alin 1 Cod pr.civilă, apelantul va fi obligat la 800 lei cheltuieli de judecată, către intimații reclamanți, constând în onorariu avocat, conform împuternicirii și chitanței avocațiale depuse la dosar.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. JUDEȚEAN D. -C. P. PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în C., ..32, județ D. împotriva sentinței civile nr. 223 din 24 aprilie 2015, pronunțată de T. D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. E., D. G.- L., ambii domiciliați în C., ..3, ..2, ., având ca obiect nulitate/anulare act.
Obligă apelantul pârât la 800 lei cheltuieli de judecată, către intimații reclamanți.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Septembrie 2015.
Președinte, P. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.P.P.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.02.09.2015
j.f. A.M. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 416/2015. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 4897/2012. Curtea... → |
|---|
