Tutelă. Decizia nr. 368/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 368/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 368/2014
Ședința publică de la 21 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător I. M.
Judecător S. A. C.
Grefier G. D. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. este reprezentat de domnul procuror V. N..
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P. I. împotriva deciziei civile nr.431/01.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. N., Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. a Sectorului 3 București și Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. Gorj, precum și cu Autoritățile Tutelare din cadrul Consiliului L. al Sectorului 3 București și Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu, având ca obiect decădere din drepturi părintești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic D. C. pentru intimata Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. Gorj, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a acordat termen pentru ca recurenta să-și angajeze apărător și pentru a i se comunica întâmpinarea, iar prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimatul A. N., și tot prin serviciul registratură s-a depus o cerere de suspendare a judecării cauzei de către recurenta P. I..
Consilier juridic D. C. pentru intimata Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. Gorj, depune delegația de reprezentare.
Curtea pune în discuție cererea depusă de recurenta P. I., privind suspendarea judecării prezentei cauze, până la soluționarea procesului din G..
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii de suspendare susținând că prezenta cauză nu depinde de cea din G..
Consilier juridic D. C. pentru intimata Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. Gorj, solicită respingerea cererii de suspendare susținând că pe rolul Judecătoriei din Sirius este o cauză ce are ca obiect stabilire domiciliu minor.
Curtea respinge cererea formulată de recurenta P. I. privind suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea procesului din G., deoarece nu sunt îndeplinite dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 Cod proc.civ.
Curtea pune în discuție motivul de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art.508 alin.2 teza ultimă c. civ., respectiv dacă în faza de apel a participat reprezentantul Parchetului.
Consilier juridic D. C. pentru intimata Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. Gorj, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Parchetului arată că nu a participat, susținând că în baza art.508 teza ultimă că era obligatorie participarea procurorului, astfel solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
Consilier juridic D. C. pentru intimata Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. Gorj, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr. 431/01.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de declarat de apelanta reclamantă P. I. împotriva sentinței civile nr.5357/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta P. I. a chemat în judecată pârâtul A. N. cu o acțiune, având ca obiect decăderea din drepturile părintești a pârâtului, precum și instituirea tutelei la domiciliul reclamantei.
Acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 București, sub nr._, iar prin sentința civilă nr.6093/12.04.2013 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-J., cu motivarea că normele de competență în materie de persoană, astfel cum sunt prevăzute prin disp. art. 5 și 9 C.pr.civ. raportat la art.19 C.pr.civ., precum și art.158 și 159 pct.3 C.pr.civ. sunt norme absolute, nici instanța și nici părțile nefiind în măsură să deroge de la aceste norme care în speță prevăd o competență teritorială absolută în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială domiciliază pârâtul.
Primind cauza spre competentă soluționare, instanța de fond, față de excepția invocată de reclamantă privind necompetența teritorială a Judecătoriei Tg-J., a procedat la punerea excepției în discuția părților la termenul din data de 04.07.2013 și în urma verificării competenței s-a declarat competentă teritorial, respingând excepția, astfel încât critica constând în faptul că instanța de fond nu și-a verificat competența materială și teritorială apare ca nefondată.
Cu referire la această excepție, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art.5 C.pr.civ. în sensul că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, norma absolută de competență de la care instanța sau părțile nu poate deroga, în speță nefăcându-și aplicabilitatea dispozițiile invocate în motivele de recurs și susținute la instanța de fond, întrucât acestea se referă la litigii cu un alt obiect, respectiv cu obiect ce tinde la persoana ocrotită și nu la obiectul prezentei cauze, reprezentat de decăderea din drepturile părintești și instituirea tutelei în favoarea altei persoane decât părinții minorului.
Nefondată a fost și critica referitoare la modul de soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât față de obiectul cererii deduse judecății, constând în decăderea din drepturile părintești, dispozițiile legale speciale în materie, respectiv Legea 272/2004, precum și dispozițiile generale – art.508 alin.1 C.civ. instituie calitate procesuală activă în sesizarea instanței pentru decăderea din drepturile părintești numai în favoarea Direcției Generale de Asistență S. și Protecția C..
Nefondată a fost și critica referitoare la soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere privind instituirea tutelei, deoarece acest capăt de cerere nu a fost respins ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active și a fost respins ca urmare a analizării fondului, instanța reținând în mod corect că interesul minorului domină instituția juridică a tutelei și că în speță pârâtul nu se află în nici una din situațiile ce impun instituția tutelei respectiv când ambii părinți sunt decedați, declarați judecătorești morți, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești, puși sub interdicție judecătorească sau dispăruți.
Față de această situație tribunalul a apreciat sentința instanței de fond ca temeinică și legală dată pe baza unui probatoriu complet și corect interpretat cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.5 C.pr.civ., art.36 din Legea 272/2004, art.508 alin.1 C.pr.civ., 133 C.civ., astfel încât în baza art.296 C.pr.civ. a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs arată că prezenta cauză dedusă judecății comportă raporturi juridice cu elemente de extraneitate, situație în care potrivit art.8 Noul Cod Civil, instanțele din România nu sunt competente să soluționeze general, material și teritorial litigiul, competența respectivă aparținând Judecătoriei din Syros, Insula Paros, Republica Elenă, instanță mai întâi sesizată care a și luat măsuri provizorii de ocrotire a minorei, aceasta având de altfel domiciliul în Insula Paros, G., situație în care hotărârile pronunțate sunt lovite de nulitate, trebuind ca instanța din România să se dezinvestească, trimițând cauza la Judecătoria Syros, G..
Totodată mai arată că în cauză este vorba de solicitarea de instituire a tutelei asupra minorei A. M. – N., solicitată de recurenta reclamantă, în calitate de mătușă a fetiței și soră a defunctei C. M., decedată pe data de 22.10.2012, în urma unui accident rutier petrecut în G..
A fost sesizată imediat și Judecătoria Syros care prin hotărârea nr. 289/EM/2012 a și instituit o tutelă provizorie pe data de 15.11.2012 pentru fetiță, în favoarea mătușii sale F. M., instanța dispunând ascultarea tatălui care la primul termen de judecată nu s-a prezentat.
Litigiul a venit de la Judecătoria Sectorului 3 București, prin declinare de competență către Judecătoria Tg-J..
Arată că în privința competenței se menționează în art.5 din Legea nr.361/2007, că autoritățile judiciare sau administrative ale statelor contractante de la reședința obișnuită a copilului, au competența de a lua măsurile de protecție a copilului sau a bunurilor acestuia.
Mai arată că nu s-au produs dovezi până în prezent că autoritatea competentă din G. a modificat, înlocuit sau înlăturat măsura dispusă prin hotărârea nr.289/EM/15.11.2012, de instituire a unui tutore provizoriu, în persoana doamnei F. M..
În ipoteza în care instanța de recurs ar aprecia că normele de competență nu sunt cele statuate de Convenția de la Haga, ca și teză subsidiară se solicită a se admite recursul, a se admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg-J., soluționând conflictul negativ de competență în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, trimițând cauza la instanța respectivă.
Arată că art.2991 alin.3 din OUG nr.79/2011, precizează că „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.”
Precizează că ultimul domiciliu al fetiței din România este la adresa de locuință a reclamantei recurente P. I., adică S. 3, București.
În această a II-a teză, se solicită admiterea recursului, anularea sentinței recurate, admiterea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Tg-J., soluționarea conflictului negativ în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București și trimiterea cauzei la instanța respectivă.
Intimații Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. Gorj și A. N. au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
La ultimul termen de judecată a fost pus în discuție motivul de ordine publică referitor la legala constituire a instanței de apel, în temeiul disp. art. 306 alin. 2 cpc, raportat la dispozițiile art.508 alin.2 teza ultimă c. civ.
Astfel, potrivit dispozițiile art.508 alin.2 teza ultimă c. civ.:
„ (1) Instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
(2) Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților și pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.”
Având în vedere că unul din capetele principale ale acțiunii pendinte are ca obiect decăderea din exercițiul drepturilor părintești rezultă că participarea procurorului în astfel de cauze este obligatorie.
În aceste condiții devine incident disp. pct. 1 al Art. 304 cpc, potrivit cărora: „Casarea unei hotărîri se poate cere:
1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale ;...”
Pe cale de consecință, potrivit disp. art. 312 alin. 3 și 5 cpc, Curtea va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Gorj, în apel.
În rejudecare, instanța de apel, legal constituită cu prezența reprezentantului Ministerului Public va soluționa, pe lângă motivele de apel formulate în cauză și excepția de necompetență generală a instanțelor române, astfel cum a fost invocată prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă P. I. împotriva deciziei civile nr. 431/01.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. N., Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. a Sectorului 3 București și Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. Gorj, precum și cu Autoritățile Tutelare din cadrul Consiliului L. al Sectorului 3 București și Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu, având ca obiect decădere din drepturi părintești.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Gorj, în apel.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2014
Președinte, M. M. | Judecător, I. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.S.A.C.
3ex/G.L.
J.Apel D.F.T.
J..F.E.M.S.
← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 6811/2013.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 63/2014. Curtea de Apel... → |
---|