Obligaţie de a face. Decizia nr. 5120/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5120/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-04-2012 în dosarul nr. 5120/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5120
Ședința publică de la 19 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător C. S.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât C. Județean D.-Direcția G. de P. și Servicii D. împotriva deciziei civile nr. 4 din 9 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic B. F. G. pentru recurentul pârât C. Județean D.-Direcția G. de P. și Servicii D. și avocat Tițoiu E. pentru intimata reclamantă M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul recurentului pârât a depus dovadă achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1975 lei consemnată prin chitanța nr._-110-0001 din 19.04.2012 și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Apărătorul intimatei reclamante a depus întâmpinare, comunicând-se un exemplar reprezentantului recurentului pârât care a solicitat acordarea unui termen pentru a o observa.
Instanța a respins cererea de amânare formulată de consilier juridic B. F. G., pentru recurentul pârât, însă pentru a da posibilitate acestuia să ia cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la termenul de față, a lăsat dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns consilier juridic B. F. G. pentru recurentul pârât C. Județean D.-Direcția G. de P. și Servicii D. și avocat Tițoiu E. pentru intimata reclamantă M. M..
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic B. F. G., pentru recurentul pârât C. Județean D.-Direcția G. de P. și Servicii D., a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise, modificarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
A susținut că în cauza de față este vorba de venituri bugetare și a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru depusă în dosarul de față, aceasta nefiind datorată, cerere pe care a formulat-o și în scris.
Avocat Tițoiu E., pentru intimata reclamantă M. M., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
A susținut că prin recursul formulat au fost reluate motivele de apel.
Prin decizia pronunțată de Tribunalul D. în primul ciclu procesual s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că vor fi actualizate toate sumele achitate cu titlu de avans, astfel că această chestiune nu mai poate face obiectul judecății.
De asemenea, în cauza de față nu pot nu pot fi aplicate dispozițiile at. 23 din HG 950/2002, întrucât acestea ar trebui să retroactiveze față de data la care au fost încheiate contractele preliminare din 1991, respectiv din anul 2000.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. 2658/215/07.02.2007, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâtele RA INVEST C. și C. Județean D. pentru a fi obligate să încheiere contractul de vânzare în formă finală pentru imobilul situat în C., Calea București, . și să se constate că a achitat prețul integral pentru acest imobil.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că prin contractul de vânzare-cumpărare preliminar nr.1004/1991 a cumpărat un imobil ce urma să fie construit în C., ..
La semnarea acestui contract, reclamanta susține că a achitat prețul de 1.104.103 lei, astfel 30 % avans, respectiv_ lei și 70 % credit de la CEC, respectiv 761.278 lei. Întrucât CEC a virat în totalitate sumele datorate către pârâte reiese că prețul a fost achitat în întregime la data semnării contractului de vânzare-cumpărare.
Din adresa INS Direcția Regională de S. D. reiese un coeficient de devalorizare a leului față de aprilie 1991 de 255,0360 rezultând că suma reactualizată care a fost achitată este de 1._ lei vechi.
Prin contractul nr.2 din 2000 se achită din nou un avans pentru același imobil, de 30 milioane lei, reprezentând ca sumă reactualizată, la nivelul lunii decembrie 2006, 79.569.000 lei vechi.
Prin adeverința nr. 347/22.01.2007 i se comunică de către C. Județean D. că valoarea apartamentului este de_,33 Ron( 1.169.733 lei vechi).
Din calculele efectuate rezultă că valoarea apartamentului a fost achitată cu mult peste suma care i s-a comunicat, plătindu-se în plus_,4718 Ron.
Din partea Consiliului Județean D. s-a depus întâmpinare prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că având calitatea de autoritate administrativă, C. Județean D. nu este parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare preliminar invocat în acțiune, părțile contractante fiind RA INVEST, actualmente Direcția Județeană de P. și Servicii D. și reclamanta.
La data de 19.03.2007 s-a formulat de către C. Județean D.-direcția Județeană de P. și Servicii D., cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei să încheie contractul de vânzare - cumpărare, conform art. 9 din contractul preliminar nr. 2/2000 și să plătească diferența de preț de_,33 lei în conformitate cu prevederile art. 6 din contractul preliminar.
În motivarea cererii a susținut că nu este reală afirmația reclamantei că ar fi achitat suma de 1.104.103 lei în anul 1991.
În realitate, din contractul de vânzare-cumpărare preliminar nr. 2/2000 încheiat între Sector Servicii Publice și reclamantă rezultă că suma s-a plătit în avans de 30.000.000 lei și un comision 2.000.000 lei vechi.
În conformitate cu art.6 din contractul preliminar s-a convenit că prețul se va stabili la recepționarea preliminară a blocului iar eventualele diferențe în plus de va plăti în numerar de către beneficiarul apartamentului.
Recepția blocului 21 A s-a făcut la 7.12.2006, conform procesului-verbal de recepție nr. 3988.
Potrivit notei privind calculul prețului apartamentului, prețul calculat conform art. 6 din contractul preliminar este de 120.167,33 Ron, din care reclamanta a plătit suma de 3200 Ron, rezultând o diferență neachitată de_,33 Ron.
Nu există nici un temei legal pentru a reactualiza suma de 3200 Ron plătită de reclamantă, întrucât această sumă a fost folosită pentru execuția apartamentului.
Deși reclamanta s-a obligat sa achite restul de_ lei vechi nu a respectat această obligație, situație care a determinat unitatea pârâtă să finalizeze blocul cu resurse financiare alocate de la bugetul de stat, conform H.G nr. 19/1994.
A făcut dovada acestei susțineri cu adresele nr. 4926/16.10.2000 și nr. 320/03.02.2006 emise de MLPAT.
Conform contractului de vânzare-cumpărare preliminar nr. 2/ 2000, prețul estimativ este de_ lei, preț care a avut semnificația unui avans.
Art. 23 alin (2) din HG 950/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 19/1994 a stipulat că avansul minim obligatoriu nu se actualizează.
În art. 23 alin.(3) s-a stipulat că prețul definitiv este stabilit la finalizarea și punerea în funcțiune a locuinței, în funcție de valoarea lucrărilor executate.
Contractul de vânzare-cumpărare preliminar nr. 1004/1991 a fost încheiat cu G. M., care a renunțat la contract, conform convenției din 25.04.2000, dată la care a solicitat și rezilierea contractului menționat, în conformitate cu cererea nr. 1174.
Ca urmare a refuzului pârâtei de a plăti diferența de preț, în subsidiar, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului și a solicitat rezoluțiunea contractului preliminar pentru neplata prețului, conform art. 1020 și 1021 C.civil coroborate cu art. 1365 și 1366 C. civil.
În susținerea cererii reconvenționale a depus la dosar notă de calcul privind apartamentul nr.1, sc. 1 din . București, proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 3988/07.12.2006, adresa nr. 4927/10.10.2000, adresa nr. 320/03.02. 2006, contract de vânzare – cumpărare preliminar nr. 1004/1991, convenția încheiată la 25.04.2000, cererea nr. 1174/25.04.2000, copiile actelor normative invocate și chitanța de plată din 11.05.2000.
Față de întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea Consiliului Județean D.-Direcția Județeană de P. și Servicii la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în C., .. 21 A, ., apt. 1, la prețul de_ Rol.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 03.08.1999 a încheiat cu numitele G. M. și G. M. Ș. o convenție prin care s-a subrogat în drepturile și obligațiile acestora ce rezultau din contractul de vânzare- cumpărare preliminar 1004/1991 încheiat cu RA Invest.
Ca urmare a încheiat în anul 2000 cu C. Județean – Sector Servicii Publice, contractul de vânzare-cumpărare preliminar nr. 2/2000.
Prin contractul de vânzare-cumpărare preliminar nr. 1004/1991 s-a stabilit un preț estimativ de 1.104.103 Rol care a fost achitat integral de către soții G..
Potrivit contractului preliminar, vânzătoarea avea obligația să înceapă executarea apartamentului imediat ce prețul acestuia era achitat integral și să-l finalizeze într-un termen rezonabil.
Încălcând art. 5 din contract, RA Invest nu a început executarea acestuia, finalizarea contractului făcându-se în decembrie 2006.
Reclamanta a mai susținut că pârâta nu a comunicat că prețul apartamentului s-a majorat sau că trebuia să achite restul de plată, cunoscând acest fapt la data când a vrut să semneze contractul definitiv când i s-a adus la cunoștință că prețul este de 1._ Rol.
In atare situație a considerat că majorarea prețului se datorează culpei Direcției Județene de pază și Servicii care nu a finalizat lucrările de construire a blocului într-un termen rezonabil.
Prin sentința civilă nr._/20.10.2008, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. M., împotriva Consiliului Județean D.- Direcția Județeană de P. și Servicii D..
A fost admisă cererea reconvențională.
S-a dispus obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare definitiv cu privire la locuința situată în C., .. 21A, ., . pârâta la plata diferenței de preț pentru locuință, în cuantum de 11.6967,33 Ron.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare – cumpărare preliminar nr. 1004/1991 încheiat între RA Invest C. în calitate de vânzător, G. M. și G. Ș. în calitate de cumpărători, prima s-a obligat să vândă cumpărătorilor un apartament situat în C., .. 21 A, ., ce urma să fie construit de RA Invest.
La data de 03.08.1999, între reclamanta M. M. și numitele G. M. și G. M.- Ș. în calitate de succesoare a defunctului G. Ș. a intervenit convenția conform căreia, reclamanta s-a subrogat în drepturile și obligațiile acestora care rezultau din contractul de vânzare-cumpărare preliminar nr. 1004/1994.
Ca urmare a renunțării la executarea contractului preliminar de către G. M. și a restituirii avansului, C. Județean-Sector Servicii publice a încheiat cu M. M., contractul de vânzare-cumpărare preliminar nr. 2/2000. In conformitate cu art. 6 din acest contract „ prețul final al apartamentului se va stabili la recepționarea preliminară a blocului iar eventualele diferențe în plus se vor plăti în numerar de către beneficiarul apartamentului”.
Prețul estimativ al locuinței prevăzut la art. 2 din contract a fost de_ lei din care reclamanta a achitat suma de 32.000.000 lei Rol reprezentând avansul și comisionul.
Din nota privind calculul prețului apartamentului, prețul final a fost stabilit la valoarea de_,33 RON, conform art. 6 din contractul preliminar și dispozițiilor art.23 alin. 3 din HG 950 privind Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor OG nr. 19/1994.
Afirmația reclamantei privind achitarea prețului nu a avut susținere probatorie, din documentația prezentată de către pârâtă rezultând că aceasta datorează o diferență de 116.967, 33 Ron din prețul final.
Instanța nu a reținut susținerile reclamantei privind actualizarea avansului plătit, acest fapt contravenind dispozițiilor art. 23 alin. 2 din HG nr. 950/_.
Ținând cont de voința părților exprimată prin contractul de vânzare-cumpărare preliminar care are rol determinant în stabilirea prețului vânzării, în temeiul probelor administrate, instanța a constatat că pârâta și-a îndeplinit obligația de executare și de predare a locuinței ce face obiectul litigiului, în schimb, cumpărătoarea nu a achitat prețul în condițiile prevăzute la încheierea contractului preliminar.
Cererea reconvențională formulată de către pârâtă a fost admisă pentru următoarele considerente:
Părțile au convenit prețul vânzării, element ce formează obiectul contractului de vânzare- cumpărare, alături de bunul vândut.
Instanța a avut în vedere art. 1303 C.civil, potrivit căruia prețul trebuie să fie serios și determinat de părți.
Față de prevederile contractului potrivit cărora prețul final al apartamentului se va stabili la recepționarea preliminară a blocului, iar eventualele diferențe în plus se vor plăti în numerar de către beneficiarul apartamentului, instanța a reținut că elementele de determinare a prețului sunt în concordanță cu legislația specifică în materia vânzării - cumpărării de locuințe din fondurile de stat, respectiv OG 19/1994 privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și HG 950/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice.
Principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul la ziua și la locul determinat prin contract.(art.1361 Cod civ.)
Conform dispozițiilor art. 1020 C.civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părți nu-și îndeplinește obligația asumată.
Ca atare, potrivit art. 1021 C.civ., partea în privința căreia obligația nu s-a executat are alegerea, sau să silească pe cealaltă parte la executarea convenției, sau să-i ceară desființarea cu daune-interese.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, a invocat faptul că instanța de fond nu a analizat nu a avut în vedere și nici nu s-a pronunțat asupra precizării la acțiune, nu s-a pronunțat asupra capătului de petit al cererii reconvenționale formulată de pârâtul C. județean D. - Direcția P. și Servicii în rezoluțiunea contractului preliminar de vânzare-cumpărare încheiat între părți, nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate în cauză, referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean D. și cea de netimbrare a petitului în rezoluțiunea contractului preliminar de vânzare-cumpărare.
Instanța de control judiciar, prin decizia civilă nr. 702/13.11.2009, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la precizarea la acțiune și nu a avut în vedere nici întâmpinarea formulată de C. Județean D. ( fila nr.14 dosar fond ), prin care acesta a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
De asemenea, instanța de fond a pronunțat o hotărâre contradictorie, în condițiile în care a respins acțiunea reclamantei, a admis cererea reconvențională formulată de C. Județean D. –Direcția de P. și Servicii și a dispus obligarea acestei pârâte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare definitiv cu privire la locuința situată în C., . 21 A, asc.1, . județul D. și a obligat pârâta ) reclamanta pârâtă M. M. ) la plata diferenței de preț pentru locuință în cuantum de 116.967,33 RON..
Cu prilejul rejudecării, prin încheierea de ședință din data de 04.04.2011, instanța a admis, ca întemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean D., având în vedere că acest pârât nu este parte în contractul preliminar de vânzare-cumpărare a cărui executare se solicită prin cererea dedusă judecății, raportul juridic decurgând din contract privind doar pe reclamantă și pârâta Direcția Județeană de P. și Servicii D..
În cauză, a fost întocmit raportul de expertiză specialitatea contabilitate, de către expert-contabil B. M., părțile neformulând obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr.9290/23 mai 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția netimbrării petitului cererii reconvenționale având ca obiect rezoluțiunea contractului preliminar de vânzare-cumpărare nr. 2/2000, invocată de reclamantă.
A fost respinsă excepția lipsei de interes în formularea petitului cererii reconvenționale având ca obiect rezoluțiunea contractului preliminar de vânzare-cumpărare nr. 2/2000, invocată de reclamantă.
A fost admisă cererea principală formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâtul C. Județean D.-Direcția Județeană de P. și Servicii D., astfel cum a fost precizată.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârât.
A fost obligat pârâtul să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare definitiv pentru apartamentul situat in C., ., ., prețul apartamentului fiind achitat integral.
A fost respins capătul cererii reconvenționale având ca obiect rezoluțiunea contractului preliminar de vânzare-cumpărare nr. 2/2000.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5211,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere următoarele:
În ceea ce privește excepția netimbrării petitului cererii reconvenționale având ca obiect rezoluțiunea contractului preliminar de vânzare-cumpărare nr. 2/2000 a reținut că raportul juridic dedus judecății se circumscrie prevederilor art. O.G. nr. 19/ 1994, privind stimularea investițiilor pentru lucrări publice și construcții de locuințe, act normativ ce vizează alocarea de surse financiare de la bugetul de stat pentru finalizarea blocurilor de locuințe aflate în diferite stadii de execuție, ceea ce face incidente dispozițiile art. 17 din Legea 146/ 1997 potrivit cărora sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, C. Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
Astfel, acțiunile introduse de instituțiile publice, altele decât cele enumerate limitativ de textul legal anterior menționat, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, când au ca obiect venituri publice, fără a se face distincție in raport de natura juridică a acestora, astfel că susținerea reclamantei conform căreia textul legal este incident numai în cazul acțiunilor în pretenții este neîntemeiată.
Conform art. 26 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 760/1999 al Ministerului Justitiei, pentru aplicarea art. 17 din Legea nr.146/1997, in categoria veniturilor publice se include veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor locale.
Prin urmare, instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția netimbrării, invocată de reclamantă.
Referitor la excepția lipsei de interes, instanța a reținut că interesul reprezintă una dintre condițiile necesare declanșării oricărei proceduri judiciare și desemnează folosul practic, imediat, urmărit de cel care a formulat cererea prin care se învestește instanța.
Sub acest aspect, instanța a reținut că prin formularea petitului cererii reconvenționale având ca obiect rezoluțiunea contractului preliminar de vânzare-cumpărare, pârâtul urmărește un folos practic, respectiv readucerea bunului in posesia sa, ca urmare a neeexecutării obligației contractuale corelative de plată a prețului, asumată de reclamantă, astfel încât a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de reclamantă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin contractul de vânzare – cumpărare preliminar nr. 1004/1991, RA Invest C. s-a obligat să vândă numiților G. M. și G. Ș. un apartament situat în C., ., ce urma să fie construit de RA Invest.
Conform clauzei inserate în art. 2 din contract, părțile au stabilit un preț estimativ de 1.104.103 lei ROL, prețul final urmând a se stabili la recepționarea preliminară a blocului, iar eventuale diferențe în plus urmând a se plăti în numerar de către beneficiarul apartamentului, astfel cum rezultă din clauza contractuală înscrisă la art. 6.
În conformitate cu clauza inserată la art.7, soții G. au achitat prețul estimativ determinat prin contractul preliminar, după cum urmează: avans 30% în cuantum de 326.263 lei, comision în valoare de 16.562 lei și prin credit contractat la CEC suma de 761.278 lei, astfel cum rezultă și din adresa emisă de CEC Sucursala C. către Judecătoria C. privind radierea unei ipoteci instituite în vederea garantării sumei împrumutate ( fila 42 din dosarul de fond din prima fază procesuală).
La data de 03.08.1999 numitele G. M. și G. M. Ș., in calitate de succesoare ale defunctului G. Ș., au cesionat reclamantei M. M. toate drepturile decurgând din contractul preliminar nr. 1004/1991.
Ca urmare a renunțării cumpărătorilor G. la contractul preliminar, intre C. Județean D.-Sector Sevicii Publice, in calitate de vânzător și reclamanta M. M., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul preliminar de vânzare-cumpărare nr. 2/2000.
Potrivit clauzei înscrise la art. 2 din contract, părțile au stabilit un preț estimativ de 390.480.00 lei ROL.
Astfel așa cum a rezultat din nota privind calculul prețului apartamentului, prețul final al apartamentului a fost stabilit la valoarea de 120.167, 33 RON.
Conform concluziilor expertizei efectuate în cauză, prin reactualizarea sumei achitate de soții G., in funcție de coeficientul de devalorizare a monedei naționale - sumă care a fost reportată ca avans pentru contractul preliminar încheiat cu reclamanta, aspect ce rezultă din adresa nr. 2567/12.05.2008 emisă de parată( fila 102 din dosarul de fond din prima fază procesuală) - începând din momentul achitării și pană la data de 15.12.2006( data încheierii procesului-verbal de predare-primire a locuinței între vânzătorul C. Județean D.-Sector Sevicii Publice și reclamanta M. M.) a rezultat valoarea de 128.931,24 lei RON.
Prin urmare, prin actualizarea sumei plătite de cumpărătorii inițiali rezultă o valoarea superioară celei stabilite de pârât, cu titlu de preț final al apartamentului, astfel că obligația de plată a prețului a fost executată integral, fiind nejustificat refuzul paratului de a încheia contractul definitiv de vânzare-cumpărare.
O trăsătură caracteristică a contractelor, în general, este forța obligatorie, potrivit art. 963 C.civil, convenția legal făcută având putere de lege între părțile contractante. Contractele sinalagmatice sunt guvernate de reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, fiecare dintre ele având concomitent atât calitatea de debitor cât și cea de creditor, obligația ce-i revine uneia dintre părți avându-și cauza juridică în obligația reciprocă a celeilalte părți.
În cazul în care una dintre părțile contractului sinalagmatic refuză executarea, cealaltă parte poate invoca excepția de neexecutare sau poate cere, după caz, fie executarea silită a contractului, și despăgubiri, fie rezoluțiunea contractului.
În cauza supusă soluționării, reclamanta a solicitat executarea silită și obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare definitiv, ca urmare a executării obligațiilor asumate de aceasta prin contractul preliminar încheiat cu paratul.
Prin cererea reconvențională formulată în cauză, paratul C. Județean D.-Direcția Județeană de P. și Servicii D. a solicitat, în principal, obligarea reclamantei să încheie contractul de vânzare-cumpărare definitiv și să achite diferența de preț în cuantum de 116.967,33 lei, iar, în subsidiar, rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului.
Susținerea pârâtului conform căreia avansul achitat nu se actualizează, susținere întemeiată pe dispozițiile art. 23 alin. 2 din H.G. nr. 950/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 19/1994, (dispoziții potrivit cărora avansul minim obligatoriu nu se actualizează la valoarea locuinței de la data încheierii contractului de împrumut sau, după caz, a contractului de vânzare conform art. 12, cu excepția cazului în care se achită o dată cu semnarea acestor contracte) a fost analizată prin decizia instanței de apel, modul de interpretare și de aplicare a textului legal in discuție fiind obligatoriu pentru instanța de trimitere, nemaiputând forma obiect de analiză de către instanța determinată să rejudece cauza.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.297 C.pr. civ., dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În consecință, față de considerentele expuse anterior, instanța a apreciat ca întemeiată cererea de chemare în judecată, și, în baza art. 969, art. 1073 cod civil și art. 6 din contractul de vânzare-cumpărare preliminar, a admis-o și a obligat pârâtul să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare definitiv pentru apartamentul situat in C., ., instanța constatând că prețul apartamentului a fost achitat integral.
Pentru aceleași considerente și având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, instanța a admis capătul principal al cererii reconvenționale având ca obiect obligarea reclamantei să încheie cu paratul contractul de vânzare-cumpărare definitiv pentru apartamentul anterior menționat, constatând însă neîntemeiată, pentru argumentele prezentate mai sus, solicitarea pârâtului de obligare a reclamantei la plata diferenței de preț.
În ceea ce privește petitul subsidiar al cererii reconvenționale privind rezoluțiunea contractului preliminar de vânzare-cumpărare nr. 2/2000 încheiat intre părți, instanța, având in vedere modul de soluționare a petitului principal al cererii incidentale, respectiv executarea de către reclamantă a obligației de plată a prețului( obligație de a cărei neexecutare se prevalează paratul in susținerea capătului de cerere in rezoluțiune), in temeiul art. 1020- 1021 C.civ., a apreciat ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
In temeiul art. 274 alin.1 C. pr.civ., instanța, constatând culpa procesuală a pârâtului, l-a obligat la plata către reclamantă a sumei de 5211,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert.
Prin încheierea de ședință din 15.09.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale existente în dispozitivul sentinței civile nr. 9290/23.05.2011 pronunțată în dosarul nr._ cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, în sensul că în mod eronat s-a menționat suma de 5211,5 lei, în loc de 4211,5 lei, corespunzătoare cheltuielilor efectuate de reclamantă în prezenta cauză.
Instanța din oficiu a dispus îndreptarea aceleiași erori materiale, cuprinse și în minută.
Împotriva sentinței civile nr.9290/23.05.2011 au formulat apel pârâtul C. Județean D. - Direcția de P. și Servicii D. și reclamanta M. M. împotriva încheierii din data de 15.09.2011.
Apelantul-pârât C. Județean D. - Direcția de P. și Servicii D. a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În esență, apelantul a arătat că, deși prima instanță avea obligația de a analiza problematica cu privire la actualizarea avansului achitat pentru a putea determina corectitudinea calculării prețului imobilului nu numai prin prisma art.23 alin.2 din H.G. nr.950/2002, ci raportat la toate prevederile O.G. nr.19/1994 și H.G. nr.950/2002 cu privire la vânzarea de locuințe, nu a făcut altceva decât să constate că obligația de plată a prețului a fost executată integral, fără să mai treacă rezultatele raportului de expertiză prin filtrul dispozițiilor legale invocate de instanța de casare.
Între părți raportul juridic s-a născut în anul 2000 prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare preliminar nr.2/2000, din care rezultă că s-a plătit un avans de 30.000.000 lei și un comision de 2.000.000 lei vechi. Contractul preliminar a fost încheiat cu G. M. și ulterior a fost repartizat imobilul unui nou cumpărător, M. M. și s-a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare preliminar conform căruia prețul estimativ era de_ lei vechi. Față de avansul și comisionul în cuantum de 32.000.000 ROL depuse de către reclamanta M. M., ar mai fi rămas de plată un rest de_ lei vechi, însă reclamanta până la data recepției nu a respectat această obligație contractuală, unitatea finalizând blocuri de locuințe din surse financiare alocate de la bugetul de stat.
La data de 07.12.2006, cu ocazia recepției blocului de locuințe, conform notei de calcul, prețul final al apartamentului a fost de 120.167,33 lei RON. Întrucât din această sumă reclamanta-pârâtă a plătit numai suma de 3200 lei, rezultă că mai are de achitat o diferență de 116.967,33 lei RON, preț pe care l-a cunoscut din nota de calcul și pe care și l-a însușit. Astfel, devenea aplicabilă la calculul prețului ce urma a se înscrie în contractul definitiv varianta b din capitolul II, art.9 din HG nr.950/2002.
În continuare, apelantul a arătat că prima instanță a dat valabilitate convenției încheiate între reclamantă și G. M. și G. Ș. și nu a aplicat corect dispozițiile legale. Având în vedere că prin raportul de expertiză contabilă avansurile achitate la contractul preliminar nr.1004/1991 au fost actualizate, pentru soluție echitabilă se impunea și actualizarea prețului de 1.104.103 lei stabilit în contractul preliminar, astfel încât prețul care rezulta în urma calculului actualizării ar fi fost de 130.894,60 lei RON.
Apelul nu a fost întemeiat în drept.
Apelanta-reclamantă M. M. a formulat apel împotriva încheierii din data de 15.09.2011 pronunțată de prima instanță în ședința din Camera de consiliu prin care s-a îndreptat din oficiu eroarea materială din dispozitivul sentinței apelate cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că încheierea este netemeinică, întrucât din calculul matematic al tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în primul ciclu procesual și în rejudecare, rezultă suma de 5.211,5 lei iar nu 4211,5 lei.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.2813 coroborat cu art.287 alin.2 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de C. Județean D. - Direcția de P. și Servicii D., reclamanta M. M. a solicitat respingerea acestuia și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În esență, s-a arătat că prin decizia civilă nr.702 pronunțată de Tribunalul D. în primul ciclu procesual în dosarul nr._ s-a stabilit în mod irevocabil cu autoritate de lucru judecat că vor fi actualizate toate sumele achitate cu titlu de avans, indiferent de cuantumul acestora, astfel că această chestiune nu mai poate face din nou obiect al judecății. Dispozițiile art.23 din H.G. nr.950/2002 nu pot fi aplicate la situația în speță întrucât ar însemna ca acestea să retroactiveze față de data încheierii ambelor contracte preliminare –_, respectiv 2000.
S-a solicitat de asemenea, respingerea celui de-al doilea motiv de apel, întrucât prin solicitarea nouă formulată în această fază procesuală cu privire la obligarea la încheierea contractului final la valoarea de 130.894,6 lei, s-ar încălca dispozițiile art.294 C.pr.civ.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 C.pr.civ.
Tribunalul D. prin decizia civilă nr. 4 din 9 ianuarie 2012 arespins apelul formulat de apelantul-pârât C. Județean D. - Direcția de P. și Servicii D., a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă M. M., împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 15.09.2011 pronunțată de Judecătoria C..
A schimbat încheierea în sensul că a respins sesizarea din oficiu a primei instanțe cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
A menținut dispozițiile sentinței privind cheltuielile de judecată în cuantum de 5111,5 lei și toate celelalte dispoziții.
A obligat apelantul-pârât C. Județean D. la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 702/13.11.2009 pronunțată în primul ciclu procesual de către Tribunal, s-a dat îndrumare primei instanțe ca în cursul rejudecării să se procedeze la actualizarea sumelor de bani achitate de reclamantă cu titlu de avans pentru edificarea locuinței, indiferent de cuantumul acestora.
În raport de aceste dispoziții statuate cu titlu irevocabil, prin anularea ca netimbrat a recursului prin decizia civilă nr. 977/15.09.2010 a Curții de Apel C., prima instanță a reținut că problematica actualizării sau nu a avansului achitat și a incidenței dispozițiilor art. 23 alin.2 din H.G. nr. 950/2002 este o chestiune tranșată ce nu mai poate face obiectul analizării dând eficiență dispozițiilor art. 297 Cod proc. civ. conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel este obligatorie pentru judecătorii fondului.
Astfel nu pot fi primite criticile apelantului privind neanalizarea de către prima instanță a aspectelor legate de actualizarea avansului achitat iar în ceea ce privește nemulțumirile legate de cuantumul final al prețului care ar fi trebuit să rezulte în urma calculului actualizării, acestea sunt cereri noi, formulate direct în faza procesuală a apelului, inadmisibile în raport de dispozițiile art. 294 Cod proc. civ. Se va avea în vedere, de asemenea, atitudinea procesuală a apelantului care nu a formulat probatorii în fața primei instanțe și nici obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat.
Pe cale de consecință, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.296 C.pr.civ, a respins apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta-reclamantă M. M., împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 15.09.2011 pronunțată de Judecătoria C., Tribunalul a reținut că acesta este întemeiat, cuantumul cheltuielilor de judecată ce rezultă din însumarea dovezilor de plată depuse la dosar pe parcursul ciclurilor procesuale anterioare ( 19 lei – taxă de timbru, conform chitanței nr._/07.02.2007, fila 4, 700 lei – onorariu expert, conform chitanței nr._/1/18.10.2007, fila 63, 1790 lei și 2,5 lei, taxă de timbru și timbru judiciar, conform chitanței nr._-303-0041/30.10.2009, fila 38 din dosarul de apel, 1000 lei onorariu avocațial, conform chitanței nr. 47/10.09.2010, 700 lei onorariu expert, conform chitanței nr._/1/08.04.2011, fila 32, 1000 lei onorariu avocațial, conform chitanței nr. 08/30.10.2010, fila 42) fiind de 5211,5 lei iar nu 4211,5 lei.
Astfel, a schimbat încheierea în sensul că a respins sesizarea din oficiu a primei instanțe cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată și au fost menținute dispozițiile sentinței privind cheltuielile de judecată în cuantum de 5111,5 lei și toate celelalte dispoziții.
Având în vedere culpa procesuală a apelantului – pârât C. Județean D. - Direcția de P. și Servicii D., cu sediul în C. și dispozițiile art. 274 Cod proc. civ., a fost obligat la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, dovedite prin chitanța nr. 01/05.01.2012.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs parata Directia Judeteana de Paza si Servicii D., criticand-o pentru nelegalitate invocand in drept prevederile art 304 pct 8 si 9 cod pr.civila.
A sustinut ca atat instanta de fond cat si cea de apel au facut o interpretare gresita a actului juridic dedus judecatii si au schimbat intelesul neindoielnic al acestuia, in acest fel scutind pe intimată de plata in totalitate a imobilului pe care doreste sa-l cumpere, fiind astfel prejudiciat bugetul de stat.
A mai sustinut ca instantele anterioare au concluzionat ca sustinerea paratei potrivit careia avansul nu se actualizeaza nu mai poate forma obiect de analiza in rejudecare intrucat prevederile art.23 alin.2 din HG nr.950/2002 (pe care s-a bazat aceasta sustinere) a fost transat prin decizia civila nr.702/13.11.2009 a Tribunalului D. pronuntata in primul ciclu procesual.
A facut o expunere succinta a considerentelor deciziei civile nr.702/13.11.2009 a Tribunalului D. dupa care a conchis in sensul ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art.23 alin.2 din Normele Metodologice la care se face trimitere prin art.23 din aceste norme.
Ca, in conditile in care instanta a interpretat si aplicat gresit prevederile legale citate, solutia instantei sub acest aspect nu poate avea calitatea unei dezlegari a unei probleme de drept, aceasta fiind in realitate o aplicare eronata si chiar contrara prevederilor legale.
A sustinut totodata ca prin asa zisa dezlegare a unei probleme de drept este stirbit si principiul independentei judecatorilor si supunerii lor numai legii, principiu consacrat prin prevederile art.124 alin.3 din Constitutia Romaniei.
Intimata M. M. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii pronuntata de instanta de apel.
Recurenta a formulat cerere prin care a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru ca fiind nedatorata, prevalandu-se de dispozitiile art.26 din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul nr.760/1999 al Ministrului Justitiei, pentru aplicarea prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Recursul este nefondat.
Examinand lucrarile dosarului prin prisma susținerilor formulate, Curtea constată că în cauză nu subzistă motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 si 9 cod pr.civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Prin recursul formulat, recurenta pârâtă a invocat in esenta o singura critică, ce se fundamentizează pe modalitatea în care atât instanța de fond cât și cea de apel au rezolvat susținerea pârâtei conform căreia avansul achitat nu se actualizează, susținere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art.23 alin.2 din HG nr.950/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor OG nr.19/1994.
Critica formulată de recurentă nu este întemeiată.
În primul ciclu procesual, prin concluziile scrise depuse la fila 119 dosar fond, pârâta Direcția Județeana de P. și Servicii D. a invocat prevederile art.23 alin.2 din HG nr.950/2002 privind Normele Metodologice de aplicare a OG nr.19/1994, susținând că avansul minim obligatoriu nu se actualizează.
Aceasta susținere a fost examinată atât de instanța de fond, dar și în apel, punctul de vedere al celor doua instanțe cu privire la acest aspect fiind contradictoriu.
Astfel, în timp ce instanța de fond a reținut că actualizarea avansului nu poate fi făcută întrucât aceasta contravine prevederilor art.23 alin.2 din HG nr.950/2002, instanța de apel a concluzionat că se impune actualizarea sumelor de bani achitate ca avans de reclamantă.
Decizia nr.702/13 noiembrie 2009 a Tribunalului D. pronunțată în primul ciclu procesual prin care s-a statuat asupra susținerii referitoare la actualizarea avansului, a fost atacată cu recurs de către pârâta Direcția Județeană de P. și Servicii D., iar Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.977/15 septembrie 2010 a anulat recursul ca netimbrat.
Prin anularea recursului ca netimbrat, decizia nr.702/13 noiembrie 2009 a Tribunalului D. a ramas irevocabilă nu numai cu privire la soluția pronunțată (aceea de admitere a apelului și de desființare a sentinței nr._/20 octombrie 2008 cu trimiterea cauzei spre rejudecare), dar și cu privire la aspectele de drept ce au fost tranșate prin această hotărâre.
Or, din considerentele deciziei civile nr.702/13.11.2009 a Tribunalului D., rezultă indubitabil că instanța a dezlegat problema de drept ridicată în cauză, referitoare la actualizarea avansului și implicit incidența prevederilor art.23 alin.2 din HG nr.950/2002 câtă vreme a facut o analiză a temeiului legal invocat și ulterior a concluzionat că “se impune cu necesitate a fi actualizate sumele de bani achitate de reclamantă cu titlu de avans”.
Prin urmare, modalitatea de dezlegare a problematicii legată de actualizarea avansului făcută prin decizia nr.702/2009 a intrat în puterea lucrului judecat și nu mai poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre judecătorească dată în prezenta cauză.
Susținerile recurentei pârâte cu referire la interpretarea și aplicarea greșită de către Tribunalul D. a dispozițiilor art.23 alin.2 din HG nr.950/2002, țin să repună în discuție decizia civilă nr.702/13.11.2009 pronunțată de această instanță, ceea ce este inadmisibil, intrucat pe de o parte s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat, iar pe de altă parte pentru că recursul de față are ca obiect o altă decizie, instanța putând cenzura doar această hotarare.
Instanțele anterioare au facut o corectă aplicare a prevederilor art.297 raportat la art.315 alin.1 cod pr.civila, cu privire la prablema de drept dezlegată, astfel încât susținerea recurentei bazată pe știrbirea principiului independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, nu se confirmă.
Pentru considerentele expuse, recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 cod pr.civila urmează a fi respins.
În baza art.274 cod pr.civilă recurenta va fi obligată la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Cât privește cererea de restituire a taxei de timbru, Curtea reține că în raport de dispozițiile art.17 din Legea nr.146/1997 este întemeiată.
Pe cale de consecință se va dispune restituirea către recurenta pârâtă a taxei de timbru în cuantum de 1975 lei, achitată cu chitanța nr._–110-0001/19.04.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât C. Județean D.-Direcția G. de P. și Servicii D. împotriva deciziei civile nr. 4 din 9 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M..
Obligă recurentul pârât către reclamanta intimată la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către recurentul pârât a taxei de timbru în cuantum de 1975 lei, achitată cu chitanța nr._-110-0001/19.04.2012.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Aprilie 2012
Președinte, G. I. | Judecător, C. S. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Jud.apel I.G.P./A.D.
Jud.fond A.P.
2 ex/A.G./08.05.2012
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 4594/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 7405/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
