Obligaţie de a face. Decizia nr. 124/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 124/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 124/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 124/2015

Ședința publică de la 20 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. M.

Judecător S. A. C.

Judecător M. M.

Grefier G. D. L.

Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenta M. A., și recurenta M. M., împotriva deciziei civile nr.1135/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat O. DE C. ȘI P. I. G., și intimat B. DE C. ȘI P. I. G., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. Teofila pentru recurenta M. M. și procurator M. I. pentru recurenta M. A..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, iar prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către recurenta M. A. și taxa judiciară de timbru cu care legal a fost citată pentru acest termen de judecată, concluzii scrise și o . acte tot de către această recurentă.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, se constată recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.

Avocat C. Teofila pentru recurenta M. M., cu privire la recursul formulat de recurenta M. A., solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că după o perioadă îndelungată de judecată au ajuns la o soluție pentru a putea intabula terenurile câștigate prin hotărârea de partaj, iar cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, consideră că este întemeiată cererea deoarece onorariul de avocat și taxele de timbru au fost plătite în faza de apel și fond, astfel solicită cheltuieli de judecată și în recurs și în faza de apel și fond.

Procurator M. I. pentru recurenta M. A. solicită admiterea recursului declarat de aceasta conform motivelor expuse și respingerea recursului reclamantei M. M. ca nefondat.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamanta M. M. a chemat în judecată pârâta M. A., solicitând obligarea acesteia de a întocmi documentația cadastrală a terenului în suprafață de 1294 mp, în conformitate cu sentința nr.16/2005 și depunerea documentației la OCPI, iar in caz de refuz să fie autorizată reclamanta să întocmească documentația cadastrală, pe cheltuiala pârâtei; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că pârâta M. A. a intabulat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1484 m.p. în Cartea funciară nr._, cu nr. Cadastral 5158/2 dobândită în baza sentinței civile_/19.12.2001 și dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1238 m.p. în Cartea Funciară nr._ având număr cadastral 5158/1, intabulări efectuate concomitent la data de 05.03.2004.

Reclamanta a precizat că situația de fapt a fost modificată prin sentința nr. 16/25.01.2005 pronunțată în dosarul nr. 689/civ/2004, având ca obiect partaj succesoral, în sensul că prin sentința 16/2005, i s-a atribuit în lotul său, terenul în suprafață de 1228 m.p., iar pârâtei un teren în suprafață de 1494 m.p.

Reclamanta a susținut că la data de 08.06.2010 sentința 16/2005 a fost pusă în executare de B. T. Nicușor, întocmindu-se proces verbal și stabilindu-se limitele de hotar prin țăruși de lemn. Totodată, s-a arătat că prin procesul- verbal din 08.02.2010 întocmit de B. G. N. cu ocazia punerii în executare a unei alte sentințe (respectiv 6136/2009) se consemnează că M. A., prin procurator M. I., este de acord și solicită punerea în executare a hotărârii pentru suprafața de 1494 m.p, însușindu-și practic suprafața, făcându-se mențiunea pe procesul-verbal ,, prezentul proces verbal este titlu de proprietate și va fi înscris la OCPI G.”.

Reclamanta a menționat că, limitele de proprietate cu privire la imobilele având numere cadastrale 5158/1 și 5158/2, s-au modificat în conformitate cu dispozitivul sentinței nr. 16/2005, dar și cu dispozitivul sentinței 6136/2008. În acest sens a fost întocmită o documentație cadastrală, în conformitate cu dispozițiile art.20 alin3, art. 33 alin 4 și art. 34 alin 3 și 4 din Legea nr. 7/1996, modificată și completată, iar M. N. D. a răspuns punctual la referatul de completare nr. 4901/17.08.2010, indicându-se temeiul de drept și argumentând fiecare punct în baza căruia s-a efectuat lucrarea cadastrală.

Reclamanta a menționat că a recurs la această acțiune pentru obligarea pârâtei de a întocmi documentație cadastrală întrucât nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, încetând efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Din cauza refuzului pârâtei de a întocmi documentația cadastrală reclamanta este în imposibilitate de a intabula dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1228 mp ce i-a fost atribuit în lot conform sentinței 16/2005, deși a fost pusă în posesie.

Reclamanta și-a precizat acțiunea, in sensul că a indicat suprafața de 1228 mp, in acțiunea inițială fiind indicați 1294 mp și a solicitat introducerea in cauză, in calitate de pârâți a OCPI G. și B. de C. și P. I. G.. In precizarea formulată s-a menționat că reclamanta este proprietara terenului de 1228 mp insă intabularea acestei suprafețe a fost blocată de OCPI G. și pârâta Mărută A., aceasta din urmă refuzând să solicite modificarea cărții funciare in sensul de a se reduce din suprafața înscrisă cei 1228 mp ce aparțin reclamantei. S-a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe zi până la executarea obligației .

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile 885 și urm NCC, art.1528 NCC, coroborate cu dispozițiile Legii 7/1996 republicată., art. 580³ Cod pr.civilă.

Pârâta, prin procurator, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că sunt încălcate prevederile Legii 7/1996 republicată, art.34. Prin întâmpinare, pârâta a invocat și excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.9110/19.06.2012, iar instanța a respins această excepție cu motivarea expusă in încheierea de ședință din data de 24.01.2013.

Prin sentința civilă nr. 2303 din data de 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI G. și a Biroului de C. și P. I. G. și fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acestea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă acțiunea precizată ulterior formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâta M. A. .

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr._/19.12.2001 pronunțată în dosarul nr. 2055/2001al Judecătoriei Tg J., irevocabilă prin decizia civilă nr. 102/2003 a Curții de Apel C. a fost admisă acțiunea in revendicare formulată de Mărută A., fiind obligați pârâții Statul Român, Consiliul Local Tg J. și C. M. să lase in deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei Mărută A. suprafața de 4810 mp situat in . imobilul casa de locuit situat pe acesta.

Instanța a constatat că in dosarul nr. 689/civ/2004, cu obiect partaj succesoral reclamanta M. M. in contradictoriu cu pârâta M. A. a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la această suprafața de 4810 mp, situată in . a imobilului casa de locuit situat pe aceasta. In respectivul dosar s-a pronunțat sentința civilă nr. 16/25.01.2005 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1684/22.04.2006 și s-a atribuit în lotul reclamantei M. M. un teren de 1228 mp iar în lotul pârâtei s-a atribuit un teren de 1494 mp, constatându-se că Măruta A. a înstrăinat 2021 mp unui terț. In raportul de expertiză întocmit cu acea ocazia s-a constatat că suprafața reală, găsită la măsurare a terenului, este de 4743 mp.

In considerentele deciziei 8440/13.12.2007 a ICCJ, s-a reținut că imobilele ce au făcut obiectul sentinței civile_/2001 le-a reprezentat casa și terenul de 4743 mp și totodată că suprafața de 4743 mp a făcut obiectul sentinței civile nr. 16/2005 prin care părțile s-au partajat irevocabil. Prin aceiași decizie s-a reținut că terenul menționat in sentința civilă nr. 16/2005 este format din 1228 mp+1494mp+2021 mp=4743 mp.

In temeiul sentinței civile_/19.12.2001, la data de 05.03.2004, M. A. a intabulat dreptul de proprietate pentru suprafața de 1484 mp în cartea funciară având numărul_ și număr cadastral 5158/2 și a intabulat dreptul de proprietate pentru suprafața de 1238 mp în cartea funciară având numărul_ și număr cadastral 5158/1.

Prin încheierea nr._ din 26.05.2010 a OCPI G. a fost admisă cererea formulată de M. M. cu privire la imobilul cadastral nr. 5158/2 înscris in cartea funciară_ având proprietar Măruta A. in cota de 1/1si s-a notat spre informare sentința civilă nr. 16/25.01.2005 pronunțată de Tribunalul G., sub C/2 din cartea funciară_ UAT Tg J..

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților OCPI G. și B. de C. și P. I. Tg J., instanța a constatat că nu există identitate intre cele două pârâte și persoana obligată in raportul de drept substanțial. Astfel intre cele două instituții pârâte și titularii drepturilor înscrise in cartea funciară ori cei ce formulează cereri in legătură cu drepturile înscrise in cartea funciară nu se nasc raporturi juridice cu caracter civil in legătură cu imobilele evidențiate in cuprinsul cărții funciare. In cauza de față obiectul acțiunii este obligarea pârâtelor la întocmirea documentației cadastrale insă OCPI G. și B. de C. și P. I. Tg J. au atribuții expres prevăzute de lege și nu intervin in vederea realizării unor drepturi proprii, opozabile celor înscriși in cartea funciară. Constatând că obligarea efectuării documentației cadastrale revine persoanelor ce solicită înscrierea anumitor drepturi in cartea funciară ci nu celor două instituții pârâte, ce au atribuții in verificarea și recepționarea documentației cadastrale, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților OCPI G. și B. de C. și P. I. Tg J. și a respins acțiunea formulată împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane ce nu au calitate procesuală pasivă.

Instanța a constatat că operațiunea tehnică a întocmirii documentației cadastrale este expres reglementată in dispozițiile art. 18, 19 din Ordinul nr. 415/2009 al Directorului ANCPI cu privire la conținutul documentațiilor de rectificare limite și suprafața.

Potrivit art. 8 alin 1 din Regulamentul 634 privind conținutul, modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale depunerea documentației la oficiile teritoriale/birourile teritoriale se face de către proprietar sau de persoana autorizata in numele proprietarului. Așadar instanța a constatat că numai titularul dreptului de proprietate poate întocmi și depune documentația cadastrală în vederea intabulării dreptului de proprietate.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța a apreciat că scopul final al demersurilor reclamantei este intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei cu privire la suprafața de teren de 1228 mp reținută în sentința 16/2005, această suprafață fiind inclusă și în sentința_/2001 în favoarea pârâtei.

Astfel, fiecare din cele două persoane dețin titluri diferite in temeiul cărora și-au întemeiat cererile făcute către OCPI G.:pârâta M. A., in temeiul sentinței civile_/19.12.2001, a intabulat dreptul de proprietate pentru suprafața de 1484 mp în cartea funciară, iar reclamanta M. M., a notat spre informare in cartea funciară sentința civilă nr. 16/2005. Așadar, pârâta M. A. își susține dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise in cartea funciară cu sentința civilă nr. _/19.12.2001 având ca obiect revendicare, iar reclamanta a arătat că o parte din suprafața înscrisă de pârâta în cartea funciară, respectiv 1228 mp i-a fost atribuită prin sentința de partaj nr. 16/2005 .

In condițiile in care nu există un acord de voință privind transmiterea dreptului de proprietate intre proprietarul tabular deja înscris in cartea funciară și cealaltă parte, mai mult fiecare parte prezintă un titlu diferit asupra aceluiași imobil, reclamanta o sentință de partaj succesoral, iar pârâta o sentință pronunțată in revendicare, instanța a constatat că intre părți nu există un raport juridic obligațional in temeiul căruia pârâta să fie obligată la întocmirea documentației cadastrale.

Executarea silită a obligației de a face implică existența unui raport juridic obligațional, intre creditor și debitor, or in cauza dedusă judecății reclamanta nu a făcut dovada existenței acestui raport. Sentința civila nr. 16/2005 invocată de reclamantă in susținerea acțiunii de față atribuie fiecăreia din părți o anumită suprafața de teren, insă acțiunea respectivă are un caracter declarativ de drepturi și nu conduce la apariția unor obligații reciproce intre părți, de natura celei solicitate prin acțiunea de față, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1527 și 1528 din Noul Cod Civil.

S-a reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 885 Noul cod civil deoarece art. 56 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului civil, prevede că dispozițiile art. 885 alin 1 din Codul civil se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială și deschiderea cărților funciare pentru imobilele respective, in conformitate cu dispozițiile Legii 7/1996. Până la acel moment, înscrierea in cartea funciară se face numai în scop de opozabilitate față de terți.

Având în vedere caracterul accesoriu al cererii privind daunele cominatorii a cărei soluție depinde de cererea principală ce a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța a respins și cererea privind daunele cominatorii.

Împotriva sentinței a declarat apel apelanta reclamantă M. M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

Apelanta a susținut că motivarea sentinței pe faptul că nu există raporturi juridice obligaționale între creditor și debitor, este nelegală deoarece temeiul juridic al acestei obligații este prevăzut de dispozițiile art. 879, 893 și 907 din Noul Cod civil, potrivit cărora, când debitorul este de rea credință instanța poate să dispună obligarea acestuia la depunerea documentației în scopul modificării înscrierilor în cartea funciară.

În consecință, a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei de a întocmi documentația cadastrală pentru terenul de 1228 mp dobândit de reclamantă în baza sentinței civile nr. 16/2005, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâtei.

A susținut că în mod greșit s-a respins cererea privind obligarea la daune cominatorii deoarece, fără o măsură de constrângere, pârâta nu își va îndeplini obligația.

Intimata M. A., prin procurator M. I., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Tribunalul G. prin decizia civilă nr.416 de la 25.09.2013 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă M. M., împotriva sentinței civile nr. 2303 din data de 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. A..

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că apelanta a susținut că sentința instanței de fond este motivată pe dispoziții legale care nu sunt incidente cauzei de față și că cererea reclamantei trebuia examinată în raport de dispozițiile art. 879, 893 și 907 din Noul Cod civil.

Critica formulată a fost apreciată ca fiind nefondată deoarece dispozițiile art. 879 Cod procedură civilă prevăd posibilitatea instanței de a cenzura refuzul titularului unui drept asupra imobilului înscris în cartea funciară de a face modificări prin alipiri sau dezlipiri ori în cazul de față nu este vorba de o conduită abuzivă a pârâtei. Instanța de fond a reținut corect că aceasta nu poate fi obligată să înscrie în cartea funciară imobilul dobândit de reclamantă prin sentința civilă nr. 16/2005, respectiv terenul de 1228 mp, deoarece reclamanta a intabulat dreptul său de proprietate asupra întregii suprafețe de teren pe care a dobândit-o prin sentința civilă nr._/19.12.2001 și din care face parte și terenul pârâtei.

S-a reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 893 din Noul Cod civil deoarece acestea se referă la situația înscrierii în cartea funciară a unui drept real imobiliar împotriva antecesorului tabular în sensul că dreptul real imobiliar trebuie să fi fost dobândit de la proprietarul dreptului tabular înscris în cartea funciară, ceea ce nu este cazul în speță deoarece apelanta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 1228 mp de la pârâtă.

Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 907 Noul cod civil, susținerea apelantei a fost apreciată, de asemenea, nefondată deoarece aceste dispoziții se referă la rectificarea înscrierilor de carte funciară în situația în care înscrierea nu corespunde cu situația juridică reală. Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație autentică s-au dintr-o hotărâre judecătorească prin care s-a admis acțiunea având ca obiect anularea, rezoluțiunea, reducțiunea sau desființarea actului juridic ce a stat la baza înscrierii inexacte.

În speță, s-a reținut că problema în discuție este aceea că atât reclamanta cât și pârâta dețin titluri de proprietate asupra suprafeței de 1228 mp teren, respectiv reclamanta deține sentința civilă nr._/2001 a Judecătoriei Tg-J., iar pârâta sentința civilă nr. 16/2005 pronunțată de aceeași instanță. În această situație părțile trebuie să stabilească, în cadrul unei proceduri contencioase, care dintre cele două titluri este preferabil, cu privire la suprafața de teren, în lipsa acestei clarificări reclamanta neputând efectua înscrierea dreptului său în cartea funciară și nici nu poate solicita instanței să oblige pârâta să efectueze această operațiune deoarece nu există un raport juridic obligațional între cele două părți pentru ca reclamanta să poată ceară îndeplinirea obligației de către pârâtă. Mai mult, pârâta a înscris în cartea funciară dreptul său de proprietate cu privire la întreaga suprafață de teren pe care a dobândit-o prin hotărâre judecătorească și în care este inclus și terenul reclamantei.

În consecință pentru considerentele arătate tribunalul a constatat criticile formulate prin motivele de apel ca nefondate și în baza art. 296 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta M. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, având ca obiect obligația de a face.

În motivarea recursului, a arătat că Judecătoria Tg-J. a fost sesizată cu acțiune și completare a acțiunii având ca obiect-obligația de a face-întrucât prin sentința civilă nr.16/2005 rămasă definitivă și irevocabilă și pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc, i s-a cuvenit în lot în urma soluționării partajului suprafața de 1228 mp.

A arătat că anterior acestui partaj, M. A. a intabulat dreptul său de proprietate pentru suprafața de 1484 mp în Cartea funciară_ cu numărul cadastral 5182/2 dobândită în baza sentinței civile nr._/2011, iar dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1238 mp a înscris-o în Cartea funciară nr._ cu numărul cadastral 5158/1 intabulări efectuate concomitent la 5 martie 2004.

Modificându-se această stare de fapt după înregistrarea în Cartea funciară a suprafețelor arătate mai sus prin sentința civilă nr.16/2005 pronunțată în dosarul nr.689/2004 având ca obiect partaj succesoral, i-a revenit suprafața de 1228 mp, iar pârâtei 1494 mp și până în prezent cu toate demersurile făcute în mod legal nu a fost înscrisă în Cartea funciară având documentația cadastrală întocmită în mod corespunzător, iar în permanență s-a izbit de refuzul OCPI G. și al lui M. A. care a refuzat permanent să consimtă la modificarea Cărții funciare.

A mai arătat că în nicio împrejurare, în acțiune sau completarea acțiunii, nu a solicitat să fie întocmită documentația de OCPI G. sau de B. de C. și P. I. Tg-J. și numai de M. A., cea care a refuzat să-și dea consimțământul pentru modificarea Cărții funciare a acesteia în momentul în care a întocmit documentația cadastrală pentru a fi înscrisă în Cartea funciară după pronunțarea sentinței civile nr.16/2005.

A precizat că OCPI și B. de C. și P. I. Tg-J. au fost chemați în judecată numai pentru opozabilitate.

A considerat că întreaga acțiune are ca scop final intabularea dreptului său de proprietate pentru suprafața de 1228 mp, neputând de la data dobândirii dreptului de proprietate să valorifice această suprafață de teren în vreun mod.

În multiplele acțiuni cu care a sesizat instanța de judecată privind litigiul dintre proprietarul tabular M. A. și recurentă, astfel că față de noile prevederi ale Codului civil și ale Legii nr.7/1996 republicată se impune ca aceasta să fie obligată să întocmească documentația privind intabularea suprafeței de 1228 mp în vederea înscrierii în Cartea funciară, iar în caz contrar să fie autorizată să întocmească documentația pe cheltuiala pârâtei.

Fiind încălcate dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă și ale Legii nr.7/1996 se regăsesc motivele descrise de codul de procedură civilă în art.9, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată în apel și sentința civilă și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Legal citată, intimata-pârâtă M. A. a depus întâmpinare, la data de 07.11.2013, prin procurator M. I., solicitând respingerea recursului.

Văzând dispozițiile artt.304, pct.9 Cod pr.civilă recurenta nu a concretizat ce temei legal lipsește din decizia recurată și textele legale care ar fi fost încălcate la analiza respingerii apelului ca nefondat.

La respingerea apelului, instanța în mod legal a invocat în decizia recurată printre altele la pag.4 a acesteia precum: „reexaminând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate tribunalul constată că apelul este nefondat”.

În decizia recurată la pag.5, paragraf 1 dintre altele tribunalul a mai invocat în mod concret motivele respingerii apelului formulat de apelanta recurentă M. M..

În fapt, situația reală actuală a sentinței civile nr.16/2005, filele 7-10, invocată la formularea recursului se prezintă astfel: această sentință este definitivată cu formulă executorie în interiorul a două cicluri procesuale existente pe rol în paralel, unul în interiorul altuia însă cu nuanțe diferite, reclamanta urmărind același imobil ce face obiectul sentinței civile nr.16/2005 și același scop final.

Anterior, părțile s-au mai judecat ca urmare a unei acțiuni în revendicare depusă la data de 24.02.2000, fila 48, fiind parte reclamantă prin Năgară V. (tatăl acesteia).

Imobilul revendicat de părți și alții a revenit lui M. A. în cotă de 1/1 prin pronunțarea sentinței civile nr._/19.12.2001, filele 100-103 a Judecătoriei Tg.J., irevocabilă prin decizia nr.102/21.01.2003, anexată, a Curții de Apel C..

Ulterior legalizării sentinței civile nr._/2001, Năgară V. a depus la Tribunalul G. la data de 28.01.2003 o altă acțiune, filele 56-57, în aceasta fiind inclus și imobilul ce face obiectul sentinței civile nr._/2001, M. A. fiind doar intervenientă.

Prin sentința civilă nr.292/22.10.2003, filele-58-61, Tribunalul G. a respins lui Năgară V. dreptul la moștenire solicitat din imobilul ce face obiectul sentinței civile nr._/2001 invocată anterior.

Apelul declarat împotriva sentinței civile nr.292/2003 a fost respins privind dreptul la moștenire solicitat din imobilul ce face obiectul sentinței civile nr._/2001 prin pronunțarea deciziei nr.1847/18.06.2004 a Curții de Apel C., filele 62-64.

În interiorul acestui ciclu procesual, recurenta M. M. a depus o cerere de chemare în judecată a pârâtei M. A., fila 65, în luna martie 2004 invocând partaj succesoral asupra imobilului ce face obiectul sentinței civile nr._/2001, iar Tribunalul G. îi atribuie recurentei M. M. prin sentința civilă nr.16/2005 un imobil în suprafață de 1228 m.p. din imobilul revenit urmare a acțiunii în revendicare lui M. A. prin pronunțarea sentinței civile nr._/2001 în cotă de 1/1.

În aceste condiții nu poate fi invocată o acțiune cu partaj succesoral deoarece părțile s-au judecat anterior în revendicare.

Referitor la sentința civilă nr.292/2003 invocată anterior la susținerea respingerii recursului în cauză, în sentința civilă nr.6136/2008 la pag.1 a acesteia printre altele instanța de fond a mai reținut următoarele: „ s-a mai arătat după pronunțarea sentinței mai sus menționate în anul 2003 Năgară V. (unul dintre nepoții autorului imobilului casă de locuit cu 3 camere și terenul aferent) a redeschis litigiul printr-o altă acțiune în care a inclus aceleași bunuri, sens în care s-a pronunțat Tribunalul G. prin sentința civilă nr.292/22.10.2003 definitivă prin decizia nr.1847/18.06.2004 a Curții de Apel C. și irevocabilă prin decizia nr.8440/2007.”

A solicitat a se reține că, decizia nr.1684/2006, anexată în conformitate cu dispozițiile art.322¹, pct.7 Cod pr.civilă, în interiorul ciclului procesual s-a solicitat a fi revizuită.

A menționat că la pagina 5, ultimul paragraf al deciziei 1684/2006, solicitată a fi revizuită, instanța a statuat: „Cât privește cauza aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta nefiind soluționată în mod irevocabil, nu poate fi avută în vedere la soluționarea recursului de față”.

Cererea de revizuire formulată de pârâta M. A. împotriva celor două hotărâri contradictorii ale aceleiași instanțe a fost analizată și înaintată prin decizia nr.3377/2006, filele 66-67 a Curții de Apel C. la ICCJ spre a fi soluționată, iar prin decizia nr.1991/02.03.2007, filele 40-41 ICCJ soluționează cererea de revizuire reținând că la pagina 2 paragraful 6 a acestei decizii se denotă autoritatea de lucru judecat față de sentințanr._/2001 a Judecătoriei Tg-J., irevocabilă prin decizia nr.102/21.01.2003 a Curții de Apel C. în detrimentul sentinței civile nr.16/2005 a Tribunalului G..

Privind cazul în speță, a sesizat că într-o altă hotărâre judecătorească, precum sentința civilă nr.448/23.01.2012, anexată, a Judecătoriei Tg-J. la pagina 3, paragraful 2 a acesteia instanța de fond a statuat:

„Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată de petentă prin procurator, față de decizia cu nr.1991 din 02.03.2007 a ICCJ pronunțată în dosarul nr._/54/2006, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind vorba de tripla identitate de părți, obiect și cauză în dosarul nr._/54/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție”.

Privind această motivație reținută la cazul în speță, Judecătoria Tg-J. motivând că decizia nr.1991/2007 invocată anterior la susținerea respingerii recursului, este neîntemeiată, instanța de fond a omis a avea în vedere dispozițiile art.166, pct.2 Cod pr.civilă comentat și adnotat.

În susținerea respingerii recursului în cauză, a fost anexată și sentința civilă nr.292/2003 a Tribunalului G. în care se arată: „În ceea ce privește casa cu 3 camere și terenul în suprafață de 4810 mp, aceste două imobile nu mai fac obiectul Legii 10/2001, întrucât intervenienta M. A. a câștigat aceste imobile într-o acțiune în revendicare, în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, opozabile reclamantului defunct cât și intervenientului A.; intervenienta M. A. fiind beneficiara unui testament universal din partea autoarei Năgară Sevastița.

Privind cazul în speță, asemenea aspect, privind imobilul în cauză este invocat și în decizia nr.5317/15.11.2000, anexată a Tribunalului G., la pagina 3 a acesteia instanța a statuat:”Instanța va pune în discuția părților calitatea procesuală activă având în vedere că, reclamanții A. C-tin, A. A., A. M. și Năgară V. sunt moștenitori colaterali de gr.III, nu sunt rezervatari, iar prin testamentul universal autentificat sub nr.2224/31 martie 1989 lăsat de defuncta Năgară Sevastița a lăsat întreaga sa avere reclamantei M. A., care devine astfel singura moștenitoare.

Cererea de chemare în judecată depusă la data de 28.01.2003 de către Năgară V. (tatăl lui M. M.) în această cerere M. A., fiind parte intervenientă, este soluționată prin decizia nr.8440/13.12.2007 a ICCJ, filele 110-115, ulterior pronunțării deciziei nr.1684/28.04.2006 a Curții de Apel C..

Judecătoria Tg-J. a respins acțiunea formulată de M. M. împotriva intimatei M. A. pronunțând sentința penală nr.353/30.01.2006, fila 42.

Referitor la obligația de a face privind întocmirea documentației cadastrale de către partea pârâtă, recurenta motivând că procedură ilegală recurenta M. M. a depus la OCPI G. cerere pentru dezlipire/alipire sub nr._,_/18.06.2007, fila 41, privind documentația cadastrală cu unele acte oficiale premergătoare formulate în mod ilegal, adică cererea depusă necesită a fi formulată de M. A., ca titular al dreptului de proprietate.

Prin sentința civilă nr.486/30.01.2008 a fost respinsă acțiunea cu motivarea că: instanța apreciază că la momentul introducerii cererii de dezmembrare cât și la momentul acordării cuvântului asupra prematurității, reclamanta nu deține un titlu care să identifice fără dubii întinderea dreptului său, aceasta constituind motiv de prematuritate a cererii, care poate fi valorificată după clarificarea erorilor din hotărârea de partaj, etc.”.

Recurenta M. M. a depus și a doua acțiune în mod ilegal privind documentația cadastrală în contradictoriu cu pârâta M. A.,, cu actele premergătoare formulate tot în mod ilegal.

Judecătoria Tg-J. a respins și acea acțiune pronunțând sentința civilă nr._/05.12.2011, filele 53-56, irevocabilă cu titlu executoriu. Această sentință denotă că sentința civilă 16/2005 invocată la acțiunea în cauă nu îndeplinește dispozițiile art.34 din Legea nr.7/1996,republicată, deci documentația cadastrală solicitată de recurentă în obligația de a face nu poate fi întocmită de partea pârâtă.

Recurenta M. M. a depus și a treia acțiune în contradictoriu cu pârâta M. A. urmărind același scop final, acțiune ce a fost respinsă de Judecătoria Tg-J. prin sentința civilă nr.9110/19.06.2012, filele 78-80, definitivă și irevocabilă.

S-a invocat că sentința civilă nr._/2001 a Judecătoriei Tg-J. nu îndeplinește dispozițiile art.30 și art.34 din legea nr.7/1996, republicată, referitoare la condițiile necesare intabulării imobilului pe numele realului proprietar M. A., dovedite prin hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate la toate nivelele Justiției Române.

S-a menționat că ulterior nu au apărut alte hotărâri judecătorești care ar declina dreptul de moștenire din imobilul ce face obiectul sentinței civile nr._/19.12.2001 a Judecătoriei Tg-J. în favoarea recurentei M. M..

S-au mai invocat la susținerea admiterii recursului și noile prevederi ale Codului civil fără a le detalia așa cum prevăd dispozițiile art.302^1,5(1) lit.c) invocate anterior.

În recursul declarat, recurenta invocă „intabularea dreptului meu de proprietate pentru suprafața de 1228 mp neputând, de la data dobândirii dreptului de proprietate, să valorific această suprafață de teren în vreun mod”.

Hotărârea Consiliului Local Tg-J. nr.46/28.01.2013, anexată, privind aprobarea achitării contravalorii chiriei pentru perioada 01.11.2012-31.10,.2013 pentru un contract de închiriere suspendat. Terenul închiriat în realitate este al pârâtei M. A..

La perioada oportună, Primăria Tg-J. a refuzat să-i comunice copie xerox după hotărârea invocată și după actele premergătoare în baza cărora s-a aprobat achitarea contravalorii chiriei invocate.

Comunicarea Primăriei nr._/6.08.2013, anexată, justifică condițiile ilegale în baza cărora achită contravaloarea chiriei, la un contract de închiriere suspendat. Primăria Tg-J. nu respectă nici actul său adițional nr.2/_/2010 la contractul de închiriere nr._/29.11.2007 semnat de reprezentanții legali ai Primăriei fără avizul personalului juridic, anexat în copie xerox.

A solicitat ca la soluționarea recursului în cauză instanța să se pronunțe asupra tuturor hotărârilor judecătorești invocate ca mijloc de apărare în susținerea respingerii recursului, acesta fiind netemeinic și nelegal.

Prin decizia civilă nr. 435 din 27.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admis recursul formulat de recurenta reclamantă M. M., împotriva deciziei civile nr.416/25.09.2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. A., O. de C. și P. I. G., B. de C. și P. I. G..

Au fost casate ambele hotărâri și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel C. a reținut că din decizia recurată se observă că instanța s-a aflat într-o eroare în ceea ce privește obiectul dedus judecății și finalitatea demersului juridic urmărit de apelanta-reclamantă.

Astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 879 Cod civ.( din eroare, s-a menționat codul de procedură civilă, a se vedea, decizia fil. 68-71, dosar apel, pg 4, alin 11) prevăd posibilitatea instanței de a cenzura refuzul titularului unui drept asupra imobilului înscris în Cartea funciară de a face modificări prin alipiri sau dezlipiri, în speță nefiind vorba de o conduită abuzivă a pârâtei, aceasta din urmă neputând fi obligată să înscrie în CF imobilul reclamantei, respectiv suprafața de 1228 mp dobândită prin sentința civilă nr.16/2005, deoarece reclamanta a intabulat dreptul său de proprietate asupra întregii suprafețe de teren pe care a dobândit-o prin sentința civilă .nr._/19.12.2001 și din care face parte și terenul pârâtei.

Din economia dosarului, susținerile părților și materialul probator arată că starea de fapt este alta decât cea reținută de instanțe, mai exact situația este inversă, or, tocmai neînțelegerea acestui aspect a condus la o soluție greșită: nu reclamanta a intabulat întreaga suprafață de teren, ci pârâta este cea care a făcut acest lucru, practic în CF, pârâta -la momentul promovării acțiunii - apare înscrisă în CF ca proprietară a întregului teren, inclusiv a suprafeței de 1228 mp care, potrivit sent. civ. nr. 16/2005 este proprietatea reclamantei.

Mai mult, pârâta a efectuat cadastrul întregii suprafețe de teren (din care 1228mp sunt proprietatea reclamantei) și a intabulat dreptul de proprietate asupra suprafeței totale în Cartea Funciară nr._ având număr cadastral 5158/1, intabulare făcută în anul 2005, în timp ce pe rol exista acțiunea de partaj promovată de recurenta-apelantă-reclamantă în anul 2004.

În anul 2005, recurenta-apelantă reclamantă a devenit proprietară pe 1228 mp teren inclus în cel de 1484mp pe care-l intabulase cu un an înainte, pârâta. Or, pârâta, la acest moment fiind titularul dreptului asupra imobilului înscris în CF, refuză abuziv, în detrimentul reclamantei,să facă modificări prin dezmembrarea din întreaga suprafață de teren, a suprafeței de 1228mp care este proprietatea reclamantei, începând cu anul 2005.

Potrivit art. 885 alin 2 C. civ., drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciară cu consimțământul titularului, dat prin înscris autentic notarial și în conformitate cu prevederile art. 879 alin 2 C civ, imobilul înscris în cartea funciară se modifică și prin dezlipiri, situație în care imobilele rezultate din dezlipire se înscriu în cărți funciare noi, cu număr cadastral pentru fiecare imobil, iar cartea funciară veche se închide definitiv nemaifiind posibile noi înscrieri în aceasta, conform celor statuate de art. 880 C. civil.

Curtea a constatat că din primul grad de jurisdicție s-a mers pe raționamentul greșit că nu există un acord de voință privind transmiterea dreptului de proprietate între proprietarul tabular deja înscris in cartea funciară și cealaltă parte, în cauză nefiind necesar un acord sa transmitere a dreptului, or tocmai aici intervine rolul prevederilor art. 879C. pr. civilă care prevăd posibilitatea instanței de a cenzura refuzul titularului unui drept asupra imobilului înscris în Cartea funciară de a face modificări prin alipiri sau dezlipiri.

În mod cu totul eronat, instanța de fond a concluzionat, iar instanța de apel, prin necenzurare, a achiesat la acest punct de vedere că între părți „nu există un raport juridic obligațional in temeiul căruia pârâta să fie obligată la întocmirea documentației cadastrale” cu motivarea că fiecare parte prezintă un titlu diferit asupra aceluiași imobil, reclamanta o sentință de partaj succesoral, iar pârâta o sentință pronunțată in revendicare.

Această motivare este superficială și nu poate fi invocată ca fundament al concluziei respective deoarece instanța nu a observat că acțiunea în revendicare s-a purtat de pârâta în cauză, cu statul, imobilul ce a făcut obiectul acțiunii fiind proprietatea defunctei Năgară Sevastița și a fost naționalizat prin dec. nr. 92/1950, pârâta M. A. fiind moștenitor testamentar al proprietarei Năgară S.(conform celor reținute în decizia nr.13 680/19.12.2001 pronunțate de Jud. Tg. J. în dosarul nr. 2055/2001(fil. 100-103, dosar fond)

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 4589/2004 reclamanta din prezenta cauză, M. M. a chemat în judecată pe pârâta din prezenta cauză, M. A. și invocând calitatea de unică moștenitoare legală a autorului Năgară V. V., la rândul său moștenitor legal de gr.I al lui Năgară I., soțul testatoarei Năgară Sevastița și coproprietar al terenului în discuție, achiziționat de cei doi soți cu contractul de vânzare-cumpărare/30 august 1945, a soluționat partajarea terenului revendicat pe numele moștenirii de către pârâtă, iar prin sentința civilă nr. 16/25 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul G. în dos. civ. nr. 689/2004)stată în dosarul de fond, fil. 104-108) s-a partajat irevocabil imobilul revendicat de la Stat de M. A. ca moștenitoare testamentară, între cele două: moștenitoarea testamentară, pârâta de față și moștenitoarea legală, reclamanta de față. Primei i s-a atribuit lotul I compus din casă și teren, iar celei de-a doua i s-a atribuit terenul de 1228mp. Acest teren, din lotul II, face parte din suprafața totală de teren menționată în sentința din 2001 prin care s-a soluționat acțiunea în revendicare.

În considerarea celor expuse anterior, s-a apreciat că instanțele nu au analizat toate aspectele ce țin de fondul cauzei, ceea ce echivalează cu o nepronunțare, iar în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 5 C. pr. civilă, recursul fiind fondat, a fost admis, au fost casate ambele hotărâri, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J. și prin sentința civilă nr. 4475/2014 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de OCPI G., a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu OCPI G. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâtei M. A..

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr_/19.12.2001 pronunțată in dosarul nr 2055/2001al Judecătoriei Tg J., irevocabilă prin decizia civilă nr 102/2003 a Curții de Apel C. a fost admisă acțiunea in revendicare formulată de pârâta M. A., fiind obligați pârâții Statul Român, Consiliul Local Tg J. și C. M. să lase in deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei suprafața de 4810 mp situată in Tg-J., . G., precum și imobilul casa de locuit situat pe acesta.

Prin sentința civilă nr.16/2005, pronunțată în dosarul 689/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr 1684/22.04.2006 ,având ca obiect partaj succesoral, cu privire la suprafața de 4810mp și casa de locuit, s-a atribuit în lotul reclamantei M. M. un teren de 1228 mp, iar în lotul pârâtei s-a atribuit un teren de 1494 mp, constatându-se că M. A. a înstrăinat suprafața de 2021 mp unui terț. In raportul de expertiză întocmit cu acea ocazia s-a constatat că suprafața reală, găsită la măsurarea terenului, este de 4743 mp.

In considerentele deciziei 8440/13.12.2007 a ICCJ, s-a reținut că imobilele ce au făcut obiectul sentinței civile_/2001 le-a reprezentat casa și terenul de 4743 mp și totodată că suprafața de 4743 mp a făcut obiectul sentinței civile nr 16/2005 prin care părțile s-au partajat irevocabil. Prin aceiași decizie s-a reținut că terenul menționat in sentința civilă nr 16/2005 este format din 1228 mp+1494mp+2021 mp=4743 mp.

In temeiul sentinței civile_/19.12.2001, la data de 05.03.2004, pârâta M. A. a intabulat dreptul de proprietate pentru suprafața de 1484 mp în cartea funciară având numărul_ și număr cadastral 5158/2 și dreptul de proprietate pentru suprafața de 1228 mp în cartea funciară având numărul_ și număr cadastral 5158/1.

Din procesul-verbal din 08.06.2010 întocmit în dosarul de executare nr 84/E/2010, cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr.16/2005 rezultă că reclamanta M. M. a fost pusă in posesie pentru suprafața de 1228 mp, conform sentinței civile nr 16/2005.

Prin încheierea nr._ din 26.05.2010 a OCPI G., a fost admisă cererea formulată de M. M. cu privire la imobilul cadastral nr 5158/2 înscris in cartea funciară_ având proprietari M. A. in cota de 1/1si s-a notat spre informare sentința civilă nr. 16/25.01.2005 pronunțată de Tribunalul G., sub C/2 din cartea funciară_ UAT Tg J..

În baza sentinței civile nr.16/2005, reclamanta a încercat să intabuleze dreptul de proprietate pentru suprafața de 1228 mp, cererile fiind respinse, iar soluțiile pronunțate de OCPI G. au fost menținute prin s.c. nr.486/2008, s.c.nr._/2011, s.c. nr.5857/2012, reținându-se că dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1228mp este un drept litigios, în condițiile în care ambele părți prezintă acte de proprietate asupra terenului.

S-a mai reținut că prin acțiunea de față, precizată ulterior, reclamanta M. M. a solicitat in contradictoriu cu pârâții M. A., OCPI G., B. DE C. ȘI P. I. TG J.,obligarea pârâtei M. A. să întocmească documentația cadastrală a terenului în suprafață de 1228 mp, in conformitate cu sentința civilă nr 16/2005 și să o depună la OCPI G., in caz de refuz să fie autorizată reclamanta să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtei M. A., sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației.

Față de raportul juridic civil dedus judecății, instanța a reținut că pârâții OCPI G. și B. de C. Și P. I. Tg J. sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă, nefiind identitate intre pârâți și persoana obligată în respectivul raport juridic civil.

Pe fond, instanța a reținut că întocmirea documentației cadastrale este o operațiune necesară la înscrierea in cartea funciară a actelor și faptelor juridice, constând fie in înscrierea unor drepturi, fie in rectificări sau modificări cu privire la acele drepturi deja înscrise.

Procedura întocmirii documentațiilor cadastrale este prevăzută de Regulamentul 634, care prevede că documentația cadastrală se întocmește de proprietar sau de persoana fizică autorizată, în numele proprietarului.

Ori, în speță, reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 1228mp, conform sentința civilă r.16/2005, astfel că aceasta are obligația întocmirii documentației cadastrale.

Pârâta este proprietara aceluiași teren, potrivit s.c. nr._/2001, iar aceasta a întocmit documentația și a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.

Scopul acțiunii promovate de reclamantă este acela de a se intabula dreptul de proprietate pentru terenul deținut în baza s.c. nr.16/2005,operațiune care nu se poate realiza decât cu acordul proprietarului, acord care nu a fost dat și, cum acesta deține act de proprietate pentru această suprafață și în baza acestuia a intabulat dreptul de proprietate, instanța nu-l poate obliga la întocmirea documentației, refuzul fiind justificat.

Instanța a mai reținut că pentru a obliga pârâta să îndeplinească o obligație de a face, trebuie să se verifice dacă această obligație a fost asumată printr-un act juridic încheiat între părți sau care rezultă din anumite dispoziții legale .

În speță, instanța a reținut că nu există încheiat între părți un act juridic cu privire la obligația pârâtei de a întocmi documentația cadastrală, iar în ceea ce privește dispozițiile legale care reglementează această obligație, instanța a reținut că reclamanta a invocat dispozițiile art. 885c.civil și 1528.c civil.

În ceea ce privește dispozițiile art.885 Cod . civil, instanța a reținut că acestea nu se aplică în speță în raport de art.76 din Legea 71/2011, fiind aplicabile dispozițiile art.20 din Legea 7/1996, potrivit cu care obligația de a întocmi documentația cadastrală pentru loturile formate ulterior partajului revine titularului dreptului de proprietate care solicită intabularea.

Astfel, și în considerarea acestor dispoziții legale, instanța a reținut că pârâtei nu-i revine obligația întocmirii documentației cadastrale pentru suprafața de 1228mp, ce a revenit în lotul reclamantei prin sentința civilă nr.16/2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că între ea și pârâtă există raporturi litigioase din anul 2005, dată de la care s-a pronunțat sentința civilă nr. 16/2005 a Tribunalului G. în baza căreia a primit în urma partajului succesoral în lot suprafața de 1228 mp teren, sentință ce a fost pusă în executare la data de 08.06.2010 de B. T. Nicușor, iar cu ocazia întocmirii procesului verbal, s-a consemnat acordul pârâtei prin procuratorul său, în sensul că este de acord cu punerea în executarea acestei sentințe, urmând să fie înscrisă această suprafață la OCPI G..

Prin decizia civilă nr.1135/29.10.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă M. M., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 4475/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. A., domiciliată în Tg-J., ., ., județul G.

A schimbat sentința civilă în sensul că a admis în parte cererea formulată de reclamanta M. M..

A obligat pârâta să întocmească documentația cadastrală pentru terenul în suprafață de 1228 mp, atribuit reclamantei conform s.c.16/2005 a Tribunalului G. și să o depună la O.C.P.I G. în vederea înscrierii dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață pe numele reclamantei.

A respins cererea privind autorizarea reclamantei de a îndeplini obligația de a face pe cheltuiala pârâtei

S-a luat act că, cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta M. M. a investit instanța de judecată cu acțiune civilă prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. A. și OCPI G. să se dispună obligarea pârâtei M. A. să întocmească documentația cadastrală a terenului de 1228 mp în conformitate cu . și să o depună la OCPI G., iar în caz de refuz, să fie autorizată reclamanta să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtei M. A. sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea obligației.

Prin sentința apelată, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâtei așa cum a fost precizată ulterior, reținându-se că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 1228 mp conform sentinței civile nr. 16/2005, iar pârâta M. A. este proprietara aceluiași teren potrivit sentinței civile nr._/2001 și aceasta din urmă a întocmit documentația și a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.

Observând actele dosarului, se reține că părțile s-au judecat anterior în mai multe litigii.

Astfel, prin sentința civilă nr._/19.02.2001 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 2055/2001 rămasă irevocabilă prin decizia 102/21.01.2003 a Curții de Apel C. a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M. A., pârâta din cauza de față și au fost obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – DGPP G., Consiliul Local Tg-J. – DSC Tg-J. și C. M. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 1480 mp teren și imobil – casă de locuit cu trei camere situat pe acesta. În baza acestei sentințe, pârâta M. A. a intabulat dreptul de proprietate pentru suprafața de 1484 mp în cartea funciară a localității Tg-J. nr._ sub nr. cadastral 5152/2 și pentru suprafața de 1228 mp în cartea funciară cu nr._ sub nr. cadastral 5158/1.

Toate aceste intabulări au fost efectuate la data de 05.03.2004, în timp ce pe rolul instanțelor se afla dosarul nr. 689/Civ/2004 având ca obiect partaj succesoral, litigiu ce se purta între părțile din prezenta acțiune.

Prin sentința civilă nr.16/25.01.2005 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 689/2004, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta M. A., a fost admisă acțiunea pentru ieșire din indiviziune formulată de reclamantă, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului casă cu trei camere și a terenului în suprafață de 4773 mp situat în Tg-J., . s-a atribuit în lotul reclamantei din prezenta cauză M. M. un teren în suprafață de 1228 mp, iar în lotul pârâtei M. A. s-a atribuit un teren de 1494 mp, ținându-se cont și de faptul că pârâta M. A. a vândut o suprafață de 2221 mp prin contractul de vânzare cumpărare din anul 2004.

În dosarul respectiv, pârâta M. A. a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._ a Judecătoriei Tg-J., susținând că prin această sentință s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că terenul de 4810 mp și casa cu trei camere sunt proprietatea sa, a pârâtei M. A., și nu proprietate indiviză a părților din acel dosar, respectiv M. M. și M. A., însă această excepție a fost respinsă de către instanțele judecătorești.

De asemenea, din hotărârile depuse la dosar se constată că intre părți s-a mai derulat un litigiu cu privire la suprafața de 4130 mp. Astfel, prin decizia 8440/13.12.2007 ÎCCJ s-a reținut că imobilele ce au făcut obiectul sentinței civile_/2001 au fost reprezentate de casa și terenul de 4743 mp și totodată că suprafața de 4743 mp a făcut obiectul sentinței civile nr.16/2005 prin care părțile s-au partajat irevocabil. Prin aceiași decizie s-a reținut că terenul menționat in sentința civilă nr.16/2005 este format din 1228 mp+1494mp+2021 mp=4743 mp.

Prin sentința civilă nr.486/2008 a Judecătoriei Tg-J. a fost respinsă cererea reclamantei prin care s-a solicitat dezmembrarea corpului de proprietate și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea sa pentru terenul în suprafață de 1228 mp, cu motivarea că reclamanta nu deține un titlu care să identifice fără dubii întinderea dreptului său de proprietate situație ce poate fi clarificată doar după îndreptarea erorilor din hotărârea de partaj 16/2005.

S-a reținut și ca prin cererea de înscriere_/22.04.2010 reclamanta a solicitat notarea spre informare a suprafeței de 1484 mp. Prin încheierea_/19.05.2010 a OCPI s-a respins această cerere motivându-se de către OCPI G. că suprafața de 1484 mp era înscrisă în cartea funciară iar reclamanta nu justifica un interes întrucât dreptul de proprietate a fost înscris în favoarea altui proprietar tabular. Această încheiere nu a fost atacată de către reclamantă.

De asemenea, reclamanta a formulat o cerere de recepție și înscriere înregistrată la OCPI G. sub nr._/2010 prin care a solicitat modificarea suprafețelor și limitelor de hotar, întocmindu-se schițe topografice în baza sentinței 16/2005 a Tribunalului G. investită cu formulă executorie și procesului verbal de executare din 08.06.2010 în dosarul 84/E/2009 al B. T. Nicușor pentru suprafața de 1228 mp și prin încheierea_ din 08.09.2010 registratorul de la OCPI G. a respins cererea, motivat de faptul că proprietarul tabular este M. A. nu reclamanta și la dosarul cauzei nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi dispus rectificarea cărții funciare_,_, că cererea nu îndeplinește condițiile art.33 alin.4, art.34 alin.3 și 4 din Legea 7/1996 coroborat cu art.89 alin.3, 4, 5 și 6 din Ordinul 633/2006 întrucât modificarea suprafeței înscrisă în cartea funciară nu poate fi considerată o rectificare de carte funciară, nefiind formulată o cerere în acest sens. Prin sentința civilă nr._/2011 Judecătoria Tg-J. a respins plângerea reclamantei împotriva încheierii registratorului de Carte Funciară.

În baza sentinței civile nr.16/2005, reclamanta a încercat să intabuleze dreptul de proprietate pentru suprafața de 1228 mp, cererile fiind respinse, iar soluțiile pronunțate de OCPI G. au fost menținute prin sentințele civile nr.486/2008, nr._/2011, s.c. nr.5857/2012 ale Judecătoriei Tg-J., reținându-se că dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1228mp este un drept litigios, în condițiile în care ambele părți prezintă acte de proprietate asupra terenului.

Prin încheierea nr._ din 26.05.2010 a OCPI G., a fost admisă cererea formulată de M. M. cu privire la imobilul cadastral nr.5158/2 înscris in cartea funciară_ având proprietari M. A. in cota de 1/1si s-a notat spre informare sentința civilă nr. 16/25.01.2005 pronunțată de Tribunalul G., sub C/2 din cartea funciară_ UAT Tg J..

Pentru a se pronunța asupra apelului formulat de apelanta - reclamantă M. M. împotriva sentinței instanței de fond, tribunalul a stabilit în mod prioritar cadrul procesual cu privire la care urmează să se pronunțe, având în vedere cele statuate prin decizia civilă nr. 435 din 27.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel C..

Astfel, prin decizia menționată s-a stabilit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.885 alin 2 C. civ., art.879 alin 2 C civ, și că din primul grad de jurisdicție s-a mers pe raționamentul greșit că nu există un acord de voință privind transmiterea dreptului de proprietate între proprietarul tabular deja înscris in cartea funciară și cealaltă parte, în cauză nefiind necesar un acord sa transmitere a dreptului, or tocmai aici intervine rolul prevederilor art. 879C. pr. civilă care prevăd posibilitatea instanței de a cenzura refuzul titularului unui drept asupra imobilului înscris în Cartea funciară de a face modificări prin alipiri sau dezlipiri.

În aceste condiții odată ce prin hotărârea instanței de recurs s-a stabilit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.885 alin 2 și urm Cod civil, instanța de fond nu a putut reține, după trimiterea spre rejudecare că respectivele dispoziții nu se aplică în speță în raport de art.76 din legea 71/2011, fiind aplicabile dispozițiile art.20 din Legea 7/1996, potrivit cu care obligația de a întocmi documentația cadastrală pentru loturile formate ulterior partajului revine titularului dreptului de proprietate care solicită intabularea. Potrivit art.315 alin 1 din Codul de procedură civilă din 1865 modul în care instanța de control judiciar a soluționat problema de drept pusă în discuție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

În raport de temeiul juridic menționat tribunalul a reținut că instanța de fond s-a aflat în eroare în ceea ce privește obiectul dedus judecății, temeiul juridic aplicabil și finalitatea demersului juridic urmărit de apelanta-reclamantă.

Astfel ,din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a rezultat că pârâta M. A. a efectuat cadastrul întregii suprafețe de teren, inclusiv a suprafeței de 1228 mp proprietatea reclamantei M. M. conform sentinței civile nr.16/2005 și a intabulat dreptul,de proprietate asupra suprafeței totale în cartea funciară nr._ având nr. cadastral 5182/2 și în cartea funciară nr._ având cadastral 5158/1, intabulare făcută în anul 2005, în timp ce pe rol exista acțiunea de partaj promovată de apelanta reclamantă M. M. în anul 2004.

În anul 2005, apelanta - reclamantă a devenit proprietara terenului în suprafață de 1228 mp în baza sentinței civile nr.16/2005, suprafața de teren e care o intabulase cu un înainte pârâta în cartea funciară, ori, la momentul promovării acțiunii de față, pârâta este titularul dreptului asupra imobilului înscris în cartea funciară și refuză abuziv, așa cum rezultă din întreg materialul probator, în detrimentul reclamantei, să facă modificări pentru dezmembrarea din întreaga suprafață de teren înscrisă în cartea funciară pe numele său a suprafeței de 1228 mp care este proprietatea reclamantei începând cu anul 2005.

Tribunalul a constatat că instanța de fond a mers pe un raționament greșit în sensul că nu există un acord de voință privind transmiterea dreptului de proprietate între proprietarul tabular deja înscris in cartea funciară și cealaltă parte, or tocmai aici intervine rolul prevederilor art.879 alin 3 Cod civil care prevăd posibilitatea instanței de a cenzura refuzul titularului unui drept asupra imobilului înscris în Cartea funciară de a face modificări prin alipiri sau dezlipiri.

În mod cu totul eronat, instanța de fond a concluzionat, că între părți „nu există un raport juridic obligațional in temeiul căruia pârâta să fie obligată la întocmirea documentației cadastrale” cu motivarea că fiecare parte prezintă un titlu diferit asupra aceluiași imobil, reclamanta o sentință de partaj succesoral, iar pârâta o sentință pronunțată in revendicare în baza căreia pârâta a intabulat dreptul de proprietate și în consecință instanța nu-o poate obliga la întocmirea documentației, refuzul fiind unul justificat.

În opinia Tribunalului ceastă motivare este nefondată și nu poate fi invocată ca fundament al concluziei respective deoarece astfel cum a reținut și instanța de control judiciar acțiunea în revendicare în care s-a pronunțat sentința reținută de instanța de fond s-a purtat de pârâta din cauza de față M. A., cu statul, imobilul ce a făcut obiectul acțiunii fiind proprietatea defunctei Năgară Sevastița și a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950, pârâta M. A. fiind moștenitor testamentar al proprietarei Năgară Sevastița .(conform celor reținute în sentința nr.13 680/19.12.2001 pronunțată de Jud. Tg. J. în dosarul nr. 2055/2001)

Prin acțiunea înregistrată sub nr.4589/2004 reclamanta din prezenta cauză, M. M. a chemat în judecată pe pârâta din prezenta cauză, M. A. pentru partajarea terenului revendicat pe numele moștenirii de către pârâtă, invocând calitatea de unică moștenitoare legală a autorului Năgară V. V., care la rândul său a fost moștenitor legal de gr.I al lui Năgară I., soțul testatoarei Năgară Sevastița și coproprietar al terenului în discuție, achiziționat de cei doi soți cu contractul de vânzare-cumpărare din 30 august 1945, iar prin sentința civilă nr.16/25 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul civil nr. 689/2004 s-a partajat irevocabil imobilul revendicat de la Stat de M. A. ca moștenitoare testamentară, între cele două: moștenitoarea testamentară, pârâta din cauza de față și moștenitoarea legală, apelanta-reclamanta de față. Pârâtei i-a fost atribuit lotul I compus din casă și teren, iar apelantei-reclamante i-a fost atribuit terenul de 1228mp. Acest teren, din lotul II, face parte din suprafața totală de teren menționată în sentința din 2001 prin care s-a soluționat acțiunea în revendicare.

Or, împărțirea unei mase succesorale pe cale judiciară, creează obligații pentru deținătorii loturilor, cum ar fi de predare a bunurilor, de respectare a componenței loturilor, cu alte cuvinte, de respectare a hotărârii judecătorești. Prin urmare, nu s-a putut vorbi de respectarea hotărârii de partaj din moment ce pârâta de față, apare erga omnes proprietara terenului reclamantei,prin înscrierea întregii suprafețe de teren în Cartea Funciară, inclusiv a celei care, de drept, este proprietatea reclamantei.

Totodată în virtutea garantării dreptului de proprietate privată, orice proprietar trebuie să se bucure de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, respectiv: ius utendi (posesia), ius fruendi (folosinta) si ius abutendi (dispozitia) ori. prin întârzierea nejustificată de-a fi înscris dreptul de proprietate în favoarea reclamantei asupra terenului în litigiu în Cartea funciară a localității Tg –J. ,datorită refuzului nejustificat al pârâtei ,reclamanta nu se poate bucura de exercitarea prerogativelor dreptului său de proprietate și în condițiile în care deține pentru acest teren încă din anul 2005 o sentință judecătorească definitivă ,nepusă încă în executare,în speță sunt incidente și dispozițiile articolul 6 CEDO dat fiind faptul că executarea silită constituie parte integrantă a unui proces civil .Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa a considerat că alături de accesul la prima instanță sau la instanțele din căile de atac, articolul 6 protejează și dreptul la executarea silită.

Fața de întreg materialul probatoriu administrat în cauză a reieșit că la momentul promovării acțiunii de față, pârâta este titularul dreptului asupra imobilului - teren de 1228mp - înscris în cartea funciară și refuză abuziv, în detrimentul reclamantei, să facă modificări pentru dezmembrarea din întreaga suprafață de teren înscrisă în cartea funciară pe numele său a suprafeței de 1228 mp care este proprietatea reclamantei începând cu anul 2005 și în raport de dispozițiile art. 879 Cod civil care prevăd posibilitatea instanței de a cenzura refuzul titularului unui drept asupra imobilului înscris în Cartea funciară de a face modificări prin alipiri sau dezlipiri, în speță fiind vorba de o conduită abuzivă a pârâtei, tribunalul a apreciat că se impune obligarea pârâtei să întocmească documentația cadastrală pentru terenul în suprafață de 1228 mp, atribuit reclamantei conform sentinței civile nr.16/2005 a Tribunalului G. și să o depună la O.C.P.I G. în vederea înscrierii dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață pe numele reclamantei.

Referitor la capătul de cerere privind autorizarea reclamantei de a îndeplini obligația de a face pe cheltuială pârâtei ,tribunalul a apreciat că această obligație de a face instituită în sarcina pârâtei implica un fapt personal și poate fi adusă la îndeplinire doar de către aceasta În vederea constrângerii debitorului de a executa un fapt personal există alte mijloace reprezentate de daunele interese sau amenda civila, art.580 ind 3 C pr.civ. stipulând că „dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoana decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile”,

În consecință, pentru considerentele arătate, tribunalul a apreciat apelul promovat de apelanta-reclamantă M. M. ca fiind întemeiat și temeiul art.296 C.pr.civ. va fi schimbată sentința instanței de fond în sensul admiterii cererii în parte, obligând pârâta să întocmească documentația cadastrală pentru terenul în suprafață de 1228 mp, atribuit reclamantei conform s.c.16/2005 a Tribunalului G. și să o depună la O.C.P.I G. în vederea înscrierii dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață pe numele reclamantei.

S-a respins capătul de cerere privind autorizarea reclamantei de a îndeplini obligația de a face pe cheltuială pârâtei și s-a luat act că se vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs M. A., și M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs formulate de M. A., arată că la admiterea apelului instanța a omis a avea în vedere și dispozițiile art.488, alin.3 Noul Cod de proc.civ., susținând că instanța a omis a analiza și existența deciziei nr.1991/02.03.2007 a ÎCCJ aflată la fila 108-109.

Arată că la pagina 2 paragraful 6 a deciziei nr.1991/2007 se denotă autoritate de lucru judecat față de sentința nr._/2001 a Judecătoriei Tg-J., irevocabilă prin hotărârea nr.102/2003 a Curții de Apel C., astfel arată că vizează și dispozițiile art.430 alin.5 NCPC, astfel la admiterea apelului, instanța nu a luat în analiză și faptul că nu este o hotărâre care să înlocuiască decizia nr.1991/02.03.2007 a ÎCCJ.

Mai arată că, neinvocând motive care să denotă că acțiunea s-a respins prin a se încălca prevederile legale în vigoare, rezultă că apelul declarat pentru rejudecare este nefondat, iar în Opinia Separată formulată s-a menționat că recursul declarat de recurenta M. M. era nefondat.

Cu privire la documentația cadastrală, arată că la admiterea apelului instanța nu a analizat faptul cu privire că anterior, exista deja pe rol o acțiune în care era inclus și imobilul teren în suprafață de 1228 mp ce face obiectul obligației de a face, iar acțiunea a fost respinsă parțial de Tribunalul G. pronunțând sentința civilă nr.292/22.10.2003, menținându-se această sentință de Curtea Supremă de Casație pronunțând decizia nr.8440/13.12.2007.

Așadar, mai arată că Tribunalul G. a încălcat dispozițiile art.488 alin.1 pct.3 și 4 NCPC la admiterea apelului, în speță instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

La rejudecarea acțiunii, urmare a analizei pronunțându-se sentința civilă nr.4475/03.06.2014, instanța denotă că obligația de a face nu subzistă, iar referitor la documentația cadastrală, arată că cele două documentații depuse de reclamanta M. M. au fost respinse de O.C.P.I. G., această respingere s-a menținut și de către instanțe, iar urmând același scop final, M. M. a mai depus în contradictoriu cu M. A. o acțiune în rectificare carte funciară privind același teren invocând același act juridic, acțiunea fiind respinsă de instanța de fond dar și de către ce-a de apel, rămasă definitivă prin nerecurare prin sentința civilă nr.9110/2012.

Motivele invocate de apelantă privind procesul-verbal întocmit de B. G. N. este fără relevanță și denaturat susținând că imobilul în cauză era intabulat în Cartea Funciară la data de 05.03.2004 în cotă de 1/1, proprietarul imobilului fiind pârâta M. A., iar la admiterea apelului, instanța a încălcat și competența Curții de Apel C., instanța a selectat motive partinice, necomplete în favoarea reclamantei apelante, neanalizând nici sentința civilă nr.3001/04.05.2004, și totodată instanța nu s-a pronunțat dacă sentința civilă nr.3001/2004 are sau nu relevanță, obiectul acestea este partaj succesoral, premergătoare sentinței civile nr.16/2005 invocată în apelul în cauză.

Mai arată că la admiterea apelului instanța a omis a avea în vedere și Legea nr.71/2011* privind modul de aplicare a NCC.

Solicită casarea deciziei civile nr.1135/29.10.2014, fiind netemeinică și ilegală, menținerea sentinței civile nr.4475/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J..

În motivele de recurs formulate de recurenta M. M., arată că se judecă de mulți ani cu pârâta intimată efectuând cheltuieli de judecată în principal cu onorariul pentru apărător și taxele de timbru, iar prin decizia pronunțată se reține în dispozitiv că aceasta a făcut precizarea că se va judeca separat pentru cheltuieli de judecată, împrejurare care nu corespunde realității neexistând nici în încheierea de amânare a pronunțării și nici în vre-o altă încheiere această susținere.

Solicită a se avea în vedere cheltuielile de judecată atât mai sus arătate care sunt dovedite cu acte în toate cele 4 ciclurile de judecată, urmând a depune și în această fază chitanța cu privire la onorariul de avocat și taxa de timbru.

Consideră că nu se impune achitarea vre-unei taxe de timbru având în vedere prevederile ordonanței în materie, modificată ulterior și completată.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul obligării intimatei pârâte la cheltuielile de judecată ocazionate în cauză al cărui calcul îl va depune pe actele existente la dosar cu ocazia soluționării recursului.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea, constată următoarele:

Prin cererea adresată instanței așa cum a fost precizată ulterior, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâții M. A. și O.C.P.I. G. pentru a fi obligată până la întocmirea documentației cadastrale a terenului de 1228 mp în conformitate cu sentința civilă nr.16/2005 și să o depună la O.C.P.I. G., iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să efectueze lucrări pe cheltuiala pârâtei M. A. sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500 le/zi de întârziere până la îndeplinirea obligației.

O primă critică privește neluarea în considerare a deciziei civile nr.1991/02.03.2007 a ICCJ, critică nefondată.

Decizia civilă nr.1991/02.03.2007 a ICCJ, așa cum a fost invocată de recurentă, nu reține nevalabilitatea sentinței civile nr.16/2005, respectiv actul în temeiul căruia s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 4810 mp.

Prin această sentință recurentei i-a revenit suprafața de 1494 mp reținându-se că suprafața de 2021 mp a fost vândută anterior de către aceasta, iar lui M. M. revenindu-i suprafața de 1228 mp. Prin sentința civilă nr.16/2007, s-a reținut de asemenea că nu există autoritate de lucru judecat raportat la sentința civilă nr._/2001.

Se face trimitere la pasaje din considerentele sentinței civile nr.4475/03.06.2014 și la dispozițiile art.885 Cod civil, ce implică obligația titularului dreptului de proprietate de a solicita intabularea și nu pârâtei M. A...

Conform dispozițiilor art.885 alin.2 Cod civil, drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciară cu consimțământul titularului, dat prin înscris autentic notarial și în conformitate cu dispozițiile art.879 alin.2 Cod civil, imobilul înscris în cartea funciară se modifică și prin dezlipire, situație în care imobilele rezultate din dezlipire se înscriu în cărți funciare noi, cu număr cadastral pentru fiecare imobil, iar cartea funciară se închide definitiv, nemaifiind posibile noi înscrisuri în aceasta, conform celor statuate de art.880 Cod civil.

Asupra incidenței dispozițiilor art.885 alin.2 Cod civil, Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.435/27.02.2014 s-a pronunțat irevocabil asupra acestei prevederi, continuând cu rolul dispozițiilor art.879 Cod civil, care prevăd posibilitatea instanței de a cenzura refuzul titularului unui drept asupra imobilului înscris în cartea funciară de a face modificări prin alipiri sau dezlipiri. Curtea de Apel C. prin decizia de casare trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond a făcut referire la natura juridică a celor două hotărâri opuse, respectiv sentința civilă nr._/19.12.2001 pronunțată de Judecătoria Tg-J. ca fiind o acțiune în revendicare și prin care recurenta M. A. a devenit proprietară pe o suprafață de teren în care se află inclusă și cea de 1228 mp,suprafață de teren ce îi revine ulterior reclamantei, ca urmare a ieșirii din indiviziune, dobândită în baza sentinței civile nr.16/2005.

Din întregul material probator aflat la dosarul cauzei inclusiv din multitudinea cauzelor ce s-au derulat în timp, reiese că recurenta M. A. în baza sentinței civile nr._/19.12.2001 a intabulat în cartea funciară în anul 2005, sub nr. cadastral 5158/I, întreaga suprafață ce i-a revenit în baza acestei sentințe, suprafață în care este inclusă și cea de 1228 mp, al cărei proprietar a devenit ulterior reclamanta, așa cum s-a arătat mai sus prin sentința civilă nr.16/2005.

Recurenta face trimitere și la cauza cu nr.590/2003, soluționată de Tribunalul G. prin sentința civilă nr.292/22.10.2003 și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.8440/13.12.2007, a ICCJ. De precizat este faptul că obiectul acelei cauze l-a reprezentat plângerea formulată în temeiul Legii 10/2001 de către autorul reclamantei în contradictoriu cu statul, acțiune respinsă pe considerentul că în ceea ce privește casa cu 3 camere și terenul în suprafață de 4510 mp, acestea nu mai pot face obiectul unei acțiuni în restituire împotriva statului, deoarece prin sentința civilă nr._/19.12.2001, a devenit proprietatea recurentei M. A. din cauza de față. Dar tot în cuprinsul deciziei nr.8440/13.12.2007 a ICCJ, se face precizarea că între cele două părți M. M. și M. A., s-a derulat judecarea unei alte cauze având ca obiect ieșirea din indiviziune și asupra suprafeței de 1228 mp din litigiu, suprafață ce a revenit în proprietatea lui M. M., conform sentinței civile nr.16/25.01.2005 a Tribunalului G. definitivă prin decizia civilă nr.1280/2005 și irevocabilă prin decizia civilă nr.1684/28.04.2006 a Curții de Apel C..

Se observă astfel, că au obiect total diferit cele două hotărâri cea cu nr._/2001 și cea cu nr.16/2005.

Trebuie precizat că în decizia civilă nr._/2001 M. M. are calitate de moștenitoare a defunctului Năgară V. și nu a fost negată această calitate de către ICCJ prin decizia civilă nr.8440/2007.

Nu sunt fondate nici criticile ce fac trimitere la demersurile întreprinse pentru intabularea dreptului său de proprietate de către M. M., instanța de apel reținând corect că părțile din litigiu dețin titluri diferite în temeiul cărora și-au întemeiat cererile adresate către OCPI G., pârâta M. A. în temeiul sentinței civile nr._/19.12.2001, iar reclamanta M. M. a notat spre informare în cartea funciară sentința civilă nr.16/2005.

Față de această situație existentă, devin incidente prevederile art.879 alin.3 Cod civil, care prevăd posibilitatea instanței de a cenzura refuzul titularului unui drept asupra imobilului înscris în cartea funciară, de a face modificări prin alipiri sau dezlipiri, părțile din acțiunea de ieșire din indiviziune, având obligații de respectare a hotărârii judecătorești devenită irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, hotărâre ce dispune împărțirea masei partajabile. Atâta timp cât pârâta refuză intabularea dreptului de proprietate al reclamantei nu se poate reține că aceasta a dat curs respectării dispozițiilor hotărârii de partaj împiedicând reclamanta (moștenitoare legală) să intre în proprietatea și folosința terenului atribuit.

Ultima critică de asemeni nu este fondată, potrivit art.315 alin.1 din Codul de proc. civ. din anul 1865, modul în care instanța de control judiciar a soluționat problematica de drept pusă în discuție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

În ceea ce privește recursul reclamantei M. M. va fi respins pentru următoarele considerente:

Conform art.274 alin.1 Cod de proc.civ., „partea care a câștigat procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”

Din încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul G., reiese că la solicitarea apărătorului reclamantei s-a amânat pronunțarea cauzei, în vederea depunerii de concluzii scrise, din conținutul acestora, așa cum se află la pag.98 reieșind că aceasta și-a rezervat dreptul de a introduce o acțiune separată pentru cheltuielile de judecată efectuate pe parcursul întregului ciclu procesual al cauzei.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța constată că nu există motive de casare sau modificare a deciziei recurate, urmând ca în baza art.312 Cod proc.civ., să fie respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de recurenta M. A., și recurenta M. M., împotriva deciziei civile nr.1135/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat O. DE C. ȘI P. I. G., și intimat B. DE C. ȘI P. I. G., având ca obiect obligație de a face.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2015

Președinte,

I. M.

Judecător,

S. A. C.

Judecător,

M. M.

Grefier,

G. D. L.

Red.jud.I.M.

2ex/G.L.

J.Apel.A.E.S.

J.F.O.C.P.

← Strămutare. Sentința nr. 7/2015. Curtea de Apel CRAIOVA		Strămutare. Sentința nr. 8/2015. Curtea de Apel CRAIOVA →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 124/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 124/2015. Curtea de Apel CRAIOVA