Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 2888/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2888/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-03-2012 în dosarul nr. 2888/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2888
Ședința publică de la 05 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător R. M.
Judecător I. B.
Grefier G. Ț.
**************
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de către B. M., împotriva deciziei civile nr.1419 din 20.10.2011, pronunțată de Curtea de Apel în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: contestatoarea B. M. asistată de avocat Ș. C. lipsind: intimatul pârât B. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că a fost înaintat de Judecătoria C. dosarul nr._ la care se află atașat dosarul nr._ * al Curții de Apel C. a cărei decizie este contestată, după care,
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat Ș. C. pentru contestatoarea B. M., a arătat că instanța de recurs nu a analizat în totalitate motivele de casare invocate de recurentă și le-a dat o altă interpretare și nu a pus concluzii de admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Prin sentința civilă nr. 6611/16.04.2009, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a admis în parte și în fond acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta B. M., împotriva pârâtului B. I..
S-a admis în parte și în fond cererea reconvențională formulată de pârâtul B. I..
S-a admis în parte cererea privind dreptul de creanță, formulată de reclamantă.
S-a constatat un pasiv în cuantum de 183.428,82 lei, achitat exclusiv de către reclamantă, pasiv ce va fi imputat lotului părților în cote de ¾ pentru reclamantă și ¼ pârât.
S-au omologat rapoartele de expertiză efectuate în cauză de experții A. L., Tismanaru E. și M. P., precum și proiectul final de lotizare întocmit de expert M. P..
S-a reținut, referitor la cererea reclamantei privind constatarea unui pasiv al comunității de bunuri că, potrivit contractului de credit cu nr. 59.68.58.612 (fila 43), Banca ABN AMRO din Amsterdam a acordat un credit flexibil de 50.000 Euro reclamantei și pârâtului, în urma cererii din 24.01.2006 (pag. 46), iar din adresa emisă de ABN-AMRO la data de 12.11.2007 (fila 122), a rezultat că reclamanta a achitat în totalitate împrumutul contractat, aspect recunoscut și de către pârât prin răspunsurile la interogatoriu.
Prin decizia civilă nr. 198 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-au admis apelurile declarate de reclamanta B. M. și de pârâtul B. I., împotriva sentinței civile nr. 611/16.04.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a omologat raportul de expertiză întocmit în apel de expert M. A. D., în varianta a II-a de lotizare.
S-a omologat parțial raportul de expertiză specialitatea construcții, întocmit de expert I. C. în apel.
S-au atribuit reclamantei următoarele suprafețe de teren arabil situate în extravilanul comunei Cîrcea, județul D. (lotul nr. 1) :_ mp dezmembrat în suprafața totală de 20.000 mp - . vecinătăți: N- lotul nr. 2, E- C. M.; S- DE 253 și V- A. V. ; 7.456 mp. reprezentată de subparcelele nr. 1,2,4,5,6 din corpul 11/7/6/6 al parcelei 52 și 1.432 mp, reprezentând corpul 5/11/7/6/5 din .> S-a atribuit pârâtului B. I. suprafața de 7.222 mp (lotul nr. 2) dezmembrat din suprafața totală de 20.000 mp situată în . vecinătăți N- G. I. și G. M. S., E - C. M., S - lotul nr. 1 și V- A. V..
A obligat pârâtul la 143.970,7 lei sultă către reclamantă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut că, criticile formulate de pârât privind stabilirea unei cote de ¾ în favoarea reclamantei, neincluderea fondului de asigurare în masa bunurilor de împărțit și reținerea pasivului de 183.428,82 lei, au fost apreciate nejustificate. Astfel, contribuția reclamantei la realizarea bunurilor comune este net superioară contribuției pârâtului, reclamanta fiind angajată la OPCW Haga în Olanda din anul 1998 după ce, atât aceasta, cât și pârâtul, au rămas fără loc de muncă.
Referitor la suma de 150.000 EURO, pe care pârâtul a susținut că prima instanță în mod eronat nu a inclus-o la masa partajabilă, așa cum a rezultat din adresa OPCW Haga, aceasta reprezintă un beneficiu de asistență socială, iar nu un fond de economii, neavând prin urmare regimul de bun comun.
S-a reținut că nejustificată a fost și critica reclamantei privind nereținerea la masa partajabilă a datoriei comune, precum și reținerea de către instanță a obligației pârâtului de a suporta ¼ din valoarea datoriei comune contractată de părți pe durata căsătoriei și achitată în mod exclusiv de reclamantă. Achitarea unei datorii comune cu mijloace proprii ale unuia din soți, dă naștere unui drept de creanță în favoarea acestuia și împotriva celuilalt, neconducând la reținerea unei cote mai mari pentru acesta. Părțile trebuie să suporte datoriile comune în măsura întinderii drepturilor pe care le au.
Referitor la valoarea imobilelor supuse partajării, instanța a reținut că în prezent aceasta nu mai este aceeași ca la data efectuării expertizei în primă instanță (sfârșitul anului 2008), valoarea pe mp. a terenurilor fiind în prezent de 105 lei, (rezultând un total de 3.033.240 lei pentru suprafețele de teren dobândite de părți pe durata căsătoriei).
Totodată, s-a reținut și că apartamentul situat în . subevaluat, valoarea sa de piață fiind de 177.212 lei, ca și apartamentul din . valoarea de 155.382 lei, spre deosebire de valoarea de la fond și cea stabilită de expert în apel, instanța reținând o valoare majorată ca urmare a aplicării unui coeficient de majorare de 5%, prevăzut în metodologia pentru evaluarea clădirilor, coeficient aferent apartamentelor cu balcoane mari și care, în mod eronat nu a fost reținut de expert.
S-a mai reținut că, recalculând sulta s-a stabilit în sarcina pârâtului obligația de a plăti reclamantei suma de 143.970,7 lei, reprezentând diferența dintre valoarea cuvenită potrivit cotei sale și valoarea bunurilor atribuite efectiv -8.113,5 lei, la care se adaugă ¼ din datoria comună în cuantum de 183.428,82 lei, datorie contractată de părți pe durata căsătoriei și achitată ulterior desfacerii căsătoriei de către reclamantă (8.113,5lei + 45.857,205 lei).
Că, la formarea loturilor instanța a avut în vedere cotele părților, modalitatea de folosință a bunurilor și a atribuit în natură bunuri de o valoare mai mare reclamantei, a cărei cotă este mai mare precum și opțiunea pârâtului.
Împotriva deciziei au declarat recurs ambele părți.
Prin decizia civilă nr. 148/01.02.2011, a Curții de Apel C., s-au admis recursurile declarate de reclamanta B. M. și pârâtul B. I., s-a casat decizia nr. 198/12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul D. și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că solicitarea recurentului de a se reține la partaj suma de_,89 EURO a fost corect respinsă, având în vedere că ea constituie un fond de securitate socială, ce nu face parte din comunitatea de bunuri, întrucât recurenta nu a încasat și nu avea posibilitatea de a solicita să-i fie achitate sumele de bani lunare din care este constituit fondul.
De asemenea, calificarea sumei de_,82, ca reprezentând pasiv succesoral s-a făcut în mod corect de către instanțe, suma de bani datorată în comun de către foștii soți la data separării, reprezentând pasiv al comunității de bunuri, iar stabilirea unei cote procentuale de ¾ din pasivul comunității de bunuri în sarcina recurentului-pârât s-a făcut corect de către instanță, câtă vreme în favoarea acestuia s-a reținut doar o cotă de ¾ din activul masei partajabile.
Critica vizând corecta stabilire a sultei nu se încadrează în prevederile art. 304 Cod pr. civilă, putând fi verificată pe calea prevăzută de art. 281 Cod pr. civilă.
Curtea a mai reținut că tribunalul nu a analizat motivul de apel invocat de pârât, vizând întinderea pasivului comunității de bunuri și nici cel vizând refuzul instanței de fond de a reține la partaj suma de 42.000 EURO rămasă în posesia pârâtului, ca și cea referitoare la cuantumul sultei stabilită în sarcina sa.
Fiind incidente dispozițiile art. 312 al.5 Cod pr. civilă s-a casat decizia sub aceste aspecte, fiind trimisă cauza spre rejudecare, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
În rejudecare, la data de 07.03.2011, apelantul-pârât a formulat apărări și precizări ale motivelor de apel, susținând că suma de_ euro nu trebuie luată în considerare, deoarece la data formulării cererii de chemare în judecată nu exista o astfel de solicitare, iar pe de altă parte, chiar s-a cerut „ suma de 65.000 euro sau bunul achiziționat de pârât”. Că, această sumă de_ euro este reprezentată de valoarea bunurilor de_ euro, rezultată în urma expertizei și scăderea prețurilor cu 35% de la cumpărător și până la data expertizei.
A învederat că nu se putea cumpăra cu 20.000 euro un apartament înainte de scăderea prețurilor, iar ulterior același apartament să fie evaluat la 42.000 euro.
Referitor la cererea de reținere a sumei de 183.428,82 lei ca drept de creanță, a arătat că nu s-a făcut dovada împrumutului achitat după desfacerea căsătoriei, în adresa de la fila 282 din dosar, specificându-se că împrumutul s-a achitat în totalitate, dar nu și când, astfel încât, putea fi achitat și înainte de desfacerea căsătoriei.
Referitor la stabilirea cotelor, a solicitat schimbarea în parte a soluției atacate și stabilirea unei contribuții de 1/3 a pârâtului și 2/3 a reclamantei la dobândirea tuturor bunurilor comune.
Cu privire la cuantumul sultei, a solicitat omologarea raportului de expertiză întocmit în apel de expertul M. A. D. în varianta I de lotizare, deoarece este singura variantă care nu îl obliga la sultă, fiind acceptată și de reclamantă prin procesul - verbal din 20.05.2010.
Prin decizia civilă nr.64 din 19 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ *, s-au respins apelurile declarate de apelanta-reclamantă B. M. și de către apelantul-pârât B. I., împotriva sentinței civile nr.6611/16.04.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune, ca urmare a casării deciziei civile nr. 198/12.10.2010, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Minori și Familie în dosarul nr._, de către Curtea de Apel C. - Secția Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin decizia nr. 148/01.02.2011.
S-a motivat că, referitor la suma de 183.428,82 lei, reținută ca și pasiv al comunității de bunuri, critica apelantului pârât este nefondată și că, potrivit contractului de credit nr._ ( fila 43), Banca ABN AMRO din Amsterdam a acordat un credit flexibil de 50.000 euro reclamantei și pârâtului, în urma cererii din 24.01.2006 (fila 46 dosar fond).
S-a reținut că, din adresa emisă de ABN-AMRO la data de 12.11.2007, a rezultat că reclamanta B. M. a achitat în totalitate împrumutul contractat, inclusiv o dobândă de 3.300,76 euro pentru anul 2006 și 2.374,10 euro pentru anul 2007, suma de bani cu care acest credit a fost achitat provenind dintr-un nou credit flexibil ABN-AMRO, nr. cont 52.15.41.82, făcut de reclamantă doar pe numele său, așa cum s-a specificat în respectiva adresă.
Că, a rezultat fără putință de tăgadă că la data de 12.11.2007, deci după desfacerea căsătoriei, s-au achitat de reclamantă, din sume proprii: 41.000 euro credit + 5674 euro dobândă, deci 46.674 euro, care la cursul de 3,93 euro de la momentul respectiv, echivalează cu suma reținută de prima instanță -_,82 lei datorie comună, ce trebuie suportată de ambele părți, proporțional cu cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune, în speță ¼ pentru pârât.
S-a mai reținut totodată, că susținerea apelantului pârât în sensul că din adresa băncii nu a rezultat data la care s-a achitat creditul, nu este fondată, dat fiind că în cuprinsul adresei se menționează faptul că „ Contul Comun de Credit Flexibil cu nr. 59.68.58.612 a fost închis în evidența noastră începând cu data de azi”, fiind evident că un credit nu poate fi închis nici mai devreme nici mai târziu, ci doar la momentul achitării lui.
Referitor la motivul de apel susținut de reclamantă vizând nereținerea la masa partajabilă a sumei de_ euro rămasă în posesia pârâtului la momentul despărțirii în fapt, tribunalul a reținut că reclamanta a trimis pârâtului la data de 26.01.2006 suma de 50.000 euro, la data de 30.01.2006 - 10.000 euro, iar la data de 06.03.2006 - 5000 euro, în scopul cumpărării de către acesta a unui apartament în C.. Acest lucru s-a și întâmplat, la data de 08.03.2006 prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 686, achiziționându-se un apartament cu 2 camere în C., ., nr. 15, ., ., ce a fost ulterior renovat de către pârât.
Coroborând probele administrate, tribunalul a considerat că nu s-a făcut dovada că ar fi rămas în posesia pârâtului suma de_ euro, în condițiile în care, conform declarațiilor martorilor audiați, din suma de_ euro trimisă de reclamantă, s-a cumpărat apartamentul din ., îmbunătățirile realizate la acesta și o . bunuri mobile ; de altfel, chiar reclamanta în cererea de chemare în judecată a menționat că din suma respectivă s-a achiziționat apartamentul, motiv pentru care a și solicitat reținerea la masa partajabilă și atribuirea ori a sumei, ori a bunului achiziționat cu aceasta.
În același timp, s-a constatat că prin expertiza efectuată, apartamentul în cauză a fost evaluat la 40.000 euro, după căderea pieței imobiliare, astfel încât, este greu de crezut că anterior acestui moment ar fi putut fi achiziționat cu jumătate din această sumă, astfel că, soluția primei instanțe este corectă din acest punct de vedere, urmând a fi menținută.
Referitor la cuantumul sultei la plata căreia a fost obligat pârâtul, tribunalul a reținut că, la formarea loturilor și atribuirea bunurilor, prima instanță a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 673 ind.9 Cod pr. civilă și art. 741 Cod civil, atribuind fiecărei părți câte un apartament și terenuri, iar pârâtului și bunuri mobile, conform opțiunii exprimate de acestea, posesiei pe care o exercitau asupra bunurilor, în așa fel încât sulta pe care o vor plăti să fie cât mai mică.
Că, prin alegerea variantei a II-a de lotizare propusă de expertul M. P., sulta pe care pârâtul o are de plătit este de doar 14,59 lei, cuantumul total de 45.871,759 lei fiind reprezentat de suma de_,205 lei, ce constituie 1/4 din pasivul comunitar de 183.428,82 lei, pe care îl datorează pârâtul reclamantei, conform cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune și din suma de 14,59 lei, sultă, astfel că, și sub acest aspect, soluția primei instanțe este corectă, critica apelantului fiind nefondată.
Cu privire la solicitarea apelantului pârât de a i se reține o cotă mai mare de contribuție la dobândirea bunurilor comune, tribunalul a apreciat că nu se poate pronunța, câtă vreme casarea deciziei pronunțate în apel s-a făcut de instanța de recurs parțial, doar în ceea ce privește cele trei critici analizate, pentru celelalte motive intrând în puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanta B. M. și pârâtul B. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin recursul său reclamanta a criticat decizia instanței de apel, susținând că aceasta avea obligația să analizeze doar cele trei aspecte, pentru care s-a impus casarea parțială și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Că, instanța de apel nu a ținut cont de indicațiile date de instanța de recurs și de probele care au fost administrate în dosar la momentul rejudecării, analizând aspecte legate de varianta de lotizare, deși nu avea această obligație, dar omițând să cerceteze aspectele legate de cuantumul sultei stabilită în sarcina apelantului pârât.
A precizat că în acest sens instanța de apel nu trebuia să aibă în vedere expertizele de evaluare bunuri imobile de la instanța de fond, ci expertizele de evaluare bunuri imobile din 2010 încuviințate de Tribunalul D..
Totodată, a susținut că în rejudecare instanța de apel nu trebuia să schimbe loturile părților, la formarea cărora s-au avut în vedere cotele părților, modalitatea de folosință a bunurilor și opțiunea pârâtului.
A criticat hotărârile instanțelor anterioare și cu privire la nereținerea la partaj a sumei de 42.000 EURO.
A învederat că instanțele nu au ținut cont de probele existente la dosarul cauzei, din care rezultă faptul că în ianuarie 2006, reclamanta și pârâtul au contractat un împrumut de 50.000 EURO, împrumut ce a fost trimis în țară pârâtului pentru a cumpăra un apartament. Că, ulterior i s-a trimis pârâtului o altă sumă, respectiv suma de 15.000 EURO.
Că, din probatorii a rezultat cert că pârâtul a cumpărat în anul 2006 un apartament cu 20.000 EURO, iar pentru lucrările de renovare ale apartamentului a cheltuit 2723 EURO, astfel încât a rămas suma de 42.277 EURO, sumă ce trebuia reținută la partaj.
În ceea ce privește terenurile extravilane în suprafață de 28.888 m.p., a solicitat să fie avut în vedere raportul de expertiză întocmit în apel de expert M. A. D., în varianta a 2-a de lotizare.
A invocat în drept, dispozițiile art. 304 pct, 7,8 și 9 Cod pr. civilă.
Recurentul pârât a susținut că instanța de apel deși i-a admis apelul, prin decizia dată i-a creat o situație mai grea decât cea anterioară, obligându-l la plata unei sulte mult mai mari în sumă de 143.970,7 lei.
A susținut că instanța de apel nu a avut în vedere nici una din cele două variante prevăzute în raportul de expertiză întocmit de expert M. A. D.( variante acceptate de reclamantă ), astfel că în rejudecare s-a ajuns ca pârâtul să fie obligat la sultă în sumă de 143.970,7 lei, sultă pe care acesta nu o poate achita, întrucât nu are surse mari de venituri, iar piața imobiliară este blocată.
A mai susținut că în raport de înscrisurile existente la dosar, întinderea pasivului comunitar este de 38.000 EURO, și nu 41.000 EURO, solicitând înlocuirea acestor valori, conform datelor din dosar.
În ceea ce privește cotele de contribuție la dobândirea bunurilor, a susținut că acestea sunt de 2/3 pentru reclamantă și 1/3 pentru pârât ( nu de ¾ pentru reclamantă și ¼ pentru pârât), așa cum rezultă din probatoriul aflat la dosar.
A arătat că instanța de recurs – Curtea de Apel – a omis să analizeze acest aspect, iar la rejudecarea apelului nu a fost discutat, pentru că nu a fost menționat în decizia de casare.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 6 – 9 Cod pr. civilă, raportat la art. 299 – 316 Cod pr. civilă, art. 6734 alin. 2, art. 6735 alin. 2 și art. 6739 alin. 2 Cod pr. civilă.
Prin decizia nr.1419/20.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a respins ca nefondate recursurile formulate de reclamanta B. M. și de pârâtul B. I. împotriva deciziei civile nr. 64 din 19 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ *, având ca obiect partaj bunuri comune.
Pentru a decide astfel, instanța reținut:
Potrivit art. 315 alin.1 Cod pr. civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin decizia civilă nr.148 din 1 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel C. au fost admise recursurile declarate de reclamanta B. M. și pârâtul B. I., a fost casată decizia civilă nr.198 din 12 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea de Apel C. a examinat criticile invocate de recurenți, reținând că sunt parțial întemeiate, respectiv numai cele privitoare la întinderea pasivului comunității de bunuri, referitoare la suma de circa 42.000 EURO rămasă în posesia pârâtului și cea referitoare la cuantumul sultei stabilită în sarcina acestuia.
Toate celelalte critici au fost înlăturate, ca nefondate.
Instanța de recurs a trimis cauza spre rejudecare, numai pentru cele trei aspecte ce nu au fost analizate de tribunal.
Observând considerentele deciziei pronunțată de Tribunalul D. în rejudecare, se constată că instanța de apel s-a conformat întocmai îndrumărilor date prin decizia de casare, examinând toate cele trei aspecte pentru care hotărârea pronunțată anterior de aceeași instanță, a fost casată de Curte.
Cele trei aspecte pentru care Curtea a trimis cauza spre rejudecare au fost rezolvate de Tribunalul D., ca urmare a interpretării materialului probator existent la dosar, tribunalul stabilind în mod irevocabil situația de fapt cu privire la aspectele menționate.
Reaprecierea probelor în recurs în scopul stabilirii unei situații de fapt contrare celei reținută de instanța de apel, este inadmisibil de făcut, Curtea neavând temei legal pentru exercitarea controlului judiciar, ca urmare a abrogării art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă.
Prin urmare, susținerea recurentei reclamante în sensul că tribunalul nu a respectat îndrumările date prin decizia de casare, nu se confirmă.
Faptul că pentru argumentarea soluției sub aspectul cuantumului sultei, instanța de apel face referire la varianta a II-a de lotizare din raportul de expertiză întocmit de expert M. P., nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod pr. civilă, câtă vreme tribunalul examinează toate cele trei aspecte pentru care s-a trimis spre rejudecare.
În conformitate cu prevederile art. 296 Cod pr. civilă, instanța de apel poate menține sau schimba în tot sau în parte hotărârea atacată, având în vedere probatoriul administrat la instanța de fond, dar și în calea de atac a apelului, potrivit art. 295 alin. 2 Cod pr. civilă.
În condițiile în care prin decizia supusă recursului au fost respinse ambele apeluri, a fost menținută sentința primei instanțe și ca o consecință firească a fost menținută și omologarea rapoartelor de expertiză întocmite de experții A. L., T. E. și M. P..
Susținerea recurentei reclamante B. M., în sensul că în apel au fost schimbate loturile atribuite părților, este nefondată, câtă vreme soluția dată în apel a fost aceea de respingere a apelurilor declarate de reclamantă și pârât.
Soluția de respingere a apelurilor presupune automat menținerea lotizării făcută prin sentința civilă nr.6611 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria C., fără vreo modificare a acestei hotărâri.
Aspectele legate de terenurile extravilane nu mai puteau fi cenzurate de tribunal sub nici un aspect, deci nici în ceea ce privește varianta de lotizare, atâta timp cât casarea a fost parțială, iar îndrumările date de Curte au fost limitativ prevăzute în decizia de casare.
Criticile formulate de recurentul pârât B. I. sunt de asemenea, nejustificate.
Recurentul pârât este în eroare cu privire la soluția dată de tribunal, întrucât din dispozitivul deciziei civile nr.64/19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul D., rezultă fără putință de tăgadă că s-au respins apelurile declarate de reclamantă și pârât.
Față de soluția pronunțată, nu se confirmă susținerea recurentului pârât, în sensul că i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac.
Cât privește criticile referitoare la cuantumul sultei pe care acesta o datorează, precum și cuantumul pasivului comunității de bunuri, se constată că sunt neavenite, pentru considerentele expuse în argumentarea soluției de înlăturare a susținerilor formulate de recurenta reclamantă, cu privire la aceleași aspecte.
Recurentul pârât critică modalitatea de apreciere a probelor, deci situația de fapt stabilită de tribunal, implicit aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, aspecte pe care Curtea nu mai poate să le cenzureze, neexistând temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.
Referitor la cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, critica este nefondată, deoarece Curtea de Apel C., prin decizia de casare a conchis cu putere de lucru judecat, că acestea au fost corect stabilite, Curtea argumentându-și punctul de vedere la pagina 10, paragraful 2 din hotărârea pronunțată.
Față de această situație, în mod corect tribunalul nu a examinat susținerile referitoare la cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune. Pentru aceleași considerente, respectiv de a nu încălca autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia nr.148 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel C., instanța de recurs nu poate examina cauza cu privire la aspectele sesizate.
Așa fiind, recursurile declarate de reclamantă și pârât sunt nefondate și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respinse.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta reclamantă B. M. solicitând anularea acesteia.
În motivare s-a arătat că instanța de recurs nu a analizat în totalitate motivele de casare și le-a dat o altă interpretare, în motivele de recurs referindu-se la cele trei aspecte ce au impus casarea parțială și trimiterea spre rejudecare, respectiv întinderea pasivului, refuzul instanței de fond de a reține la partaj suma de 42.000 EUR și cuantumul sultei.
Se învederează faptul că s-a invocat împrejurarea că instanța de apel trebuia să se limiteze la aceste 3 aspecte și nu trebuia să cenzureze variantele de lotizare, cum chiar instanța de recurs precizează în motivarea deciziei, nesolicitând niciodată reaprecierea probelor în recurs în scopul stabilirii unei situații de fapt contrare. Or, instanța de apel nu a ținut cont de indicațiile date de instanța de recurs.
În drept au fost invocate dispoz. art. 318 al.1 și urm. din Codul de procedură civilă.
Analizând decizia contestată, prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele
Prin decizia nr. 1419/20.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. au fost respinse recursurile formulate împotriva deciziei. civile 64/19.04.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dos._ * având ca obiect partaj bunuri comune.
Din conținutul acestei decizii rezultă că recurenta B. M. a criticat decizia instanței de apel prin neîndeplinirea obligației de a analiza doar trei aspecte pentru care s-a impus casarea parțială și trimiterea cauzei spre rejudecare, învederându-se totodată că trebuiau avute în vedere expertizele de evaluare bunuri imobile din 2010, nu trebuiau schimbate loturile părților și trebuia reținută la partaj suma de 42.000 EUR.
În privința terenurilor extravilane s-a solicitat a fi avut în vedere raportul de expertiză întocmit în apel, în varianta a aII-a de lotizare.
Respingând recursul declarat de contestatoarea din prezenta cauză, instanța a analizat toate motivele invocate, reținând că într-adevăr cauza a fost trimisă despre rejudecare numai pentru trei aspecte ce nu au fost analizate de Tribunal, însă instanța de apel s-a conformat întocmai îndrumărilor date prin decizia de casare.
De asemenea, s-a arătat că în mod irevocabil a fost stabilită situația de fapt, ceea ce face imposibilă reaprecierea probelor în recurs, iar referirea la varianta a II-a de lotizare din raportul de expertiză pentru argumentarea soluției sub aspectul cuantumului sultei nu echivalează cu încălcarea dispoz. art. 315 alin.1 C.pr.civilă.
Totodată s-a respins ca nefondată susținerea recurentei reclamante privind schimbarea loturilor atribuite părților față de soluția de respingere a apelurilor, reținându-se și că, față de casarea parțială a hotărârii, aspectele legate de terenurile extravilane nu mai puteau fi cenzurate sub nici un aspect, critica recurentului pârât cu privire la cuantumul pasivului și al sultei fiind considerate ca neavenite pentru aceleași motive.
Se reține astfel, că instanța de recurs a analizat în totalitate motivele de casare și modificare a dec. 64/19.04.2011 pronunțată de Tribunalul D., nefiind astfel îndeplinite prev. art.318 C.pr.civilă potrivit cărora, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestate când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Față de aceste considerente, având în vedere prevederile legale precitate, urmează a se respinge contestația în anulare ca nefiind fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare ca nefondată formulată de către B. M., împotriva deciziei civile nr.1419 din 20.10.2011, pronunțată de Curtea de Apel în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2012
Președinte, S. P. | Judecător, R. M. | Judecător, I. B. |
Grefier, G. Ț. |
Red.Jud.R.M.
Tehn.I.C./Ex.2/07.03.2012
red. Jud.rec. M.C.
St. P. și C.S.
| ← Supraveghere specializată. Decizia nr. 4165/2015. Curtea de... | Alocatie copii. Decizia nr. 1686/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
