Supraveghere specializată. Decizia nr. 8260/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8260/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-09-2012 în dosarul nr. 8260/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8260
Ședința publică de la 05 septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E.
Judecător P. B.
Judecător C. T.
Grefier V. P.
_
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. Niculeanu din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Pe rol, judecarea recursului declarat de petenta DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. D., împotriva sentinței civile nr. 200/17.05.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. M. și M. Ș., având ca obiect încetare supraveghere specializată.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta petentă DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. D., prin consilier juridic A.J., lipsind intimații M. M. și M. Ș..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care;
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că minorul a avut un comportament infracțional ce impune exercitarea, în continuare, a unei atente supravegheri, aceasta fiind în interesul acestuia.
Consilier juridic A.. J., pentru recurenta petentă, expune oral motivele de recurs, în raport de care pune concluzii de admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile, în sensul de a dispune încetarea măsurii de supraveghere specializată în familie pentru copilul M. Vandam.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.200/17.05.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență S. și Protecția C. D., în contradictoriu cu intimații M. M. și M. Ș., fără forme legale, privind încetarea măsurii supravegherii specializate în familie a minorului M. Vandam, născut la data de 17.07.1997.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat această cerere a petentei neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Minorul M. Vandam provine din familia legal constituită dintre M. M. cu M. Ș., copilul având paternitate recunoscută.
Prin sentința civilă nr.389/14.10.2010, pronunțată de Tribunalul D. s-a dispus instituirea măsurii supravegherii în familie a minorului.
Potrivit art. 68 din Legea 272/2004 “ (1) Împrejurările care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie specială, dispuse de comisia pentru protectia copilului sau de instanta judecatoreasca, trebuie verificate trimestrial de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului.
(2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze de indata comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca, in vederea modificarii sau după caz, a încetării măsurii.
(3) Dreptul de sesizare prevazut la alin. (2) îl au, de asemenea, parintii sau alt reprezentant legal al copilului, precum si copilul.”.
Întrucât minorul a mai săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală potrivit rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 3238/P/2010 și 1509/P/2011 și are un comportament neadecvat în societate, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea 272/2004, în temeiul cărora s-a respins ca neîntemeiată acțiunea .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod eronat instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, întrucât din informațiile deținute de instituție, copilul nu a mai săvârșit fapte antisociale în perioada 2011-2012.
De asemenea din informațiile primite de la Secția de Poliție nr.2 si din adresa nr._/30.03.2012 si din minuta întâlnirii nr. 6712/10.04.2012, precum și din raportul de implementare PIS nr. 625/26.03.2012 reiese că se impune încetarea măsurii supravegherii specializate, deoarece asistentul social din cadrul CDJ se află în imposibilitatea monitorizării situației copilului, întrucât acesta este plecat în străinătate împreună cu tatăl său.
Având în vedere cele menționate, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile anterior menționate, în sensul de a dispune încetarea măsurii de supraveghere specializată în familie pentru copilul M. Vandam.
In drept, își întemeiază pe dispozițiile art. 69 și 128 din Legea nr.272/2004 și ale art. 299 și 304 punctul 9 Cod Procedură Civilă.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În speță, dispozițiile legale aplicabile sunt, așa cum a menționat și prima instanță, art. 68 din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora dacă s-au modificat împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de instanța judecătorească, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
Recurenta invocă drept modificare a împrejurărilor care au stat la baza stabilirii măsurii de protecție specială dispusă de instanță prin sentința civilă nr. 389/14 oct. 2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, faptul că minorul nu a mai săvârșit fapte antisociale în perioada 2011-2012..
Din conținutul Raportului de evaluare întocmit chiar de către recurentă ( depus la fila nr. 6 și următoarele dosar fond) precum și din adresa nr. 1594/P/2011 eliberată de P. de pe lângă Judecătoria C. (depusă la fila nr. 23 dosar fond) rezultă că minorul M. Vandam a săvârșit fapte penale și în perioada 20 ianuarie 2011 – 7 februarie 2011.
După această dată, minorul nu a mai fost găsit la domiciliu, responsabilii de caz fiind informați de mama minorului, la vizita efectuată în cursul lunii mai 2011, că este plecat din țară.
De asemenea, există date că, din cursul lunii noiembrie 2011 minorul nu se mai află pe teritoriul României, fiind plecat cu tatăl său în Spania.
Din mențiunile cuprinse în același raport de evaluare rezultă că, deși a fost invitat în mai multe rânduri la sediul DGASPC D. în scopul evaluării psihologice, nici copilul și nici părinții săi nu au dat curs invitației, „existând suspiciunea ca acesta să fie din nou plecat din țară.”.
Lipsa oricăror informații privitoare la comportamentul copilului în ultima perioadă precum și imposibilitatea monitorizării situației copilului nu pot fi primite ca și argumente pentru încetarea măsurii, atâta timp cât nu există date clare din care să rezulte că măsura supravegherii specializată în familie și-a atins scopul, astfel că, în mod corect s-a stabilit de prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile art. 68 din Legea nr. 272/2004.
Față de aceste considerente, date fiind dispozițile art. 312 rap. la art. 304/1 și art. 304 pct. 9 cod. pr. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. D., împotriva sentinței civile nr.200/17.05.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. M. și M. Ș., având ca obiect supraveghere specializată ÎNCETARE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 septembrie 2012.
Președinte, L. E. | Judecător, P. B. | Judecător, C. T. |
Grefier, V. P. |
Red.jud.LE/2 ex./20 sept. 2012
Tehn.red.VP/2 ex.
Red.j.f.B.F.V
| ← Alocatie copii. Decizia nr. 1686/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
