Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 7959/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7959/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2012 în dosarul nr. 7959/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.7959
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 Iulie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător R. M.
Judecător A. M.
Grefier G. Ț.
M. Public reprezentat prin procuror Ștanță D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
*****************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 02.07.2012, privind recursul declarat de reclamantul C. A., împotriva sentinței civile nr. 1263 din 13.10.2011, pronunțată de Tribunalul B. - Secția Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. P. M. FINANȚELOR P. și S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.07.2012 și încheierea de ședință din data de 09.07.2012 care fac parte integrantă din prezenta decizie și când instanța în conformitate cu prevederile art. 260 c.pr.civ, a amânat pronunțarea la data de 10.07.2012.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului de față;
P. cererea înregistrată sub nr._, la Tribunalul B., reclamantul C. A. a chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin M. Finanțelor P., pentru a fi obligat la plata sumei de 300.000 Euro din care: 100.000 Euro daune materiale constând în pagubele financiare pe care le-a suferit ca urmare a pierderii funcției de director executiv adjunct la Poliția Comunitară B. și cheltuielile efectuate cu deplasarea la instanțele de judecată cu ocazia proceselor penale; suma de 200.000 Euro reprezentând daune morale pentru gravele prejudicii aduse reclamantului și familiei sale prin lezarea sănătății, demnității, onoarei și reputației.
In drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 504 -506 Cod de procedură penală; art. 43 alin. 3 din Constituția României; art. 5 paragraful 1 și art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In fapt, reclamantul a motivat că în perioada august 1993 - aprilie 2005 a lucrat ca ofițer activ la IPJ B., iar în perioada iulie 1996 - aprilie 2005 a îndeplinit funcția de prim adjunct al Șefului IPJ B., după care s-a pensionat la data de 3o.04.2005.
La data de 31.05.2006 a fost reținut de către DIICOT - Serviciul Teritorial G., fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de transmitere de informații secrete în afara cadrului legal, faptă prevăzută de art. 19 alin. 1 teza a IV-a din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională.
Împotriva sa a fost emis mandat de arestare pentru 29 de zile de către Curtea de Apel G. și a fost pus în libertate la data de 9.06.2006 prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție.
În perioada urmăririi penale s-au făcut împotriva sa o . abuzuri și ilegalități și anume: cercetarea și începerea urmăririi penale s-a făcut de către DIICOT G. cu încălcarea art. 27 lit. c) Cod de procedură penală pentru o presupusă faptă comisă în luna ianuarie 2006 când era pensionar, așa cum s-a stabilit prin încheierea nr. 3717/9.06.2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
P. încălcarea normelor de competență materială s-a autorizat nelegal interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, încălcându-se prevederi,:e ar. 91/1 alin. 3 respectiv art. 100/1 alin. 3 Cod de procedură penală.
S-a mai susținut că în mod nelegal a fost trimis în judecată și că acțiunile de cercetare abuzivă și arestare nelegală au avut grave consecințe asupra sa și a familiei sale, aducând atingere onoarei, creditului moral, poziției sociale și reputației.
De asemenea, lipsirea sa de libertate în mod nelegal, mediatizarea excesivă a fenomenului (circa 2 ani de zile în peste 50 de articole în ziarele locale), i-au afectat viața de familie, imaginea și sursele de venit.
Din cauza detenției a fost izolat de societate și nu a putut obține un loc de muncă, iar cel pe care 1-a deținut 1-a pierdut la data arestării sale.
A fost trecut în funcții inferioare pregătirii sale și umilit.
I-au fost încălcate drepturile privind datele personale și a fost discreditat în fața opiniei publice.
Față de aceste prejudicii suferite a considerat că sunt întrunite elementele răspunderii civile prevăzute de art. 504 - 506 Cod de procedură penală și art. 43 alin. 3 din Constituția României.
A considerat că s-a încălcat și principiul prevăzut de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, respectiv judecarea într-un termen rezonabil deoarece procesul penal a durat din martie 2005 până în martie 2011.
Pentru dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri.
S-au dispus atașarea dosarelor penale în care s-au pronunțat sentințele și deciziile penale privind pe reclamant.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat în raport de hotărârea nr. 289/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 alin. 2 Cod de procedură penală.
Cu privire la prima excepție, pârâtul a susținut că prin sentința civilă nr. 289/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu S. R. întemeiată pe dispozițiile art. 504-506 Cod de procedură penală și având ca obiect acordarea de daune pentru privarea de libertate nelegală în perioada 31.05.2006 -9.06.2006.
Cea de a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și în contra lor în aceeași calitate.
Consideră că sunt incidente dispozițiile art. 163 alin. 1 Cod de procedură civilă conform cărora, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, pârâtul a motivat că în raport de data punerii în libertate a reclamantului prin încheierea nr. 3717/9.06.2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție și data introducerii acțiunii de către reclamant, s-a depășit termenul de 18 luni.
A solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
P. sentința civilă nr.1263 din 13.10.2011, pronunțată de Tribunalul B. - Secția Civilă, în dosar nr._, a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P..
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. județul B..
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Tribunalul examinând cauza prin prisma motivelor invocate de reclamant, a excepțiilor și apărărilor formulate de pârât în întâmpinare, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, a constatat următoarele:
1. în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P..
a)în ce privește excepția puterii lucrului judecat în raport de hotărârea nr.
289/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ ,
nu s-a putut reține în cauză deoarece nu există identitate de obiect între cele două
cauze.
În acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._, reclamantul a solicitat obligarea Statului R. prin M. Finanțelor P. la plata sumei de un milion de Euro daune morale pentru privarea de libertate în mod nelegal.
În acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat obligarea aceluiași pârât la plata sumei de 300.000 Euro, din care 100X)003irp daune materiale și 200.000 daune morale pentru prejudiciul adus onoarei demnității și imaginii sale publice și prejudiciul material constând în pagubele financiare pe care le-a suferit ca urmare a pierderii funcției și cheltuielile suportate cu ocazia proceselor penale.
P. urmare, nu există identitate între cele trei elemente: părți, obiect și cauză, astfel că nu s-a putu reține autoritatea de lucru judecat.
b)Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat
că nu operează în cauză deoarece nu se pretind daune morale pentru arestarea
preventivă pentru a se avea în vedere data punerii în libertate a reclamantului la
calculul termenului de prescripție de 18 luni.
Temeiul daunelor morale și materiale solicitate de reclamant îl constituie prejudiciul adus prin lezarea onoarei, demnității și prin pierderea locului de muncă, ca o consecință a cercetării penale și a mediatizării cazului său, precum și pierderile materiale suferite ca urmare a înlăturării din funcția deținută și cheltuielile de judecată.
P. urmare, nu se raportează la termenul prevăzut de art. 506 alin. 2 Cod de procedură penală.
În consecință, excepțiile invocate de pârât au fost respinse .
2. Pe fondul cauzei. Tribunalul a constatat următoarele:
In fapt, prin ordonanța nr. 6/D/P/31.06.2006 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial G. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva reclamantului C. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 al.l teza a IV-a din Legea nr.51/1991.
P. încheierea din data de 31.05.2006 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._ s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial G. și s-a dispus arestarea preventivă a reclamantului, în baza art. 143, 146 și 148 lit. d) și h) Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 al. 1 teza a IV-a din Legea nr. 51/1991 pe durata de 29 zile, începând cu 31.05.2006, ora..l6,30.
P. încheierea nr. 3717/9.06.2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în baza art. 140 al.6 Cod de procedură penală s-a admis recursul declarat de C. A. împotriva încheierii din 31.05.2006 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._, s-a casat încheierea, s-a trimis propunerea de luare a măsurii a arestării preventive privind pe C. A. la Tribunalul B. spre competentă soluționare și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia. În considerentele încheierii s-a arătat că instanța sesizată cu propunerea de arestare preventivă a încălcat normele procedurale privind competența materială, hotărârea pronunțată fiind lovită de nulitate absolută conform art. 197 al. 2 Cod de procedură penală, întrucât potrivit art. 149 " (2)Cod de procedură penală, propunerea de arestare preventivă se adresează instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, iar în sarcina lui C. A. s-a reținut infracțiunea prevăzută de art. 19 al.l teza a IV-a din Legea nr.51/1991 privind siguranța națională a României, infracțiunile privind siguranța națională a României prevăzute în legi speciale fiind judecate în primă instanță de tribunal conform art.27 lit. c) Cod de procedură penală.
P. încheierea din data de 24.10.2006 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul B. a respins propunerea formulată de P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial G. prin care se solicită arestarea preventivă a lui C. A. ca fiind rămasă fără obiect, avându-se în vedere adresa prin care DIICOT- Serviciul Teritorial G., a învederat instanței că dat fiind intervalul mare de timp trecut de la data formulării propunerii de arestare preventivă a lui C. A., aceasta nu mai este oportună motiv pentru care nu se mai susține cererea, urmând a se continua cercetările în scopul definitivării urmăririi penale.
Așa cum rezultă din publicațiile depuse la dosar, cazul reclamantului a fost mediatizat în presa locală în perioada respectivă.
Analizând pretențiile reclamantului Tribunalul a constatat că nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 504 -506 Cod de procedură penală; art. 43 alin. 3 din Constituția României; art. 5 paragraful 1 și art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Art. 504 Cod de procedură penală prevede cazurile care dau dreptul la repararea pagubei și anume, persoana care a fost condamnată definitiv, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare; persoana care în cursul procesului a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal; persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.
1. în ce privește acordarea daunelor materiale în sumă de 100.000 Euro pentru prejudiciul material suferit ca urmare a pierderii funcției de director executiv adjunct la Poliția Comunitară B. și cheltuielile efectuate cu deplasarea la instanțele de judecată cu ocazia proceselor penale, reclamantul a invocat ca temei al despăgubirilor solicitate, pentru daunele materiale prevederile art. 504 alin. 2 Cod de procedură penală, constând în privarea de libertate în cursul procesului penal, pe o durată de 29 zile, precum și cercetarea nelegală de către DIICOT G..
În ce pricește arestarea reclamantului, aceasta a făcut obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 289/30.04.2008 de Tribunalul B. prin care s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului fonnulată în contradictoriu cu S. R. întemeiată pe dispozițiile art. 504-506 Cod de procedură penală având ca obiect acordarea de daune pentru privarea de libertate nelegală în perioada 31.05.2006 -9.06.2006.
Pentru a nu opera autoritate de lucru judecat, acest temei referitor la acordarea de daune morale și materiale respectiv arestarea reclamantului, nu mai poate fi pus în discuție.
Rămâne doar ca motiv de a solicita daune materiale și morale, cercetarea nelegală și mediatizarea cazului în care a fost implicat reclamantul.
Aceste motive însă nu se regăsesc printre cazurile prevăzute de art. 504 Cod de procedură penală.
Reclamantul nu poate invoca prevederile art. 504 Cod de procedură decât pentru cazurile limitativ prevăzute de acest text de lege, neputând fi extinse și la alte fapte cauzatoare de prejudicii.
Pentru alte cauze, altele decât cele prevăzute de art. 504 Cod de procedură
penală, operează răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 998-999 Cod
civil, temei legal pe care nu 1-a invocat reclamantul în această cauză.J
Invocarea art. 43 alin. 3 din Constituția României; art. 5 paragraful 1 și art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu suplinește norma de drept material intern și norma de procedură internă pe baza căreia se dispune repararea pagubei materiale sau a daunei morale.
În afara lipsei temeiului legal al acordării acestor despăgubiri, acțiunea formulată de reclamant nu este dovedită și sub aspectul prejudiciului suferit.
Spre deosebire de daunele morale al căror cuantum nu poate fi stabilit pe bază de expertize sau alte mijloace de probă, fiind apreciat de către instanță în funcție de anumite criterii, daunele materiale trebuie dovedite.
Reclamantul a estimat daunele materiale la suma de 100.000 Euro, fără a face dovada prejudiciului suferit.
În ce privește pierderea funcției de director executiv adjunct la Poliția Comunitară B., invocată ca fiind determinată de măsura arestării dispusă împotriva sa, nu constituie prin ea însăși un temei de acordare a despăgubirilor.
Reclamantul trebuia să facă dovada salariului avut anterior arestării sale, dovada faptului că a atacat în justiție decizia de eliberare din funcție în mod nelegal și solicitarea de a fi reintegrat în funcție, precum și dovada pierderilor suferite prin lipsirea de venituri pe perioada cât a fost cercetat penal.
De asemenea, în ce privește acordarea de despăgubiri pentru cheltuielile suportate cu deplasarea la instanțele penale din țară pe perioada proceselor penale, această obligație nu cade în sarcina Statului R. și nu se încadrează la despăgubiri, ele având regimul juridic al cheltuielilor judiciare prevăzute de art. 192-193 Cod de-procedură penală.
Răspunderea Statului R. operează numai în condițiile expres prevăzute de lege.
Reclamantul a precizat că acțiunea privind obligarea Statului R. la plata daunelor materiale și morale vizează numai hotărârea pronunțată în dosarul nr. 4599/44/26 soluționat de Curtea de Apel Suceava în care acțiunea penală a fost pornită de către DIICOT -Serviciul Teritorial G..
P. sentința penală nr. 65/25.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 4599/44/26, s-a dispus achitarea lui C. A. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod de procedură penală pentru fapta prevăzută de art. 19 alin. 1 Teza IV din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României.
P. aceeași sentință s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a cheltuililor de deplasare la instanță pentru martori, iar în temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile avansate de stat în proces au rămas în sarcina acestuia.
Potrivit art. 193 alin. 5 Cod de procedură penală, în caz de achitare, partea vătămată este obligată să plătească inculpatului cheltuielile judiciare făcute de acesta, în măsura în care au fost provocate de partea vătămată.
Potrivit art. 193 alin. 6 Cod de procedură penală, în celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, instanța stabilește obligația de restituire potrivit legii civile.
Față de dispozițiile legale menționate, instanța constată că cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat reclamantul în cadrul procesului penal, puteau fi solicitate de acesta cu ocazia soluționării procesului penal, când s-a dispus achitarea acestuia.
Aceste cheltuieli nu pot forma obiectul despăgubirilor solicitate penta" repararea pagubei materiale conform prevederilor art. 504 Cod de proceduri; penală.
Reclamantul nu a solicitat aceste cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal și nu le mai poate solicita în cadrul acțiunii în despăgubiri întemeiată pe art. 504 Cod de procedură penală.
Referitor la daunele solicitate pentru tergiversarea procesului penal, acestea nu pot fi imputate Statului R. deoarece nu s-a făcut dovada faptului că soluționarea procesului penal a fost întârziată în mod nejustificat.
Cauza penală în care a fost inculpat reclamantul a parcurs mai multe grade de jurisdicție, a fost strămutată de la o instanță la alta la cererea reclamantului și prin urmare, nu se poate susține că i-au fost încălcate drepturile procesuale penale și dreptul prevăzut de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind soluționarea într-un termen rezonabil.
Cu privire la acordarea daunelor morale pentru prejudiciul de imagine suferit prin mediatizarea excesivă a cazului său, pentru discreditarea, marginalizarea și umilirea sa, reclamantul avea posibilitatea să cheme în judecată persoanele care au acționat în afara deontologiei de presă sau trusturile de presă care l-au prejudiciat.
S. R. nu poate fi tras la răspundere pentru articolele publicate în presă fără să fie implicat în vreun fel.
Reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral, în ce a constat el, în ce măsură familia sa a fost prejudiciată și care au fost consecințele pe plan social și profesional.
Sunt doar susținerile sale din acțiune, fără a avea vreun suport probator.
Conform art. 1169 Cod Civil, cel ce face o afirmație înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul a respins excepțiile invocate de pârât și a constatat că este nefondată acțiunea formulată de reclamantul C. A., și a respins-o.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, criticand-o ca nefiind legala.
In motivare, recurentul a aratat ca, in ceea ce priveste termenul de introducere a acțiunii,s-a conformat prevederilor legale, respectiv 18 luni de la data rămânerii definitiva a hotărârii de achitare, sens in care s-a pronunțat si Inalta Curte de Casație si Justiție- Secția Civila si de Proprietate Intelectuala prin Decizia civila nr.5567/29.06.2011, statuând ca „s-a reținut ca potrivit art.506 C.P.P. acțiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de zile de la ramanerea "definitiva a hotărârii de achitare", in cazul sau hotărârea judecatoareasca de achitare rămanand definitiva prin Decizia Penala nr.963/11.03.2011 a I.C.C.J.. S-a aratat ca temeiurile de drept ale cererii au fost art.504-506 C.P.P.,art.52 al.3 din Constituția României, art.5 paragraful 1, 4 si 5, art.6 paragraful 1, art.8, din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in cazul sau exista fara dubii o eroare judiciara, iar potrivit legii procesual penală exista posibilitatea reparării
pagubei in cazul condamnării sau al luării unor masuri preventive pe nedrept.
De altfel, arata recurentul, I.C.CJ. -Secția Civila prin Decizia nr.5567/29.06.2011 a stabilit ca "orice restrângere adusa libertății persoanei in cadrul procedurilor judiciare urmate derecunoașterea nevinovăției sale are semnificația unei erori judiciare in înțelesul art.504 al.2 si 3din C.P.P."
Considera recurentul ca acțiunea sa trebuie admisa intrucat îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi încadrata ca eroare judiciara, si anume exista o hotărârea judecatoareasca prin care s- a stabilit ca măsura arestării prevenitve dispus de Curtea de Apel G. împotriva sa a fost „ilegala fiind lovita de nulitate absoluta" si exista s.c. nr. nr.65/25.06.2010 a Curții de Apel Suceava prin care a fost achitat si Decizia nr.963/11.03.2011 a I.C.CJ prin care achitarea a rămas
definitiva, prin aceste hotărâri judecătorești constatandu-se nelegalitatea masurilor privative de libertate dispuse împotriva sa.
Obligația statului de a repara prejudiciile prin eroare judiciare este stabilita constituțional prin art.52 al.3 din Constituție, iar prin Decizia nr.45/1998 a Curții Constituționale (M.OF. nr.182/18.05.1998) s-a decis ca textul art.504 C.P.P. este constituțional numai in măsura in care nu se limitează la ipotezele prevăzute de text.
Arata recurentul ca hotărârea Tribunalului B. prin care s-a stabilit ca nu se incadreaza in prevederile art. 504 CPP , este in totala contradicție cu textul constituției si decizia CC, iar I.CCJ a decis ca „prin prisma art.52 al.3 din Constituție, statul are obligația de a repara orice prejudicii suferite de cel care este arestat ori deținut cu încălcarea dispozițiilor legale in materie".
Cu privire la daunele materiale solicitate, se arata ca soluția Tribunalului B. de respingere este nelegala întrucât daunele materiale solicitate sunt o consecința directa a arestării preventive (decizia I.C.CJ. nr.2220/09.03.2007) intrucat la data areștarii deținea funcția de director Executiv Adjunct la Politia Comunitara B., funcție pe care a pierdut-o in luna următoare in conformitate cu prevederile Legii nr.l88/1999,art. 94 lit. m), solicitand plata echivalentului drepturilor salariale inclusiv sporuri de care a fost lipsit ca urmare a retrogradărilor din funcțiile publice de conducere pe care le-am deținut la Politia Comunitara B. si care sunt dovedite prin consemnările din carnetul de munca..
Concret se arata ca la data de 31.05.2006, când a fost arestat preventiv, îndeplinea funcția de director executiv adjunct la Politia Comunitara B. începând cu 01.12.2005, după punerea sa in libertate urmarea atacurilor mediatice si comunicarilor D.I.I.C.O.T.Galati, precum ca s-a pus in mișcare acțiunea penala împotriva mea a fost schimbat din funcția de director executiv adjunct si retrogradat ca sef birou intervenție incepand cu 24.07.2006.
La data de 22.11.2006, după comunicatul D.I.I.CQTGalati in ziarul „Obiectiv-Vocea Brăilei" pe prima pagina sub titlul „Comisarul sef C. a fost trimis in judecata pentru încălcarea legii siguranței naționale", a fost retrogradat din aceasta funcție de conducere . personal contractual(guard), iar aceste schimbări din funcțiile publice de conducere s-au făcut in temeiul art.94lit.m din Legea 18/1999R privind statutul funcționarilor publici .
Sub acest aspect, a anexat adeverința nr.5854/30.12.2011 emisa de Politia Locala B. (fosta Politie Comunitara) din care rezulta temeiul legal al pierderii funcțiilor.
Se arata ca toate aceste schimbari de incadrare in functii cu salariile aferente sunt consemnate in carnetul de munca anexat si solicita a se dispune despăgubirea cu salariile aferente acestei funcții de director sau sef birou in perioada iulie 2006-martie 2011.
In ceea ce priveste suma de_, 50 lei achitata la Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului cu chitanțele pe care le-a anexat in original, pentru activități de apărare si consultantajuridica, solicita sa fie despăgubităin raport cu rata inflației si dobânzile aferente.
Iinvedereaza recurentul ca susținerea Tribunalului B. precum ca pierderea funcției de director ca urmare a arestării sale nu constituie un temei de despăgubire si nu a atacat in instanța decizia de eliberare din funcție este o apreciere total greșita întrucât
. -
exista temei legal[art.94 lit.m din legea nr 188/1999-r] care prevede suspendarea
din funcție a unui funcționar public impotriva căruia s-a pus in mișcare acțiunea penala si a fost trimis in judecata, nu putea ataca in instanța decizia de eliberare din funcție intrucit nu deținea o hotarire judecătoreasca definitiva, acum nu solicita reintegrarea in funcția avuta.
Se mai arata ca susținerea aceleeasi instanțe cu privire la_cheltuielile de judecata privind transportul lunar la instante sunt nefondate intrucat nu cunostea ce decizii vor pronunța aceste instanțe pentru a cere cheltuieli judiciare.
Cu privire la acordarea daunelor morale, se arata ca sustineraa instanței precum ca avea posibilitatea sa cheme in judecata persoanele din presa este in afara analizării acestei cauze de către magistrat in sensul ca a depus multe articole de presa la dosar prin care a fost mediatizat excesiv si ilegal tocmai prin informațiile furnizate de procurori.
Astfel, primul articol de presa apărut a doua zi după arestarea sa intitulat""comisarul sef arestat pentru furt de documente secrete" din ziaruul Obiectiv-Vocea Brailei din 01.06.2006, incepe cu fraza „procurorul M. S. de la D.I.I.C.O.T. G. ne-a declarat aseară :dupa 4 luni de investigații l-am prezentat astăzi instanței de judecata pe C. iar pe numele lui a fost emis mandat de arestare preventiva pentru primele 29 de -mie sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere de documente secrete""sau articolul din acelasi ziar dar din 25.08.2006 sub titlul „Arestarea lui C. se decide la Tribunalul B." începe cu fraza „fata de acest caz magistrat F. M. prim-procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul B. ne-a declarat.".
Se invedereaza ca tocmai sub acest aspect statul roman trebuie sa răspundă pentru prejudiciile de imagine ce i-au fost create de slujitorii sai ,asa cum de altfel cere si art.1373 cod civil intrucat informațiile si imaginile au fost trimise de organele de ancheta. Mai mult decât atât
a fost fotografiat după gratii si au transmis presei, iar prin aceste informații mincinoase și denigratoare au perturbat viata profesionala si privata, supunandu-l oprobiului public.
Se arata ca prin zeci de articole in presa timp de peste doi ani de zile i s-a incalcat grav dreptul al imagine si, desi a incercat prin reclamații impotriva unor ziare, magistrații braileni s-au pronunțat in defavoarea sa.
Se arata ca edificator pentru solicitările sale sta hotărârea din 24.09.2009- cauza T.contra României- in care CEDO a stabilit ca s-au incalcat prev. art. 8 din convenție, statuând ca „Curtea reamintește ce noțiunea de viata privata include si elemente care fac trimitere la dreptul al imagine al unei persoane si cu publicarea unei fotografii ce tin de viata privata "(cauza VON HANNOVER contra Germaniei nr._/00).
Arata ca daunele morale au fost solicitate si pentru ca s-au incalcat prevederile art.5 din Convenția Europeana care prevede ca „orice persoana lipsita de libertate prin arestare sau deținere are dreptul sa introducă un recurs in fata unui tribunal pentru ca acesta sa se pronunțe . asupra legalității deținerii sale.
Raportat la dreptul intern, art.160 ind. A din C.P.P. prevede ca după arestarea
inculpatului in 24 ore dosarul se trimite la instanța de recurs, iar recursul de rejudecat in trei
zile. In cazul sau, dosarul nu a fost trimis in termen legal si a fost judecat in recurs după 10
zile de arestare, apreciind ca s-a incalcat art. de mai sus.
Arata ca . prin hotărârea din 21.04.2009 in cauza R. contra României, CEDO a stabilit ca s-au incalcat prevederile art.5 paragraful 4 din Convenția Europeana.
Sustine recurentul ca s-au incalcat prevederile art.6 al.l din Convenția Europeana in sensul ca procesul penal s-a desfășurat timp de 5 ani de zile peste limita "termenului rezonabil cu repercursiuni financiare si morale asupra sa si a familiei sale, respectiv in perioada martie 2006 (când s-a inceput urmărirea penala si martie 2011 când s-a pronunțat hotărârea definitiva de achitare).
P. hotărârea din 31.03.1998 in cauza REINHARDT si SLIMANE KAID contra Franței Curtea Europeana reamintește ca „termenul rezonabil incepe sa curgă de la data când persoana este acuzata. Curtea constata ca reclamantul a suferit repercursiuni importante asupra situație incepand de la data la care parchetul a dispus prin rezoluția procurorului începere a urmăririi penale împotriva sa".
Se arata ca s-au incalcat prevederile art.8 din convenția Europeana in sensul ca i-a fost incalcat dreptul la viața privata, dreptul la corespondenta prin interceptarea ilegala a convorbirilor telefonice si efectuarea ilegala a perchezitiei domiciliare, avand in vedere faptul ca asa cum a stabilit I.C.CJ. prin hotărârea nr.3717/09.06.2006 ,Curtea de Apel G. neavand competenta materiala sa decidă arestarea sa nu avea competenta materiala nici sa autorizeze interceptarea telefoanelor sale si nici efectuarea percheziției domiciliare, activități pe care de asemenea Ie-a mediatizat ilegal procurorul de ancheta.
Se arata ca Tribunalul B. nu s-a pronunțat cu privire la aceste solicitari si nici cu privire la repercursiunile asupra sanatatii sale si a familiei, deși a depus acte medicale in acest sens.
In sustinerea recursului, au fost depuse la dosar adeverinta nr. 5854/30.12.2011, adresa nr. 6/D/P/2006, articole presa, rezolutia nr. 263/P/2008 a Parchetului de pe langa Tribunalul Braila.
Intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, s-a aratat ca in speta nu sunt indeplinite conditiile pentru ca reclamantul sa fie indreptatit la repararea pagubei deoarece nu exista o hotarare de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate in sensul prevazut de art. 504 alin. 3 C.proc. pen. intrucat ICCJ, dispunand punerea de indata in libertate a apelantului a avut in vedere doar incalcarea normelor absolute de competenta materiala, fara a analiza insa legalitatea masurii arestarii preventive pe fond, incheierea nr._/09.06.2006 neputand fi asimilata cu o hotarare de revocare a masurii privative de libertate, iar Tribunalul Braila, respingand propunerea de arestare preventiva ca fiind ramasa fara obiect, nu a avut in vedere fonsul masurii.
Arata intimatul ca o persoana poate beneficia de repararea pagubei doar in situatia in care s-ar stabili ca masura arestarii preventive este nefondata, iar nu pe aspecte procedurale, in aceasta situatie neputandu-se considera ca exista o eroare judiciara care sa atraga raspunderea patrimoniala.
Referitor la daunele solicitate pentru tergiversarea procesului penal, se arata ca in mod corect prima instanta a retinut ca acestea nu pot fi imputate statului roman deoarece nu s-a facut dovada ca solutionarea procesului penal a fost intarziata in mod nejustificat, cauza penala pentru care reclamantul a parcurs mai multe grade de jurisdictie a fost stramutata de la o instanta la alta la cererea acestuia.
Invedereaza intimatul ca nu poate fi retinuta culpa Statului R. nici sub aspectul deteriorarii imaginii sale ca urmare a publicarii unor articole defaimatoare, reclamantul avand posibilitatea sa cheme in judecata persoanele care au actionat in afara deontologiei de presa, la data publicarii articolelor cercetarea penala era in derulare, iar informatiile nu au fost facute publice de catre organele de cercetare penala sau instantele de judecata.
De asemenea, se arata ca nici sustinerile privitoare la efectuarea unor cheltuieli materiale pe parcursul procesului penal nu au fost dovedite, iar cheltuielile facute pentru deplasarea la instantele penale din tara au regimul unor cheltuieli judiciare, prevazute de art. 192-193 C.Proc.P.., S. roman neavand obligatia suportarii lor.
La solicitarea instantei, au fost inaintate la dosar de catre Consiliul Local al mun. Slatina-Politia Locala Braila, deciziile nr. 2335/01.06.2006, nr. 253/15.12.2005, 339/24.97.2006, act aditional nr. 136/02.12.2005, contract individual de munca, fisa postului, adresa nr._/17.07.2006, aviz nr. 9292/CL/2006.
Recurentul a mai depus la dosar decizia nr. 746/22.11.2006, referat de specialitate, adresele nr. 15/2006 si nr. 5750/2006, practica judiciara.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a disp. art. 304 /1 C.Proc. Civ., se constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente :
Consfintind principiul disponibilitatii in procesul civil, art. 129 alin. 6 C.Proc. Civ. prevede ca, in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii dedusa judecatii.
Aceasta inseamna nu numai ca judecatorul nu poate solutiona un litigiu decat pe baza cererii partii interesate, ci si ca judecata se desfasoara numai in limitele sesizarii.Asa fiind, in determinarea obiectului si limitelor sesizarii, este necesara analizarea temeiului de drept indicat de partea interesata, astfel ca toate imprejurarile de fapt ale cauzei sa fie stabilite de catre instanta in deplina concordanta cu realitatea, iar acestora sa le corespunda norma legala incidenta.
P. cererea introductiva de instanta, reclamantul a solicitat obligarea paratului S. R. prin M. Finantelor P. la plata sumei de 300.000 Euro din care 100.000 daune materiale si 200.000 daune morale.
Motivandu-si in fapt cererea, sub aspectul daunelor morale solicitate, acesta a aratat ca in perioada exercitarii urmaririi penale impotriva sa au fost comise o . abuzuri si ilegalitati, cu consecinta vatamarii onoarei, creditului moral, pozitiei sociale si reputatiei.
Astfel, s-a invocat faptul ca cercetarea si inceperea urmaririi penale au fost facute cu incalcarea art. 27 lit. C) din C.Proc. P.., autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor, precum si a perchezitiei domiciliare s-a facut in mod ilegal prin incalcarea normelor de competenta materiala, in mod ilegal a fost retinut pe data de 31.06.2006 si prezentat imediat instantei de judecat cu incalcarea dreptului de a face plangere impotriva retinerii, in mod ilegal a fost arestat preventiv pentru 29 zile, in mod ilegal a fost trimis in judecata.
De asemenea, reclamantul a invocat faptul ca atat viata de familie, cat si sanatatea, imaginea si sursele sale de venit au fost afectate prin lipsirea sa de libertate in mod ilegal si prin mediatizarea excesiva a cazului, inclusiv prin publicarea rechizitoriului, fiindu-i nesocotit dreptul la securitatea si protejarea datelor personale individuale.
In plus, reclamantul a invocat si incalcarea principiului prevazut de art. 6 alin. 1 din CEDO, privind termenul rezonabil de judecare a cauzelor, avand in vedere ca intreaga procedura judiciara a durat 5 ani.
Sub aspectul daunelor materiale, reclamantul a invederat faptul ca suma solicitata deriva din pierderea functiei de director executiv, cheltuielile facute cu deplasarea la diverse instante, precum si sumele platite Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului pentru acordarea asistentei juridice.
Intemeindu-si in drept cererea, reclamantul a invocat prevederile art. 504-506 C.Proc. pen., art. 43 alin. 3 din Constitutia Romaniei, art. 5 par. 1 si art. 6 alin. 1 din CEDO.
Procedand la analiza cu prioritate a exceptiilor invocate, prima instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, precum si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, retinand, cu privire la aceasta din urma, ca, fata de temeiul invocat de reclamant si fata de imprejurarea ca nu se pretind daune morale pentru arestarea preventiva, nu se raporteaza la termenul prevazut de art. 506 alin. 2 C.Proc. P..
Pe fondul cauzei, desi cercetarea negala si mediatizarea cazului au fost retinute ca motiv de solicitare a daunelor morale si materiale, s-a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile art. 504 C.Proc. P.., nefiind in prezenta cazurilor limitativ prevazute de acest text de lege, iar invocarea art. 43 alin. 3 din Constitutie, art. 5 par. 1 si art. 6 alin. 1 din CEDO, in lipsa invocarii disp. art. 998/999 C.Civ., nu suplineste norma de drept material si norma de procedura interna pe baza careia se dispune repararea pagubei materiale sau a daunei morale.
Referindu-se totusi partial la solicitarile reclamantului, s-a apreciat ca acestea sunt nefondate, motivele fiind aratate in considerentele sentintei recurate.
Astfel, motivarea in fapt a hotararii priveste suma solicitata cu titlu de daune materiale, iar sub aspectul daunelor morale dezlegarea data de prima instanta priveste incalcarea termenului rezonabil prev. de art. 6 alin. 1 din CEDO, precum si incalcarea dreptului la imagine.
Procedand in acest mod, instanta a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului.
Astfel, chiar daca in cauza instanta a apreciat ca nu sunt incidente dispozitiile art. 504 C.Proc. P.., avand in vedere ca in cererea de chemare in judecata a fost invocata si incidenta art. 5 si 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, in raport de acest temei juridic, instanta era obligata sa stabileasca daca prevederile Conventiei sunt aplicabile raportului juridic dedus judecatii, iar in caz afirmativ sa puna in discutie indeplinirea conditiilor textului citat, cat si fundamentarea raspunderii pentru daunele materiale si morale solicitate.
Pe de alta parte, se constata ca prima instanta a respins capatul de cerere privind acordarea daunelor morale analizandu-l doar partial, respectiv sub aspectul prejudiciului de imagine suferit si al nerespectarii termenului rezonabil.
Celelalte aspecte invocate de reclamant ca temei al acordarii daunelor morale, respectiv pretinsele abuzuri si ilegalitati savarsite in timpul urmaririi penale nu au facut obiect al cercetarii instantei, aceasta nepronuntandu-se motivat asupra lor, cum chiar recurentul arata.
Astfel fiind, constatandu-se ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra temeiurilor de drept invocate in mod explicit si nici nu a analizat in totalitate cererea cu care a fost investita, in vederea judecarii fondului pretentiilor formulate, conform art. 312 alin. 5 C.Proc. Civ., recursul reclamantului se va admite cu consecinta casarii hotararii si trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul D., urmand a se avea in vedere si celelalte critici aduse sentintei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C. A., împotriva sentinței civile nr. 1263 din 13.10.2011, pronunțată de Tribunalul B. - Secția Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. P. M. FINANȚELOR P. și S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2012.
Președinte, I. B. | Judecător, R. M. | Judecător, A. M. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.R.M./10.07.2012
Tehn.2ex/Ț.G
J.F.V.V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 61/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 06/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
