Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 371/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 371/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 371
Ședința publică de la 23 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător L. E.
Judecător P. B.
Grefier V. P.
x.x.x.x.x.
M. Public reprezentat de procuror N. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul F. R., împotriva sentinței civile nr.187/21.09.2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. – DGFP M., având ca obiect, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care:
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că recurentul reclamant a solicitat daune morale pentru prejudiciul produs prin deportarea într-un stat străin în cursul lunii ianuarie 1945 și nu în perioada 06.03.1945 – 22 decembrie 1989, depășind aria de incidență a Legii 221/2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
P. sentința civilă nr.187/21.09.2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul F. R. în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. - DGFP M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că ;
Potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009 „constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989” .
Potrivit disp. art. 3 din Legea 221/2009 este considerată măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei securități având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu vizând aceeași perioadă respectiv după data de 06.03.1945 și până în decembrie 1989 .
Reclamantul a solicitat prin acțiune despăgubiri pentru prejudiciul suferit de părinții săi ca urmare a deportării în URSS și de asemenea să se constate caracterul politic al măsurii administrative.
Cât privește solicitarea de a se constata caracterul politic al măsurii de deportare în URSS, din înscrisurile depuse de reclamant reiese că măsura a fost luată împotriva părinților săi F. A. și F. Hilda în cursul lunii ianuarie 1945 .
Acest lucru reiese cu evidență atât din Adresa nr. 641/04.03.1959 a Ministerului Forțelor Armate (fila 8) cât și din înscrisurile eliberate de CNSAS (fila 31-32) .
În concluzie solicitarea reclamantului nu poate face obiect al Legii nr. 221/2009 întrucât perioada vizată excede limitelor stabilite de aceasta .
Cât privește daunele solicitate se constată că vizează exclusiv daune morale reprezentând prejudiciul datorat suferințelor determinate de încălcarea dreptului la viață privată și familială, domiciliu etc. .
Față de soluția dată cererii de constatare a caracterului politic al măsurii luate împotriva părinților reclamantului cererea de daune apare ca nefondată .
Dar chiar dacă ar fi aplicabile în speță prevederile Legii nr. 221, daunele morale nu pot fi acordate întrucât art. 5 alin 1 lit. a din lege care prevedea posibilitatea acordării acestora a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1358 din 21.10.2010 a Curții Constituționale publicată în MO din 15 noiembrie astfel că trebuie avute în vedere disp. art. 31 alin 1 din Legea 47/1992 și disp. art. 147 din Constituția României .
În raport de aceste dispoziții decizia de neconstituționalitate este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, decizia are efect în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor .
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai aplică, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplică dispozițiile declarate neconstituționale, continuând soluționarea cauzei, are obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale .
De altfel prin Decizia nr.12 în dosarul nr. 14/2011 ICCJ s-a pronunțat în sensul admiterii recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Conform art. 3307 alin. 4 din codul de procedură civilă această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești .
Față de aceste considerente Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul F. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul arată că, în fapt, a chemat în judecată S. R. pentru ca instanța sa constate caracterul politic al măsurii administrative dispuse fata de părinții săi în anul 1945, precum si sa dispună obligarea acestora la plata daunelor morale, arătând ca acestora li s-au cauzat suferințe psihice prin impunerea unui mod de viata respectiv separându-i ca soți, atingându-le dreptul la integritate psihica prin nerespectarea vieții familiale si private.
Mama sa a fost supusa unei munci forțate în lagărul nr. 1605 unde trebuia sa muncească în condiții inumane. Tatăl său a fost, de asemenea, deportat în URSS, după cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
In soluționarea cererii, instanța a reținut ca masurile dispuse fata de părinții acestuia nu au caracter politic deoarece măsura luata fata de aceștia s-a luat in ianuarie 1945 ci nu in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Consideră că se află sub incidența Legii nr. 221/2009 chiar daca deportarea a avut loc in luna ianuarie, din moment ce în perioada de aplicabilitate a prevederilor legii pe care și-a întemeiat acțiunea, aceștia erau constrânși să muncească in URSS, în condiții impuse.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului si modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse:
În domeniul de aplicare al Legii nr.221/2009 invocată drept temei juridic al acțiunii reclamantului, intră condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, dispuse în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În temeiul acestei legi, instanța poate să constate caracterul politic al condamnării sau al măsurii administrative nelegale, dacă acestea au fost dispuse în perioada 6 martie 1845-22 decembrie 1989 și numai dacă fapta pentru cate s-a dispus condamnarea cade sub incidența art. 2 alin.1 din O.U.G.nr.214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Deportarea invocată de reclamant, analizată prin prisma art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009, care face trimitere la art.1 alin 3 din lege și implicit la art.2 alin.1 din O.U.G.nr.214/1999, nu constituie măsură administrativă cu caracter politic. Astfel, măsura invocată de reclamant ( deportarea dispusă în ianuarie 1945) nu se încadrează în perioada de referință a Legii nr. 221/2009, respectiv 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, în primul rând. În al doilea rând, constituie o măsură dispusă pe criterii etnice, după cum susține chiar reclamantul și nu se regăsește în sfera de aplicare a Legii nr.221/2009, act normativ care se referă la condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, luate pentru fapte prin săvârșirea cărora s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin.1 din O.U.G. Nr.214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului anticomunist instaurat în România, aprobată cu modificările și completările prin Legea nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
În temeiul art. 312 Cod pr civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul, sentința recurată fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F. R., împotriva sentinței civile nr.187/21.09.2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. – DGFP M., având ca obiect, despăgubiri Legea nr.221/2009.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 ianuarie 2013.
Președinte, C. T. | Judecător, L. E. | Judecător, P. B. |
Grefier, V. P. |
Red.jud.PB/30.01.2013
Tehnred.VP/2 ex.
Red.j.f..>
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1/2013. Curtea de Apel... | Reziliere contract. Decizia nr. 5886/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
