Revendicare imobiliară. Decizia nr. 434/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 434/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 434
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător Tania Țapurin
Judecător D. S.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele C. L. și P. V. împotriva deciziei civile nr. 296 din 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul intervenient C. C. – decedat, având ca moștenitori pe C. E., C. M. G., C. C., și intimații pârâți M. C. P. P., P. G., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentele reclamante P. V. și C. L., asistate de avocat L. M., intimata intervenientă moștenitoare C. E., lipsind intimații intervenienți moștenitori C. M. G., C. C., intimații pârâți M. C. P. P. și P. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se cărecurenta reclamantă P. V. a depus listă cu moștenitorii intimatului intervenient decedat, însoțită de certificatul de deces al acestuia și actele de stare civilă ale moștenitorilor.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat M. L., pentru recurentele pârâte, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 480 C. civ. A mai susținut că hotărârea atacată conține motive contradictorii, având în vedere că suprapunerea a fost stabilită prin expertiză și că trebuia aplicată metoda comparării titlurilor. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei civile, admiterea apelului și admiterea acțiunii în revendicare, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata intervenientă moștenitoare C. E. a lăsat la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr._/10.11.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanții Chitoiu L., P. V., în contradictoriu cu pârâții M. C. prin P., P. G. si intervenientul C. C..
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, calificat apel, reclamantele și intervenientul C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând starea de fapt și de drept expusă în acțiunea introductivă și susținând, în esență că, instanța de fond, în mod greșit a dat eficiență adresei comunicată de Primăria C., care atestă că terenul revendicat în litigiu este înscris în titlul unei terțe persoane, inopozabil de altfel acestora, fără a se depune înscrisuri doveditoare.
P. decizia civilă nr. 264 de la 02 mai 2011 pronunțată de Tribunalul D. – Secția civilă în dosar nr._, s-a respins apelul declarat de reclamantele Chitoiu L., P. V. și intervenientul C. C., împotriva sentinței civile nr._ din 10.11.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții M. C. P. P., P. G..
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs în termen, motivat și timbrat, reclamantele C. L., P. V. și intervenientul C. C..
P. decizia civilă nr. 1512/08.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de reclamantele C. L., P. V. și intervenientul C. C. împotriva deciziei civile nr. 264 de la 02 mai 2011, pronunțată de Tribunalul D. – Secția civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții M. C. P. P., P. G..
A fost casată în parte decizia civilă nr. 264 de la 02 mai 2011, pronunțată de Tribunalul D. – Secția civilă, în dosar nr._ și trimisă cauza spre rejudecare în apel Tribunalului D., pentru soluționarea apelului declarat de reclamantele C. L., P. V..
A fost menținută decizia în privința soluției date apelului declarat de intervenientul C. C..
A fost respins recursul declarat de intervenientul C. C. împotriva deciziei civile nr. 264 de la 02 mai 2011, pronunțată de Tribunalul D. – Secția civilă, în dosar nr._ ca nefondat.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
P. sentința civilă nr. 5403/10.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea precizată de reclamanții C. L., P. V., în contradictoriu cu pârâții M. C. P. P., P. G., și intervenient C. C..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții Chitoiu L. și P. V. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au arătat că prin sentința civilă apelată, instanța de fond le-a respins acțiunea civila de revendicare imobiliara pe care au formulat-o in contradictoriu cu intimații mun. C. prin primar si P. G. în temeiul excepțiilor procesuale invocate de intimați în apărare.
Motivarea instanței de fond, sub acest aspect, este insa neclară, confuză, reținându-se, de fapt, incidența doar a excepției lipsei calității procesuale pasive invocata de intimate mun. C. prin P., fără sa se motiveze soluția de admitere a excepțiilor invocate de intimatul P. G. in întâmpinare, instanța de fond având obligația legala de a motiva în fapt si în drept soluția de admitere a excepțiilor procesuale invocate de acest intimat P. prin întâmpinare.
Sub acest aspect, sentința apelata este vădit nelegala si netemeinica, neputându-se verifica stabilirea situației de fapt si aplicarea legii de către instanța.
În condițiile in care, soluția pronunțata de către instanța de fond se fundamentează pe excepțiile invocate de intimați in apărare si neargumentate de către instanța, nu s-a mai analizat fondul acțiunii, respectiv, temeinicia cererii de chemare în judecata cu care au investit instanța de judecata, soluție vădit nelegala, fiind data cu nesocotirea, cu ignorarea completa a dispozițiilor exprese din decizia de casare cu trimitere spre rejudecare pronunțata de Curtea de Apel C., cu nr. 1512/8.11.2011.
P. acesta decizie, a fost casata în parte decizia civila nr.264/2.05.2011 a Tribunalului D., și trimisa cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul D., pentru soluționarea apelului reclamantelor.
Au fost nesocotite de către instanța de fond, în rejudecare, cu desăvârșire, normele legale imperative prevăzute de art.315 C.pr.civ, care prevăd ca" in caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum si asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
Eludând dispozițiile exprese din decizia de casare cu trimitere spre rejudecare nr.1512/8.11.2011, instanța de fond a refuzat sa analizeze temeinicia cererii de chemare în judecata, respectiv, a acțiunii în revendicare imobiliară, făcând trimitere la dispozițiile Legii speciale nr.10/2001, invocata de către Tribunalul D., în adoptarea soluției de respingere a apelului reclamantelor, prin decizia civila nr.264/2.05.2011, norme legale care nu au legătura cu acțiunea în revendicare cu care au investit instanța de judecata.
In cauza ,, expertiza topografica a stabilit cu certitudine ca terenul revendicat în suprafața de 3296 m.p., situat in mun. C., . județul D., si care a aparținut autorului, Chitoiu C., este ocupat abuziv de către intimatul P. G., existând o suprapunere intre terenul înscris in titlul nostru de proprietate si cel înscris în actul de proprietate al acestui intimat.
Instanța de fond a refuzat sa analizeze fondul pretențiilor reclamantelor, respectiv temeinicia acțiunii în revendicare in temeiul art.480 C.civ ., prin metoda comparării titlurilor de proprietate deținute de părți, titlul nostru de proprietate fiind mai bine caracterizat fața de titlul intimatului P., acest teren făcând parte din patrimoniul autorului nostru, în condițiile în care intimatul Preotesa G. ,si nici autorii săi, nu au deținut acest teren in litigiu.
Totodată, instanța de fond a ignorant cu desăvârșire titlul de proprietate, fundamentându-și soluția de admitere a unei singure excepții invocate de către mun. C. prin primar pe dispozițiile legii speciale, Legea nr.10/2001 care nu are incidență in cauza.
Deși acțiunea civilă în revendicare imobiliara este imprescriptibila extinctiv si a probat existența în patrimoniul autorului reclamantelor a imobilului în litigiu până la data exproprierii nelegale a acestui imobil, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinica, întrucât nu a analizat temeinicia cererii de chemare în judecata având ca obiect revendicare imobiliară, ignorând astfel cu desăvârșire decizia de casare cu trimitere spre rejudecare cu nr.1512/8.11.2011 a Curții de Apel C., irevocabila si obligatorie pentru instanța de fond în rejudecare.
P. decizia nr.296 din 11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins apelul declarat de apelantele-reclamante C. L., domiciliată în C., . A, jud. D. și P. V., domiciliată în C., .. 1, .. 17, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 5403/10.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-intervenient C. C., domiciliat în C., ., jud. D. și intimații-pârâți M. C. P. P., cu sediul în C., .. nr.7, județul D. și P. G., domiciliat în C., . A, ., jud. D., ca nefondat.
S-a reținut că apelantele pleacă de la premisa eronată ca dreptul de proprietate asupra terenului pentru care au pornit acțiunea în revendicarea de față se regăsește în patrimoniul lor, prin efectul transmisiunii succesorale legale de la defunctul C. C..
In legătură cu terenul în discuție, probele administrate în cauza si dispozițiile legale în materie, conturează următoarea stare de fapt și de drept, corect reținută, de altfel si de instanțele care au mai pronunțat anterior soluții in cauza: la data de 04.05.1936, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1838, tatăl apelantelor, defunctul Chitoiu M. C., a cumpărat suprafața de 5000 mp teren arabil situat in pct. Craiovița zis "la burlan", vecin la răsărit cu G. Coanda, la apus si miazăzi cu lotul Liceului Tehnic de Meserii, iar la miazănoapte, cu proprietatea Ministerului Apărării Naționale. Potrivit fisei imobilului, terenul a fost situat pe ..
P. adresa nr._/01.11.2010 aflata la fila nr. 41 a primului dosar de fond, Primăria Municipiului C. a comunicat ca acest teren a fost expropriat prin Decretul nr. 336/1985, că o parte din teren este ocupat de actuala . figurează înregistrata în evidentele domeniului public al municipiului C. conform HG nr. 141/2008 la poziția nr. 2085, iar diferența este ocupata de proprietate particulara, pentru care s-a executat documentația înregistrată cu numărul cadastral_ si intabulata în Cartea Funciara cu nr._ C..
. în dosarul de fond din al doilea ciclu procesual la filele nr. 60, 61, 63 susțin teza exproprierii din chiar patrimoniul compărătorului Chitoiu M. C., despăgubirile acordate persoanei expropriate fiind în cuantum de_ lei. Așadar, la data deschiderii succesiunii defunctului Chitoiu M. C., în patrimoniul acestuia nu se mai regăsea dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5000 mp pe care îl achiziționase în anul 1936, astfel ca teza transmisiunii succesorale legale a acestui drept în favoarea apelantelor pe care o invoca in susținerea acțiunii in revendicare, nu are niciun fundament actual si legal.
Sub acest aspect, este de reținut ca Decretul nr. 336/1985 nu se regăsește în enumerarea actelor normative subsumate ideii de imobile preluate in mod abuziv, enumerare pe care o face art. 2 din Legea nr. 10/2001 si deci nu se poate îmbrățișa ideea ca imobilul nu a ieșit niciodată din patrimoniul proprietarului si ca statul îl deține fără titlu.
Este adevărat însă ca titlul de moștenitor legal acceptant, conferea dreptul succesorului de a solicita recunoașterea dreptului abuziv încălcat în perioada regimului politic anterior anului 1989, iar o asemenea recunoaștere s-a făcut pe cale judiciara până la . Legii nr. 10/2001, sau pe cale legala, odată cu . acestei legi.
Așadar, practica – deși oscilanta, totuși, covârșitoare a instanțelor - anterioara adoptării legii privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv, a fost în sensul că s-au analizat în condițiile dreptului pozitiv, litigiile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale intervenita in perioada 1945 – 1989, recunoscându-li-se persoanelor îndreptățite dreptul la reparație pentru lipsirea de proprietatea lor.
Calea judiciara a fost rezultatul nerezolvării pe cale legislativa a problemei bunurilor preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dar odată cu . Legii nr. 10/2001, singura posibilitate de a beneficia de recunoașterea dreptului de proprietate, a fost aceea de a urma procedura prevăzută de respectiva lege. Concret, persoana interesata, fie ca vorbim despre fostul proprietar deposedat, fie ca vorbim despre moștenitorii acestuia, trebuia sa se adreseze cu o notificare prin care sa își manifeste intenția de a se prevala de reglementarea adoptată.
Deși termenul de formulare a notificării a fost prelungit prin mai multe acte normative ulterioare, în cauza de fața, numai intervenientul Chitoiu C. a înțeles sa își asume titlul de moștenitor legal cu vocație succesorala concreta in raport de Legea 10/2001; acesta a depus notificarea nr. 631/N/2001, pentru care s-a emis Dispoziția Primarului nr._/25.04.2007 cu propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dispoziție definitiva.
Apelantele –reclamante au ales sa se adreseze direct instanței de judecata cu o acțiune în revendicare la data de 21.05.2010, fără a tine seama de imperativul fixat de Legea nr. 10/2001, care la art. 1 stabilește ca "Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi."
Este adevărat că aceeași lege da posibilitatea si proprietarilor ale căror imobile au fost expropriate sa le fie restituite în natura în anumite condiții, însa tot conform procedurii legale care implica formularea unei notificări.
In consecința, instanța a reținut corect ca apelantele reclamante nu sunt proprietare neposesoare ale terenului revendicat si ca nu pot promova cu succes o acțiune in revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ câtă vreme pentru lămurirea situației juridice a terenului la care se refera acțiunea, exista o lege speciala de care nu au făcut uz, așa cum a procedat intervenientul Chitoiu C.. Metoda comparării de titluri amintita în motivele de apel, nu poate fi aplicata, apelantele neavând un titlu de proprietate, așa cum s-a arătat anterior.
Imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare nu are legătură cu principiul aplicării cu prioritate a legii speciale față de cea generală, problema aceasta fiind tranșată, de altfel și prin Decizia nr. 33/2008 pronunțată în interesul legii de ICCJ.
S-a apreciat că hotărârea atacata este complet motivata, instanța respectând îndrumările deciziei de casare și că niciuna dintre criticile formulate în apel nu este întemeiată, condiții în care, în conformitate cu dispozițiile art. 296 C.pr.civ, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei Tribunalului D. au formulat recurs reclamantele C. L. și P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Acestea arată că în mod greșit instanța de apel se raportează la normele legale prevăzute de legea specială și anume Legea nr.10/2001 ignorându-se dispozițiile prevăzute în decizia de casare.
Recurentele mai arată că nu și-au pierdut calitatea de moștenitori legali ai autorului comun chiar dacă nu au uzat de procedura legii speciale, arătându-se de asemenea că în mod nelegal s-a aplicat dispozițiile art.480 cod civil reținându-se că nu au calitatea de proprietari, deoarece nu au uzat de Legea nr.10/2001și deci nu poate fi aplicată metoda comparării titlurilor de proprietate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.304 Cod pr.civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct.1-9.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că apelantele au solicitat printr-o acțiune în revendicare terenul în suprafață de 5000 mp., teren situat în Craiovița zis „L_ B.”, . aflat în patrimoniul tatălui lor C. M.C. ce a fost obținut printr-un contract de vânzare cumpărare și care ulterior a fost expropriat prin Dec.336/1985.
Instanța de fond în mod corect a reținut că la data decesului autorului C. M.C., acest teren era expropriat primind în schimbul exproprierii suma de_ lei.
Din cei trei moștenitori ai autorului numai intervenientul C. C. a urmat procedura prevăzute de Legea nr.10/2001 depunând notificare în baza căreia prin dispoziția primarului s-a făcut propunerea de acordare de despăgubiri, iar cele două reclamante s-au adresat direct instanței solicitând terenul.
Instanța de fond și apel au reținut în mod corect că reclamantele nu pot promova o acțiune în revendicare întemeiată pe dispoz. art.480 Cod civil, ele nefiind proprietare neposesoare asupra terenului, iar pe de altă parte fratele lor intervenientul C. C. urmând procedura prevăzută de Legea specială nr.10/2001 a beneficiat de dispozițiile acestei legi privind repunerea în termen și acordarea măsurilor reparatorii potrivit legii.
În aceste condiții motivele invocate de cele două recurente nu sunt întemeiate, instanțele reținând corect că terenul nu se regăsea în patrimoniul autorului defunct la data decesului, terenul trecând în proprietatea statului în baza decretului de expropriere, iar intervenientul C. C. a urmat dispozițiile legii speciale privind restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
În acest caz nu sunt întrunite dispoz. art.480 Cod civil pentru a se face o comparație între titlurile de proprietate într-o acțiune în revendicare, iar pe de altă parte instanța de apel a respectat decizia de casare în privința terenului.
Dispozițiile Legii 10/2001 constituie o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, astfel că cei care au formulat cereri în baza acestei legi sunt repuși în termenul de acceptare și pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege potrivit procedurii legii speciale
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că recursul este nefondat urmând a fi respins în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele C. L. și P. V. împotriva deciziei civile nr. 296 din 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul intervenient C. C. – decedat, având ca moștenitori pe C. E., C. M. G., C. C., și intimații pârâți M. C. P. P., P. G..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | Judecător, D. S. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.2 ex
J.f.Fl.D.
J.a.L.C.C.
I.G.Ș.
7.07.2015
| ← Cereri. Decizia nr. 380/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 326/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
