Contestaţie la executare. Decizia nr. 316/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 316/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 316
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -O. C. G. -Judecător
-M. C.-Președinte Instanță
- L. B.- Președinte Secție
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de ., împotriva deciziei civile nr. 86 din 04.03.2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații P. D. și B. R. P. D. BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. Ș. pentru revizuenta ., lipsind intimații P. D. și B. R. P. D. BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea prin serviciul registratură a jurisprudenței din partea revizuientei în vederea susținerii cererii de revizuire, iar intimații nu au depus un punct de vedere în urma înscrisurilor înaintate, după care,
Avocat M. Ș. pentru revizuenta . învederează instanței că a depus la dosarul cauzei decizia civilă nr.629/03.04.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2013, întrucât are legătură cu soluționarea cererii de revizuire și consideră că este utilă soluționării cauzei.
La interpelarea instanței avocat M. Ș., pentru revizuentă, în raport de soluția pronunțată de Tribunalul D. și de considerentele acestei sentințe învederează că are un interes actual în susținerea cererii de revizuire. Mai arată că intimatul va formula o cerere de revizuire față de această soluție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Avocat M. Ș. pentru revizuenta . solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, pe baza probelor administrate, învederând că există contrarietate în decizia nr. 86 din 04.03.2014, pronunțată de Tribunalul O.,în dosarul_ *, unde se reține în considerente, că intimatul poate fi reintegrat și are dreptul la despăgubiri și după aceea dată.
Învederează că prin decizia nr. 86 din 04.03.2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul_ *, prin care se solicită revizuirea, se menționează în considerente că intimatul poate fi reintegrat în mod legal în baza titlului executoriu.
Iar în decizia 823/29.09.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul_, se reține fără putința de tăgadă că obligația angajatorului de reintegrare efectivă a angajatului în funcția deținută anterior deciziei de concediere din anul 2009, a încetat la data concedierii dispuse în mod legal prin decizia nr. 75/2009.
Mai arată că a depus la dosar și sentința penală nr. 190/3 iulie 2013, în considerentele căreia s-a reținut același aspect, și anume că obligația de reintegrare a angajatorului a încetata la data emiterii celei de-a doua decizii de concediere.
La interpelarea instanței, avocat M. Ș. pentru revizuenta, susține contrarietatea nu există între soluțiile pronunțate în cele două hotărâri, ci doar în considerente unde se datorează drepturi bănești, și în momentul în care contestatorul a fost reintegrat.
În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, anularea deciziei revizuită nr. 86 /2014, pronunțată de Tribunalul O.,în dosarul_ *,, iar prin anularea hotărârii, solicită pe fond, admiterea contestației la executare pentru motivele invocate, fără cheltuieli de judecată, învederând că le va solicita pe cale separată.
După ședință, s-a depus o cerere de amânare din partea intimatului P. D..
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._, revizuenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul P. D., revizuirea deciziei civile nr. 86/4.03.2014 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ *, invocând dispozițiile art. 322 pct.2 și 322 pct.7 Cod pr. civ..
În ceea ce privește cererea de revizuire fondată pe dispozițiile art. 322 pct.7 Cod pr. civ., s-a susținut că există contrarietate între considerentele deciziei civile nr. 86/4.03.2014 și cele ale deciziei civile nr.823/23.09.2013, ambele irevocabile, în ceea ce privește momentul până la care debitoarea . datorează despăgubiri creditorului, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1144/R/4.03.2010 a Tribunalului București.
Astfel, în motivarea deciziei civile nr. 823/23.09.2013 s-a arătat că obligația angajatorului de reintegrare efectivă a angajatului în funcția deținută anterior deciziei de concediere nr. 35/2009 a încetat la data concedierii dispuse în mod legal prin decizia nr. 75/2009.Obligația reintegrării efective ( de facto) nu poate fi concepută în lipsa unei reintegrări de jure și nici ulterior încetării calității de angajat.
Dimpotrivă, în considerentele deciziei civile nr. 86/4.03.2014, a cărei anulare se solicită prin intermediul căii de atac extraordinare de față, s-a reținut exact contrariul, respectiv că reintegrarea poate avea loc, cea de-a doua decizie de concediere, a cărei valabilitate a fost confirmată prin respingerea irevocabilă a contestației formulată împotriva sa, nefiind un impediment în realizarea reintegrării intimatului.
Prin decizia civilă nr. 413/11 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I, civilă, în dosarul nr._, a fost disjunsă cererea de revizuire fondată pe dispozițiile art. 322 pct.7 Cod pr. civ, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența în favoarea Curții de Apel C..
Prin aceeași decizie a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.2 Cod pr. civ.
P. a decide astfel, s-a avut în vedere că s-a solicitat revizuirea pentru contrarietate de hotărâri între două decizii pronunțate de Tribunalul O., respectiv decizia civilă nr. 823/23.09.2014, și decizia civilă nr. 86/4.03.2014, ambele pronunțate de Tribunalul O., caz în care, conform art. 323 alin.2 Cod pr. civ., competența materială de soluționare a cererii revine instanței mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, în speță,Curtea de Apel C..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Intimatul P. D. a formulat întâmpinare, invocând, cu titlu preliminar, excepția de necompetență materială a Curții ce Apel C., față de faptul că ambele hotărâri pretinse a fi contradictorii au fost pronunțate de Tribunalul O., și nu de instanțe din circumscripții teritoriale judecătorești diferite, prin urmare competența de soluționare a cererii revine tot Tribunalului O.. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 Cod pr. civ., ca nefondată, întrucât la pronunțarea deciziei civile nr. 86/4.03.2014, a fost avut în vedere efectul pozitiv al autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009 și încheierea din data de 10 iunie 2010, prin care s-a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1143/R/4.03.2010.
Ulterior, la data de 7.04.2015, intimatul a depus o completare la întâmpinare, prin care a invocat că există o hotărâre judecătorească care confirmă legalitatea procedurii executării silite derulată în dosarul B. G. R., și anume decizia civilă nr. 66/ 13.03.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr. 2755/2013 . Prin această hotărârea fost validată executarea silită, inclusiv procesul verbal de distribuție nr. 46/7.03.2013, prin care s-au eliberat sumele rezultate din executare. Împotriva acestei decizii, debitoarea . a formulat cerere de revizuire, la judecata căreia ulterior a renunțat.
Revizuenta a formulat concluzii scrise și a depus la dosar: copia deciziei civile nr.629/3 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I civilă, în dosarul nr._/215/2013, plângere penală formulată de intimat împotriva rezoluției nr. 91/II/2/2013, copia sentinței penale nr. 190/3.07.2013, a Judecătoriei Caracal, pronunțată în dosarul nr._, copia deciziei civile nr. 2507/20.06.2013, pronunțată de ÎCCJ- secția a II-a civilă, în dosarul nr._ .
Examinând cu prioritate excepția de necompetență materială a Curții de Apel C., potrivit art. 137 Cod pr. civ., Curtea apreciază că este nefondată și va fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 323 alin.2 Cod pr. civ., în cazul prevăzut de art. 322 pct.7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe fac parte din circumscripții judecătorești diferite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre.
În speță, s-a susținut că există contrarietate între două decizii pronunțate de Tribunalul O., situație în care, potrivit art. 323 alin.2 prima teză, este competentă material să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.7, instanța mai mare în grad, Curtea de Apel C..
Intimatul a făcut referire la inaplicabilitaea tezei finale din art. 323 alin.2 Cod pr. civ., alegație corectă, dar care nu înlătură incidenței primei teze a textului de lege mai sus invocat.
Prin urmare, Curtea de apel C. este competentă material să soluționeze în primă instanță cererea de revizuire dedusă judecății, fondată pe prevederile art. 322 pct.7 Cod pr.civ.
Cererea de revizuire este fondată
Revizuenta și-a justificat interesul în exercitarea căii de atac extraordinare prin necesitatea paralizării demersurilor judiciare ale intimatului creditor, care prevalându-se de dezlegarea dată de Tribunalul O. în considerentele deciziei civile nr. 86/4.03.2014, vizând momentul până la care debitoarea datorează despăgubiri, promovează noi cereri de executare silită a aceluiași titlu executoriu. Legat de această susținere, a depus la dosar decizia civilă nr. 629/3 .04.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2013. În cadrul acestui dosar, debitoarea a contestat actele de executare efectuate la cererea creditorului, aferente perioadei august 2012- iunie 2013.
Prin hotărârea mai sus menționată, ca efect al admiterii apelului, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de debitoarea ., a fost anulată în parte executarea și a fost constatată încetată executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 618/E/2013 a Societății Profesionale de Executori Judecătorești „ A. I. E. și M. M.”. În considerentele acestei decizii, s-a reținut că titlul executoriu produce efecte juridice limitate în timp, respectiv între data primei concedieri - 9.04.2009- considerată a fi nelegală, și până la data celei de-a doua concedieri - 25.06.2009, a cărei valabilitatea a fost confirmată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Potrivit art. 322 pct.7 Cod pr.civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,având aceeași calitate.
Reglementarea acestui motiv în cadrul căii extraordinare a revizuirii este menită să asigure respectarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, nu numai în situația în care sunt contradictorii dispozitivele celor două hotărâri, ci și atunci când caracterul potrivnic vizează considerentele acestora, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările irevocabile ale primei instanțe sunt negate sau contrazise de cele ale instanței ulterioare.
Autoritatea de lucru judecat se atașează dispozitivului hotărârii judecătorești și soluțiilor exprese conținute de acesta. Totodată, întrucât autoritatea de lucru judecat este legată de verificarea jurisdicțională realizată de instanță, acest atribut trebuie recunoscut și motivelor necesare, care explicitează dispozitivul. În același timp însă, acest efect trebuie recunoscut și considerentelor cu valoarea decizională, respectiv acelor motive care conțin soluții asupra unor puncte litigioase ale procesului, chiar dacă nu se regăsesc în mod distinct în dispozitiv. Este vorba de considerentele cu o existență de sine stătătoare, datorită caracterului lor prealabil în dezlegarea fondului pricinii sau datorită formulării lor pe cale de apărare.
Prin urmare, orice aspect litigios rezolvat printr-un act jurisdicțional, indiferent dacă se regăsește în dispozitiv sau doar în considerente, nu mai poate constitui obiect al unei examinări judecătorești ulterioare.
În speță, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 86/4.03.2014 întrucât există contrarietate între aspectele tranșate în considerentele acesteia și cele statuate în decizia civilă nr. 823/23.09.2013, în ceea ce privește întinderea despăgubirilor datorate, raportat la momentul reintegrării creditorului sau a posibilității efective de reintegrare.
Este adevărat că cele două hotărâri pretins a fi potrivnice nu sunt contradictorii în ceea ce privește dispozitivul, prin ambele fiind menținute soluția de admitere a contestației la executare formulate de debitoare. Cu toate acestea, în considerentele ultimei hotărâri a fost dezlegată în mod esențial diferit, cu încălcarea efectelor autorității de lucru judecat de care se bucură prima hotărâre, chestiunea referitoare la momentul până la care debitoarea datorează creditorului despăgubiri constând în drepturi salariale, în temeiul deciziei civile nr. 1144/R/4.03.2010 a Tribunalului București ,ce reprezintă titlu executoriu.
Prin decizia civilă nr. 823/23.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, s-a statuat că recunoașterea efectului pozitiv al lucrului judecat, raportat la decizia civilă nr. 1143/R/4.03.2010 și la decizia nr. 1220/13.02.2012, conduce în mod logic la concluzia că obligația angajatorului de reintegrare efectivă a angajatului în funcția deținută anterior concedierii prin decizia nr. 35/2009 a încetat la data concedierii dispuse în mod legal prin decizia nr.75/2009. Cu alte cuvinte, obligația reintegrării efective ( de facto) nu poate fi concepută în lipsa unei reintegrări de jure și nici ulterior încetării calității de angajat.
Dimpotrivă, prin decizia civilă nr. 86/4.03.2014 s-a reținut, încălcându-se autoritatea de lucru judecat a statuării făcute prin decizia civilă nr. 823/23.09.2013, că reintegrarea intimatului creditor poate avea loc legal în baza titlului executoriu, iar obligația angajatorului de a-i plăti drepturile salariale se întinde peste data emiterii celei de-a doua decizii de concediere, nr. 75/2009 și până la efectiva reintegrare, neexistând niciun impediment legal la reintegrarea angajatului, din moment ce acesta și-a manifestat disponibilitatea în acest sens.
Restabilirea ordinii juridice create prin efectul autorității de lucru judecat de care se bucură prima hotărâre - decizia civilă nr. 823/23.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ - impune anularea celei de-a doua( decizia civilă nr. 86/4.03.2014 ), cauza urmând să fie trimisă la aceeași instanță pentru rejudecarea recursurilor declarate împotriva s.c. nr. 3180/11.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ * al judecătoriei Caracal.
Susținerile formulate prin întâmpinare vizând conformitatea existentă între decizia civilă nr. decizia civilă nr. 86/4.03.2014 și sentința civilă nr. 1144/R/4.03.2010 a Tribunalului București în dosarul nr._/3/2009 și încheierea din data de 10 iunie 2010, prin care s-a solicitat lămurirea dispozitivului acesteia sunt irelevante în acest cadru procesual, căci instanța de revizuire nu este îndrituită să examineze temeinicia și legalitatea deciziei civile nr. 86/4.03.2014, ci doar să verifice dacă aspectele litigioase tranșate încalcă sau nu autoritatea de lucru judecat de care se bucură o altă chestiune asupra căreia s-a pronunțat anterior în mod irevocabil, între aceleași părți, o altă instanță de judecată.
La reluarea judecării recursurilor, instanța va avea în vedere aspectul tranșat irevocabil în litigiul anterior, finalizat cu pronunțarea deciziei civile nr. 823/23.09.2013, referitor la momentul la care a încetat obligația angajatorului de reintegrare efectivă a angajatului, ca fiind data emiterii celei de-a doua decizii de concediere nr. 75/2009, a cărei legalitate a fost confirmată irevocabil prin respingerea contestației formulată împotriva sa.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de ., împotriva deciziei civile nr. 86 din 04.03.2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații P. D. și B. R. P. D. BUCUREȘTI.
Anulează decizia Tribunalului O. nr. 86/2014 și trimite pentru rejudecarea recursurilor declarate împotriva sentinței nr. 3180/11.10.2013 pronunțată de dosarul nr._ * de Jud. Caracal.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015.
Președinte, O. C. G. | Judecător, M. C. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. M. |
Red.jud.O.C.G./ 5x. /15.05.2015
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 162/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Cereri. Decizia nr. 380/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
