Revendicare imobiliară. Decizia nr. 9183/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9183/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 9183/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9183/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. P.
Judecător: M. P.
Judecător: M. C.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul F. E., împotriva deciziei civile nr. 97/29.04.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. I., C. I.-L., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant F. E., asistat de avocat M. M., intimatul pârât C. I., reprezentat de avocat M. I. și intimatul pârât C. I.-L., asistat de avocat M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind cereri de formulat, Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat M. M., pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei recurate, în sensul obligării pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 57 m.p.. A solicitat și cheltuieli de judecată, depunând chitanță în acest sens. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul O., în vederea administrării probatoriului.
Avocat M. I., pentru intimații pârâți, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Referitor la compensarea cheltuielilor de judecată, a arătat că instanța, în mod corect, a avut în vedere cheltuielile făcute de către reclamant, cât și cele făcute de către pârâți, astfel încât s-au atribuit în funcție de dovezile depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1561/16.02.2012, pronunțată în dosarul nr._ ,Judecătoria Slatina a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Corcau I. ca neîntemeiata.
S-a admis în parte cererea principala astfel cum a fost precizata de reclamantul F. E. în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. I.-L., în sensul ca s-a admis în parte capatul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 57 mp.
Au fost obligați pârâții C. I. și Corcau I. L. să lase in deplină proprietate si linistită posesie suprafata de teren de 10,95 mp marcata de punctele B-C-D-E-F-M-B(hașurata pe schita), conform schitei anexa la raportului de expertiză întocmit în cauză aflată la fila 123 din dosar.
S-a admis capatul de cerere privind granituirea formulata de reclamantul F. E. în contradictoriu cu pârâții C. I. și Corcau I. L..
A fost omologat raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit în cauză de expert M. E. și s-a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți învecinate apartinând reclamantului F. E. și pârâților C. I. și Corcau I. L. pe amplasamentul reprezentat de punctele A-B-F-G-H cu lungime de 87,83 mp, pornind de la Dc 939 din partea de Sud (pct. A) și pâna la fosta proiprietate C. G.-actual O. C. din partea de Nord (punctul H) conform schitei anexa la raportul de expertiză întocmit în cauză aflată la fila 123 din dosar.
S-au respins capetele de cerere privind demolarea construcțiilor edificate de pârâti pe terenul revendicat de reclamant și capatul de cerere având ca obiect modificarea cartii funciare a pârâților ca neîntemeiate.
A fost admisă în parte cererea reconvenționala formulata de pârâtul Corcau I. L. în sensul ca s-a respins capatul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 176 mp ca neîntemeiat și s-a respins capatul de cerere privind obligarea reclamantului F. E. la ridicarea și demolarea garajului construit pe suprafațata de teren revendicata ca neîntemeiat.
S-a admis capatul de cerere privind granituirea formulata de pârâtul reclamant Corcau I. L. în contradictoriu cu reclamantul pârât F. E. și a-a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți învecinate apartinând reclamantului F. E. și pârâților C. I. și Corcau I. L. pe amplasamentul reprezentat de punctele A-B-F-G-H cu lungime de 87,83 mp, pornind de la Dc 939 din partea de Sud (pct. A) și pâna la fosta proiprietate C. G.-actual O. C. din partea de Nord (punctul H) conform schitei anexa la raportul de expertiză întocmit în cauză aflată la fila 123 din dosar.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecata și s-a dispus obligarea pârâtilor C. I. și Corcau I. L. la plata sumei de 9,5 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 16.03.2010 sub nr._ reclamantul F. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. I.-L., sa dispuna obligarea să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de aproximativ 100 m.p., situat în . construit pe terenul respectiv. De asemenea solicita ca pârâtul să fie obligat să demoleze parțial un grajd la limita proprietății sale, fiind construit parțial pe terenul proprietatea reclamantului și parțial pe terenul proprietatea paratului, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile partilor, cu precizarea actualelor vecinătăți, obligarea paratului să demoleze cele trei cotețe și patulul construit pe terenul pe care îl revendica reclamantul și să își ridice materialele rezultate din demolare, obligarea paratului să își modifice cartea funciară, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, arata reclamantul ca este proprietarul terenului în suprafață de 1073 m.p. situat în intravilanul comunei Slătioara, în tarlaua 9, parcelele 1005 și 1006, având ca vecini potrivit titlului de proprietate la N-C. G., La E- F. G.,, la S- Ce 1006 și De 939, la V - C. D I.. Pe terenul proprietate personală, identificat mai sus, a edificat, este adevărat fără autorizație de construire în anul 1991 un garaj. La data construirii încă era un vid de legislație în domeniul construcțiilor, fiind abrogate actele normative privind sistematizarea localităților, după revoluție. Lângă garajul construit de reclamant, pe latura de Nord, a acestuia, pe terenul sau, a fost construită înainte de 1989, o coșare ( grajd ), de către C. I., de la care a cumpărat terenul pârâtul. După ce pârâtul C. I., a cumpărat terenul situat la V de proprietatea reclamantului, l-a rugat să demoleze parțial grajdul, astfel încât să îi fie lăsată în deplină proprietate suprafața de teren ocupată de construcție. Pârâtul, profitând de faptul că reclamantul avea serviciu, cu program lung de lucru, inclusiv sâmbăta și duminica, alteori a fost perioade lungi și bolnav, cu dese internări în spital, a edificat un gard din colțul grajdului pe latura din interiorul proprietății reclamantului, până în capătul lotului spre C. Ghorghe, ocupându - i astfel o suprafață totală de aproximativ 100 m.p. din terenul curți, grădină. După includerea terenului reclamantului în perimetrul proprietății sale prin edificarea gardului, pe terenul ocupat abuziv a construit trei cotețe de diferite dimensiuni și un patul. In urmă cu două - trei luni a fost amenințat că va rămâne fără garaj, pentru că este al lui, fiind înscris în documentațiile sale cadastrale în baza cărora a întocmit cartea sa funciară. In acest sens a fost atenționat să nu mai foloseasca garajul, ba chiar atenționat să îl elibereze.
În drept reclamantul a invocat disp. art. 480 si urm, art 584 cod civil si art 109 Cod procedura civila.
In dovedire au fost depuse in fotocopie inscrisuri (f. 2-3).
Legal citat paratul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nelegala si neîntemeiata.
Prin întâmpinare paratul invocă lipsa calității procesuale pasive a sa având în vedere că față de obiectul cererii principale el nu mai deține nici un fel de proprietăți din cele invocate de către reclamant.
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 2133/17. aug. 2007, paratul împreună cu soția C. A. a vândut fiului lor C. I. - L., suprafața de 1324 m.p. suprafață ce se găsește în titlul de proprietate nr._/61/5.04.1993, și care cuprinde suprafața intravilană la care face referire reclamantul.
Pe suprafața de 96 m.p. a fost edificată o casă din cărămidă cu 2 camere; pe suprafața de 18 m.p. s-a construit un garaj; pe suprafața de 22 m.p. a existat o baracă construită de aproximativ 100 de ani de către foștii proprietari D.; pe suprafața de 15 m.p. sunt cotețele construite de către el.
Toate aceste construcții împreună cu suprafața de 1324 m.p. fac obiectul actului de vânzare - cumpărare mai susmenționat.
De asemenea arata ca pe numele fiului lor C. I. - L. s-a făcut înscrierea în cartea funciară pentru teren și bunurile pe care le-a cumpărat. Mai arăta că pentru toate aceste bunuri el a avut carte funciară înscrisa la nr, cadastral nr. 1236.
Precizează ca acțiunea reclamantului este neîntemeiată, deoarece el împreună cu fiul sau deține acte, respectiv titlul de proprietate și contract de vânzare - cumpărare prin care justifică atât suprafața de teren invocată cât și construcțiile.
Potrivit adeverinței nr._ din 3.09.1991, este înscris CORCAU I. cu suprafața de 0,15 ha, suprafață intravilan, iar pe o parte din acestea sunt construite imobilele.
Arăta că, potrivit titlului de proprietate suprafața de 0,15 ha nu a mai fost înscrisă în întregime, ci numai 1324 m.p. Prin urmare, el a fost păgubit cu diferența până la 0,15 ha. Pentru a stabili linia de hotar între cele 2 proprietăți trebuie să fie introdus în cauză fiul sau CORCAU I. L. deoarece, acesta deține toate bunurile mobile și imobile până în prezent, potrivit actului de vânzare - cumpărare.
Suprafața de teren pe care o deține fiul sau în prezent are la stradă o lățime de 17 m. pe o lungime de 20,50 m altă latură de 17 m pe o lungime de 21,70 m, iar în continuare pe o lungime de 40 respectiv, 49 m în latura vecină cu D. A., are o lățime de 17,80 m.
Făcând calculul acestei suprafețe de teren rezultă că din acte are suprafața corectă, în realitate deținea o suprafață mai mică, în realitate, fiul lui are în teren o suprafață mai mică față de actul d vânzare - cumpărare.
Arăta că, grajdul de care face vorbire reclamantul este făcut de el împreună cu soția de aproximativ 20 de ani pe terenul sau, de asemenea celelalte imobile. De altfel, de la grajd până la linia de despărțire a celor doua proprietăți sunt aproximativ 4 m. In concluzie precizează că nu a ocupat nici o suprafață de teren ce aparține reclamantului.
In contraproba depune in fotocopie înscrisuri (f. 12-19).
La data de 04.06.2010 reclamantul depune cerere de completare a acțiunii in sensul introducerii in cauza in calitate de parat a numitului Corcau I. L. având in vedere contractul de vânzare cumpărare prin care acesta a devenit proprietarul terenului in suprafața de 1324 mp.
La data de 25.06.2010 paratul Corcau I. L. a depus cerere reconvenționala si întâmpinare.
Prin cererea reconvenționala solicita obligarea paratului F. E. să-i lase în deplină și liniștită posesie suprafața de 176 m.p. teren ocupat de acesta ca urmare a extinderii suprafeței lui pe partea de Nord, pe o lungime de 60 m. și o lățime de 1,46 m, obligarea acestuia să-și ridice sau să-și demoleze un garaj ce s-a construit pe suprafața de teren pe care o deține în prezent potrivit actului de vânzare - cumpărare nr. 2133/17.08.2007, sa se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți ținând
seama de înscrisurile doveditoare, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, la data de 17 aug. 2007, C. I., împreună cu C. A. i-au vândut suprafața de 1324 m.p. teren intravilan împreună cu anexele gospodărești, respectiv garaj, cotețe, baracă. Aceste bunuri sunt dobândite de vânzători în timpul căsătoriei. Arăta că i s-a întocmit carte funciară pentru suprafața de teren și construcții potrivit extrasului de carte funciară din 11.08.2007. Precizez că, pârâtul s-a introdus pe o bucată de aproximativ 176 mp pe suprafața de teren pe care o deține în prezent. Ocupând o suprafața de 176 mp paratul s-a introdus pe latura grădinii pe o lungime de 60 m. iar pe latura curții la Est din cei 176 m.p ocupă 116 m.p. pe care a construit în mod abuziv un garaj fara autorizație și fără proiect. Acest garaj s-a construit în proporție 85 % pe proprietatea părinților săi, în prezent proprietatea sa localizată în fața barăcii sale ce a fost cumpărată de părinții săi de la B. M.. Această baracă datează de peste 100 de ani, construită de tatăl lui B. M., respectiv D. I. și cele două proprietăți aveau un gard de sârmă ghimpată ce înconjura baraca, iar F. E. a rupt acest gard si a construit garajul. Reclamantul are un titlu de propr. Nr._/62, unde se regăsesc suprafețe de teren mai mari decât deține în realitate in înscrisuri, astfel că, în urma efectuării unei expertize se poate regăsi suprafața de teren ce i-a fost ocupată. Pentru că, a ocupat în mod abuziv suprafața de teren care in prezent îi aparține prin act de vânzare - cumpărare, solicita ca reclamantul să-și ridice garajul ce a fost construit pe această suprafață de teren.
Mai arăta că, terenul intravilan cumpărat de la soții C. le-a fost stabilită linia de hotar corectă față de pârât și s-a ridicat gard despărțitor între cele două proprietăți pe vechiul amplasament. Deoarece, pârâtul nu mai este în prezent în măsură sa recunoască suprafața de teren pe care o deține și pentru faptul că s-a introdus in suprafața de teren a altei persoane vecină cu acesta respectiv D. I., astfel că suprafața de teren a acestuia nu se diminuează. De altfel, în cele din urmă pârâtul cumpără de la numita D. I. această suprafață, pe motiv că i-ar lipsi parte din teren.
Prin întâmpinare a solicitat să fie respinsă acțiunea ca nelegală și neîntemeiată arătând ca suprafața de 100 m.p. pe care o revendică pârâtul nu i se găsește, în plus în suprafața pe care o deține el conform actului de vânzare - cumpărare și prin urmare nu se poate stabili linia de hotar față de această suprafață de teren, construcțiile pe care le solicită reclamantul a fi demolate se găsesc pe suprafața de teren pe care el a cumpărat-o de la părinții săi, conform documentației cadastrale, iar reclamantul putea să solicite dacă avea vreo nemulțumire cu privire la suprafața de teren ce consideră că-i lipsește cu ani în urmă mai ales că unele construcții au o vechime de aproape 100 de ani.
In contraproba depune înscrisuri (f. 30-33).
La data de 25.06.2010 reclamantul F. E. depune o noua cerere de precizare a acțiunii solicitând obligarea celor doi pârâți sa-i lase în deplina proprietate și liniștita posesie suprafața de 57 mp teren, sa se stabilească linia de hotar dintre proprietățile parților, sa se demoleze construcțiile edificate de pârâți care se afla pe terenul revendicat, precum și obligarea pârâților la modificarea cartii funciare prin scoaterea din proprietatea lor a construcției numerotata C3 și a terenului în suprafața de 57 mp.
Depune in fotocopie înscrisuri (f. 39-42).
Instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul paratilor, proba testimoniala cu martorii F. A., Corcau G. depozițiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar (f. 65-66), proba cu expertiza tehnica.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că, potrivit disp art 137 alin 1 c.p.c. „instanța se va pronunța mai intai asupra excepțiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii”.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a reținut că aceasta este o excepție de fond, absoluta și peremtorie, ce poate fi invocata și din oficiu de instanța sau de orice parte din proces, nu numai de pârât.
Verificarea calității procesuale pasive în persoana pârâtului are prioritate în raport de fondul cauzei.
Calitatea procesuală, activă respectiv pasivă, constituie una din condițiile cerute pentru a fi parte în procesul civil. Ea presupune, de regulă, existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, în același mod, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitatea procesuală pasivă). Excepția privitoare la lipsa calității procesuale, activă sau pasivă, constituie o excepție de fond, dirimantă și absolută, ce poate fi ridicată în orice stare a pricinii.
Prin cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul F. E. a solicitat obligarea pârâtului Corcau I. sa-i lase în deplina proprietate și liniștita posesie terenul în suprafața de 100 mp, stabilirea liniei de hotar între proprietarile partilor, obligarea pârâtului sa demoleze cele trei cotețe și patulul construit pe terenul pe care îl revendica, sa își modifice cartea funciara.
Din probele administrate în prezenta cauza, respectiv din declarațiile pârâților Corcau I. și Corcau I. L. consemnate în practicaua încheierii de amânare a pronunțării din 09.02.2012 a rezultat faptul ca pârâtul Corcau I. este posesorul suprafeței de 1324 mp pe care i-a vândut-o fiului sau Corcau I. L. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2133/17.08.2007, acestia locuind și gospodărindu-se împreuna în aceeași curte, respectiv în Slătioara, ., în aceeași casă în suprafață de 100 mp, iar toată curtea are o suprafață de 1324 mp.
În raport de afectațiunea învederată a terenului este indiscutabil că pârâtul Corcau I. exercita un drept de folosință asupra terenului mai sus menționat. În temeiul acestui drept este indiscutabil că pârâtul are calitate procesuală pasiva în cauză, în prezenta cauza fiind evident ca pârâtul este posesorul terenului, calitate procesual pasiva având cel care deține în fapt terenul și nu neapărat proprietarul de drept al acestuia.
Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cauza, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt prin cererea de chemare în judecata reclamantul F. E. a solicitat instanței obligarea pârâtului Corcau I. sa-i lase în deplina proprietate și liniștita posesie terenul în suprafața de 100 mp, stabilirea liniei de hotar între proprietățile parților, obligarea pârâtului sa demoleze cele trei cotețe și pătulul construit pe terenul pe care îl revendica, sa își modifice cartea funciara.
Prin precizarea la acțiune depusa la dosar data de 15.02.2012 reclamantul a solicitat sa se judece în contradictoriu și cu fiul pârâtului Corcau I., respectiv cu numitul Corcau I. L..
La data de 25.06.2010 reclamantul F. E. depune o noua cerere de precizare a acțiunii solicitând obligarea celor doi pârâti sa-I lase în deplina proprietate și liniștita posesie suprafața de 57 mp teren, sa se stabilească linia de hotar dintre proprietățile parților,sa se demoleze construcțiile edificate de pârâți care se afla pe terenul revendicat, precum și obligarea pârâților la modificarea cartii funciare prin scoaterea din proprietatea lor a construcției numerotata C3 și a terenului în suprafața de 57 mp.
Conform raportului de expertiza întocmit în prezenta cauza de expert M. E. s-a constatat faptul ca în limita liniei de hotar stabilita prin schita anexa la raportul de expertiza reclamantul va primi de la pârât suprafața de 10,95 mp marcata pe punctele B-C-D-E-F-M-B.
Acțiunea în revendicare este considerată drept principalul mijloc juridic pentru apărarea dreptului de proprietate.
Sintetic, ea presupune cererea formulată de către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar pentru soluționarea acestei probleme de drept doctrina și practica au stabilit reguli distincte de aplicare, în funcție de împrejurarea daca doar una din părți are titlu, ambele părți au titlu sau niciuna din părți nu are titlu.
In situația în care pentru același teren ambele părți dețin titluri de proprietate de la autori diferiți, se va proceda la comparare a acestora, urmând a avea câștig de cauză cel al cărui titlu este mai bine caracterizat.
Acțiunea în revendicare este definita ca acea actiune reala si petitorie prin care proprietarul neposesor cere recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea bunului sau de la posesorul neproprietar.Conform dispozițiilor normative invocate în cauză:Art. 480 C. civ. – Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege.
Exercițiul dreptului de proprietate presupune implicit atributul stăpânirii efective asupra bunului în materialitatea sa, din punct de vedere fizic sau economic, direct și nemijlocit, prin putere proprie și în interes propriu.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind revendicarea, instanța de fond a reținut că prin raportul de expertiză s-a stabilit că ca în limita liniei de hotar stabilita prin schita anexa la raportul de expertiza reclamantul va primi de la pârât surpafața de 10,95 mp marcata pe punctele B-C-D-E-F-M-B., motiv pentru care a admis în parte cererea principala astfel cum a fost precizata de reclamantul F. E. în contradictoriu cu pârâții C. I. și Corcau I. L. în sensul ca a admis în parte capatul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 57 mp, dispunând obligarea pârâților C. I. și Corcau I. L. să lase in deplină proprietate si linistită posesie suprafata de teren de 10,95 mp marcata de punctele B-C-D-E-F-M-B(hașurata pe schita), conform schitei anexa la raportului de expertiză întocmit în cauză aflată la fila 123 din dosar.
În ceea ce privește capatul de cerere privind granituirea suprafețelor de teren ce aprațin reclamantului și pârâtului instanța de fond a admis acest capat de cerere pentru urmatoarele considerente.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiunea exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul.
Astfel orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii urmând a se suporta în mod egal. Acțiunea în grănițuire este o acțiune petitorie, întrucât are drept scop delimitarea proprietăților limitrofe.
În caz de conflict grănițuirea se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când nu au existat niciodată semne exterioare, ci și în situația în care există asemenea semne de delimitare, dar acestea sunt contestate.
Când prin acțiunea în grănițuire se cere o parte determinată din terenul limitrof, pe care vecinul ar deține-o fără drept grănituirea implică o revendicare, iar reclamantul trebuie să își dovedească dreptul.
Într-o asemenea acțiune judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate în întregul său, ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate, al cărui contur este stabilit decisiv prin linia de hotar determinată.
Operațiunile judiciare specifice grănituirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și asezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și martorilor și administrarea probei cu expertiza judiciară.
Dreptul la actiune, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, prin actiune in justitie (sau pe cale amiabila), restabilitrea hotarului care separa fondurilor invecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
Linia de hotar dintre proprietățile părților s-a stabilit pe amplasamentul reprezentat de punctele A-B-F-G-H cu lungime de 87,83 mp, pornind de la Dc 939 din partea de Sud (pct. A) și pâna la fosta proprietate C. G.-actual O. C. din partea de Nord (punctul H) conform schitei anexa la raportul de expertiză întocmit în cauză aflată la fila 123 din dosar, dispunând omologarea raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit în cauză de expert M. E..
În ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea pârâtilor la demolarea construcțiilor edificate de pârâti pe terenul revendicat de reclamant instanța de fond a apreciat că acest capat de cerere este neîntemeiat pentru urmatoarele considerente.
Astfel din probele administrate în prezenta cauza, respectiv din raportul de expertiza întcomit în prezenta cauza, și din proba cu interogatoriul pârâtilor nu a rezulat faptul ca, contrucțiile edificate de pârâtii Corcau I. și Corcau I. L. sunt edificate pe terenul revendicat de reclamantul din prezenta cauza.
În ceea ce priveste capatul de cerere privind modificarea cartii funciare a pârâților instanta de fond a apreciat de asemenea și acest capat de cerere ca neîntemeiat pentru urmatoarele considerate.
Din probele administrate în prezenta cauza, mai exact din raportul de expertiza întocmit de expert M. Eugeni, expetul a menționat faptul ca în schita cadastral cu numarul 1236 aflata la fila nr. 33 din dosar nu este inclus garajul reclamantului, construcția cu indicative C 3 fiind de fapt coșarea pârâților, care în realitat3e are zidul de est de 2,80m, iar construcția cu indicative C 3 este cotetul din caramida al pârâților care în realitate nu este pe hotar ci se afla la 1,10 m-2,20 m de gardul dublu de hoar, motiv pentru care având în vedere concluziile raportului de expertiza s-a apreciat ca nu se justifica moficarea cartii funciare a paratilor.
În ceea ce priveste cererea reconvenționale formulate de pârâtul Corcau I. L. instanța a admis în parte aceasta cerere în sensul ca va respinge capatul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 176 mp pentru urmatoarele considerente.
Prin raportul de expertiza întocmit în prezenta cauza de expert M. E. s-a constatat ca suprafețele deținte de parti înainte de a se efectua granituirea, sunt 1016 mp pentru reclamant, adica mai putin cu 58 mp fața de 1074 cat are în titlul de proprietate, iar suprafața reala deținuta de pârâtul Corcau I. L. este de 1506,91 mp adica mai mult cu 182,91 mp fața de 1324 mp cat pârâtul a cumparat și cat este menționat în titlul de proprietate apartinând pârâtului Corcau I.,motiv pentru care nu s-a constatat faptul ca reclamantul ocupa vreo suprafața din terenul pârâtului Corcau I. L..
Acțiunea în revendicare este definita ca acea actiune reala si petitorie prin care proprietarul neposesor cere recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea bunului sau de la posesorul neproprietar.
Astfel având în vedere concluziile raportului de expertiza întocmit în prezenta cauza de expert M. E. instanța a respins capatul de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de teren de 176 mp ca neîntemeiat, cerere reconvenționala formulat de pârâtul reclamant Corcau I. L.
În ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea reclamantului F. E. la ridicarea și demolarea garajului construit pe suprafața de teren revendicata instanța a respins și acest capat de cerere ca neîntemeiat motivat de faptul ca din probele administrate în cauza nu a rezultat faptul ca reclamantul a ocupat suprafața de 176 mp din terenul prorpietate pârâtului și nici ca acesta a construit garjul mai sus mențioat pe suprafața de teren revendicata.
În ceea ce privește capatul de cerere privind granituirea suprafețelor de teren ce aprațin pârâtului reclamant Corcau I. Luvcian și reclamantul F. E. instanța de fond a admis acest capat de cerere pentru urmatoarele considerente.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiunea exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul.
Astfel orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii urmând a se suporta în mod egal. Acțiunea în grănițuire este o acțiune petitorie, întrucât are drept scop delimitarea proprietăților limitrofe.
În caz de conflict grănițuirea se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când nu au existat niciodată semne exterioare, ci și în situația în care există asemenea semne de delimitare, dar acestea sunt contestate.
Când prin acțiunea în grănițuire se cere o parte determinată din terenul limitrof, pe care vecinul ar deține-o fără drept grănituirea implică o revendicare, iar reclamantul trebuie să își dovedească dreptul.
Într-o asemenea acțiune judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate în întregul său, ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate, al cărui contur este stabilit decisiv prin linia de hotar determinată.
Operațiunile judiciare specifice grănituirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și asezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și martorilor și administrarea probei cu expertiza judiciară.
Dreptul la actiune, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, prin actiune in justitie (sau pe cale amiabila), restabilitrea hotarului care separa fondurilor invecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
Linia de hotar dintre proprietățile părților se va stabili pe amplasamentul reprezentat de punctele A-B-F-G-H cu lungime de 87,83 mp, pornind de la Dc 939 din partea de Sud (pct. A) și pâna la fosta proprietate C. G.-actual O. C. din partea de Nord (punctul H) conform schitei anexa la raportul de expertiză întocmit în cauză aflată la fila 123 din dosar,dispunând omologarea raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit în cauză de expert M. E..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., și având în vedere obiectul cererii de chemare în judecata, și al cereri reconvenționale respectiv granituire, revendicare, si având în vedere faptul ca acțiunea reclamantului a fost admisa în parte, și cererea reconvenționala a fost admisa de asemena în parte, instanța a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecata și obligarea pârâtilor C. I. și Corcau I. L. la plata sumei de 9,5 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel apelanții pârâți și apelantul reclamant.
Apelanții pârâți critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că în mod nelegal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. I., în condițiile în care la data de 17.08.2007 a vândut, împreună cu C. A., pârâtului C. I.-L. terenul care se învecinează că reclamantul.
Mai susțin că linia de hotar a fost stabilită eronat, solicitând efectuarea unei noi expertize, întrucât procesul-verbal întocmit de expert nu se justifica din moment ce nu s-au efectuat măsurători la cele două proprietăți ale reclamantului.
Mai mult, s-a admis cererea în revendicarea suprafeței de 57 mp, în condițiile în care nu s-a delimitat unde se află această suprafață.
Apelantul reclamant susține la rândul său că sentința este nelegală și netemeinică.
D. motiv de nelegalitate, arată că instanța nu a stăruit ca expertul să refacă raportul de expertiză, încălcând dispozițiile art. 129 alin,. 5 C.proc.civ.
Se arată că nu s-a identificat corect de către expert suprafața ocupată de pârâți, iar linia de hotar nu a fost stabilită de expert pe baza actelor de proprietate ale părților, ci pe baza unui proces-verbal semnat din eroare de părți.
De asemenea, date fiind neconcordanțele dintre concluziile expertizei, actele de proprietate și documentațiile cadastrale depuse de părți, se impunea avizarea expertizei de OCPI.
Pe fond, arată că instanța admite cererea în revendicare doar pentru 10,95 mp, în loc de 57 mp, cât s-a constatat prin expertiză că lipsesc reclamantului.
Mai susține că linia de hotar stabilită afectează dreptul de proprietate al reclamantului cu 46,05 mp, rămânând în afara terenului revendicat cotețele edificate de pârât pe terenul reclamantului.
Se critică și soluția privitoare la demolarea construcțiilor, arătându-se că și în varianta propusă de expert linia de hotar trece prin construcția coșare-grajd animale, însă nici cu privire la această construcție nu se dispune demolarea.
Referitor la modificarea cărții funciare, apelantul arată că expertul nu a verificat documentația cărții funciare întocmită pentru C. I., ci doar a concluzionat că nu este construit pe terenul reclamantului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, susține că nu se pot aplica prevederile art. 584 C.civ., întrucât nu suntem în situația nerespectării de către pârâți a unui hotar preexistent.
În final, apelantul arată că în mod nelegal a fost admisă în parte cererea reconvențională, iar cheltuielile cu procesul făcute de pârât sunt rezultatul cererii reconvenționale.
Prin întâmpinarea formulată la data de 13.03.2012, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului declarat de pârâți.
Susține că în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. I., atât timp cât apelanții pârâți se gospodăresc împreună.
Referitor la susținerea apelanților că reclamantul deține mai mult teren decât are dreptul, arată că deține atât cât are în actele de proprietate, acte valabile deși au fost contestate de apelanții pârâți.
Prin întâmpinarea formulată la data de 17.04.2012, intimații pârâți au solicitat respingerea apelului declarat de reclamant.
Arată că, în realitate, apelantul are în plus față de titlul de proprietate suprafața de 166 mp, astfel că nu poate pretinde că intimații îi ocupă din teren.
Referitor la garaj, arată că acesta a fost construit abuziv pe terenul intimaților, iar acțiunea în revendicare și grănițuire a fost promovată în scopul intrării în posesia terenului de sub garaj.
Privitor la coșare (grajd), trecută în cartea funciară cu indicativul C3, se susține că aceasta a fost construită în anul 1923, a aparținut lui D. I., a cărui moștenitoare, B. M., a vândut-o ulterior intimatului C. I. și soției sale C. A..
La cererea părților, tribunalul a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză de specialitate topografie cadastru.
Prin decizia civilă nr. 97/29.04.2013, Tribunalul O. a admis apelurile declarate de apelantul reclamant F. E.,cu domiciliul în ., și de apelanții pârâți C. I.,C. I.-L., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1561/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
A schimbat în parte sentința în sensul că a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și a pârâtului C. I. L. pe aliniamentul identificat cu culoarea roșie în Anexa 3 la raportul de expertiză întocmit în apel (f. 96-103 dosar apel), pornind de la sud către nord prin punctele 2,8, 9, 10, 11, 14, 72, 73, 91, 92, 93, 90, 99, 88, 87 și 86, având distanța între puncte astfel: între 2 și 8=6,5 m; între 8 și 9=6,42 m; între 9 și 10=2,09 m; între 10 și 11=5,51 m; între 11 și 14=3,11 m; între 14 și 72=3,24 m; între 72 și 73=1,86 m; între 73 și 91=5,80 m; între 91 și 92=6,36 m; între 92 și 93=6,24 m; între 93 și 90=6,51 m; între 90 și 99=6,73 m; între 99 și 88=10,97 m; între 88 și 87=10,71 m; între 87 și 86=5,16 m, obligându-l pe pârât să modifice documentația cadastrală și CF conform acestui aliniament.
A menținut celelalte mențiuni ale sentinței.
A compensa în parte cheltuielile de judecată, până la concurența sumei de 1060 lei, și i-a obligat pe pârâți să plătească apelantului reclamant suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Răspunzând mai întâi criticii apelanților pârâți privitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. ion, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată.
Din actele de procedură de la dosar, tribunalul a reținut că reclamantul a învestit instanța de fond cu o acțiune având mai multe petite, unul dintre acestea vizând stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile învecinate.
Este drept că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2133/17.08.2007 pârâtul C. I. și soția sa, C. A., au vândut fiului lor, pârâtul C. I. L. imobilul compus din suprafața de 1324 mp și construcțiile edificate pe aceasta.
Însă, în condițiile în care pârâtul C. I. continuă să locuiască în aceeași gospodărie, acesta exercită un drept de folosință asupra terenului mai sus menționat, astfel că are calitate procesuală pasivă în speță.
Referitor la motivele de apel formulate de ambele părți cu privire la linia de hotar stabilită de instanța de fond, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.937/02.03.1990, reclamantul F. E. a cumpărat de la C. E. un imobil compus din 910 mp, teren loc casă cu casă, situat în vatra satului Slătioara, jud. O.. Ulterior, prin titlul de proprietate nr. 19.746/62/05.04.1993, acestuia i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1073 mp, situată în intravilanul .,T 9, P 1005 și 1006.
La rândul său, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1862/04.07.1985, pârâtul C. I., căsătorit cu C. A., a cumpărat de la B. E., D. N. și B. M. o casă situată pe terenul aferent în suprafață de 250 mp, din perimetrul construibil al .. Prin titlul de proprietate nr. 19.746/61/05.04.1993, acestuia i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1324 mp, situată în intravilanul .,T 9, P 1003 și 1004.
Instanța de fond a omologat raportul de expertiză în varianta propusă de expert ca urmare a solicitării părților, însă această soluție se impune a fi schimbată, în condițiile în care în prezenta fază procesuală a fost dispusă o nouă expertiză, a căror concluzii au fost avizate de către OCPI O..
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că prin procesul-verbal nr.26/2013, prin care lucrarea întocmită de expert a fost declarată admisă, s-a stabilit că datele topografice sunt corect întocmite, nu există în zonă planuri parcelare în zonă integrate în baza de date a OCPI, și nici alte documentații vecine cu imobilul ce face obiectul lucrării integrate în baza de date.
Mai mult, astfel cum rezultă din adresa nr. 1879/24.05.2012, emisă de Primăria . tribunalului, autoritatea locală a precizat că pentru terenurile situate în intravilanul . reconstituirii dreptului de proprietate nu s-au întocmit planuri cadastrale și nici procese-verbale de punere în posesie.
Neexistând astfel alte criterii pentru stabilirea în concret a amplasamentelor pentru care litiganților li s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenurilor învecinate, tribunalul s-a raportat la concluziile raportului de expertiză, dat fiind caracterul de probă științifică a acesteia.
În varianta ce a fost omologată, și la propunerea căreia expertul a ținut seama de semnele vechi de hotar, niciuna dintre părți nu ocupă fără drept vreo porțiune din terenul vecinului său și nici nu se impune demolarea vreunei construcții, neconstatându-se amplasarea nelegală a acestora pe terenul adversarului procesual.
Nu este de omis nici faptul că nici chiar apelantul C. I.-L. nu a fost în măsură să indice care este hotarul real dintre proprietățile părților, în acest sens fiind răspunsul său la întrebarea nr. 5 din interogatoriul administrat la fond.
Cât privește critica apelantului reclamant privitoare la modul de compensare al cheltuielilor de judecată, tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare în speță a dispozițiilor art. 276 C.proc.civ., în condițiile în care pretențiile părților au fost încuviințate numai în parte.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs declarat de reclamantul F. E.,susținând că instanța de apel nu a manifestat rol activ, deoarece nu a administrat toate probele și nu a stăruit în clarificarea obiectivelor stabilite prin expertiză, cu atât mai mult cu cât OCPI O. prin procesele verbale de avizare a expertizelor precizează că documentația cărții funciare a intimaților pârâți este greșită.
Arată, recurentul reclamant că, realizarea unei schițe în varianta stabilirii liniei de hotar la nivelul suprafeței de 1073 mp pentru F. E., se impunea cu atât mai mult cu cât acesta a cerut și documentația cadastrală și implicit a cartea funciară a intimatului pârât.
Instanța de apel, nu motivează înlăturarea apărărilor părților, rezumându-se doar la concluziile expertului, deși au fost în mod repetat contrazise cu argumente și nu se coroborează cu probele administrate în dosar.
Motivarea instanței de apel în sensul că, nici una din părți nu ocupă fără drept vreo porțiune din terenul vecinului său și nici nu se impune demolarea vreunei construcții se bazează numai pe concluziile expertizei, fără a avea în vedere limitele de hotar vechi pe ambele limite ale proprietății, ignorate de expert în mod voit.
Criticile recurentului reclamant vizează și cheltuielile de judecată, acesta susținând că în mod greșit au fost compensate, în condițiile în care intimatul pârât a edificat gardul dintre proprietățile în litigiu, amplasat pe proprietatea reclamantului.
Recursul este nefondat.
În cuprinsul cererii de recurs reclamantul își exprimă nemulțumirea în legătură cu decizia pronunțată în apel, făcând un scurt istoric al litigiului, fără a argumenta în drept eventuale critici de nelegalitate, care să facă posibilă, în conformitate cu art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, încadrarea motivării în vreunul din cazurile prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, criticile recurentului reclamant vizează netemeinicia deciziei pronunțată în apel, atât cu privire la expertiza efectuată în cauză cât și cu privire la aprecierea probelor administrate, susținându-se că, greșit tribunalul, bazându-se numai pe concluzii raportului de expertiză a apreciat că nici una dintre părți nu ocupă fără drept din terenul proprietatea vecinului.
Potrivit art. 302 ind. 1 alin.1 lit. c din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 din același Cod, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor, care vizează stabilirea unei anumite situații de fapt, ca rezultat a modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la aprecierea judecătorului, de către legiuitor, nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, nu pot face obiectul cererii de recurs, raportat la art. 302 ind. 1 alin. 1, pct. c din Codul de procedură civilă, și, ca atare, nici nu pot fi supuse examinării de către instanța de recurs.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă numai să verifice în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, în situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
În cauză, urmare a aprecierii și interpretării probatoriului administrat, înscrisuri și expertiza de specialitate topografie cadastru, instanța de apel, admițând apelurile declarate atât de reclamant cât și de pârâți, a schimbat în parte sentința, în sensul stabilirii liniei de hotar dintre proprietăți, potrivit concluziilor raportului de expertiză, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Potrivit raportului de expertiză linia de hotar dintre proprietățile părților, a fost stabilită, ținându-se seama de semnele vechi existente în teren, deoarece pentru terenurile situate în această localitate, nu au fost întocmite planuri cadastrale și nici procese verbale de punere în posesie.
Susținerea recurentului reclamant în sensul că, instanța de apel nu a motivat decizia pronunțată în apel este neîntemeiată întrucât, în considerentele acestei hotărâri sunt prezentate pe larg, atât probele administrate, actele de proprietate ale părților asupra terenurilor, cât și criteriile avute în vedere pentru stabilirea amplasamentelor, în raport de suprafețele de teren pentru care părțile au făcut dovada dreptului de proprietate.
Critica cu privire la cheltuielile de judecată este, de asemenea, neîntemeiată, acestea fiind acordate, avându-se în vedere obiectul acțiunii dedus judecății, respectiv grănițuire cât și faptul că ambele apeluri au fost admise, fiind aplicate corespunzător prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
Față de cele prezentate, Curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
Fiind în culpă procesuală recurentul reclamant va fi obligat, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la cheltuieli de judecată către intimații pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F. E., împotriva deciziei civile nr. 97/29.04.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. I., C. I.-L., având ca obiect revendicare imobiliară.
Obligă recurentul reclamant F. E., către intimații pârâți C. I., C. I.-L. la 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Președinte, P. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.C.
Tehnored.M.M.
2ex./05.11.2013.
j.a. S.O.
j.f.N.V.G.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 9175/2013. Curtea de... | Fond funciar. Decizia nr. 9216/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
