Pretenţii. Decizia nr. 8966/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8966/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 8966/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8966
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător Tania Țapurin
Grefier C. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta S. C. C. E. O. S.A. - D. M. TG-J. PRIN M. M. împotriva deciziei civile nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant AL I. GH. V. și intimații pârâți M. E. ,COMERȚULUI ȘI M. DE A., E. DE C. M..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic P. I., reprezentându-le pe recurenta pârâtă S. C. E. O. S.A. - D. M. TG-J. PRIN M. M. și intimata pârâtă EXPLOATAREA DE C. M., și procurator M. D., asistat de avocat C. I., ambii reprezentându-l pe intimatul reclamant Al I. Gh. V., lipsind intimatul pârât M. E. ,COMERȚULUI ȘI M. DE A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic I. P., pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului E., Comerțului și M. de A., făcându-se o interpretare greșită a Legii nr. 85/2003.
A arătat că la obiectivul L. au fost făcute două ecologizări, în 2006 fiind făcută recepția și apoi obiectivul fiind predat Primăriei. Activitatea minieră a încetat în zonă în anul 1998.
Cu privire la valoarea imobilului, a considerat că este foarte mare, având în vedere că a fost construit în anul 1963 și nu s-au făcut investiții în acesta.
A pus concluzii de admitere a recursului și modificarea deciziei civile, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
Avocat I.C., pentru intimatul reclamant, a considerat că motivele de recurs reprezintă practic o reiterare a motivelor de apel.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului E., Comerțului și M. de A. a considerat că recurenta omite prevederile art. 27 din Legea nr. 61/1998, iar cu privire la încetarea activității miniere înainte de apariția Legii nr. 85/2003, a arătat că societatea a avut licență pentru toate punctele de lucru prin HG 576/1997, astfel încât are calitate procesuală pasivă.
A considerat că în mod corect a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât prevederile legale au în materie de răspundere civilă delictuală o aplicare mai largă. Astfel, activitatea minieră a început de mult, dar efectele au caracter de permanență și continuitate, iar societatea a exploatat cu încălcarea normelor de exploatare.
A considerat că recurenta avea obligația să treacă la acțiuni de conservare, iar din întreaga suprafață a fost ecologizată doar o parte.
Solicită respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată, depunând concluzii scrise și practică judecătorească.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 06.04.2012, sub nr._, reclamantul Al I. GH. V. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. E. O. S.A - D. M. Tg. J. și M. M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație a casei și anexelor gospodărești – proprietatea sa din satul L. ., iar în cazul în care aceste reparații nu mai pot fi executate a solicitat să fie obligate pârâtele la contravaloarea construcțiilor.
De asemenea, a solicitat reclamantul obligarea pârâtelor la contravaloarea unei fântâni și a gardului împrejmuitor din scândură de circa 48 ml. ce au fost degradate din culpa pârâtelor; obligarea pârâtelor la despăgubiri reprezentând lucrări de redare în circuitul agricol al terenului aferent casei și anexelor gospodărești din satul L., ., sau c/val terenului de circa 3000 mp.; obligarea pârâtelor la c/val lipsei de folosință a terenului plantat cu viță de vie și pomi fructiferi pe ultimii 3 ani precum și pentru grădina de zarzavat, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafețe de circa 3000 mp situată în satul L., ., din care o parte reprezintă categoria curți – construcții, iar diferența grădina în jurul casei.
Că, pe terenul intravilan proprietatea sa, a construit o casă compusă din 6 camere, acoperită cu țiglă și anexe gospodărești precum și un grajd și o pivniță.
Că, terenul este împrejmuit cu gard de scândură în cea mai mare parte distrus și pe acest teren a edificat o fântână din tuburi de ciment cu o adâncime de cca. 15ml.
A mai arătat reclamantul că, pe același teren există cca. 30 pomi fructiferi și plantată viță de vie cca.1000 bușteni, iar parțial terenul a fost cultivat cu zarzavat.
Datorită lucrărilor miniere executate în subteran de M. L., casa de locuit a început să se degradeze având fisuri în toți pereții precum și în temelie astfel încât eventualele reparații ce s-ar face nu și-ar avea nicio justificare fără eliminarea cauzelor care produc asemenea degradări ce se produc în mod continuu.
A mai arătat reclamantul că, potrivit unor păreri ale specialiștilor în construcții, costul unor reparații repetate la imobil ar duce la cheltuieli mult mai mari decât valoarea materialelor și manoperei pentru înlocuirea casei cu un alt imobil în aceiași suprafață construită dar pe un alt teren.
Că, datorită acelorași lucrări miniere executate foarte aproape de locuința sa, fântâna pe care a edificat-o pe acel teren s-a colmatat cu steril și nu mai poate fi folosită.
În continuare, reclamantul a arătat că prin modul cum pârâtele au înțeles să exploateze cărbunele din zonă, fără a lua toate măsurile ce se impun atât la exploatare cât și după închiderea minei, apreciază că în sarcina acestora poate fi angajată răspunderea civilă delictuală fiind îndeplinite toate cerințele art. 998 Cod civil.
Că, pârâtele nu au respectat distanța ce se impunea față de construcțiile sale, exploatând cărbune la o distanță mică de acestea fără a respecta proiectul de amplasare a abatajului și prin exploatarea parțială a cărbunelui pilierul de siguranță stabilit potrivit legii pentru siguranța obiectivelor civile din zonă.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 998 cod civil și art. 37 din legea 85/2003( legea minelor).
Pârâtul S.C. C. E. O. S.A - D. M. Tg. J. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, iar pe cale excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a SNLO SA Tg-J., respectiv M. M., arătând că activitatea de producție în cadrul Minei L. I a încetat în anul 1996, de la această dată unitatea intrând în proces de conservare, iar prin HG 826 din 19.11.1998 privind conservarea și închiderea definitivă a unor mine și cariere, a fost aprobată închiderea acestui obiectiv.
Că, prin Protocolul nr. 538 din 10.02.2003 obiectivul M. L. I a fost predat Ministerului Industriei și Resurselor prin Direcția Conservare Capacități Programe Ecologice în Sectorul Minier, iar prin Protocolul încheiat la data de 02.09.2004 au fost predate către Primăria Cătunele suprafețele ecologizate în baza HG nr. 816/1998.
Pârâtul M. E., Comerțului și M. de A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, iar pe cale de excepție a invocat excepția nulității acțiunii având în vedere că reclamantul nu a timbrat acțiunea și excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că, având în vedere petitul cererii și arătarea în mod expres a titularului exploatării Carierei L., în speță M. M. se poate observa foarte clar că titularul obligațiilor este M. M. și nicidecum M. E., Comerțului și mediului de A., chiar dacă reclamantul s-a îndreptat cu pretenții împotriva sa.
În baza art. 201 Cod procedură civilă instanța a dispus efectuarea în cauză a unor expertize în specialitățile construcții, agricultură și geologie, rapoartele de expertiză fiind întocmite în cauză de către domnii experți R. D., G. I. și respectiv O. A. .
Prin precizarea depusă de reclamant la data de 18.03.2013 reclamantul a arătat că înțelege să își restrângă acțiunea în sensul că solicită să fie obligate pârâtele la plata sumei de 168 890 lei ce reprezintă contravaloare construcții afectate de lucrările miniere și situate pe terenul în suprafață de 3482 mp. cuprins în TP_/02.11.2012 și la plata sumei de 6904 lei ce reprezintă contravaloare lipsă de folosință a terenului pe ultimii trei ani.
Prin sentința civilă nr.671/11.-03.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., Comerțului și M. de A., cu sediul în București, sector 1, Calea V. nr.152 invocată de acesta și, pe cale de consecință, respinge cererea reclamantului față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Exploatarea M. de C. M. invocată de aceasta și, pe cale de consecință, s-a respins cererea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată pârâtele . SA, . SA- Sucursala D. M. Tg - J. și M. M. .
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor . SA, . SA- Sucursala D. M. Tg - J. și M. M. invocată de acestea.
A fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost restrânsă și precizată la data de 18.12.2012, formulată de reclamantul AL I. GH. V., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. E. O. S.A.,, S.C. C. E. O. S.A - Sucursala D. M. TG. J., cu sediul în Tg. J., .. 1-15, jud. Gorj și M. M., cu sediul în M., .. 19, jud. Gorj.
Au fost obligate pârâtele S.C. C. E. O. S.A, S.C. C. E. O. S.A – Sucursala D. M. TG. J. și M. M. la plata sumei de 161 986 lei despăgubiri ce reprezintă valoarea de reconstituire a imobilului casă de locuit, fântână și anexe gospodărești afectate de lucrările miniere.
Au fost obligate pârâtele S.C. C. E. O. S.A, S.C. C. E. O. S.A – Sucursala D. M. TG. J. și M. M. la plata sumei de 6 904 lei contravaloare lipsă de folosință teren pentru anii 2009,2010 și 2011.
Au fost obligate în solidar, pârâtele . SA, . SA- Sucursala D. M. Tg - J. și M. M. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9 374 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., Comerțului și M. de A. invocată de acesta, potrivit art.52 alineat 3 din Legea 85/2003, închiderea minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . 85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.
Față de acestea s-a reținut că, ministerul de resort, respectiv M. E., Comerțului și M. de A., are obligația de închidere a minelor si refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . 85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe.
Prin urmare, în cauza de față nefiind îndeplinită condiția lipsei unei licențe, s-a apreciat că M. E., Comerțului și M. de A. nu are calitate procesuală pasivă în cauză drept pentru, care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. E., Comerțului și M. de A..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Exploatarea M. de C. M.conceptată în cauză ca urmare a înființării prin HG 1024/12.10.2011 a . SA, s-a reținut că subunitatea minieră care a preluat obligațiile exploatării miniere de subteran L. I este pârâta M. M. și nu pârâtaExploatarea M. de C. M. care coordonează activitatea de exploatare minieră de carieră.
Pentru aceste considerente, având în vedere că unitatea minieră care a efectuat lucrări în zona imobilelor proprietatea reclamantului este M. L. I ale cărei drepturi și obligații au fost preluate de subunitatea M. M. și nu de pârâta Exploatarea M. de C. M., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Exploatarea M. de C. M., fiind respinsă cererea reclamantului în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripție dreptului la acțiune invocată de pârâtelor . SA, . SA- Sucursala D. M. Tg. J. ( fostă S.N.L.O) și M. M. cu motivarea că M. L. I și-a încetat activitatea în anul 1998 iar dreptul subiectiv la reparație al reclamantului este prescris deoarece acesta nu a formulat cererea în termenul de prescripție de 3 ani, termen care începe să curgă de la data la care se produce prejudiciul sau cel mult de la data la care cel păgubit a cunoscut autorul prejudiciului, instanța a constatat următoarele:
Din probele administrate în cauză s-a reținut că, degradările imobilului casă de locuit și teren au avut loc ca urmare a destabilizării terenului afectat de lucrările miniere de subteran ale Minei L. I, destabilizare care dar nu a avut loc instantaneu ci s-a produs, s-a perpetuat și s-a accentuat în timp, degradarea fiind permanentă și de actualitate.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că acțiunea promovată de reclamant este formulată în termenul general de prescripție de 3 ani - prev. de art. 3 alin. 1 din Decret 167/1958 privitor la prescripția extinctivă având în vedere că potrivit disp. art. 8 alin. 1 din același act normativ, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte urmând să o respingă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor . SA, . SA- Sucursala D. M. Tg. J. ( fostă S.N.L.O) și M. M. invocată de acestea cu motivarea că M. L. I a fost aprobată la închidere prin HG 816/19.11.1998 și predată M. E., Comerțului și M. de A. iar lucrările de închidere și ecologizare au fost finalizate și recepționate la data de 07.08.2006, dată de la care responsabilitatea urmăririi obligațiilor rezultate din planul de încetare a activității minelor aparține autorității competente împreună cu ministerul de resort instanța a reținut următoarele:
Într-un proces civil au calitate procesuală titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă ) respectiv cel obligat în același raport ( calitate procesuală pasivă ) deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii drepturilor și obligațiilor ce rezultă din raportul juridic de drept material dedus judecății.
Potrivit art.52 alineat 3 din Legea 85/2003, închiderea minelor si refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . 85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.
Față de acestea s-a reținut că, ministerul de resort, are obligația de închidere a minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de .. 85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe.
Prin urmare, cum în cauza de față M. L. a desfășurat activitatea în baza unei licențe de exploatare s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.52 alineat 3 din Legea 85/2003 pentru a interveni răspunderea ministerului de resort, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 alineat 5 din Legea nr.85/2003 care prevăd că titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate pana la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării.
S-a reținut, pe parcursul judecării cauzei, prin HG 1024/2011 a fost înființată . SA ca urmare a fuziunii . SA, . SA, . SA și S. Națională a Lignitului O. SA iar potrivit art. 4 din același act normativ . SA preia toate drepturile, va fi ținută de toate obligațiile fostelor societăți supuse fuziunii și se subrogă în toate drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile în curs.
Cum în cauza de față, din probele administrate rezultă că terenul și imobilele proprietatea reclamantului au fost afectate de lucrările Minei L. I s-a apreciat că există identitate între persoana chemată în judecată și titulara obligației de despăgubire prin urmare pârâtele au calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor . SA, . SA- Sucursala D. M. Tg-J. ( fostă S.N.L.O) și M. M. invocată de acestea.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat și reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză reclamantul este coproprietarul unui teren în suprafață de 3482 mp. situat pe raza administrativ – teritorială a comunei Cătunele, jud. Gorj conform TP nr._/02.11.2012 ( f. 178) astfel că acesta calitatea și interesul de a solicita obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului având în vedere că, această cerere face parte din categoria actelor de administrare care, cu toate că sunt profitabile tuturor coproprietarilor pot fi făcute chiar numai de unul dintre coproprietari .
În ceea ce privește imobilul casă de locuit și anexele gospodărești s-a constatat că reclamantul este proprietar exclusiv conform sent. civ. nr. 3262/20.06.1991, dreptul de proprietate fiind dobândit prin moștenire .
Terenul și imobilul casă de locuit a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea geologie din care s-a reținut că reclamantul a edificat o casă de locuit plus anexe pe o parcelă de teren curți – construcții (C.c741/1) în suprafață de 250 mp., care au structura de rezistență fisurată, o fântână din tuburi de ciment forfecată de un plan de alunecare la adâncimea de 3,50 m și un gard nou din plăci de ciment pe o fundație de beton armat la stradă, care conform mărturiilor obținute din zonă a înlocuit gardul vechi deteriorat.
A fost de asemenea identificat terenul în suprafață de 929 mp. ce cuprinde culturi, grădină zarzavat și halângă de vie, terenul în suprafață de 1550 mp. ce este dispus pe panta versantului din amonte de locuință ce este plantat cu pomi fructiferi și terenul în suprafață de 753 mp. ce este plantată cu viță – de – vie.
A concluzionat expertul că distanța dintre imobilele reclamantului și cele mai apropiate lucrări miniere de subteran este de 150 m de la locuința reclamantului până la Abatajul nr.4 din amonte exploatat în anul 1971 pe stratul 6 cărbune și de 150 m față de Abatajul nr.83 din aval exploatat în anul 1995 pe stratul 5 cărbune și că distanța dintre limita de proprietate și abatajul nr.4 amonte este de 110 m .
Față de toate acestea a concluzionat expertul că, gospodăria reclamantului cadrată de cele două abataje este subminată de albiile de scufundare a Abatajului nr.83 și a Abatajului nr.4, astfel că fiind în interiorul perimetrului L. I terenul, casa de locuit, fântâna și anexele gospodărești proprietatea reclamantului sunt afectate de lucrările miniere efectuate în zonă.
În concret, s-a constatat că terenul în suprafață totală de 3482 mp. prezintă deformații prin planuri de rupere în subsol datorită acțiunii active de împingere a albiilor de scufundare a copertei abatajelor exploatate în amonte și în aval care cadrează amplasamentul imobilelor în litigiu. Existența planurilor de rupere în subsol care au deranjat stratificația naturală a terenului sunt puse în evidență prin indicii ca: forfecarea tubulaturii fântânii, fisurarea structurii de rezistență a construcțiilor și deformarea suprafeței cu văluriri în puncte vizibile mai pronunțat pe terenul livadă cu toate că pomii constituie un factor de stabilitate.
De asemenea acțiunea distructivă a factorului antropic prin extracția cărbunelui a dus la afectarea echilibrului natural și la modificarea regimului hidrodinamic ce a făcut ca apele subterane să se propage pe alte căi decât cele formate în mod natural spălând partea levigabilă din roci care prin tasare cumulativ cu presiunea activă a albiilor de scufundare din amonte și aval au dus la destabilizarea pantei versantului cu imobilele în litigiu.
În concluzie, instanța a reținut că degradarea imobilelor este rezultatul activității miniere de subteran efectuată de pârâtele S.C. C. E. O. S.A, S.C. C. E. O. S.A – Sucursala D. M. Tg. J. și M. M..
S-a reținut că concluziile raportului de expertiză specialitatea geologie se coroborează cu concluziile raportului de expertiză specialitatea construcții în care se precizează că, locuința reclamantului a fost edificată în anul 1963 și prezintă multiple fisuri deschise în pereți, tavane și pardoseli.
Imobilul are degradări masive ale structurii de rezistență cu fisuri ale zidurilor (pereților) din material lemnos, deplasarea pardoselilor fiind vizibile deschideri ale fisurilor până la 2-3 cm. pe direcții diferite, la interiorul și exteriorul imobilului.
Se mai reținut că, toată structura de rezistență începând cu fundația, elevația, zidurile interioare și exterioare, pardoseli, planșeul peste parter sunt afectate, fiind nesigure pentru exploatare și existând permanent pericolul dezintegrării structurii de rezistență.
Astfel, instanța a reținut că principala cauză a degradării casei de locuit și anexei gospodărești este efectul exploatării cărbunelui energetic ce se află în imediata apropriere a proprietății reclamantului și datorită deformațiilor terenului reclamantul nu ar putea obține o autorizație de construire deoarece pe un asemenea teren nu se mai poate construi nimic fără a avea probleme de stabilitate.
În privința terenului în suprafață de 3.482 mp. înscris în titlul de proprietate al reclamantului, expertul agricol a concluzionat că urmare a degradărilor produse de lucrările miniere suprafața de 1550 mp. categoria de folosință livezi situat în T34,P744 (313 mp.), P 746 (535 mp) și P747 (702 mp) nu mai poate fi folosit conform categoriei de folosință.
Față de acestea, având în vedere că ,terenul în suprafață de 1550 mp, imobilul casă de locuit și anexe gospodărești proprietatea reclamantului au fost afectate de lucrările miniere desfășurate în zonă, instanța a apreciat că se poate reține în sarcina pârâtelor . SA, . SA- Sucursala D. M. Tg. J. ( fostă S.N.L.O) și M. M. o faptă ilicită în sensul dispozițiilor art. 998 C.civ. 1864, activitatea desfășurată de acestea încălcând dreptul subiectiv al reclamantului, de asemenea,s-a reținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile OUG.195/2005 care completează dispozițiile art.998-999 C.civ., precum și cele ale art.37 alin.5 din Legea 85/2003.
Referitor la valoarea prejudiciului creat reclamantului s-a reținut că acesta reprezintă valoarea de reconstrucție a casei de locuit și anexelor gospodărești care a fost stabilit potrivit expertizei în construcții la 161.986 lei, precum și valoarea lipsei de folosință a terenului agricol, stabilită în baza expertizei agricole la 6904 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel S. C. C. E. O. SA-D. M. Tg-J. prin M. M. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Primul motiv de apel se referă la greșita soluționare de către instanța de fond a excepțiilor privind prescripția dreptului material la acțiune și lipsa calității procesuale pasive a Minei M..
Astfel, referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune apelanta a susținut că acțiunea de față este întemeiată pe principiul răspunderii civile delictuale, este o acțiune patrimonială, prescriptibilă în termenul de 3 ani care, potrivit art.8 din Decretul 167/1958, curge de la momentul când partea vătămată a cunoscut atât paguba cât și pe cel responsabil de aceasta.
Având în vedere că reclamantul a cunoscut faptul că terenul este afectat de lucrări miniere încă de la momentul obținerii titlului de proprietate, față de data introducerii acțiunii, aceasta trebuia considerată ca prescrisă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Minei M. s-a susținut că activitatea minieră din zona respectivă a încetat în anul 1998, astfel că potrivit dispozițiilor art.52 alin. 3 din Legea 85/2003, refacerea mediului în cazul minelor închise anterior intrării în vigoare a acestei legi, revine Ministerului de resort în speță, Ministerului E., Comerțului și M. de A..
Al doilea motiv de apel se referă la greșita soluționare pe fond a acțiunii reclamantului, apelanta considerând că suma la care a fost obligată cu titlul de despăgubiri este exagerat de mare, pentru un imobil construit în anul 1963, din materiale necorespunzătoare și pentru care nu s-au respectat normele de construcție.
Apelanta a solicitat completarea probatoriilor cu efectuarea unei contraexpertize în specialitatea construcții și în specialitatea geologie.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiuni, în subsidiar, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea completării probatoriului.
Intimatul Al.I. G. V. a depus la dosar concluzii scrise prin care a răspuns motivelor de apel și a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr.300 din 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă S. C. C. E. O. SA - D. M. Tg-J. -prin M. M. împotriva sentinței civile nr. 671 din data de 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ .
A fost obligată apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul Al I. V..
Critica referitoare la respingerea greșită a excepției privind prescripția dreptului material la acțiune a fost considerată nefondată deoarece din probele administrate în cauză rezultă că degradările imobilului casă de locuit și teren proprietatea reclamantului a început cu mai mult timp în urmă, s-a perpetuat și s-a accentuat în timp, degradarea fiind permanentă și continuă chiar și în momentul de față, astfel că în mod corect instanța a apreciat că acțiunea este formulată în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani.
Critica referitoare la respingerea greșită a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Minei M. este de asemenea nefondată.
Apelanta a susținut că activitatea minieră a fost oprită în anul 1998 și că M. Industriei și Comerțului este cel care trebuie să acopere toate cheltuielile necesare pentru închiderea și conservarea minelor.
Această susținere nu poate fi primită, deoarece în cauză nu se pune problema unor cheltuieli necesare pentru închiderea și conservarea minei, obiectul acțiunii fiind plata prejudiciului cauzat reclamantului ca urmare a exploatării miniere, fiind vorba de o răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art.998-999 C.pr.civ.
În aceste condiții, având în vedere că M. M. a fost închisă în anul 1998 și că în urma reorganizării SNLO din care aceasta făcea parte, a fost înființat ., este evident că răspunderea pentru prejudiciul cauzat reclamantului revine acestei unități care are calitate procesuală pasivă.
Instanța de fond a reținut corect că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.52 alin. 3 din Legea 85/2003 ci dispozițiile art.37 alin. 5 din Legea 85/2003 potrivit cărora titularul licenței rămâne ținut potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciului cauzat altor persoane, din culpa sa, prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării chiar dacă prejudiciul s-a constatat după încetarea concesiunii sau a administrării.
Așadar, în mod legal instanța a considerat că apelanta în calitate de continuatoare a entității M. M., are calitate procesuală pasivă.
Critica apelantei referitoare la soluționarea fondului cauzei a fost considerată nefondată.
La stabilirea despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului creat reclamantului, instanța a avut în vedere concluziile expertizelor efectuate în cauză în specialitățile construcții, agricultură și geologie.
Din concluziile acestor expertize rezultă că gospodăria reclamantului este situată în interiorul perimetrului minier L. I încadrată între cele două abataje, respectiv abatajul nr.83 și abatajul nr.4, așa încât din cauza lucrărilor de exploatare, terenul prezintă deformații prin planuri de rupere în subsol, deformații care au dus și la fisurarea structurii de rezistență a construcțiilor aflate pe teren, fiind degradate fundația, elevația, zidurile interioare și exterioare, existând permanent pericolul dezintegrării structurii de rezistență.
Așadar, din probele administrate rezultă clar cauza care a dus la crearea prejudiciului reclamantului, aceasta fiind activitatea de exploatare minieră și nu vechimea construcțiilor sau materialele din care sunt edificate, cum susține apelanta.
Apelanta a formulat obiecțiuni la expertizele efectuate în cauză și s-au întocmit rapoarte de expertiză suplimentare cu explicații privind evaluările stabilite de experți, astfel că tribunalul a apreciat că în cauză nu se mai impune efectuarea unei contraexpertize pe motivul invocat de apelantă în sensul că valoarea prejudiciului este exagerată, mai ales că apelanta nu a probat aceste susțineri cu dovezi care să contrazică cele stabilite de experți.
Față de situația de fapt reținută și având în vedere că eficiența antrenării răspunderii civile delictuale constă în repararea integrală a prejudiciului, tribunalul a constatat că instanța de fond a soluționat corect cauza sub aspectul despăgubirilor la care au fost obligate pârâtele.
Împotriva sentinței a declarat recurs S. C. E. O. SA - SUCURSALA D. MINIERA TG – J., criticând-o pentru nelegitate și netemeinicie.
Învederează că M. M. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Potrivit susținerilor reclamantului, acesta este proprietarul terenului afectat de pârâte prin titlul de proprietate, dată de la care curge termenul de prescripție conform art.8 din Decretul nr. 167 / 1958, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită curge de la momentul când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Reclamantul a cunoscut de împrejurarea că terenul este afectat de lucrări miniere, cel mai târziu la momentul eliberării titlului de proprietate, de la acest moment născându-se dreptul la acțiune.
Acțiunea dedusă judecații, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, este o acțiune patrimonială prescriptibilă, termenul de prescripție fiind de 3 ani, termen ce începe să curgă de la data producerii.
M. M. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată de faptul că S.N.L.O. SA Tg - J. a fost înființată prin HG nr. 103 / 2004 prin reorganizarea parțială a CNL O. SA și în conformitate cu prevederile art.7, la data intrării în vigoare a HG nr.103/ 2004 s-a modificat denumirea de CNL O., în . Minei SA Tg - J., care avea ca obiect principal de activitate obligarea încasărilor creanțelor și plata datoriilor preluate de la Expoatările Miniere precum și închiderea minelor nerentabile.
Obiectivul M. L. a fost închis și predat Ministerului Comerțului ( M. E., Comerțului si M. de A. ) - Direcția Generala Resurse Minerale.
M. L. I a fost aprobată la închidere prin HG nr. 816 /19.11.1998. Conform fisei „ pentru M. L. I aprobată la închidere prin HG nr. 816/ 19.11.1998, lucrările miniere subterane au fost închise și suprafețele de teren au fost ecologizate, recepția la terminarea lucrărilor fiind efectuată în data de 07.09.2004, iar recepția finală în data de 07.08.2006. Lucrările de închidere și ecologizare au fost executate de către ..SA Cluj N. și .. Fondurile necesare realizării lucrărilor au fost de la Banca Mondială. Asistenta tehnică la închidere a fost asigurată de . Tg - J. și ..SRL Tg - J..".
Menționează că în planul încetare activitate ( PIA ) pentru închidere și ecologizare au fost prevăzute fonduri pentru reconstrucția ecologică. S-a subliniat faptul că obiectivul menționat mai sus, a fost predat comunității locale, respectiv Primăriei comunei Cătunele.
În această situație, calitatea procesuală pasivă este a persoanei căreia, prin efectul legii, îi revine obligația de a închide minele sau carierele și de a reface mediul afectat de acestea.
În speță, activitatea minieră din zona respectivă a încetat în anul 1998 - conform art.52 alin 3 din Legea nr. 85 / 2003, refacerea mediului în cazul minelor închise anterior apariției Legii nr. 85 / 2003, revine în sarcina ministerului de resort, prin direcțiile de specialitate - respective MECMA - Direcția Generală Resurse Minerale.
În ceea ce privește obligațiile care revin ministerului de resort, prin art.56 lit k se stabilește în mod expres că prin direcțiile de specialitate acest minister angajează executarea lucrărilor de conservare/închidere a minelor,… a lucrărilor de exploatare…. și asigură monitorizarea factorilor de mediu postînchidere.
M. M., consideră că în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului E., Comerțului și M. de A., cu interpretarea greșită a dispozițiilor cuprinse în art. 53 alin.3 din Legea nr. 85 / 2003.
Pe fondul cauzei dacă se vor respinge cele 2 excepții invocate solicită o noua expertiză în specialitatea construcții civile și geologie.
Consideră că suma de 161 986 lei este o sumă exagerat de mare pentru despăgubiri civile pentru imobilul existent pe teren deoarece proprietarul nu a investit în reparație, consolidări, respectiv a întreținerii imobilului în ultimii 25 ani.
Locuința în cauză a fost construită în anul 1963, având o vechime de 50 ani și zidurile - structura de rezistență este din material lemnos.
Având în vedere că locuința este construită în anul 1963 și în jurul casei nu există nici un fel de fisură sau alunecare a scoarței terestre iar construcția este din chei de lemn, M. M. consideră că nu s-au folosit materiale corespunzătoare și nu s-au respectat normele de construcții.
Solicită refacerea și completarea probatoriilor administrate și anume, contraexpertiza specialitatea construcții civile și specialitatea geologia resurselor minerale.
Pentru considerentele mai sus expuse și în raport de dispozițiile legale în materie mai sus enunțate, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la rejudecare la aceiași instanță pentru completarea probatoriilor.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.3041 Cod pr. civilă.
Intimatul reclamant depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat cu urătoarele precizări;
Este nefondată critica privind modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât fapta ilicită care a cauzat prejudiciul a fost una continuă, care s-a perpetuat în timp, iar starea de degradare a imobilului reclamantului s-a accentuat în timp astfel că actualul prejudiciu are drept cauză aceeași faptă ilicită, reclamantul formulând acțiunea în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Este nefondată și critica privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive întrucât în raport de temeiul de drept al pretențiilor solicitate de reclamant art.998 Cod civil, suntem în prezența unei acțiuni în răspundere civilă delictuală, iar obiectul acțiunii l-a constituit repararea prejudiciului cauzat reclamantului ca urmare a exploatării miniere, prejudiciu reprezentat de deteriorarea imobilului casă de locuit și anexe și lipsa de folosință a terenului pe care se află construcția proprietatea acestuia.
În speță nu se pune problema reparării unui prejudiciu produs ca urmare a desfășurării în mod defectuos a activității de închidere sau de ecologizare și refacere a factorilor de mediu afectați de lucrările miniere, ci a reparării pagubei produse prin activitățile miniere efectuate.
M. L. făcea parte din CNLO, situație atestată de procesul verbal nr.11/24.08.1998 –fila 38 dosar recurs și a fost închisă în anul 1998 prin HG nr.816/1998.
Astfel potrivit art. 1 - Se aprobă închiderea definitivă a minelor și carierelor aflate în patrimoniul Companiei Naționale de Metale Prețioase și Neferoase "Remin" - S.A. Baia M., Companiei Naționale a Lignitului "O." - S.A. Târgu Jiu, Societății Naționale a Cărbunelui - S.A. Ploiești, Societății Naționale a Sării - S.A. București, Regiei Autonome a Huilei Petroșani, Regiei Autonome a Cuprului D. și al Societății Comerciale "Bentocalcar" - S.A. D., nominalizate în anexa nr. 1.
Ca urmare trebuie clarificat care este entitatea care ar fi preluat drepturile și obligațiile acesteia, și căreia i s-ar fi transferat și obligația de a acoperii eventualele prejudicii rezultate în urma a exploatării miniere.
Așa cum rezultă din art. 6 - (1) din HG.nr.103/2004, S. Națională a Lignitului O. - S.A. a fost înființată prin reorganizarea Companiei Naționale a Lignitului "O." - S.A. Târgu Jiu prin preluarea capitalului social aferent exploatării miniere de carieră M., exploatării miniere de subteran M., exploatării miniere M., exploatării miniere de carieră R., exploatării miniere de carieră Berbești, astfel cum a rămas după transmiterea carierei R.-Seciurile în condițiile art. 5 alin. (1), precum și mina Albeni, BATS Rovinari și BATS M..
Potrivit Art. 15 (2) din același act normativ, S. Națională a Lignitului "O." - S.A., înființată potrivit art. 6 alin. (1), va prelua toate drepturile și își asumă toate obligațiile aferente minelor, carierelor și exploatărilor miniere preluate de la Compania Națională a Lignitului "O." - S.A. Târgu Jiu și se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în litigiile în curs.
Ulterior, urmare a reorganizării SNLO a fost înființat . SA., care a preluat drepturile și obligațiile entității desființate, recurenta având deci calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
Cât privește răspunderea pentru prejudiciul reclamat, așa cum s-a arăta, acest prejudiciu a fost creat pe parcursul unei perioade mai mari de timp, iar răspunderea pentru acoperirea unui astfel de prejudiciu a fost reglementată atât prin Legea Minelor nr. 61/1998, cât și prin Legea Minelor nr. 85/2003.
Astfel, potrivit art.27 alin.5 din Legea nr. 61/1998, titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate terților din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării sau renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau administrării.
De asemenea, potrivit art. 37 alin. 5 din Legea nr. 85/2003, titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării.
Cum în cauză, nu s-a invocat lipsa licenței de exploatare, este evident că în temeiul acestor dispoziții legale este antrenată răspunderea civilă delictuală a titularul licenței, ale cărei drepturi și obligații au fost preluate de SNLO O. SA respectiv . SA.
Curtea reține că în mod corect a fost soluționată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului E., Comerțului și M. de A., în cauză nefiind incidente dispoziții din Legea nr. 85 / 2003 invocate de recurentă.
Potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2003, „...(2) Activitatea minieră încetează prin decizia autorității competente, după analiza și acceptarea de către autoritatea competentă și ministerul de resort, după caz, a planului de încetare a activității și după punerea lui în aplicare. Decizia de conservare/închidere a minei sau a carierei aparținând companiilor și societăților naționale miniere va fi aprobată de Guvern, conservarea/închiderea urmând a fi finanțată și din fonduri bugetare.
(3) Închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.”.
În continuare, art. 53 menționează că „(1) Responsabilitatea urmăririi obligațiilor rezultate din planul de încetare a activității minei sau a carierei aparține autorității competente. Pentru companiile și societățile naționale miniere această urmărire se va face împreună cu ministerul de resort.”
În ceea ce privește obligațiile care revin ministerului de resort, prin art. 56 lit. k (cuprinsă în Cap. IX al legii privitor la responsabilitățile ministerului de resort) se stabilește că prin direcțiile de specialitate, acest minister angajează executarea lucrărilor de conservare/închidere a minelor sau a carierelor aparținând companiilor societăților naționale miniere, precum și a minelor sau a carierelor, a lucrărilor de explorare oprite înainte de . prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe și asigură monitorizarea factorilor de mediu postînchidere.
Întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu constă în repararea prejudiciului produs ca urmare a desfășurării în mod defectuos a activității de închidere sau de ecologizare și refacere a factorilor de mediu afectați de lucrările miniere, răspunderea juridică pentru prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a activităților miniere revine titularului de licență, chiar dacă acesta a fost descoperit după încetarea activității.
Este nefondată și ultima critică formulată de către recurent ce vizează modul în care instanța de apel a soluționat critica sa privind acordarea unor despăgubiri exagerat de mari.
Astfel instanța de apel a reținut că în dosarul de fond sau formulat obiecțiuni la expertizele efectuate în cauză, încuviințate de prima instanță, cărora li s-a răspuns prin rapoarte suplimentare, iar cauza care a produs prejudiciul este chiar activitatea de exploatare a minei și nu vechimea construcțiilor și materialelor.
Modul de apreciere al unei probe nu poate fi cenzurat de instanța de control, motivele de recurs fiind expres prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, iar refacerea probelor în apel nu este obligatorie pentru instanță.
Curtea reține că în cauză nu sunt incidente disp.art.312 alin.3 Cod pr. civilă întrucât instanța de apel a soluționat cauza pe fond, și nu este necesară administrarea unor probe noi pentru clarificarea fondului cauzei deduse judecății.
În raport de aceste considerente Curtea, constatând că în cauză nu este incident niciunul din motivele de recurs prev. de art.304 punct 1-9 Cod pr.civilă, în temeiul disp. art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, respinge recursul formulat ca nefondat.
În temeiul disp.art.274 Cod pr. civilă, se vor acorda intimatului reclamant cheltuielile de judecată efectuate în recurs reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. C. E. O. împotriva deciziei nr.300 din 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, și a sentinței civile nr. 671 din data de 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Al I. Gh.V. și intimatul pârât M. E., Comerțului și M. de A., Exploatarea de C. M..
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant Al I. Gh.V..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013.
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.M.P./11.11.2013
Tehn.M.D.2 ex
J.f.M.A.C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 9216/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act. Decizia nr. 9246/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
