Anulare act. Decizia nr. 9246/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9246/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 9246/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9246/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2013, privind judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă FUNDAȚIA C. DE C. A S. TG-J., P. LICHIDATOR JUDICIAR CONSULTING COMPANY IPURL, împotriva deciziei nr.265/07.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații A. N. A C. DE C. A S., N. I., M. G.- C., R. C., T. F., B. S., G. G., B. C. V. și intervenientul C. L. AL M. T. J., având ca obiect anulare act .
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2013,care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
P. acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J., sub nr._, reclamanta Asociația Națională a C. de C. a S. din România a chemat în judecată pârâții Fundația C. de C. a S. Tg-J., N. I., M. G., R. C., T. F., G. G., B. I.-E. și B. M., solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a convenției încheiate între părți privind înființarea Fundației C. de C. a S. Tg-J., materializată în statutul Fundației C. de C. a S. Tg-J., autentificat sub nr.1195/14.03.1997, la Biroul Notarului Public A. M., în ceea ce privește capitolul VII intitulat „Patrimoniu” cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în Tg-J., ., județul Gorj, să se constate nulitatea absolută parțială a convenției încheiate între părți materializată în statutul Fundației C. de C. a S. Tg-J. autentificat sub nr.1144/24.04.2009 la Biroul Notarului Public R. I. în ceea ce privește capitolul VII intitulat „Patrimoniu” cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în Tg-J., ., județul Gorj.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 14.03.1997 a fost încheiat statutul Fundației C. de C. a S. Tg-J., autentificat sub nr.1195/14.03.1997 la Biroul Notarului Public A. M. și potrivit capitolului VII intitulat „Patrimoniu” din Statutul Casei de C. a S. Tg-J., s-a arătat că acesta este compus din sediul propriu cu spații adecvate pentru activități de profil și dotări aferente.
S-a mai arătat că prin cererea înregistrată sub nr.495/98 la Tribunalul Gorj, Secția Comercială și de C. Administrativ, pârâtul N. I. a solicitat autorizarea înființării Fundației C. de C. a S. Tg-J., cu sediul în Tg-J., iar prin sentința civilă nr.6/1998 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost autorizată înființarea Fundației C. de C. a S. Tg-J..
Ulterior, la data de 24.04.2009 a fost încheiat și statutul C. de C. a S. Tg-J., autentificat sub nr.1144/24.04.2009 la Biroul Notarului Public R. I., iar potrivit capitolului 7 intitulat „Patrimoniu” s-a arătat că acesta este compus din sediul propriu, cu spații adecvate pentru activități de profil și dotări aferente.
Reclamanta a precizat că respectivele convenții materializate în cele două statute ale Fundației C. de C. a S. Tg-J. din 1997 și din 2009 sunt nule absolut în parte în ceea ce privește aportul în natură al imobilului construcție situată în Tg-J., ., invocând dispozițiile art.948 pct.3 C.civ.
S-a mai arătat de către reclamantă că potrivit art.17 din statut Asociația Națională a C. de C. a S. are 52 de Filiale – Casă de C. cu personalitate juridică proprie, iar potrivit art.1 din Statutul Fundației C. de C. a S. Tg-J., aceasta funcționează în subordinea Uniunii Județene a S. Libere Gorj și patrimoniul ce a făcut obiectul protocolului încheiat la 07.02.1996 între Uniunea Județeană a S. Libere și C. de C. a S. Tg-J. nu poate constitui un act de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în Tg-J., ., județul Gorj în condițiile în care imobilul național nu a fost niciodată în proprietatea Uniunii Județene a S. Libere Gorj.
A mai susținut reclamanta că la încheierea convențiilor materializate în cele două statute materializate în C. de C. a S. au fost încălcate și dispozițiile art.5 din C.civ. în conformitate cu care „nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri”, precum și dispozițiile art.1203 C. civ. A considerat că la încheierea convențiilor materializate în cele două statute au fost folosite dispozițiile art.269 din C.civ. în scopul încălcării dispozițiilor imperative ale art.22 din Legea nr.54/1991.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.948 pct.2, 3 și 4 cod civil și art.5 Cod civil și a timbrat acțiunea cu suma de 19 lei.
La rândul lor, au formulat întâmpinare R. C., . Tg-J., în calitate de lichidator judiciar al Fundației C. de C. a S. Tg-J., B. M., N. I., M. G., invocând pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat potrivit art.166 C.pr.civ. și solicitând pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
La întâmpinările formulate pârâții au atașat înscrisuri doveditoare, inclusiv convențiile materializate în cele două statute.
În ședința publică din data de 23.05.2011, s-a luat o precizare scrisă pârâților prezenți B. M., T. F. și M. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În aceeași ședință de judecată, instanța a dispus suspendarea cauzei de față în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului_ * de către Înalta Curte de Casație și Justiție ce are ca obiect autorizarea înființării Fundației C. de C. a S..
Pârâții B. E., B. M. și M. G. au decedat, motiv pentru care au fost introduși în cauză moștenitorii acestora pe nume de B. S., M. G. C. și B. C. V..
Fundația C. de C. a S. Tg-J., prin lichidator, a mai depus la dosar o notă de ședință la fila 180, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că prin sentința civilă nr.6/1998 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.495/1998, s-a hotărât constituirea fundației și actele care au stat la baza constituirii au fost analizate de instanță, sentința fiind irevocabilă prin decizia civilă nr.3424/17.05.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, statutul din 14.03.1997 și protocolul din 7.02.1996 cu privire la patrimoniu fiind analizate în acel dosar.
La termenul din 29.10.2012, reclamanta a depus la dosar înscrisuri doveditoare, respectiv hotărârea privind transmiterea unor terenuri proprietate de stat în folosința Uniunii Generale a S. din România emise la 21.04.1977, autorizația pentru executare de lucrări nr.65/08.06.1970, proces-verbal încheiat la 04.07.1990, sentința civilă nr.782/16.03.1990, Statutul Confederației Naționale a S. Libere din România, Regulamentul de organizare și funcționare a Casei de C. a S., adresa nr.378/1994 înaintată de Confederația Națională a S. Libere Frăția către Uniunea S. Gorj, adresa nr.400/1995 înaintată de Confederația Națională a S. Libere Frăția către Uniunea Județeană a S. Gorj și lista cu bunurile imobile patrimoniale din Județul Gorj aflate în evidența foste Uniuni Generala a S. din România, sentința civilă nr.2524/17.03.1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
P. sentința civilă nr._/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată și a fost respinsă și acțiunea formulată de reclamanta Asociația Națională a C. de C. a S. din împotriva pârâților Fundația C. de C. a S. Tg-J., prin lichidator judiciar Consulting Company IPURL, N. I., M. G.-C., R. C., T. F., B. S., G. G. și B. C. V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta Asociația Națională de C. a S. București a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a convenției încheiate între părți privind înființarea Fundației C. de C. a S. Tg-J., materializată în statutul fundației autentificat sub nr.1195/1997, precum și în statutul fundației autentificat sub nr.1144/2009 în ceea ce privește capitolul 7 intitulat „Patrimoniu”, cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în Tg-J., ., județul Gorj și a arătat că cele două convenții materializate în statutele respective încalcă dispozițiile art.948 pct.3 C.civ. și dispozițiile art.5 din Cod civil.
Instanța, în raport de dispozițiile art.137 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâta Fundația C. de C. a S. Tg-J., în raport de dispozițiile sentinței civile nr.6/23._ pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.495/1998, rămasă irevocabilă prin decizia nr.3424/17.05.2012, a constatat că această excepție nu este întemeiată și în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.1201 din vechiul Cod civilk. S-a arătat că nu este îndeplinită condiția triplei identității prevăzute de textul legal invocat, obiectul dosarului de față fiind nulitate absolută parțială acte, iar obiectul dosarului nr.495/1998 al Tribunalului Gorj, Secția C. Administrativ fiind autorizare înființare a Fundației C. de C. a S..
Pe fondul cauzei, s-a constatat că la baza încheierii statutului autentificat sub nr.1195/14.03.1997 la Biroul Notarului Public A. M. a stat protocolul încheiat la data de 07.02.1996 între Uniunea Județeană a S. Libere Gorj și C. de C. a S. Tg-J. în ceea ce privește capitolul VII intitulat Patrimoniul Fundației C. de C. a S. Tg-J. compus din sediu propriu cu spații adecvate pentru activități de profil și dotări aferente.
Din moment ce acest protocol încheiat la 07.02.1996 nu a fost anulat până în prezent, a apreciat instanța că nici actele care au fost încheiate ulterior protocolului, respectiv statutul autentificat sub nr.1195/1997 la Biroul Notarului Public A. M. și statutul autentificat sub nr.1144/2009 la Biroul Notarului Public R. I. nu pot fi anulate parțial, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art.948 pct.3 Cod civil și art.5 Cod civil. Mai mult decât atât, s-a constatat că protocolul încheiat la data de 07.02.1996 între Uniunea Județeană a S. Libere și C. de C. a S. Tg-J. cu privire la patrimoniul Fundației C. de C. a S. Tg-J. a fost avut în vedere și de instanță în momentul în care a pronunțat sentința civilă nr.06/1998 rămasă irevocabilă și prin care a fost autorizată înființarea Fundației C. de C. a S. Tg-J..
Față de dispozițiile textelor de lege menționate mai sus și de înscrisurile depuse la dosar, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art.1201 din vechiul Cod civil și pe fondul cauzei s-a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art.948 pct.2, 3 și 4 Cod civil și art.5 Cod civil.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel apelanta reclamantă Asociația Națională a C. de C. a S., solicitând admiterea apelului și anularea sentinței atacate și constatând că Tribunalul Gorj este competent să soluționeze cauza în primă instanță, să procedeze la judecarea în fond, iar în subsidiar a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și constatarea nulității absolute parțiale a convenției încheiate între pârâți privind înființarea Fundației C. de C. a S. Tg-J. în ceea ce privește capitolul VII intitulat „Patrimoniul” cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în Tg-J., ., județul Gorj, prin actul autentificat sub nr.1195/14.03.1997 la Biroul Notarului Public A. M., precum și constatarea nulității absolute parțiale a convenției materializată în Statutul Fundației C. de C. a S. Tg-J., autentificat sub nr.1144/24.04.2009 de Biroul Notarului Public R. I. în ceea ce privește capitolul VII intitulat „Patrimoniul” cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în Tg-J., ., județul Gorj.
În motivarea apelului, s-a arătat că într-o primă teză urmează să se constate că Tribunalul Gorj este instanța competentă să soluționeze în fond litigiul potrivit dispozițiilor art.2, pct.1 Cod pr.civilă, deoarece valoarea obiectului este de peste 500.000 lei, cu atât mai mult cu cât la momentul trimiterii cererii de chemare în judecată prin serviciul poștal destinatarul a fost menționat ca fiind Tribunalul Gorj.
În subsidiar, a solicitat să se califice calea de atac în cauza de față ca fiind apelul în conformitate cu dispozițiile art.2821 Cod pr.civilă, potrivit cărora litigiile al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei nu sunt supuse apelului, ceea ce conduce la ideea că speța de față este supusă apelului.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că judecătoria nu a analizat fondul cauzei și probatoriul administrat, apreciind că atâta timp cât nu a fost anulat protocolul încheiat la data de 07.02.1996 nici actele care au fost încheiate ulterior protocolului nu pot fi încheiate. Instanța de fond însă nu a analizat motivele de nelegalitate invocate și nu a motivat de ce nu au fost încălcate dispozițiile art.948 Cod civil invocate de către apelanta reclamantă. Astfel, apelanta deține în patrimoniu clădirea în litigiu care a fost edificată de fosta Uniune Generală a S. din România pe terenul atribuit în folosință conform Hotărârii Consiliului de Miniștri ai Republicii Socialiste România nr.91/1977, iar administrarea acestui imobil s-a realizat de Uniunea Generală a S. din România până la dizolvarea acesteia din anul 1989, când patrimoniul acesteia a fost preluat de Confederația Națională a S. Libere din România.
În anul 1995, Confederația Națională a S. Libere din România Frăția, alături de alte organizații sindicale, a constituit o nouă entitate numita Asociația Națională a C. de C. ale S. din România care a preluat din patrimoniul membrilor fondatori casele de cultură ale sindicatelor din țară, printre care la poziția nr.44 din art.17 al Statului asociației se regăsește și imobilul în litigiu, astfel încât în momentul de față clădirea situată în Tg-J., ., județul Gorj, se regăsește în patrimoniul apelantei reclamante, care a transmis dreptul de administrare asupra imobilului către Confederația Națională a S. Libere din România Frăția Filiala Gorj.
În schimb, intimata pârâtă este reprezentată de un grup restrâns de persoane fizice care printr-un înscris sub semnătură privată și-a atribuit întreg patrimoniul Casei de C. a S. Tg-J., fără a proba calitatea de proprietar asupra acestui imobil, iar în fața instanței de fond nici una dintre părți nu a putut oferi explicații despre felul în care a fost transmis acest imobil în Patrimoniul Fundației C. de C. a S. Tg-J..
S-a arătat că la momentul încheierii actelor contestate au fost încălcate prevederile art.948 punctele 2, 3 și 4 Cod civil, arătând că lipsește consimțământul proprietarului bunului la momentul transferului dreptului de proprietate, obiectul actului juridic nu este valabil deoarece nu îndeplinește condițiile de a exista, de a fi în circuitul civil, de a fi determinat sau determinabil și de a fi posibil, licit și moral, căci în cazul actului juridic translativ de proprietate cedentul trebuie să fie titularul dreptului înstrăinat, în caz contrar neputând transmite dreptul ce face obiectul contractului. În speța de față nici unul dintre membrii fondatori ai Fundației C. de C. a S. Tg-J. nu au deținut în proprietate imobilul în litigiu, în timp ce apelanta reclamantă face dovada dreptului său de proprietate prin sentința civilă nr.2524/17.03.1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr.2289/1995 și prin statutul său se menționează și imobilul reprezentat de C. de C. a S. Tg-J..
S-a mai menționat că în ceea ce privește motivul de nulitate prevăzut de art.948 pct.4 Cod civil apreciază că cele două acte contestate nu întrunesc condiția de valabilitate a cauzei decurgând din caracterul licit al acesteia. Astfel, potrivit art.966 Cod civil obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar potrivit art.968 Cod civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Aducerea patrimoniului sindical la patrimoniul unei persoane juridice de drept privat este în mod evident o cauză nelicită în sensul prevăzut de art.966 Cod civil și art.968 Cod civil, iar convențiile încheiate cu încălcarea acestor dispoziții legale fiind nule absolut, nu pot avea nici un efect juridic.
În schimb, în condițiile în care intimata pârâtă nu deține nici un document din care să rezulte calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu, apelanta reclamantă face această dovadă.
La rândul său, intimata pârâtă Fundația C. de C. a S. Tg-J., prin lichidator judiciar Consulting Company IPURL, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepției de necompetență materială invocată de apelanta reclamantă, iar în subsidiar respingerea cererii de recalificare a căii de atac și constatarea nulității recursului cu menținerea sentinței civile nr._/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., ca fiind temeinică și legală.
S-a arătat că în mod corect s-a soluționat litigiul în primă instanță de către Judecătoria Tg-J., deoarece necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale potrivit dispozițiilor art.159 Cod pr.civilă, însă această necompetență nu a fost invocată în condițiile prevăzute de art.1591 Cod pr.civilă și anume până la prima zi de înfățișare, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, astfel încât nu se mai poate pune în discuție această excepție.
De asemenea, a solicitat să se constate nulitatea recursului de față în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.1 Cod pr.civilă, deoarece atâta timp cât reclamanta a timbrat cererea în conformitate cu dispozițiile din materia cererilor cu caracter nepatrimonial și nu la valoarea imobilului formulând chiar o cerere de reexaminare a taxei de timbru, iar valoarea de peste 100.000 lei invocată în cauză nu este dovedită, litigiul urmează să fie soluționat în recurs.
S-a arătat că în măsura în care va fi recalificată calea de atac drept apel și nu recurs, să se dispună obligarea apelantei reclamante la completarea taxei de timbru aferentă raportat la valoarea obiectului litigiului conform dispozițiilor art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997 și în apel la valoarea de 50 % din taxa datorată în primă instanță potrivit art.11 alin.1 din legea nr.146/1997.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în ceea ce privește actul autentificat sub nr.1195/14.03.1997 de Biroul Notarului Public A. M., acesta nu mai există în materialitatea sa, fiind înlocuit cu statutul autentificat sub nr.7632/11.09.2003 la Biroul Notarului Public N. M., iar acest capăt de cere apare ca fiind lipsit de obiect.
Cu privire la actul autentificat sub nr.1144/24.04.2009 la Biroul Notarului Public R. I., deoarece acest act menționează doar imobilul din care se compune patrimoniul și nu prevede transferul dreptului de proprietate al imobilului nu este admisibilă o cerere de constatare a nulității absolute a acestui act, cu atât mai mult cât transferul dreptului de proprietate a făcut obiectul altui act juridic, și anume protocolul din 07.02.1996 care nu a fost anulat.
S-a menționat că prin sentința nr.6/23.01.1998, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.495/1998, s-a autorizat înființarea și funcționarea Fundației C. de C. a S. Tg-J., în temeiul procesului verbal din 21.06.1997, a statului din 14.03.1997 și Protocolului din 07.02.1996, iar sentința a rămas irevocabilă prin decizia pronunțată de Curtea de Apel C. în apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs. Ca urmare a exercitării căilor de atac, instanțele au verificat legalitatea dispozițiilor statutului, concluzionându-se în urma cercetării judecătorești că acesta nu contravine dispozițiilor legii. Urmare a aprobării Legii nr.21/1994 s-a încheiat statutul autentificat sub nr.7632/11.09.2003 la Biroul Notarului Public N. M. și prin încheierea pronunțată la data de 20.03.2003 de către Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.28/PJ/2003 a fost admisă cererea Fundației C. de C. a S. Tg-J. și s-a luat act de modificările intervenite în statutul fundației.
Conform acestor documente Fundația C. de C. a S. Tg-J. este înființată prin sentința pronunțată în anul 1998, având patrimoniu propriu constând în imobile și mijloace fixe preluate prin protocolul nr.164/07.02.1996, încheiat între părți și care a fost analizat de instanțele de judecată și apreciat ca fiind legal. S-a mai menționat că nu există C. de C. a S. ca entitate juridică, ci există Fundația C. de C. a S. înființată în mod legal și care are în patrimoniu casa de cultură, iar această fundație a înregistrat un debit în evidențele Direcției Publice de Venituri a Consiliului L. Tg-J. cu suma de 1._ lei reprezentând impozite și taxe, motiv pentru care s-a deschis procedura falimentului.
La termenul de judecată din data de 22.02.2013, tribunalul a calificat calea de atac exercitată în cauza de față ca fiind apelul, în conformitate cu dispozițiile art.282 Cod pr.civilă și art.2821 Cod pr.civilă soluționând cauza în complet legal constituit pentru judecata apelurilor.
Ca urmare a cererii formulate de intimata pârâtă în vederea timbrării litigiului la valoarea prevăzută de Legea nr.146/1997, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 22.02.2013 s-a pus în vedere apelantei reclamante să achite taxa de timbru în cuantum de 13.711 lei și 5 lei timbru judiciar în fața instanței de fond și să achite suma de 6846 lei cu titlu de taxă de timbru în apel și 5 lei timbru judiciar.
La data de 05.03.2013, s-a formulat de către apelanta reclamantă o cerere de reducere și eșalonare a taxei de timbru, cerere care a fost respinsă de către instanța de judecată prin încheierea pronunțată la data de 13.03.2013 de către Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Împotriva acestei încheieri s-a formulat cerere de reexaminare de către apelanta reclamantă, iar prin încheierea pronunțată la data de 04.04.2013 de către Tribunalul Gorj în dosarul nr._ /a1 a fost admisă cererea de reexaminare, fiind redus cuantumul taxei de timbru stabilit prin încheierea din data de 22.02.2013 cu cota de ¼, apelanta reclamantă urmând să achite cuantumul de ¾ din taxa de timbru stabilită prin încheierea de ședință din data de 22.02.2013.
De asemenea, intimata pârâtă a contestat valoarea de 900.000 lei menționată de către apelanta reclamantă ca și valoare în vederea timbrării pentru imobilul ce formează obiectul prezentului litigiu și în acest sens au fost solicitate relații Direcției Publice de Venituri din cadrul Consiliului L. al M. Tg-J. pentru a se comunica valoarea de impozitare a acestui imobil. P. adresa nr._/09.05.2013 emisă de C. L. Tg-J. s-a menționat că valoarea de inventar pentru C. de C. a S. este de 983.800 lei la data de 09.05.2013, astfel încât instanța a pus în vedere apelantei să timbreze la această valoare și a respins ca lipsită de utilitate proba cu expertiza de specialitate pentru a se stabili valoarea imobilului în litigiu.
P. decizia civilă nr. 265/07.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, s-a respins excepția necompetenței materiale în primă instanță a Tribunalului Gorj invocată de apelanta reclamantă.
S-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă Asociația Națională a C. de C. a S., împotriva sentinței civile nr._/23.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți Fundația C. de C. a S. Tg-J. prin lichidator judiciar Consulting Company IPURL, N. I., M. G. C., R. C., T. F., B. S., G. G. și B. C. V..
A fost schimbată în parte sentința civilă nr._/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, în sensul că s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de obiect invocate de pârâta Fundația C. de C. a S. Tg-J., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația Națională a C. de C. a S. împotriva pârâtei Fundația C. de C. a S. Tg-J. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a statutul Fundației C. de C. a S. Tg-J., autentificat sub nr.1195/14.03.1997, la Biroul Notarului Public A. M., în ceea ce privește capitolul VII intitulat „Patrimoniu” cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în Tg-J., ., județul Gorj și a statutului Fundației C. de C. a S. Tg-J. autentificat sub nr.1144/24.04.2009 la Biroul Notarului Public R. I., în ceea ce privește capitolul VII intitulat „Patrimoniu” cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în Tg-J., ., județul Gorj și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă Asociația Națională a C. de C. a S. împotriva pârâților N. I., M. G., G. G., T. F., B. I. E. și B. M. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Administrația Finanțelor Publice a M. Tg-J..
A fost obligată intimata pârâtă Fundația C. de C. a S. Tg-J. la plata către reclamanta Asociația Națională a C. de C. a S. a sumei de 7333,55 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.159 alin.1 pct.2 Cod pr. civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, iar potrivit dispozițiilor artr.1591 Cod pr. civilă, necompetența materială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Necompetența materială a judecătoriei în soluționarea unui litigiu având ca obiect un imobil cu o valoare de 983.800 lei reprezintă o asemenea necompetență de ordine publică ce trebuia invocată în fața primei instanțe până la prima zi de înfățișare, iar în speța de față Asociația Națională a C. de C. a S. nu a invocat această excepție pe tot parcursul judecării cauzei în fața instanței de fond, invocând această excepție direct prin motivele de apel.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale invocate anterior, apreciind că apelanta reclamantă este decăzută din dreptul de a invoca excepția necompetenței materiale a judecătoriei în primă instanță, a respins excepția invocată pentru prima dată în fața instanței de apel și a rămas investit tribunalul cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr._/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ . Nu a fost avut în vedere argumentul menționat de către apelanta reclamantă în susținerea necompetenței materiale referitor la faptul că cererea de chemare în judecată a fost destinată Tribunalului Gorj, după cum a rezultat din antetul cererii de chemare în judecată, deoarece această cerere a fost depusă la Judecătoria Tg-J. și apelanta reclamantă nu a invocat în termenul prevăzut de art.1591 Cod pr. civilă, necompetența Judecătoriei Tg-J. la care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, dispoziția legală fiind specifică în ceea ce privește obligația părții de a invoca excepția într-un anumit termen.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, deși instanța de fond a fost investită cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a două acte încheiate în formă autentică prin care se stabilea ca făcând parte din patrimoniul Fundației C. de C. a S. imobilul situat în Tg-J., ., județul Gorj, invocându-se ca motive de nulitate absolută nerespectarea dispozițiilor art.948 pct.3 Cod civil și ale dispozițiilor art.948 pct.4 Cod civil și art.966 și art.968 Cod civil, precum și lipsa calității de proprietar a transmițătorului dreptului de proprietate, judecătoria nu a analizat nici unul dintre motivele de nulitate absolută invocate în cauză. Astfel, în motivarea sentinței apelate s-a reținut că atâta timp cât la baza actelor contestate stă un protocol încheiat la data de 07.02.1996 între Uniunea Județeană a S. Libere Gorj și C. de C. a S. Tg-J., iar acest protocol nu a fost anulat, nici cele două acte contestate) care sunt subsecvente acestui protocol) nu pot fi anulate parțial, nefiind îndeplinite dispozițiile art.948 pct.3 și 5 Cod civil, cu atât mai mult cu cât acest protocol a fost verificat de instanța care a pronunțat sentința civilă irevocabilă prin care a fost autorizată înființarea Fundației C. de C. a S. Tg-J..
Tribunalul a apreciat astfel că instanța de fond nu a analizat nici unul dintre motivele de nulitate absolută invocate de către reclamantă și care vizau lipsa calității de proprietar a membrilor fondatori care au adus imobilul în patrimoniul Fundației C. de C. a S., precum lipsa unui obiect determinat și a unei cauze licite la momentul încheierii celor două documente, urmând ca instanța de apel să procedeze în temeiul art.295 C.pr.civ. la analizarea acestor motive de nulitate absolută ce reprezintă cauza cereri de chemare în judecată.
Astfel, în ceea ce privește imobilul în litigiu, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost construit de către C. Județean al S. în baza autorizației pentru executare de lucrări nr.65/08.06.1970, eliberată de C. Popular al M. Tg-J., în urma cererii înregistrată sub nr.2276/02.06.1970, în evidențele Consiliului Popular al M. Tg-J.. Această cerere a fost formulată de C. Județean al S. din Tg-J. și se menționează că cererea este formulată pentru C. de C. a S. ce se execută în ., iar valoarea construcției este de 10.374.700 lei (fila 204 dosarul de fond) și această cerere a primit aviz favorabil prin adresa nr.2276/08.06.1970 emisă de C. Popular al M. Tg-J. (fila 203 din dosarul de fond). De asemenea, în cuprinsul autorizației pentru executarea de lucrări se menționează ca titular al cererii C. Județean al S., că lucrarea este reprezentată de construcția Casei de C. pe ., județul Gorj, iar valoarea lucrărilor este de 10.374.700 lei. Ulterior, după edificarea imobilului de către C. Județean al S., prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.91/21.04.1977 s-a dispus transmiterea terenului proprietate de stat în suprafață de 5040 mp situat în municipiul Tg-J. județul Gorj din administrarea directă a municipiului Tg-J. în folosința Uniunii Generale a S. din România, în scopul asigurării funcționării în continuare a Casei de C. a S. din Municipiul Tg-J..
Este astfel evident că în anul 1970, C. Județean al S. a demarat construcția imobilului care se află în litigiu în dosarul de față, fiind astfel proprietarul acestui imobil, iar după edificarea construcției terenul aferent în suprafață de 5040 mp a fost trecut din administrarea M. Tg-J. în folosința proprietarului clădirii, și anume Uniunea Generală a S. din România. Acest proprietar a încheiat la data de 04.07.1990 procesul verbal de predare primire către Confederația Națională a S. Libere din România prin care aceasta din urmă a preluat în patrimoniu toate imobilele organizațiilor sindicale județene enumerate în anexa acestui proces verbal (fila 205 din dosarul de fond), Confederația Națională a S. Libere din România dobândind personalitate juridică prin sentința nr.782/16.03.1990 pronunțată în ședința din Camera de Consiliu în dosarul nr.732/PJ/1990 al Judecătoriei Sectorului 1 București, (filele 206, 207 din dosarul de fond).
Din succesiunea acestor documente prezentate de către apelanta reclamantă a rezultat că titularul dreptului de proprietate pentru imobilul în litigiu a fost C. Județean al S. până la data de 08.03.1990, când imobilul a trecut în patrimoniul Confederației Naționale a S. Libere din România ca urmare a înființării acestei persoane juridice de drept privat, iar această transferare dintr-un patrimoniu în celălalt s-a realizat prin procesul verbal din 04.07.1990 depus în copie la fila 205 din dosar și prin statutul Confederației Naționale a S. Libere din România și regulamentul de organizare și funcționare a caselor de cultură a sindicatelor adoptat de Confederația Națională a S. Libere din România. Această din urmă asociație sindicală a devenit ulterior Confederația Națională a S. Libere din România Frăția și apoi a constituit Asociația Națională a C. de C. a S., înființată prin sentința civilă nr.2524/17.03.1995 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr.2289/1995, iar întregul patrimoniu care a aparținut Confederației Naționale a S. Libere din România Frăția a fost preluat de către noua entitate.
În paralel, în ceea ce privește intimata pârâtă Fundația Casei de C. a S., această entitate s-a constituit prin sentința nr.6/22.01.1998 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Comercială în dosarul nr.495/1998. Această sentință a fost pronunțată la cererea reprezentantului fundației N. I., ca urmare a procesului verbal din 21.06.1997 prin care salariații Casei de C. a S. Tg-J., întruniți în Adunarea Generală, au hotărât înființarea acestei fundații. Tribunalul a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art.3 din legea nr.21/1924, luând act că la dosarul cauzei s-au depus statutul și protocolul din februarie 1996 cu privire la patrimoniul fundației, iar prin decizia nr.62/01.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost respins ca tardiv apelul declarat de Asociația Națională a C. de C. a S., hotărârea rămânând irevocabilă ca urmare a pronunțării deciziei nr.3424/17.05.2012 în dosarul nr._ de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În speța de față s-a solicitat de către proprietarul imobilului în litigiu și reprezentat de apelanta reclamantă (după cum a rezultat din succesiunea de documente menționate anterior) să se constate nulitatea absolută a statutului autentificat sub nr.1195/14.03.1997 și a statutului autentificat sub nr.1144/24.04.2009 în ceea ce privește capitolul VII intitulat „Patrimoniul” și care vizează compunerea patrimoniului Fundației C. de C. a S. din imobilul situat în Tg-J., ., județul Gorj, cu motivarea că aceste documente au fost încheiate de un neproprietar, iar convenția a avut o cauză nelicită.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.948 Cod civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt reprezentate de existența unui obiect determinat și de existența unei cauze licite, iar în speța de față obiectul convenției este determinat, deoarece este reprezentat de imobilul situat în Tg-J., . jud.Gorj, însă cauza nu este licită, căci părțile convenției au stipulat asupra unui imobil despre care aveau cunoștință că nu aparține în proprietate Fundației Casei de C. a S. și că acest imobil aparține proprietarului Confederației Naționale a S. Libere din România Frăția. În condițiile în care nici unul dintre membrii fondatori menționați în sentința nr.6/22.01.1998 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.495/1998 nu a făcut dovada calității sale de proprietar la acel moment asupra imobilului cu privire la care s-a stabilit că face parte din patrimoniul Fundației C. de C. a S., inserarea mențiunilor din capitolul VII din cele două acte autentificate are semnificația contractării vizând o cauză ilicită, ceea ce atrage nulitatea acestor dispoziții referitoare la patrimoniul fundației.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că cele două convenții, și anume capitolul VII intitulat „Patrimoniul” din actul autentificat sub nr.1195/14.03.1997 la Biroul Notarului Public A. M. și din actul autentificat sub nr.1144/24.04.2009 la Biroul Notarului Public R. I. sunt lovite de nulitate absolută ca având o cauză ilicită și fiind încheiate de un neproprietar cu privite la imobilul aparținând Asociației Naționale a C. de C. a S., capitolul VII din cele două documente fiind lovit de cauza de nulitate prevăzută de art.948 pct.4 Cod civil în vigoare la momentul încheierii celor două documente.
Nu a putut fi avută în vedere apărarea intimatei pârâte referitoare la faptul că actul autentificat sub nr.1195/14.03.1997 de Biroul Notarului Public A. M. a fost înlocuit prin actul autentificat de Biroul Notarului Public N. M. în anul 2003 înregistrat sub nr.7632/11.09.2003 ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr.26/2000, deoarece acest act încheiat în anul 1997 este cel care a stipulat includerea în patrimoniul fundației a imobilului în litigiu și nu a fost anulat în vreun fel, astfel încât nu se poate vorbi de o lipsă de obiect a acțiunii civile promovate sub acest aspect.
De asemenea, nici faptul că există un protocol datat februarie 1996 prin care a operat transferul dreptului de proprietate cu privire la patrimoniul fundației și că acesta ar fi actul prin care s-a instituit apartenența imobilului la un anumit proprietar nu poate fi avut în vedere de către instanță, deoarece în cauza de față se contestă calitatea de proprietar al fundației asupra imobilului în litigiu, iar la data de 07.02.1996 când a fost încheiat protocolul în discuție Fundația C. de C. a S. nu exista ca și entitate juridică, aceasta fiind înființată doi ani mai târziu, și anume prin sentința nr.6/23.01.1998 pronunțată de Tribunalul Gorj-Secția C. Administrativ și Comercială în dosarul nr.495/1998.
Totodată, nu are relevanță în cauză nici faptul că această sentință prin care a fost înființată fundația C. de C. a S. a fost supusă controlului instanței de apel și de recurs pronunțându-se în acest sens Curtea de Apel C. prin decizia nr.224/2011 și Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece în aceste dosare nu s-a verificat legalitatea celor două acte contestate în cauza de față și calitatea intimatei pârâte de proprietar asupra imobilului în litigiu, ci doar îndeplinirea formalităților prevăzute de Legea nr.21/1994 pentru constituirea unei fundații. Astfel, în sentința pronunțată de instanța de fond s-a menționat doar protocolul din 07.02.1996 ca fiind depus la dosarul cauzei și nu statutul autentificat sub nr.1195/14.03.1997 de Biroul Notarului Public A. M. (și care este contestat în cauza de față), iar pe de altă parte Curtea de Apel C. nu a verificat legalitatea sau temeinicia sentinței instanței de fond sub aspectul elementelor constitutive ale fundației (printre care și legalitatea stabilirii sediului), căci a reținut tardivitatea apelului declarat de apelanta din cauza de față, aceeași soluție fiind reținută și de instanța de recurs.
Sub acest aspect apare ca fiind corect soluționată de către judecătorie excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Fundația C. de C. a S. Tg-J. în raport de dispozițiile sentinței civile nr.6/23._ pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.495/1998, rămasă irevocabilă prin decizia nr.3424/17.05.2012, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.1201 din vechiul Cod civil și anume condiția triplei identității prevăzute de textul legal invocat, obiectul dosarului de față fiind nulitate absolută parțială acte, iar obiectul dosarului nr.495/1998 al Tribunalului Gorj, Secția C. Administrativ fiind autorizare înființare a Fundației C. de C. a S..
Instanța a respins și excepția inadmisibilității acțiunii civile de față invocată de aceeași pârâtă Fundația C. de C. a S., apreciind că nu este corectă susținerea acesteia referitoare la faptul că prin actele contestate nu se transferă dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea pârâtei. Astfel, în condițiile în care în cele două acte autentice se specifică sediul fundației ca fiind Tg-J., ., județul Gorj, unde se află C. de C. a S., iar la capitolul referitor la patrimoniul fundației se menționează că acesta se compune din „sediul propriu cu spații adecvate pentru activitățile de profil” este evident că acest capitol din statut instituie ca fiind proprietatea fundației imobilul situat în Tg-J., ., județul Gorj în care se desfășoară activitatea fundației, cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat, protocolul din anul 1996 invocat de către pârâtă ca temei al dreptului de proprietate nu putea produce efecte (în sensul transferului dreptului de proprietate) cu 2 ani înainte de a se fi constituit fundația.
În ceea ce privește însă calitatea procesuală pasivă a pârâților N. I., M. G., G. G., T. F., B. I. E. și B. M., tribunalul a reținut că atâta timp cât aceștia nu au fost părți în cele două acte autentice contestate în dosarul de față, aceștia nu au calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății lipsind identitatea impusă de lege dintre persoana chemată în judecată și titularul (emitentul) actului juridic pus în discuție. Faptul că aceste persoane figurează printre membrii fondatori ai fundației pârâte nu le conferă calitate procesuală pasivă, căci după pronunțarea sentinței nr.6/23.01.1998 de către Tribunalul Gorj-Secția C. Administrativ și Comercială în dosarul nr.495/1998 fundația a dobândit personalitate juridică și acesta a fost angajată prin actele încheiate la notarul public și prin care s-a stabilit patrimoniul său.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă FUNDAȚIA C. DE C. A S. TG-J., P. LICHIDATOR JUDICIAR CONSULTING COMPANY IPURL, solicitând într-o teză primă, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Tribunalul Gorj.
., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului intimatei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr._/23.11.2012, pronunțată de către instanța de fond, respectiv de către Judecătoria Tg J..
În motivarea recursului, a arătat că, în fapt au fost numiți lichidatori judiciari ai Fundației C. de C. a S. Tg J., prin Sentința nr. 1045/22.09.2010, pronunțată de către judecătorul sindic al Tribunalului Gorj în dosar nr._ .
Arată că în data de 25.02.2011, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg J. acțiunea formulată de către Asociația Națională a C. de C. a S. cu prim termen în data de 11.04.2011.
Mai arată că intimata a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a convenției încheiate între părți privind înființarea Fundației Casei de C. a S. Tg J., materializată în Statutul Fundației Casei de C. a S. Tg J., autentificat sub nr. 1195/14.03.1997 a BNP A. M., în ceea ce privește capitolul VII intitulat Patrimoniu, cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului-construcției situat în Tg J., ., jud. Gorj, precum și constatarea nulității parțiale a convenției încheiate între părți, materializată în Statutul Fundației C. de C. a S. Tg J., autentificat sub nr. 1144/24.04.2009 la BNP R. I., în ceea ce privește Capitolul VII intitulat Patrimoniu, cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în Tg J., ., jud. Gorj.
P. Sentința nr._/23.11.2012, pronunțată de către Judecătoria Tg J. în dosar nr._ s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocat de către pârâtă și s-a respins acțiunea formulată de către apelantă.
Împotriva acestei sentințe intimata a declarat apel astfel, într-o primă teză, a solicitat anularea sentinței atacate, constându-se că Tribunalul Gorj este competent să soluționeze cauza în fond,întrucât valoarea obiectului este de peste 500.000 lei, iar într-o teză subsidiară, a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive. De asemenea, a solicitat recalificarea căii de atac ca fiind apelul, și nu recursul în conformitate cu dispozițiile art. 282 indice 1 C., potrivit cărora, litigiile al căror obiect au o valoarea de până la 100.000 lei nu sunt supuse apelului.
P. decizia civilă nr. 265/07.06.2013, s-a respins excepția necompetenței materiale în primă instanță a Tribunalului Gorj, invocată de către intimată, s-a admis apelul schimbându-se în parte Sentința Civilă nr._/23.11.2012 în sensul admiterii acțiunii introductive. De asemenea, s-a respins acțiunea civilă formulată de către intimată împotriva pârâților N. I., M. G., G. G., T. F., Bârna I. E. și B. M., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Apreciază că tribunalul s-a pronunțat asupra lipsei calității procesuale pasive a pârâților N. I., M. G., G. G., T. F., Bârna I. E. și B. M., fără a pune în discuția părților această excepție, încălcându-se astfel principiul contradictorialității dezbaterilor prevăzut de art.129 al.4 Cod procedură civilă.
Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuție reprezintă rezultatul inițiativei părților ori al judecătorului. Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanța de judecată are obligația de a pune în discuția părților toate chestiunile de fapt și de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluționa litigiul, trebuind să fie puse în discuția părților excepțiile, cererile, împrejurările de drept și de fapt invocate, instanța urmând a-și întemeia hotărârea numai asupra aspectelor supuse dezbaterii contradictorii a părților.
Pe cale de consecință, instanța nu se poate pronunța fără a asculta poziția părților. P. simplul fapt al neacordării posibilității părții de a pune concluzii asupra unei excepții se încalcă principiul contradictorialității, dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Apreciază că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 al.2 Cod procedură civilă, întrucât nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților N. I., M. G., G. G., T. F., Bârna I. E. și B. M..
Consideră că procedând astfel s-a încălcat principiul contradictorialității dezbaterilor și s-a pricinuit părților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate, potrivit motivului de recurs prevăzut de art.304pct.5 Cod procedură civilă.
De asemenea, consideră că instanța de apel în mod greșit nu a dispus efectuarea unei expertize în vederea evaluării corecte a bunului ce formează obiectul litigiului și pe cale de consecință a timbrării corespunzătoare a acțiunii introductive.
Recurenta a considerat că valoarea declarată a imobilului-construcție C. de C. Tg J., stabilită de către intimata, respectiv de 961.205 lei este una derizorie, drept pentru care a solicitat instanței de apel să dispună efectuarea unei expertize în vederea stabilirii corecte a taxei de timbru ce se impunea a fi achitată de către intimata ASOCIAȚIA NAȚIONALA A C. DE CULTURA A S..
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarata în acțiune sau în cerere. Dacă aceasta valoare este contestată sau apreciată de instanța ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din lege.
Iar, potrivit art.5 alin. 2 anexa 1 din Ordinul nr. 760/1999 privind Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în acțiune sau în cerere. Dacă aceasta valoare este contestată sau apreciată de instanțe ca vădit derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiza, dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părți, taxa calculându-se la valoarea rezultată din expertiză.
Instanța de apel cu încălcarea dreptului pârâtei la apărare și cu încălcarea dispozițiilor legale, a solicitat doar relații la Direcția Publică de Venituri din cadrul Consiliului L. al M. Tg J. pentru a se comunica valoarea de impozitare a imobilului-construcție C. DE C. TG J..
P. adresa nr._/09.05.2013, emisă de C. L. Tg J., s-a menționat că valoarea de inventar pentru C. de C. Tg J. este de 983.800, astfel instanța de apel a pus în vedere intimatei Asociația Naționala a C. de Cultura a S. să timbreze la această valoare.
P. adresa nr. 2742/16.05.2013 a adus la cunoștința instanței de apel faptul că în ultimii 5 ani nu s-a efectuat o reevaluare a imobilului C. DE C. TG-J., drept pentru care impozitul pe clădiri este calculat conform unei valori stabilite de către FUNDAȚIA C. DE C. A S. TG-J., în anul 2008, anterior deschiderii procedurii insolvenței. Astfel, impozitul pe clădiri la sfârșitul anului 2012 a fost stabilit raportat la această valoare de 983.800 lei declarată încă din anul 2008, fiind în cuantum de 295.140 lei și reprezentând 30% din valoarea clădirii.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 112 pct.3 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată va cuprinde și obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință, "acestea constituind elemente în funcție de care se stabilesc o . coordonate ale procesului civil, precum competența ori taxa judiciară de timbru.
În consecință, părților le revine obligația de a indica, în cuprinsul cererilor formulate, valoarea obiectului litigiului, judecătorul având îndatorirea, în virtutea rolului activ, de a solicita lămuriri și precizări, respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii și valoarea acestuia.
Mai mult, valoarea la care se calculează taxa de timbru este valoarea de circulație a imobilului de la data formulării acțiunii introductive, și nu la valoarea de impozitare a imobilului, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin.l Noul Cod de Procedură Civilă, întrucât apelul s-a judecat potrivit dispozițiilor Vechiului Cod de Procedură Civilă.
Menționează că lichidatorul judiciar al Fundației C. de C. a S. Tg-J. nu a putut să procedeze la inventarierea și evaluarea bunului imobil C. DE C. TG -J., întrucât a fost obstrucționat în repetate rânduri de către C.N.S.L.R Frăția.
Pentru determinarea valorii reale a imobilului, care în esență este și bază de calcul pentrustabilirea taxei de timbru, s-a convocat adunarea creditorilor a Fundației C. de C. a S. Tg J., compusă din DGFP Gorj și C. L. al M. Tg J., care prin procesul - verbal încheiat la data de 22.03.2013 a aprobat evaluarea imobilului cu angajarea unui evaluator autorizat. Astfel, s-a depus la Direcția Publică de Venituri un raport de evaluare actualizat al imobilului-construcție C. de C. Tg J. și s-a eliberat la data de 13.06.2013 decizia de impunere ( anexa nr. 1), prin care s-a reținut ca valoarea imobilului este de 7.159.487 lei.
Ținând cont de faptul că recurenta a contestat valoarea declarată a imobilului, iar textul legal impunea ca într-o atare situație să se dispună efectuarea unei expertize, consideră că instanța a încălcat dispozițiile legale imperative precum și dreptul său la apărare potrivit motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct.5 și 9 C.. Mai mult, arată că valoarea luată în considerare de către instanța de apel nu este nici actualizată și nici valoarea de circulație a imobilului.
Apreciază că instanța de apel, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura acestuia în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă:
Astfel, în considerente instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății și a transformat o acțiune de constatare nulitate absolută parțială a două Statute într-o veritabilă acțiune în revendicare prin comparare de titluri, stabilind că intimata Asociația Naționala a C. de Cultura a S. este proprietara imobilului C. de C. Tg J..
Mai mult, modurile de dobândire a proprietății, de transfer al dreptului de proprietate sunt prevăzute de lege și sunt convenția, accesiunea, uzucapiunea, tradițiunea, ocupațiunea, hotărârea judecătorească. Astfel, prin Statutele pe care intimata înțelege să le atace nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului C. de C..
Transferul dreptului de proprietate asupra imobilului a avut loc în baza Protocolului din data de 7 februarie 1996 încheiat între Uniunea Județeană a S. Libere Gorj și C. de C. a S. Tg. J.. Potrivit acestui Protocol a fost preluat întreg patrimoniul de către C. de C., cuprinzând spații destinate activităților cultural-artistice, spații de depozitare, atelier, holuri de acces, sală de festivități de 560 locuri, bibliotecă cu sală de lectură, sală de balet, bar precum și bunuri mobile. Menționează că până în prezent acest Protocol nu a fost anulat.
Instanța de apel a considerat că, nu este licită cauza, întrucât părțile convenției au stipulat asupra unui imobil despre care aveau cunoștință că nu aparține în proprietatea Fundației C. de C. a S. și că acest imobil aparține proprietarului Confederației Naționale a S. Libere din România Frăția, însă nu a fost administrată nicio probă din care să reiese lipsa bunei-credințe a membrilor fondatori sau din care să reiese faptul că imobilul nu se află în proprietatea lor.
PE FONDUL CAUZEI
1. Cu privire la primul capăt de cerere, prin se solicită constatarea nulității absolute parțiale a Statutului Fundației C. de Cultura a S. Tg-J., în ceea ce privește Capitolul VII „Patrimoniu", autentificat sub nr. 1195/14.03.1997 la BNP A. Merisescu, arată că acest Statut nu mai există în materialitatea lui, fiind înlocuit cu Statutul autentificat sub nr. 7632/11.09.2003 la BNP N. M., ca urmare a intrării în vigoare a OG nr. 26/2000, astfel primul capăt de cerere apare ca fiind lipsit de obiect. Statutul respectiv nu mai produce nici un efect juridic.
De altfel, o fundație, sau oricare persoana juridica, cu sau fără scop patrimonial, nu poate avea mai multe Statute, ci numai un singur Statut.
2. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, prin care se solicită constatarea nulității absolute parțiale a Statutului Fundației C. de Cultura a S. Tg-J., în ceea ce privește Capitolul VII „Patrimoniu", autentificat sub nr. 1144/24.04.2009 la BNP R. I., cu privire la „transferul dreptului de proprietate asupra imobilului - construcție situat în Tg-J., ., jud. Gorj ", consideră că este inadmisibil, deoarece Statutul menționează doar din ceea ce este compus patrimoniul fundației și nu prevede „transferul de proprietate al imobilului", acesta făcând obiectul altui act juridic, respectiv Protocolul din 7 februarie 1996, act juridic încheiat anterior înființării Fundației, act ce nu a fost anulat.
Mai mult, prin sentința nr. 6 din 23.01.1998 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 495/1998, în temeiul art. 3 din Legea nr. 21/1924, s-a autorizat înființarea și funcționarea Fundației C. de Cultura a S. Tg-J., în temeiul Procesului verbal din 21 iunie 1997 prin care s-a hotărât constituirea fundației, a Statutului din 14 martie 1997 și a Protocolului din 7 februarie 1996 cu privire la patrimoniu.
Menționează că sentința a rămas irevocabilă, respingându-se apelul declarat de U.J. CNSLR Fratia, conform deciziei 224/2011 a Curții de Apel C., fiind respins și recursul formulat conform hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție (17.05.2012).
Fundația C. de Cultura a S. Tg-J. a fost înființată prin sentința nr. 6 din 23.01.1998, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 495/1998, în temeiul Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații), în vigoare la acea data. Astfel, potrivit art. 4, persoana juridică era înființată de la data înscrierii deciziei de recunoaștere rămasă definitivă, în registrul special ținut în acest scop la grefa fiecărui tribunal civil.
Conform art. 3 din Legea nr. 21/1924. asociațiile fără scop lucrativ sau patrimonial nu puteau dobândi personalitatea juridică decât în temeiul unei decizii motivate a tribunalului civil în circumscripția căreia s-au constituit.
Această decizie nu se putea da decât la cererea celor interesați și numai după ce instanța constata, pe lângă îndeplinirea altor condiții, ca statutele sau actele constitutive, compunerea organelor de direcție și administrație, nu erau contrare dispozițiilor legii.
În aceste condiții, este fără tăgada că autorizarea funcționarii Fundației s-a dispus după verificarea legalității dispozițiilor Statutului, concluzionându-se în urma cercetării judecătorești ca acesta nu contravine dispozițiilor legii.
Ca urmare a abrogării Legii nr. 21/1924 și a intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000, Fundația C. de Cultura a S. Tg-J. a modificat prevederile Statutului, conform dispozițiilor legale in vigoare, prin Statutul autentificat sub nr. 7632/11.09.2003 la BNP N. M. (fila 62).
Învederează instanței că, potrivit dispozițiilor art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, fundația este subiectul de drept înființat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent și irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.
Conform art. 17 din O.G. nr. 26/2000. fundația dobândește personalitate juridică prin scrierea sa în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție Teritorială își are sediul, în temeiul cererii de înscriere însoțită de următoarele documente: a) actul constitutiv; b) statutul; c) acte doveditoare ale sediului si patrimoniului inițial și d) dovada disponibilității denumirii eliberată de Ministerul Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.
Legalitatea cererii de înscriere a modificărilor intervenite în statutul fundației precum și a documentelor prevăzute de lege a fost verificată de judecătorul desemnat de președintele instanței care a dispus, prin încheiere, înscrierea modificărilor în Registrul P.J.
Astfel, prin încheierea din 20.03.2003 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 28/PJ/2003, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a admis cererea Fundației C. de Cultura a S. Tg-J., s-a luat act de modificările intervenite în Statutul Fundației și s-a dispus înregistrarea acestor modificări în registrul PJ al Judecătoriei Tg-J..
Și aceste modificări ale statutului au fost admise de către instanța de judecată numai după cercetarea judecătorească a legalității actelor prezentate, inclusiv a prevederilor Statutului, a căror nulitate absolută parțială se cere a fi constatată.
Pe cale de consecință, s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că Fundația C. de C. a S. Tg-J. este înființată în mod legal prin sentința 6/1998, având un patrimoniu propriu (CNSLR Frăția dându-și acordul scris de înființare prin Hotărârea Comitetului Executiv nr. 43/01.02.1996), patrimoniul constând în imobilul C. de C. si mijloace fixe, obiecte de inventar, așa cum au fost descrise si preluate prin Protocolul nr. 164/07.02.1996 (toate aceste înscrisuri analizate de instanțele de judecată și apreciate ca fiind legale).
În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifica faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singura data (bis de eadem re ne sit adio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existenta triplei identități de parți, cauza și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat, în această situație dreptul de proprietate al Fundației C. de C. a S. Tg J. asupra imobilului C. de C..
Procedura insolvenței în temeiul legii nr. 85/2006 s-a deschis prin sentința nr. 1418/16.12.2009 la solicitarea Consiliului L. Tg-J. tocmai pentru neplata impozitelor aferente imobilului.
ANCCSR si CNSLR Frăția fac abstracție de suma de_ lei, reprezentând impozite și taxe, datorate, este adevărat, de debitoarea Fundația C. de C. - în faliment - debitul însă se compune din:_ lei impozit pe clădiri - datorat Consiliului L. Tg-J. și_ lei impozite și taxe aferente drepturilor bănești pentru foștii salariați - ANAF. Astfel, în evidențele Direcției Publice de Venituri a Consiliului L. figurează ca debitor Fundația C. de C. a S. Tg-J., cu adresa ., loc. Tîrgu J., jud Gorj, cod fiscal_, cu debite totale de_ lei.
În cursul procedurii de insolvență, administratorul special al debitoarei și-a manifestat intenția de a propune Adunării creditorilor compusă din Primăria M. Tg-J. cu o creanța de_,58 lei (impozit pe clădiri) și D.G.F.P. GORJ cu o creanța de_ lei (impozite și taxe restante aferente cheltuielilor cu munca vie) un plan de reorganizare prin care se susținea ca din derularea celor 14 contracte de închiriere existente la aceea data dar și din organizarea altor evenimente (spectacole, seminarii, expoziții cu vânzare, alte evenimente), să se achite integral creanțele creditorilor în termen de 36 luni, ulterior urmând a se închide procedura.
Planul de reorganizare nu a putut fi propus creditorilor conform intenției manifestate de administratorul special, deoarece CNSLR Frăția, în mod abuziv a ocupat imobilul, obligând chiriașii debitoarei să încheie alte contracte, peste contractele în vigoare, de la data de 01.01.2010, împiedecând efectuarea inventarierii, generând numeroase litigii, acțiuni de evacuare, practic încasând integral veniturile imobilului C. de Cultura, înființată în mod legal, în temeiul Legii nr. 21/1924, prin sentința nr. 6/23.01.1998, neatacată decât după 15 ani.
În acest fel se încearcă fraudarea creditorilor A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj și Primăria Tg-J., deoarece toate veniturile imobilului de la data deschiderii procedurii insolvenței și până în prezent sunt încasate de CNSLR Frăția, ce uzează de o așa zisă împuternicire dată de reclamanta Asociația Națională a C. de Cultura a S. București, fără a plăti impozitele și taxele aferente imobilului, care sunt în sarcina Fundației C. de C. a S. Tg-J., dat fiind că sunt în proprietatea acesteia.
Recurenta este înființată în baza sentinței nr. 6 din 23.01.1998, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 495/1998, a funcționat în imobilul preluat prin protocolul din 07.02.1996, din anul 1998 până la 31.12.2009, perioadă în care a derulat inclusiv activități comerciale de închiriere (în prezent preluate abuziv așa cum s-a arătat mai sus), a ținut evidența contabilă, a depus bilanț contabil, are în patrimoniu (implicit conform bilanțurilor contabile depuse la ANAF) imobilul și are Cod fiscal propriu - nr._, pentru acest imobil i s-a impus achitarea de impozite și taxe, subliniază aspectul că nu există casa de cultură ca entitate juridica, ci există fundația-casa de cultură a sindicatelor înființată in mod legal, ce are în patrimoniu casa de cultură.
Ținând cont de toate aceste aspecte, solicită să se dispună: într-o teză primă, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Tribunalul Gorj;într-o teză subsidiară, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului intimatei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr._/23.11.2012 pronunțată de către instanța de fond, respectiv de către Judecătoria Tg. J..
În drept, a invocat dispoz. art. 304 și urm. C., art.105, art. 129 C., art.2, 11 și art.20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, precum și orice altă prevedere relevantă în soluționarea prezentului litigiu.
La data de 12.09.2013 Direcția Publică de Venituri T. J. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei-pârâte, motivată în raport de prevederile art.51 Cod pr.civilă, anterior, aplicabil, în dosarul nr._, cu termen de judecată la data de 26.09.2013, având ca obiect anulare act, prin care solicită admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă Fundația C. de C. a S. T. J., prin lichidator judiciar Consulting Company, în contradictoriu cu Asociația Națională a C. de C. a S. București.
Arată că prin calea de atac formulată, recurenta-intimată Fundația C. de C. a S. Tg.J., prin lichidator judiciar Consulting Company, în mod corect solicită admiterea căii de atac. Față de acestea susțin admisibilitatea acesteia și a prezentei cereri de intervenție accesorie.
Mai arată că în dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului Gorj-Secția C. Administrativ și Fiscal, în care a avut calitatea de intimată, în contradictoriu cu Fundația C. de C. a S. Tg.J., precum și cu intervenienta CNSLR Frăția, în care la fila 2, paragraful antepenultim, a susținut că Fundația C. de C. a S. Tg.J., este proprietara imobilului situat în ., rămasă definitivă și irevocabilă prin care s-a respins recursul apelantei din prezentul dosar, precum și al intervenientei CNSLR Frăția, menținându-se soluția de la fond, stabilindu-se calitatea de plătitor al obligațiilor fiscale datorate bugetului local al municipiului Tg.J., referitoare la imobilul enunțat anterior.
Învederează faptul că Fundația C. de C. a S. Tg.J. este debitoarea sa, prin sentința civilă nr.1418/16.12.2009 a Tribunalului Gorj-Secția Comercială, actuala Secția I Civilă, pronunțându-se deschiderea procedurii generale a insolvenței. La momentul de față se află în faliment, lichidator judiciar fiind desemnat Consulting Company.
Face precizarea că debitul datorat de către Fundația C. de C. a S. Tg.J. este la momentul de față în cuantum de 1.320.380 lei.
Față de toate acestea sentința criticată este vădit nelegală, instanța de apel, producând un prejudiciu considerabil bugetului local al municipiului Tg.J.. Mai mult, decât atât, aceasta a ignorat hotărârile judecătorești enunțate anterior, precum și cele de care vor face vorbire în continuare.
Astfel, fără o motivare în drept, instanța de apel a constatat nulitatea absolută parțială a Statutului Casei de C. a S., doar cu privire ala Capitolul VII, Patrimoniu.
Consideră că o astfel de acțiune este inadmisibilă, instanța de apel având obligația să rețină aceste aspect întrucât statutul respectiv nu poate fi constatat ca nelegal doar cu privire la un singur capitol. Opinează că legalitatea oricărui înscris atrage legalitatea sau nelegalitatea in integrum în tot a acestuia, astfel că instanța a fost într-o gravă eroare, o astfel de acțiune fiind inadmisibilă.
Consideră că instanța avea obligația, în baza rolului activ să pună în discuție calitatea procesuală a ANCSR, cât și interesul în promovarea acțiunii. Consideră că petenta nu putea avea calitate procesuală activă, întrucât nu a fost semnatara înscrisului a cărui anulare parțială s-a reținut de către Tribunalul Gorj, Secția I Civilă. Susține aceasta prin aceea că nefiindu-i opozabil. Statutul nu putea fi constatat ca nelegal de către un terț. Pe cale de consecință, aceasta nu poate justifica vreun interes în promovarea unei acțiuni, întrucât nu a fost semnatara acestuia. per a contrario, nu se poate vorbi de existența vreunei vătămări, a unui prejudiciu, care i s-a produs acesteia. Așadar, este mai mult decât evident faptul că, instanța, raportat și la caracterul devolutiv al apelului trebuia să pună în discuție și să rețină cele două excepții de procedură enunțate.
Instanța de apel a depășit cadrul procesual, extinzându-l în mod nelegal. Astfel, în mod cu totul eronat, deși a fost sesizată cu o cerere de constatare nulitate parțială, aceasta a interpretat greșit actul dedus judecății, transformând-o într-o acțiune în revendicare. Transferul dreptului de proprietate, nu operează sub nicio formă printr-un statut. Transferul dreptului de proprietate asupra imobilului a avut loc în baza protocolului din data de 7.02.1996, încheiat între Uniunea Județeană a S. Libere Gorj și debitoare, prin care a fost preluat de către aceasta întreg patrimoniul, inclusiv imobilul situat în Tg.J., . județul Gorj.
Învederează faptul că respectivul protocol, prin care s-a produs translația dreptului de proprietate nu a fost anulat, fiind în ființă și la momentul de față.
P. promovarea acțiunii de față, ANCSR nu face altceva decât să obțină o hotărâre judecătorească ignorând hotărâri judecătorești enunțate în preambulul prezentei cereri de intervenții. Mai mult decât atât, obiectul prezentei cereri a intrat în puterea lucrului judecat, instanța de apel, prin hotărârea criticată, ignorând decizia nr.3424/17.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din România.
Față de cele arătate solicită admiterea recursului și a prezentei cereri de intervenție.
În drept invocă prevederile art.51 Cod pr.civilă.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 c. pr. civilă, recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Recurenta Fundația casa de C. a S. Tg J. a luat ființă în baza sentinței nr. 6 din 23.01.1998, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 495/1998 și a funcționat în imobilul preluat prin protocolul din 07.02.1996, din anul 1998 până la 31.12.2009, perioadă în care a desfășurat, potrivit probelor și susținerilor din dosar, necombătute de partea adversă, activități comerciale de închiriere, având o evidență contabilă proprie, inclusiv bilanț contabil, potrivit cu care în patrimoniul recurentei (conform bilanțurilor contabile depuse la ANAF) imobilul în discuție; de asemenea, are cod fiscal propriu - nr._, iar pentru acest imobil au fost achitate impozite și taxe.
Din actele aflate la dosar, Curtea, constată că prin Protocolul din data de 7 februarie 1996 încheiat între Uniunea Județeană a S. Libere Gorj și C. de C. a S. Tg. J., iar prin acest protocol a fost preluat întreg patrimoniul de către C. de C., cuprinzând spații destinate activităților cultural-artistice, spații de depozitare, atelier, holuri de acces, sală de festivități de 560 locuri, bibliotecă cu sală de lectură, sală de balet, bar precum și bunuri mobile, iar până la data judecății, acest Protocol nu a fost anulat.
În consecință, se apreciază corect raționamentul primei instanțe, potrivit cu care dat fiind faptul că, până în prezent, protocolul încheiat între Uniunea Județeană a S. Libere Gorj și C. de C. a S. Tg. J., nu a fost anulat, nici actele subsecvente, cele încheiate ulterior acestui protocol și care au avut în vedere acest protocol, respectiv statutul din 1997 și statutul din 2009 nu pot fi anulate dacă nu sunt îndeplinite prevederile art. 948 pct 3 și art. 5 din Codul civil.
În raport de aceste aspecte, raționamentul instanței de apel este greșit atunci când reține că părțile convenției au stipulat asupra unui imobil despre care aveau cunoștință că nu aparține în proprietatea Fundației C. de C. a S. și că acest imobil aparține proprietarului Confederației Naționale a S. Libere din România Frăția, astfel că, sub acest aspect, criticile recurentei Fundației C. de C. a S..
Susținerile recurentei cu privire la primul petit, având în vedere soluția de admitere a apelului cu consecința schimbării sentinței pronunțate pe fond, sunt întemeiate în ceea ce privește constatarea nulității absolute parțiale a Statutului Fundației C. de Cultura a S. Tg-J., în ceea ce privește Capitolul VII „Patrimoniu", autentificat sub nr. 1195/14.03.1997 la BNP A. Merisescu, dat fiind faptul că acest Statut nu-și mai produce efectele juridice, fiind înlocuit cu Statutul autentificat sub nr. 7632/11.09.2003 la BNP N. M., ca urmare a intrării în vigoare a OG nr. 26/2000.
Referitor la petitul prin care se solicită constatarea nulității absolute parțiale a Statutului Fundației C. de Cultura a S. Tg-J., în ceea ce privește Capitolul VII „Patrimoniu", autentificat sub nr. 1144/24.04.2009 la BNP R. I., cu privire la „transferul dreptului de proprietate asupra imobilului - construcție situat în Tg-J., ., jud. Gorj ", Curtea constată că instanța de apel a făcut o interpretare eronată a actelor juridice invocate de intimata-pârâtă în apărarea sa, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții greșite în apel. Astfel, în Statutul autentificat în anul 2009 se menționează doar din ceea ce este compus patrimoniul fundației, acest înscris nu prevede „transferul de proprietate al imobilului". Transferul s-a produs printr-un alt act juridic, respectiv Protocolul din 7 februarie 1996, act juridic încheiat anterior înființării Fundației și care nu a fost anulat, aspect surprins în mod corect de instanța de fond dar căruia, instanța de apel nu i-a dat relevanța cuvenită.
Sentința nr. 6 din 23.01.1998 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 495/1998, în temeiul art. 3 din Legea nr. 21/1924 prin care s-a autorizat înființarea și funcționarea Fundației C. de Cultura a S. Tg-J., în temeiul Procesului verbal din 21 iunie 1997 prin care s-a hotărât constituirea fundației, a Statutului din 14 martie 1997 și a Protocolului din 7 februarie 1996 cu privire la patrimoniu a rămas irevocabilă, respingându-se apelul declarat de U.J. CNSLR Fratia, conform deciziei 224/2011 a Curții de Apel C., fiind respins și recursul formulat conform hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție (17.05.2012).
Ca urmare a abrogării Legii nr. 21/1924, în temeiul căreia s-a înființat inițial Fundația C. de C. Tg J. cu Statutul din 1998 și a intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000, recurenta-pârâtă Fundația C. de Cultura a S. Tg-J. și-a modificat prevederile Statutului, conform dispozițiilor legale in vigoare, prin Statutul autentificat sub nr. 7632/11.09.2003 la BNP N. M. (fila 62, dosar), iar în conformitate cu prevederile art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, fundația este subiectul de drept înființat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent și irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar și în raport de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 26/2000, fundația dobândește personalitate juridică prin scrierea sa în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul, în temeiul cererii de înscriere însoțită de următoarele documente: a) actul constitutiv; b) statutul; c) acte doveditoare ale sediului si patrimoniului inițial și d) dovada disponibilității denumirii eliberată de Ministerul Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.
Ori, da data înscrierii modificărilor intervenite în statutul fundației, condițiile de legalitate și admisibilitate a cererii de înscriere și a documentelor prevăzute de lege au fost verificate de judecătorul desemnat de președintele instanței care a dispus, prin încheiere, înscrierea modificărilor în Registrul P.J., iar prin încheierea din 20.03.2003 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 28/PJ/2003, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a admis cererea Fundației C. de Cultura a S. Tg-J., s-a luat act de modificările intervenite în Statutul Fundației și s-a dispus înregistrarea acestor modificări în registrul PJ al Judecătoriei Tg-J.. Pe cale de consecință, s-a luat act și de existența unui patrimoniu propriu (CNSLR Frăția dându-și acordul scris de înființare prin Hotărârea Comitetului Executiv nr. 43/01.02.1996), patrimoniul constând în imobilul C. de C. si mijloace fixe, obiecte de inventar, așa cum au fost descrise si preluate prin Protocolul nr. 164/07.02.1996 (toate aceste înscrisuri analizate de instanțele de judecată și apreciate ca fiind legale).
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată în interesul pârâtei de către Direcția Publică de Venituri Tg J.- C. L. al M. Tg J., se constată că procedura insolvenței în temeiul legii nr. 85/2006 s-a deschis prin sentința nr. 1418/16.12.2009 la solicitarea Consiliului L. Tg-J. pentru neplata impozitelor aferente imobilului, conform susținerilor, debitul fiind compus din:_ lei impozit pe clădiri - datorat Consiliului L. Tg-J. și_ lei impozite și taxe aferente drepturilor bănești pentru foștii salariați – ANAF, în evidențele Direcției Publice de Venituri a Consiliului L. figurând ca debitor Fundația C. de C. a S. Tg-J., cu adresa ., loc. Tîrgu J., jud Gorj, cod fiscal_, cu debite totale de_ lei, intervenienta invocând raportul juridic creditor-debitor în cererea sa. De asemenea, intervenienta a mai arătat că nu se poate anula statutul în vigoare al fundației, atâta timp cât actele avute în vedere la emiterea actelor de constituire au fost constatate valabile și nu au fost cereri de anulare a acestora, actele păstrându-și valabilitatea și în prezent.
Cum recurenta este debitoarea intervenientei, pe acest aspect intervenienta și-a motivat interesul de a interveni în cauză în favoarea recurentei Fundația C. de Cultura a S. Tg-J..
În considerarea celor expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 c. pr. civilă, va fi admis recursul și cererea de intervenție formulată în interesul recurentei, va modifică decizia civilă nr. 265/07.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în sensul că urmează a se respinge apelul reclamantei Asociația Națională a C. de C. a S. din România și se va menține sentința instanței de fond nr._/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ .
În consecință, va obliga apelanta reclamantă Asociația Națională a C. de C. a S. din România la 18 lei cheltuieli de judecată, către recurenta pârâtă FUNDAȚIA C. DE C. A S. TG-J., P. LICHIDATOR JUDICIAR CONSULTING COMPANY IPURL .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă FUNDAȚIA C. DE C. A S. TG-J., P. LICHIDATOR JUDICIAR CONSULTING COMPANY IPURL, împotriva deciziei nr.265/07.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații A. N. A C. DE C. A S., N. I., M. G.- C., R. C., T. F., B. S., G. G., B. C. V. și intervenientul C. L. AL M. T. J. și cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei pârâte formulată de DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI TG. J..
Modifică decizia civilă nr. 265/07.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în sensul că respinge apelul reclamantei Asociația Națională a C. de C. a S. din România și menține sentința instanței de fond nr._/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ .
Obligă apelanta reclamantă Asociația Națională a C. de C. a S. din România la 18 lei cheltuieli de judecată, către recurenta pârâtă FUNDAȚIA C. DE C. A S. TG-J., P. LICHIDATOR JUDICIAR CONSULTING COMPANY IPURL .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Președinte, M. L. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
Red. 21. 11. 2013
jud. F. D.
Tehn. E.O.
2 ex.
J.f. D. I.
J.a. N. B.
A. E. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 8966/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Fond funciar. Decizia nr. 9004/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
