Servitute. Decizia nr. 1473/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1473/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 18187/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1473/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător E. G.
Judecător C. P.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul formulat de P. C. I. și N. Jenița împotriva deciziei civile nr. 448 din 25 septembrie 2013 a Tribunalului Iași, intimat fiind C. M., având ca obiect servitute de trecere; obligație de a face.
La prima strigare a cauzei fiind solicitat la amânări fără discuții, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av T. care reprezintă recurenții, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este primul termen de judecată, recurentul a fost citat cu mențiunea taxei judiciare de timbru, nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Av T. pentru recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 40 lei, astfel cum s-a pus în vedere recurenților.
Av T. solicită admiterea probei cu înscrisuri – fotografii de la fața locului și schițe de plan.
Instanța constată recursul declarat în termen, complinit timbrajul. Se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă numai critica referitoare la schimbarea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată. Față de această împrejurare respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurenți și neexistând nici un motiv de amânare a judecății cauzei dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru concluzii pe fondul cererii de recurs.
La a doua strigare a cauzei fiind solicitat la amânări fără discuții, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av T. care reprezintă recurenții, lipsă fiind intimatul.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av T. pentru recurenți solicită admiterea recursul motivat de nelegala schimbare de către instanța de apel a temeiului legal care a sta la baza acțiunii introductive, anume articolul 1349 Noul cod civil și motivarea hotărârii în baza art. 617 alin. 1 și 2 Cod civil. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cererii de recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1718 din 31.01.2013 a Judecătoriei Iași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții P. C. I. și N. Jenița în contradictoriu cu pârâtul C. M., ca rămasă fără obiect, s-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea pârâtului cu privire la cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin Sentința civilă nr._/09.08.2012, Judecătoria Iași a obligat pârâtul, pe calea ordonanței președințiale, să elibereze drumul de acces la calea publică (drumul sătesc 1930 și să ridice poarta și gardul prin care este oprită ieșirea la drum dar și faptul că, în conformitate cu procesul-verbal de constatare încheiat în data de 19.10.2012 de B.”A. C.” s-a declarat eliberat drumul de acces, prin ridicarea porților metalice.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit declarației martorului R. Richard propus de către reclamanți, în prezent, drumul nu mai este blocat, fiind înlăturate poarta și gardul drept pentru care, s-a constatat că, prin deblocarea căii de acces în urma înlăturării gardului și a porților montate de către pârât, acțiunea a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă în consecință.
În final s-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea pârâtului cu privire la cheltuielile de judecată, eliberarea drumului având loc după înregistrarea cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanții P. Ciorseschi I. și Neamtu Jenita, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă 448 din 25 septembrie 2013, Tribunalul Iași respinge apelul declarat de P. C. I. și Neamtu Jenita păstrând sentința civilă nr.1718 din 31.01.2013 a Judecătoriei Iași.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține următoarele:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin sentința civilă nr._/09.08.2012, Judecătoria Iași a obligat pârâtul, pe calea ordonanței președințiale, să elibereze drumul de acces la calea publică (drumul sătesc 1930 și să ridice poarta și gardul prin care este oprită ieșirea la drum dar și faptul că, în conformitate cu procesul-verbal de constatare încheiat în data de 19.10.2012 de B.”A. C.” s-a declarat eliberat drumul de acces, prin ridicarea porților metalice.
Dispoziții legale incidente:
Codul civil, art. 617 alin 1 și 2: “ (1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. 2) Trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii”. Art. 1349 alin 1 și 2: “ (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel, instanța constată că apelul este nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
În primul rând, instanța de control judiciar reține că, deși se invocă în ca și temei de drept răspunderea civilă delictuală, motivarea în fapt a acțiunii și a apelului se invocă aspecte referitoare la servitutea de trecere astfel că, analiza prezentului apel se va efectua din ambele unghiuri.
Tribunalul mai reține că, art. 617 Cod civil, reglementând dreptul de trecere, dispune că proprietarul care nu are acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu, în asemenea condiții încât să se aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică. Astfel, dacă locul înfundat are ieșire la calea publică pe un drum care poate deveni practicabil cu efectuarea unor cheltuieli, textul art. 617 Cod civil nu își mai găsește aplicare. In acest caz este însă posibilă încheierea unui contract care să aibă ca obiect instituirea unei servituți de trecere și care să conducă astfel la limitarea convențională a dreptului de proprietate.
Astfel, instanța de control judiciar reține că, nu se poate susține că apelanții ar fi în imposibilitate de a ajunge la calea publică, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că, aceștia au acces la drumul public. În acest sens, instanța de control judiciar are în vedere procesul-verbal de constatare încheiat în data de 19.10.2012 de B.”A. C.”, declarația martorului R. Richard, audiat în fața instanței de fond ( filele 14, 22 dosar fond), din care rezultă că, la momentul pronunțării sentinței drumul era liber.De altfel, nici martorul audiat în fața instanței de apel nu a confirmat susținerile apelanților, conform cărora aceștia nu ar avea acces la calea publică ci a arătat că, intimatul mai blochează drumul. Or, la intervenția instanței, acesta a deblocat accesul.
Pe de altă parte, în speță nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii civile delictuale, apelanții nefăcând dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ mai multe condiții, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și existența vinovăției .
Prejudiciul ca element esențial al răspunderii civile delictuale,
constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană .
Principiul general al soluționării problemei despăgubirilor, este acela al reparării integrale a prejudiciului, aceasta însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv dar și beneficiul nerealizat de solicitant ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii .
Referitor la prejudiciu, instanța reține că apelanții nu au dovedit existența vreunui prejudiciu concret .
Fapta ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane .
În speță, fapta ilicită, la momentul pronunțării sentinței nu mai există deoarece, drumul a fost eliberat, accesul apelanților fiind posibil.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, este de asemenea nedovedit, în condițiile în care, așa cum am precizat nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu concret.
Față de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul respinge apelul declarat de P. C. I. și Neamtu Jenita împotriva sentinței civile nr.1718 din 31.01.2013 a Judecătoriei Iași și păstrează sentința instanței de fond.
Împotriva aceste sentințe au declarat recurs P. C. I. și N. Jenița pentru următoarele motive:
Arată recurenții că în fapt, au chemat în judecată la Judecătoria Iași, pe numitul C. M., cu domiciliul in ., Jud. Iasi, pentru ca in contradictoriu cu acesta si in baza probelor ce le-au administrat, instanța urmând să dispună: Asupra primului capăt de cerere - ca pârâtul, să le lase liber accesul la calea publica, respectiv drumul sătesc nr. 1930, care figurează in planul cadastral al satului C. . in registrul parcelelor la pagina nr. 85 și pentru al doilea capăt de cerere - să ridice gardul și poarta prin care este obstaculată ieșirea la drum.
Prima instanța de judecata a apreciat greșit probatoriu administrat in prezenta cauza si a respins acțiunea civilă formulată ca rămasă fără obiect.
Instanța de apel, respectiv Tribunalul Iași, respinge apelul și menține hotărârea data de Judecătoria Iași.
Instanța de apel modifică temeiul legal care a stat la baza acțiunii introductive, anume articolul 1349 din noul cod civil și motivează hotărârea în baza art. 617 alin. 1 și 2 cod civil.
Criticile aduse instanței de apel sunt următoarele:
- Au formulat acțiunea împotriva pârâtului C. M., în baza art. 1349 Cod civil, bazata pe doua capete de cerere, respectiv: a) Ca acesta, sa le lase liber accesul la calea publica, respectiv drumul sătesc nr. 1930, care figurează in planul cadastral al satului C. . in registrul parcelelor la pagina 85; b) Sa ridice gardul si poarta prin care este obstaculată ieșirea la drum.
Consideră recurenții că prima instanța si instanța de apel, nu au analizat corect situația de fapt dovedita de ei cu acte si martori. Fac precizarea ca deblocarea drumului s-a realizat in baza Ordonanței Presedentiale, Sentința Civila nr._/09.08.2012 a Judecătoriei Iasi, prin care s-a dispus înlăturarea porții si gardului, aceasta fiind o măsura provizorie, pina la definitivarea acțiunii pe calea dreptului comun.
Arată recurenții că nu au cerut niciodată un drept de servitute de la pârât pentru un drum public, cale de acces catre domiciliile lor. Au cerut ca instanța sa-1 oblige pe pârât sa lase liber calea de acces la drumul public. Chiar dupa ce a fost executorul si in baza Ordonanței Președențiale a deschis calea de acces prin înlăturarea porților, aceasta a fost o măsura provizorie. Au făcut dovada cu acte si cu cei doi martori, care au fost audiați in prima instanța si in instanța de apel, că pârâtul in continuare, chiar dupa ce a fost înlăturata poarta de executor, șicanează prin obstacularea căii de acces. Unul din capetele de cerere formulate, este chiar acela ca pârâtul, sa le lase liber accesul la calea publica, respectiv drumul sătesc nr. 1930, care figurează în planul cadastral al satului C. . în registrul parcelelor la pagina 85.
Arată recurenții faptul că, prin închiderea acestui drum public sătesc le este obstaculat accesul la proprietățile lor cu utilaje si atelaje pentru efectuarea lucrărilor agricole, mai mult decât atât, nu poate face aprovizionare cu material lemnos pentru la iarna si nici nu pot aduce acasă nutrețul pentru animale. Acest acces le este interzis lor cit si oricărei persoane care vrea sa treacă pe acest drum public.
Solicită recurenții admiterea recursului si casarea hotărârilor celor două instante si admiterea acțiunii.
Examinând criticile formulate în raport de actele și lucrările dosarului Curtea constată că numai critica vizând schimbarea temeiului juridic al acțiunii se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, celelalte critici nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Analizând criticile ce se încadrează în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea nu sunt fondate, iar motivul de recurs nu este incident în cauză pentru următoarele motive:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții și-au întemeiat din punct de vedere juridic acțiunea formulată pe dispozițiile art. 1349 Noul cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală. Contrar susținerilor recurenților, Curtea constată că instanța de apel a analizat atât incidența dispozițiilor art. 617 alin. 2 din Vechiul cod civil cât și a dispozițiilor art. 1349 din Noul cod civil, acestea din urmă constituind temeiul juridic al acțiunii reclamanților, constatând că nu sunt incidente în cauză.
Așa fiind criticile vizând schimbarea cauzei în apel sunt nefondate, tribunalul analizând cererea de apel atât sub aspectul stabilirii situației de fapt și a aplicării legii de către prima instanță în raport de temeiul juridic al acțiunii, respectiv răspunderea civilă delictuală.
Criticile care fac trimitere la probele administrate în cauză și la modul cum a fost stabilită situația de fapt de instanțele de fond și cele care vizează modul în care probele au fost interpretate nu pot fi examinate, deoarece se referă la netemeinicia hotărârilor pronunțate, ceea ce face ca aceste critici să nu poată fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute în mod expres și limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Aceasta deoarece, rolul instanței de recurs este acela de a efectua un control de legalitate a hotărârilor aduse în fața sa și nu acela de a reevalua o situație de fapt stabilită și de a statua asupra netemeiniciei unei hotărâri.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge recursul formulat și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de P. C. I. și N. Jenița împotriva deciziei civile nr. 448 din 25 septembrie 2013 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 dec. 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, E. G. | Judecător, C. P. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud GE_
Tehnored gref RCL_
2ex
Jud fond C. D.
Jud apel A. M. și P. C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 814/2013. Curtea de Apel IAŞI | Reziliere contract. Decizia nr. 275/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
