Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr. 420/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 5/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 420/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător C. P.
Judecător G. P.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestator .. împotriva deciziei civile nr. 1903/17.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, intimat M. M. C. - reprezentat prin primar, având ca obiect autorizare desființare lucrări (legea 50/1991).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av C. A. – F. care reprezintă contestatoarea, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dosarul este la al treilea termen de judecată, s-a solicitat judecata în lipsă.
Av C. pentru contestatoare depune un extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la soluția pronunțată de Curtea de Apel Tg. M. în sensul admiterii recursului și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Harghita a cauzei având ca obiect obligația emiterii autorizației de construire. Față de această soluție av. C. solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului_ .
Instanța, apreciind că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă respinge cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de contestatoare prin apărător.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av C. pentru contestatoare solicită instanței admiterea contestației și anularea deciziei contestate având în vedere faptul că instanța de recurs nu a analizat toate criticile invocate, respectiv încălcarea de către instanța de apel a principiului continuității. La termenul din 18.06.2011 s-a solicitat instanței de recurs disjungerea cererii privind anularea procesului verbal și trimiterea cauzei la Secția de contencios administrativ ca instanță de fond. Instanța de recurs a respins cererea și a apreciat că nu se poate administra probe cu martori ci doar cu înscrisuri. Pentru motivele expuse pe larg solicită admiterea contestației, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2013 la Curtea de Apel Iași, contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1903 din 17.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ .
Totodată a solicitat și suspendarea executării hotărârii până la soluționarea contestației.
Printr-un memoriu separat, contestoarea a invocat următoarele:
Prin sentința civilă nr.1324/17.05.2010 a Judecătoriei M. C. s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a admis acțiunea reclamantului Municipiului M. C., obligând pârâta . demoleze construcțiile executate fără autorizație de construire și să restabilească starea inițială a clădirii.
Pârâta . formulat apel împotriva acestei sentințe, apelul fiind repartizat spre soluționare completului compus din președinte B. R. J. și judecător Banyai E..
La data soluționării apelului, 8.06.2011, s-a întocmit un proces-verbal de către președintele instanței din care a rezultat că judecătorul Banyai E. lipsește din instanță, începând cu ora 11 (din cauza unor probleme de familie) completul de judecată se constituie cu participarea judecătorul M. I..
Contestatoarea susține că la momentul strigării cauzei, în sală, completul de judecată era compus din judecător B. R. J. și judecător Banyai E..
Împotriva deciziei Tribunalul Harghita, contestatoarea a declarat recurs și a criticat decizia, printre altele, și cu privire la componența completului de judecată și a conținutului procesului-verbal din 8.06.2011.
Recursul a fost strămutat de Înalta Curte de Casație și Justiție la Curtea de Apel Iași care, prin decizia civilă nr. 1903/17.12.2012 a respins recursul.
Susține contestatoarea că a solicitat instanța de recurs (la termenul din 18.06.2012) să disjungă cererea privind anularea procesului-verbal din 8.06.2011 de cererea de recurs și să o trimită secției de contencios administrativ a Curții de Apel Iași, ca instanța de fond, cu motivarea că procesul-verbal contestat este un act administrativ.
Contestatoarea susține că a solicitat și suspendarea judecării cererii de recurs până la soluționarea dosarului disjuns.
Curtea de Apel Iași a respins cererea de disjungere fără a avea în vedere dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 52 și 21 alin. 1 din Constituția României.
Consideră contestatoarea că acest proces-verbal este un act administrativ deoarece a fost întocmit de judecător C. D., ca sarcină administrativă, în calitate de președinte al Tribunalului Harghita. Acest act nu reflectă realitatea, la judecarea apelului participând alt judecător decât cel menționat în încheierea și decizia recurată.
Curtea de Apel Iași nu a analizat nici susținerea potrivit căreia în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor. Cu toate acestea, reține că recurenta nu s-a înscris în fals.
Dacă instanța de recurs ar fi disjuns cererea de anulare a procesului-verbal, în fața instanței respective s-ar fi putut propune proba cu martori sau cu expertiza.
Contestatoarea mai susține că instanța de recurs nu a analizat critica privind încălcarea de către instanța de apel a principiului continuității.
La toate cele cinci termene de judecată din apel din 29.09.2010, 24.10.2010, 19.01.2011, 16.03.2011 și 11.05.2011, în componența completului au intrat președinte B. R. J. și judecător Banyai E., iar la termenul din 11.05.2011, judecător Banyai E. a fost înlocuit de judecător M. I..
Faptul că cercetarea judecătorească s-a făcut de completul în componența căruia a intrat și judecător Banyai E., iar la pronunțarea soluției din completul de judecată a făcut parte judecător M. I., demonstrează, în opinia contestatoarei, încălcarea principiului continuității.
Contestatoarea mai invocă faptul că din dispozitivul deciziei recurate nu rezultă motivul pentru care s-a respins recursul: ca nefondat, ca inadmisibil sau ca tardiv.
Prin încheierea din 15 februarie 2013 curtea a dispus anularea, ca netimbrată, a cererii de suspendare a executării deciziei civile nr. 1903/17.12.2012 a Curții de Apel Iași, cerere formulată de .>
Prin întâmpinare, intimatul M. M. C., prin primar, a solicitat respingerea contestației în anulare deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în dispozițiile art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, au fost invocate și în fața instanței de recurs.
Procesul-verbal încheiat la data de 8.06.2011 este un act de procedură, este un act de procedură, prevăzut de dispozițiile art. 98 din regulamentul de ordine interioară al instanței de judecată și nu poate face obiectul unei constatări de nulitate din partea contestatoarei.
Analizând cererea formulată curtea reține următoarele:
Contestatoarea . formulat contestație în anulare invocând trei motive:
- instanța de recurs a respins cererea de disjungere a capătului de cerere privind constatarea nulității procesului-verbal din data de 8.06.2011;
- instanța de apel a încălcat principiul continuității în ceea ce privește compunerea completului de judecată;
- nu se indică motivul pentru care s-a respins recursul.
Contestatoarea nu a indicat temeiul juridic al contestației formulate.
Cu privirea la primul motiv al contestației curtea reține că acesta nu a constituit motiv de recurs, ci, în cursul judecării recursului, recurenta . solicitat să se constate nulitatea procesului-verbal din 8.06.2011 și disjungerea acestei cereri pentru a fi soluționată de secția contencios administrativ a Curții de Apel Iași, ca instanță de fond.
Prin încheierea din 18 iunie 2012 curtea a respins cererea recurentei . sesizare a instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a procesului-verbal din data de 8.06.2011 deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzut de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Curtea reține că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă deoarece, pe de o parte, motivul unu al contestației în anulare nu a constituit motiv de modificare sau casare în cererea de recurs, iar pe de altă parte, respingerea cererii de sesizare a instanței de contencios nu este rezultatul unei greșeli materiale.
Pe această cale nu poate fi adusă în discuție modalitatea de rezolvare a unui incident procedural.
Referitor la cele de-al doilea motiv al contestației în anulare, și anume la nerespectarea principiului continuității de către instanța de apel, curtea reține că acest principiu este reglementat de o normă de organizare judecătorească și nu de o normă de competență de ordine publică, așa cum prevedere art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă.
Motivul trei al contestației în anulare nu poate fi primit deoarece nu se încadrează în cele expres prevăzute de art. 317-318 Cod procedură civilă.
Raportat acestor considerente, curtea reține că este nefondată contestația în anulare formulată de . să o respingă și să mențină decizia civilă nr. 1903/17.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . deciziei civile nr. 1903/17.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr._, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 martie 2013.
Președinte, E. G. | Judecător, C. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PC_
Tehnored gref RCL_
2EX
| ← Pretenţii. Decizia nr. 259/2013. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 277/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
