Obligaţie de a face. Decizia nr. 177/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 6544/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 177/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător A. G.
Judecător L. P.
Grefier C. L.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de B. P. împotriva deciziei civile nr. 580 din 10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind moștenitorul defunctului B. T., numitul B. S., S. C. C., I. S., N. R. M., D. C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta B. P., intimatul S. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare. Este al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru a se îndeplini procedura de citare cu părțile. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Recurenta B. P. solicită instanței să se ia act că dorește să fie reprezentată de B. I., persoană care este prezentă în instanță.
Curtea, având în vedere că potrivit prevederilor art. 68 alin. 2 Cod procedură civilă dreptul de reprezentare poate fi dat și prin declarație verbal făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință, admite solicitarea recurentei.
Pune în vedere numitului B. I. că potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă, atunci când mandatul este dat unei alte persoane decât avocat, mandatarul nu poate pune concluzii.
B. I. consideră că poate pune concluzii pe timpul judecății, întrucât există diferență între dezbateri și judecată.
Curtea relevă acestuia că în cauză nu mai sunt probatorii de administrat.
B. I. arată că dorește să depună la dosar acte, întrucât s-a invocat netimbrararea, partea fiind citată cu mențiunea să facă dovada timbrajului cereri de recurs.
Curtea relevă acestuia că în cauză nu s-a invocat netimbrarea cererii de recurs, la dosar existând dovada achitării taxei judiciare de timbru. Pentru primul termen de judecată recurenta a fost citată cu mențiunea timbrajului, ulterior constatându-se complinirea.
B. I. depune la dosar concluzii scrise și solicită a se constata că intimații nu au nimic pe terenul în discuție.
Intimatul S. C., având cuvântul, solicită a se constata că la dosar există suficiente probe din care rezultă că terenul aparține Comunității Evreiești, de aceea s-a și dispus ca acele garaje să nu fie dărâmate. Braj P. și fiul ei au făcut apel iar B. I. vrea să continue procesul pentru că el a dărâmat garajele și este cercetat pentru distrugere.
Curtea relevă intimatului că aceste susțineri exced cadrului procesual, recursul de față fiind promovat împotriva hotărârii instanței de apel care a anulat cererea de apel.
Recurenta Braj P., prin intermediul mandatarului B. I., solicită a se ține cont de cele menționate în cuprinsul concluziilor scrise.
Intimatul S. C. solicită respingerea recursului.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2057/27.01.2011 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate de pârâtul B. T..
Admite excepția lipsei calității procesuale active invocate din oficiu de instanța cu privire la capătul de cerere având ca obiect „repararea asfaltului deteriorat de obstacole” și respinge acest capăt de cerere formulat de reclamanții S. C. C., domiciliat în Iași, .. 36, ., ., domiciliat în Iași, .. 89, ., domiciliată în Iași, .. 44, ., . R. M., domiciliata in Iași, jud. Iași, .. 26, ., . cu pârâtul B. T., domiciliat în Iași, .. 30, ., parter, . mandatar B. I., domiciliat in Iași, .. 101, ., . ca fiind introdus de către persoane fara calitate procesuală activă.
Admite in parte acțiunea formulata de reclamanții S. C. C., I. S., D. C. și N. R. M. in contradictoriu cu pârâtul B. T. reprezentat de mandatar B. I..
Obliga pârâtul la înlăturarea barierei metalice și a celor 6 stâlpi metalici montați pe calea de acces intre blocurile nr. 30-32 din .>
Obliga pârâtul la plata sumei de 8,3 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru și timbru judiciar.
Respinge ca neîntemeiata cererea pârâtului având ca obiect obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Instanța învederează că s-au avut in vedere, în mod coroborat, probele administrate in prezentul dosar cu cele administrate în cadrul ds._/245/2006, in cadrul acestui ultim dosar pronunțându-se sentința civilă nr. 1632 din 8.02.2008, rămasă irevocabilă.
In considerentele acestei sentințe s-au reținut,cu autoritate de lucru judecat, următoarele aspecte:
„Potrivit sentinței civile nr. 319/2007 și deciziei civile nr. 767/2003 a Tribunalului Iași, reclamantul B. T. a devenit proprietarul bunului imobiliar construcție și teren în ., actualmente .. 30….
Așa cum rezultă din adresa nr._ din 10.01.2007 Bulevardul I.C. B. devine după 1949 Bulevardul T. V., anterior încheierii actelor convenționale ale reclamantului, încât amplasamentul pretins de reclamant nu este real.
Mai mult, chiar concluziile expertizei efectuate atestă că pe o lungime de 200 m. măsurat grafic pe aliniamentul bulevardului nu există nici o locuință și amplasamentul proprietății B. este încercuit, iar parte din garaje sunt edificate pe terenul Primăriei și nu a reclamantului. De asemenea, în răspunsul la obiecțiuni, expertul certifică faptul că există contradicție între vecinătățile înscrise în actul de vânzare-cumpărare și Cartea Funciară unde în locul proprietăților particulare apar blocuri.
Prin consecință, sub toate aspectele, acțiunea se dovedește neîntemeiată și se va respinge”.
Prin decizia civilă nr. 806 pronunțata in cadrul aceluiași dosar de către Tribunalul Iași, prin care s-a respins apelul promovat împotriva sentinței civile nr. 1632 din 8.02.2008, s-au arătat următoarele aspecte:
„Prin cererea adresată Judecătoriei Iași reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-și ridice garajele construite provizoriu pe terenul proprietatea sa situată în Iași, .. 30 sau să fie autorizat de instanța să demoleze reclamantul garajele pe cheltuiala pârâților.
Reclamantul arată că este proprietarul terenului situat în Iași, .. 30, teren pe care se afla amplasate cele 5 garaje…
Din nici unul din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă însă amplasamentul terenului proprietatea reclamantului, în sentința civilă mai sus menționată nefiind făcută vreo referire la schița acestui teren.
Expertiza tehnică topometrică efectuată în cauză nu a putut stabili cu exactitate amplasamentul terenului proprietatea reclamantului tocmai în lipsa schiței anexă la actul de proprietate al acestuia și raportat la înscrisurile depuse și situația din teren, expertul a concluzionat că amplasamentul indicat de reclamant este nereal.
În lipsa dovezii dreptului de proprietate al reclamantului cele 5 garaje în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de acesta”.
Având in vedere cele menționate anterior coroborat cu faptul că însuși pârâtul a recunoscut, in cadrul întâmpinării, faptul că Instituția de cadastru ar fi montat bornele respective, la solicitarea sa (a se vedea in acest sens și procesul verbal din data de 04.04.2007 - fila 45 din dosar), pârâtul învederând in cadrul întâmpinării ca ar avea un drept de proprietate asupra garajelor, motiv pentru care a dispus amplasarea respectivelor borne, instanța constata ca s-a făcut dovada temeiniciei afirmațiilor formulate de reclamanți .
În consecință, în tem art. 1169 cod civil raportat la prev. art. 1075 și urm Cod civil, va admite in parte acțiunea formulata de reclamanții S. C. C., I. S., D. C. și N. R. M. in contradictoriu cu pârâtul B. T. reprezentat de mandatar B. I. și va obliga pârâtul la înlăturarea barierei metalice și a celor 6 stâlpi metalici montați pe calea de acces intre blocurile nr. 30-32 din .>
În temeiul art. 274 Cod proc. Civ., va obliga pârâtul la plata sumei de 8,3 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru și timbru judiciar.
În temeiul aceluiași text legal, va respinge ca neîntemeiata cererea pârâtului având ca obiect obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata.
Prin decizia nr. 580/10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a fost anulat apelul declarat de pârâtul B. T., decedat la 24.02.2012 și neînsușit de moștenitorii B. S. și B. P., formulat prin mandatar B. I. împotriva sentinței civile nr. 2057/27.01.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, pentru lipsa calității de reprezentant.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Apelantul B. T. a decedat la data de 24.02.2012 calitatea de moștenitori având potrivit certificatului nr. 9/7.03.2012 eliberat de B.N.P. Cubașa C., B. P. – soție supraviețuitoare și B. S. – descendent de gr. I.
În ședința publică din data de 26.09.2011, în aplicarea art. 68 alin. 2 Cod procedură civilă, apelantul l-a împuternicit pe numitul B. I. cu dreptul de a-l reprezenta în căile de atac apel și recurs în litigiul pendinte.
Potrivit art. 71 Cod procedură civilă mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitor; sau de către reprezentantul legal al incapabilului.
Prin declarația depusă la filele 142, 143 dosar, moștenitorii legali ai decujusului B. T., numiții B. S. și B. P. arată că nu au împuternicit pe nimeni și nu au vrut nimeni să îi reprezinte în vreun dosar. Solicită să se ia toate măsurile necesare pentru excluderea totală și definitivă a numelor lor din orice litigiu în care ar fi puși în poziția de reclamanți și reprezentați de o terță persoană. Declară totodată că nu îl cunosc pe B. I..
Conținutul declarației semnate de cei 2 moștenitori legali ai mandatarului B. I. conduce spre concluzia potrivit căreia aceștia au înțeles să-i retragă mandantului B. I. împuternicirea dată de autorul lor.
În acest context juridic și în considerarea faptului că moștenitorii legali ai decujusului nu înțeleg a continua prezentul litigiu în baza art. 312 Cod procedură civilă și în aplicarea art. 161 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
Împotriva deciziei nr. 580/10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a formulat recurs B. P. criticând-o sub următoarele aspecte:
Susține recurenta că ea și fiul său au retras mandatul dat domnului B. I., de către de cujus, potrivit declarației de la filele 142-143, în care au prevăzut expres, clauza că „ numai în situația oricărui litigiu în care am fi puși în postura de reclamanți și reprezentați de B. I.".
Rezultă așadar, că mandatul s-a dat numai pentru eventuale cauze viitoare, nu și pentru apelul dedus judecății, așa cum a dedus- eronat - instanța de judecată.
Cum în apel nu sunt în postura de reclamanți, ci de pârâți-apelanți, împotriva unei hotărâri nelegale și netemeinice, evident că mandatul nu s-a retras, așa cum eronat a înțeles instanța de apel, prin aplicarea greșită a legii, respectiv a art 161 C.proc.civ.
Instanța de apel, nu a observat că dovada calității mandatarului lor, este legal realizată, după cum dovedesc prin declarația de la fila 30, admisă de instanță prin încheierea de la fila 37 din dosarul de apel.
Astfel, mandatarul B. I., era autorizat să îi reprezinte în apel, în calitatea de pârâți-apelanți.
Instanța a admis ilegal lipsa calității de reprezentant, răpindu-i astfel dreptul la un tribunal, în calea de atac.
Susține că instanța de apel, nu s-a pronunțat pe excepția de lipsă a calității procesuale pasive, invocată de către moștenitorii decujusului, încălcând astfel principiul rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 129 si 137 C.proc.civ .
In realitate, ei nu au retras mandatul dat domnului B. I., și drept urmare nu au renunțat apărarea sa, în calea de atac, dovadă fiind concluziile depuse de acesta, la termenul din data de 12.09.2012.
Astfel, prin actul de procedură numit „concluzii", au invocat excepția de lipsă a calității procesuale pasive și drept urmare instanța de apel avea obligația sa se pronunțe pe această excepție depusă de moștenitorii în cauza, nu de mandatar.
În atare situație, instanța de apel, s-a pronunțat minus petita, lăsând nesoluționată excepția invocată legal de ei, care este de ordine publică.
Solicită casarea hotărârii instanței de apel, cu trimitere, conform art. 312, alin (5) C.proc civ.
Legal citați intimații au depus întâmpinare cu nerespectarea termenului prev. de art. 308 al. 2 Cod procedură civilă, care a fost reținută la dosar drept concluzii scrise.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză curtea reține următoarele:
Criticile prin care se contestă legalitatea soluției date în cauză pe excepția lipsei dovezii calității de reprezentant sunt susceptibile de încadrare în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., din perspectiva căruia recursul va fi analizat, potrivit celor ce se vor arăta în continuare.
Curtea constată că în cauză operează sancțiunea procedurală a anulării cererii de apel, prevăzută de alineatul (2) al articolului 161 Cod procedură civilă, astfel cum corect a reținut instanța de apel.
Potrivit alineatului (2) al articolului 67 Cod procedură civilă mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Este adevărat că procura pentru exercițiul dreptului de reprezentare a fost dată, de defunctul B. T., numitului B. I. însă, după decesul acestuia, moștenitorii legali ai defunctului B. T. - recurenta B. P. și intimatul B. S. - au revocat, în mod expres, această procură.
Astfel, din cuprinsul declarației depusă la filele 142,143 dosar apel recurenta B. P. și intimatul B. S. menționează că: “ nu au împuternicit vreo persoană să declare apel la vreun dosar civil aflat pe rolul instanțelor din România”, context în care solicită: “ să se ia toate măsurile necesare pentru excluderea totală și definitivă a numelor de B. P. și B. S. din orice litigiu în care se afirmă că ar fi reprezentați de B. I.”.
Aceasta manifestare de voință a fost corect interpretată de tribunal drept revocare a mandatului, mandatul încetând de la data revocării, astfel că de la această dată mandatarul nu mai poate acționa în numele și pe seama mandantului.
Faptul că procura pentru exercițiul dreptului de reprezentare a fost revocată de mandant face operantă sancțiunea prevăzută de art. 161 C.proc.civ., aceea a anulării cererii de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. nefiind operant în cauză câtă vreme tribunalul a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispoziției legale incidente în speță.
Nici cea de a doua critică nu poate fi primită întrucât, față de soluția pronunțată, tribunalul nu mai era chemat să examineze excepția invocată, prin concluziile scrise depuse de mandatarul al cărui mandat tocmai fusese revocat B. I.. În temeiul art. 312 alineat (1) teza a doua Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul, menținând decizia tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de B. P. împotriva deciziei civile nr. 580/2012 din 10 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2013.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, L. P. |
Grefier, C. L. |
Red. S.C.A.
Tehnored. L.C.
2 ex. – 06.03.2013
Tribunalul Iași: A. M. C.
M. C.
Judecător fond: I. H.
| ← Cereri. Sentința nr. 9/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 259/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
