Expropriere. Sentința nr. 1489/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1489/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 2728/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 24/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de P. E. împotriva sentinței civile nr. 1489 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V., intimați fiind P. comunei Poienești, P. județului V., C. Județeană de Fond Funciar V. și C. L. de Fond Funciar Poienești, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă procuror B. M. pentru P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, lipsă fiind părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele mai sus menționate cu privire la lipsa părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al treilea termen de judecată și că se solicită judecata în lipsă.
Pentru termenul de astăzi apelantul P. E. a depus la dosar prin serviciul de registratură certificatul de deces privind pe P. – Solange Astra L. și certificatul de moștenitor nr. 2 din 21 ianuarie 2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, acordă cuvântul la dezbateri reprezentantului Ministerului Public.
Procuror B. M. pentru P. de pe lângă Curtea de Apel Iași având cuvântul, susține că în apelul formulat P. E. a solicitat restituirea în baza Legii nr. 33/1994 a suprafeței de 101 ha teren situată pe raza comunei Poienești, după ce a beneficiat în prealabil de legile fondului funciar obținând suprafața de 50 ha teren.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind inadmisibilă o atare solicitare a apelantului P. E. întrucât deja s-a statuat printr-o decizie dată în interesul legii nr. 35 din 07.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție că având la dispoziție legile fondului funciar și ulterior Legea nr. 10/2001, petentul trebuie să uzeze de aceste reglementări, nefiind incidente dispozițiile privind exproprierea.
Solicită respingerea apelului ca inadmisibil.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1489/2012 din 24 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul V. - Secția Civilă a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta P. Solange Astra L. în contradictoriu cu pârâții P. corn. Poienești, jud. V., P. jud. V., C. locală Poienești și C. județeană V., ambele de fond funciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta a solicitat retrocedarea unei suprafețe de 101 ha teren arabil, invocând dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, fără a indica textul de lege. Acesta nu poate fi decât art. 35, potrivit cu care „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică".
Bunul revendicat de reclamantă nu face obiectul acestui act normativ, ci al legilor fondului funciar deoarece a fost expropriat în anul 1945. Astfel, potrivit art. 39 din Legea nr. 18/1991 „Persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum și al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localități sau de la autori diferiți, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9."
Reclamanta recunoaște că a uzat de prevederile legii fondului funciar, însă este nemulțumită de întinderea suprafeței pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, contestând limitarea adusă de legiuitor la suprafața de 50 ha de fiecare proprietar deposedat.
Împrejurarea că statul român a limitat suprafața maximă pentru care se poate reconstitui dreptul de proprietate privată pentru terenurile expropriate în anii 1945 și 1949 intră în marja de apreciere a fiecărui stat, actul normativ nu reprezintă o încălcare a Protocolului nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu o îndreptățește pe reclamantă să solicite recunoașterea unui drept care nu are la bază suport legislativ.
A apreciat instanța de fond că demersul judiciar al reclamantei este inadmisibil deoarece, prin analogie, este aplicabilă în speță decizia nr. 35 din 07.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat cu privire la aplicabilitatea art. 35 din legea nr. 33/1994 acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după . Legii nr. 10/2001, decizie prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „Dispozițiile art. 35 din legea nr. 33/1994 se interpretează în sensul că: Aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după . Legii nr. 10/2001".
În raport de considerentele acestei decizii, instanța de fond a apreciat că situația este identică și pentru acțiunile introduse după . Legii nr. 18/1991 având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, deoarece Legea nr. 18/1991 are un caracter reparator special în privința terenurilor expropriate.
O atare interpretare este impusă și de reglementarea ce s-a dat prin art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit cu care „bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparații".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen și motivat, P. E., moștenitorul reclamantei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, după expunerea sintetică a situației de fapt și a considerentelor din sentința fondului, apelantul critică soluția primei instanțe pe motiv că terenul a fost expropriat în anul 1945, conform procesului verbal nr. 1014 din 13.08 1945 din dosarul nr. 127/1945 - Camera Agricola a județului V., eliberat de Arhivele Statului, conform căruia moștenitorii nu au făcut parte din categoria persoanelor prevăzute la art. III, alin. a, b, c, f, g din Legea agrara, iar autorii reclamantei au avut o proprietate agrara de 156 ha, care la acel moment a fost exploatată în alt mod decât în regie proprie în ultimii 7 ani, adică în arendă.
Susține apelantul că această suprafață de teren a fost expropriată în întregime, motiv pentru care reclamanta a solicit să-i fie restituită pentru a-și putea exercita dreptul de proprietate și pentru această suprafață de teren de 101 ha, care nu i-a fost retrocedată.
Consideră apelantul că sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 33/1994, întrucât există posibilitatea de a fi retrocedat dreptul de proprietate in integrum. Exproprierea poate opera doar pentru o cauza de utilitate publică, dar cu condiția unei plați juste si proporționale, ceea ce în speță nu s-a realizat. Chiar daca ar exista o notificare formulată conform Legii 10/2001 prin care s-a cerut repararea prejudiciilor suferite în baza acesteia, la care însă pârâții să nu fi răspuns, reclamantei nu i-ar rămâne decât să se adreseze instanței printr-o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994, solicitând restituirea terenului liber, neafectat de utilitate publica după expropriere.
Solicită apelantul anularea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi administrate probele solicitate la fond.
Intimatul P. comunei Poienești a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței atacate, întrucât este legală și temeinică.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul arată că reclamantei i-a fost eliberat titlu de proprietate pentru suprafața de 55 ha, din care 50 ha teren agricol și 5 ha drumuri, teren pe care aceasta l-a vândut ulterior. Conform legilor fondului funciar nu se poate retroceda mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, în cazul reclamantei procedându-se în conformitate cu legea. Actul normativ de care face vorbire apelantul, Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, nu are nicio legătură cu situația de față.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse de către apelant cu titlu de înscrisuri noi certificatul de deces al defunctei P.-Solange Astra-L. și certificatul de moștenitor nr. 2/21.01.2013 eliberat de BNP C. F.-C..
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este nefondat, Tribunalul stabilind corect situația de fapt și aplicând judicios dispozițiile legale relevante, potrivit considerentelor ce urmează:
Apelantul P. E. este succesorul defunctei reclamante P. Solange Astra L., decedată la data de 14.11.2012, ulterior pronunțării hotărârii atacate, acesta justificându-și legitimarea procesuală activă cu certificatul de moștenitor nr. 2/21.01.2013 eliberat de Biroul Notarului Public C. F.-C., care îi atestă calitatea de legatar universal.
Potrivit certificatului nr._/29.05.1992 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului – Serviciul Județean V. și a procesului verbal nr. 1014/13.08.1945 din dosarul nr. 127/1945 al Camerei Agricole V., terenul agricol în suprafață de 156 hectare situat în ., deținut în proprietate de către E. V., autoarea reclamantei, a fost trecut în proprietatea statului prin expropriere, la data de 13.08.1945.
În baza legilor fondului funciar, reclamantei P. Solange Astra L. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 55 hectare situat în extravilanul satului Costești, ., prin titlul de proprietate nr. 798/47.625 din 18.12.2002 eliberat de C. Județeană V. de fond funciar.
Pentru diferența de 101 hectare teren agricol, reclamanta a dedus judecății primei instanțe o cerere de retrocedare a imobilului expropriat.
Temeiul juridic al dreptului la retrocedare îl constituie art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, redat în considerentele sentinței atacate, temei care reprezintă un izvor complex de raporturi juridice în structura căruia intră exproprierea și neutilizarea imobilului expropriat potrivit scopului de utilitate publică.
În mod corect a observat instanța de fond că imobilul a fost expropriat în anul 1945 și că acesta constă într-un teren agricol care intră în domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de care reclamanta a și uzat de altfel, fiindu-i reconstituit acesteia dreptul de proprietate pentru terenul agricol deținut de autoarea sa, în limita plafonului legal, cu procedura și în condițiile prevăzute de legea fondului funciar.
Retrocedarea terenului agricol expropriat în anul 1945 este supusă cadrului juridic reglementat prin legea specială, reparatorie, a fondului funciar, iar nicidecum cadrului general reglementat de art. 35 din Legea nr. 33/1994. Prin dispozițiile art. 39, legea fondului funciar suprimă, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun.
Sunt relevante în cauză, astfel cum remarcă în mod judicios și instanța de fond, principiile jurisprudențiale în sensul de reguli de drept și statuările consacrate prin decizia în interesul legii nr. 53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite potrivit cu care „Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se interpretează în sensul că: aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, introduse după . Legii nr. 10/2001”.
Aplicarea, prin analogia dreptului, a principiilor jurisprudențiale desprinse din decizia sus-evocată este impusă și de reglementarea introdusă prin art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 redată de judecătorul fondului.
Distinct de argumentele expuse, Curtea are în vedere și că, de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile legilor de retrocedare nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de actul normativ special și aplicarea dreptului comun în materia retrocedării.
Or, cu atât mai mult, reclamanta care a utilizat procedura legii fondului funciar nu mai poate exercita, ulterior, acțiune în retrocedarea terenului expropriat, având în vedere regula electa una vie și principiul securității raporturilor juridice consacrat în jurisprudența CEDO.
Raportat considerentelor expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 296 teza I Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de P. E. în calitate de moștenitor al reclamantei P. Solange Astra L. împotriva sentinței civile nr. 1489 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V., Secția Civilă, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 Februarie 2013
Președinte, C. T. | Judecător, V. C.-S. | |
Grefier, A. H. |
Red./Tehnored.T.C.
2 ex. – 16.04.2013
Tribunalul V.: S. D. E.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 816/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 294/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
