Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 38/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 6105/99/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ nr. 38/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător C. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public reprezentat
prin procuror C. I.
S-a luat spre examinare recursul civil privind pe recurentul V. C. G. în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, recurs formulat împotriva sentinței civile nr. 752 din 28 martie 2011 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că judecata cauzei s-a suspendat la termenul de judecată din data de 09 septembrie 2011 în temeiul dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța a repus cauza pe rol invocând excepția perimării.
Reprezentantul parchetului solicită instanței că raportat la dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să constate că a operat perimarea.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția perimării recursului.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul V. C. G., a solicitat ca, în contradictoriu cu S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, să fie obligat acesta să-i acorde daune morale de 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru suferințele îndurate în toată perioada comunismului.
Reclamantul a arătat că a fost marginalizat în mediul social și politic și nu a putut progresa din punct de vedere profesional.
În drept, a invocat prevederile art. 5 alin. 1 lit. „a” teza întâi din Legea nr. 221/2009.
Atașat cererii sale, reclamantul a depus copii xerox de pe acte și înscrisuri.
Pârâtul, prin reprezentant legal - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
La termenul din 31.01.2011 instanța și reprezentantul Ministerului Public, au invocat dispozițiile Deciziei Curții Constituționale a României nr. 1360/2010 prin care a fost declarat neconstituțional textul de lege pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr.752 din 28.03.2011, a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul V. C. G., în contradictoriu cu S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a arătat că tatăl lui a fost deținut politic, printr-o hotărâre pe care nu a indicat-o, iar mama a decedat ca urmare a faptului că, la un control efectuat la domiciliu de către organele de securitate, acestea au aruncat-o din podul casei.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că a fost marginalizat în societate și că nu a putut progresa din punct de vedere profesional la valoarea care dorea datorită acestor evenimente.
Urmare a faptului că tatăl lui a fost arestat, suferind nenumărate îngrădiri în plan social, reclamantul s-a considerat îndreptățit să solicite despăgubiri Statului român pentru suferințele îndurate în acea perioadă.
Tribunalul a constatat că prin Legea nr. 221/2009 s-a urmărit în principal ștergerea ope legis a tuturor consecințelor penale ale condamnărilor cu caracter politic, repunerea în drepturi, în cazul în care, prin hotărârea de condamnare, s-a dispus decăderea din acestea sau degradarea militară, afirmarea explicită a posibilității instanțelor de judecată de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral dacă se apreciază, în urma examinării tuturor circumstanțelor cauzelor, ca reparația obținută prin efectul Decretului - Lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare și al O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu este suficientă și reglementarea unei posibilități speciale de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri ca efect al hotărârii de condamnare cu caracter politic.
Acordarea despăgubirilor trebuie să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora. De altfel, în situația dată, nu poate exista sancțiune fără dovedirea existenței unui prejudiciu.
De asemenea, s-a apreciat că nu este lipsit de relevanță nici faptul că a trecut o perioada îndelungată de timp de la data producerii prejudiciului și până în prezent - mai bine de 50 de ani -, astfel că nu se poate nega o atenuare semnificativă a prejudiciului moral prin trecerea timpului, înlăturarea prin lege (art. 2 din Legea nr. 221/2009) a efectelor hotărârii judecătorești de condamnare cu caracter politic constituind o satisfacție rezonabilă.
În ceea de privește cuantumul daunelor morale Curtea Europeană a Drepturilor Omului are o jurisprudență constantă, statuând în echitate și în raport de circumstanțele cauzei, adoptând o poziție moderată prin sumele rezonabile acordate.
În acest sens, s-a invocat Cauza Konolos (hotărârea din 07.02.2008), în care Curtea a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 par. 1 prin arestarea nelegală, a acordat 3.000 euro pentru «prejudiciul moral incontestabil» suferit de reclamant. în Cauza C., pentru detenție nelegală, neaducerea în fața unui magistrat și interceptări telefonice nelegale, Curtea a acordat reclamantului suma de 12.000 euro cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral. Și în alte hotărâri din anul 2008 (încălcarea dispozițiilor art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, art. 6 par. 1 din Convenție), Curtea a manifestat aceeași moderație, acordând sume cuprinse între 7.000 - 5.000 euro pentru prejudiciul moral (Cauza Țară L. - hotărârea din 29.07. 2008, Cauza Dekany - hotărârea din 01.04. 2008).
Văzând și prevederile Deciziei Curții Constituționale a României nr. 1360/21.10.2010, instanța a respins acțiunea reclamantului.
V. C. G. a declarat recurs, considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, V. C. G. a susținut că s-au invocat dispozițiile deciziei Curții Constituționale a României nr. 1360/21.10.2010, prin care s-a declarat neconstituțional art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Recurentul a solicitat înregistrarea recursului până la soluționarea legislativă a neconstituționalității art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009
La termenul de judecată din 9.09. 2011, curtea de apel a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor articolului 242 alineat (1) punctul 2 Cod procedură civilă, constatând că părțile lipsesc și că nu s-a cerut judecata și în lipsă, conform art. 242 alineat (2) Cod procedură civilă.
De la data suspendării judecății nu s-a mai efectuat niciun act de procedură în cauză.
Curtea de apel constată că - după trecerea a mai mult de un an de la momentul suspendării judecății - se pune în discuție perimarea recursului, excepție în legătură cu care instanța de control judiciar reține următoarele:
Codul de procedură civilă reglementează perimarea ca pe o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găsește. Perimarea este - în același timp - o prezumție de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.
Conform articolului 248 alineat (1) Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Instanța constată că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în articolele 249 (pentru întrerupere), respectiv 250 (pentru suspendare) Cod procedură civilă.
Curtea de apel reține că - la constatarea perimării - instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate (în calea de atac aceasta fiind recurentul); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.
În speță, instanța reține că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (de la 9.09. 2011), din vina recurentului (care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol) și nu a intervenit niciun temei de întrerupere ori suspendare a termenului de perimare.
În aplicarea articolului 248 cu referire la articolul 252 Cod procedură civilă, Curtea va constata perimat recursul.
Excepția perimării fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa împiedică examinarea oricărei critici care privește hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de către V. G. împotriva sentinței civile nr. 752/28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Jud red P. G.
Tehnored gref RCL
2 ex –_
Jud fond Țapliuc G.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Uzucapiune. Decizia nr. 292/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
