Legea 10/2001. Decizia nr. 895/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 895/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 4808/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 895/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător V. O.
Judecător C. A.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta H. V. în contradictoriu cu intimații P. M.. IAȘI și P. M.. IAȘI, împotriva sentinței civile nr. 3750 din 07.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, în dosarul având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin reprezentant convențional, avocat C. B. cu delegație de substituire a domnului avocat F. D., lipsă fiind reprezentantul legal al intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; obiectul cauzei este scutit de plata taxei judiciare de timbru; nu s-a solicita judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul convențional al recurentei depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială a domnului avocat F. D. și delegația de substituire.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. În motivarea instanței nu s-au regăsit aspectele invocate în cererea de chemare în judecată. Instanța făcut o interpretare extensivă și absolută a principiului disponibilității, fără a ține cont de principiul rolului activ al instanței de judecată. Instanța trebuia să pună în discuția părților introducerea în cauză a persoanelor la care se referă actul. Trebuia să atragă atenția reclamantei despre această împrejurare, însă instanța a admis excepția lipsei coparticipării procesuale active și a respins cererea. Solicită să se aibă în vedere dispozițiile noului Cod de procedură civilă și cele ale Deciziei în interesul legii nr. XXXIII/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de aceste aspecte, apreciază că tribunalul a admis greșit excepția lipsei coparticipării procesuale active. Fiind vorba despre o lege specială, părțile nu mai au posibilitatea să introducă o acțiune în revendicare în această cauză.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, din lucrările cauzei rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, la data de 27 aprilie 2012, H. V. născută C. contestă legalitatea și temeinicia Dispoziției nr. 220 din 21.03.2012 dată de P. Municipiului Iași în procedura instituită de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
În motivarea în fapt a cererii se susține că reclamanta îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a i se acorda măsuri reparatorii, a notificat în termen și a dovedit dreptul său de proprietate cât și preluarea abuzivă fără despăgubiri, soluția de respingere a notificării fiind nelegală.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu și al reclamantei H. V. de P. M., căreia prin decizia contestată i s-a restituit cota parte de ½ din imobilul teren în suprafață de 3330 mp situat în Iași, Fundac P. I. nr. 2 și s-a respins cererea de acordare de despăgubiri pentru cota parte de ½ din imobil, motivat de faptul că notificatoarea nu face dovada calității de moștenitor pentru această cotă și nici a calității de reprezentant al celorlalte persoane nominalizate în notificare.
Tribunalul, din oficiu, a verificat legalitatea învestirii, solicitând reclamantei să-și precizeze cererea și prin Încheierea de ședință din 18.09.2013 a respins admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, așa cum a fost precizată de P. M..
Prin sentința civilă nr. 3750 din 07 noiembrie 2013, Tribunalul Iași, Secția I civilă, admite excepția lipsei coparticipării procesuale pasive invocată din oficiu de instanță și respinge contestația reclamantei.
Pentru a pronunța hotărârea, prima instanța stabilește următoarea situație de fapt și motivează în drept:
Contestația cu a cărei soluționare a fost investită instanța este îndreptată împotriva dispoziției nr. 220/21.03.2012 emisă de P. Municipiului Iași în beneficiul numitei P. M. căreia i s-a recunoscut îndreptățirea la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 – Titlul VII, pentru cota parte de 1/2 din imobilul teren în suprafață de 3330 mp situat în Iași, Fundac P. I. nr. 2 (pct. 1). Prin aceeași dispoziție (pct. 2), s-a respins cererea de acordare despăgubiri pentru cealaltă cotă parte de 1/2 din imobil, motivat de faptul că notificatoarea nu face dovada calității de moștenitor și pentru această cotă și nici a calității de reprezentant al celorlalte persoane nominalizate în notificare.
În preambulul acestei dispoziții s-a reținut că prin Notificarea nr. 475/2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc Zacornea C., înregistrată la Primăria Municipiului Iași cu nr._/16.10.2001, H. V., C. M., C. C. și P. M., solicită restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren în suprafață de 3330 mp situat în Iași, Fundac P. I. nr. 2.
Din înscrisurile depuse la dosarul aferent notificării, rezultă că imobilul notificat, situat în Iași, . (devenit ulterior . nr. 2) a fost dobândit de E. și C. C. prin actul de vindere cumpărare autentificat de Tribunalul Iași sub nr. 7339/10.12.1926 și prin Ordonanța de adjudecare transcrisă de Tribunalul Iași sub nr. 100/10.01.1927; imobilul a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului în baza decretului de expropriere nr. 1057/09.11.1968; proprietari ai imobilului la data exproprierii abuzive erau C. E., C. M. și H. V.; notificarea nr. 475/2001, prin care se solicită restituirea în natură sau prin echivalent a unei părți din imobil, este semnată numai de P. M., fără ca aceasta să fie împuternicită să solicite restituirea și în numele celorlalte persoane nominalizate în notificare; urmare a celor de mai sus, prezenta dispoziție a soluționat numai cererea formulată în nume propriu de semnatara P. M.. Notificatoarea P. M. face dovada calității de moștenitor al defunctului C. M. – moștenitor neacceptant, repus în termen de acceptare prin formularea notificării – și are dreptul la măsuri reparatorii pentru întreaga cotă de 1/2 din imobil ce a revenit acestuia ca moștenitor al părinților săi. Având în vedere că terenul notificat nu poate fi restituit în natură fiind în parte sistematizat – ocupat de blocuri de locuințe, căi de acces auto și pietonale, spații verzi de protecție străbătute de utilități – în parte atribuit altor persoane în baza Legii nr. 18/1991; întrucât Municipiul Iași nu are disponibile bunuri sau servicii care să poată fi acordate în compensare,s-au stabilit măsurile reparatorii pentru teren în condițiile Legii nr. 247/2005 – Titlul VII.
A reținut instanța că prin demersul juridic de față reclamanta tinde să i se recunoască îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în Iași, Fundac P. I. nr. 2. Însă, cu privire la o cotă parte din acest imobil, au fost stabilite măsuri reparatorii în favoarea unei alte persoane P. M., prin chiar dispoziția contestată în cauza de față.
Art. 47 Cod procedură civilă prevede că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
În speță, raportul de drept material litigios creează o dependență procesuală între coparticipanți, astfel încât stabilirea îndreptățirii reclamantei (care pretinde de altfel restituirea în natură sau măsuri compensatorii pentru întregul imobil) la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, nu se poate realiza decât în contradictoriu cu beneficiara dispoziției contestate – P. M. căreia i s-a recunoscut deja îndreptățirea la despăgubiri în condițiile legii speciale pentru cota parte de 1/2 din imobilul vizat de reclamantă.
Cum reclamanta nu a înțeles să se judece în contradictoriu și cu această persoană, instanța fiind ținută de cadrul procesual determinat de reclamantă potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și a respins ca atare contestația formulată.
În recursul declarat împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Iași, reclamanta H. V. a încadrat motivele de recurs în art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă de la 1865, formulând următoarele critici:
- raportat la principiul rolului activ al instanței și a dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, instanța trebuia să pună în discuția părților orice împrejurări de fapt sau de drept care să ducă la soluționarea corectă a pricinii stăruind pentru aflarea adevărului, dar și pentru a lămuri părțile asupra drepturilor și îndatoririlor pe care acestea le au. Se susține că instanța avea obligația de a pune în discuție participarea la proces și a atrage atenția asupra persoanelor care se află în situația coparticipării și nu a pune în discuție excepția pe un limbaj exclusiv tehnic, astfel că încălcarea art. 129 Cod procedură civilă imprimă hotărârii un caracter de nelegalitate;
- eronat s-a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive întrucât nu sunt întrunite condițiile coparticipării forțate, față de obiectul acțiunii formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziții legale ce indică un caz special de revendicare și apărare a dreptului de proprietate. Invocă recurenta Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite dată în recurs în interesul legii ce a statuat că Legea nr. 10/2001 are aplicare imediată, fiind o lege specială, derogatorie de la dreptul comun.
În dezvoltarea motivului de recurs sunt invocate dispozițiile art. 643 alin. 1 Noul Cod Civil, art. 63 din Legea nr. 71/2011 și se susține că recurenta putea formula acțiunea și singură, întrucât dreptul comun în materie completează dispozițiile legii speciale. Susține în temeiul dispozițiilor citate că hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari. Se solicită respingerea excepției și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței are corespondent în probele administrate.
La judecata în primă instanța, reclamanta nu a avut asistență juridică, fiind reprezentată de mandatar cu procură specială.
În stabilirea cadrului procesual, prima instanță a pus în discuția părților și s-a preocupat la termenul din 19 iunie 2013 în a stabili dacă cererea de intervenție este în interes propriu al lui P. M. sau intervenție accesorie în interesul reclamantei, cu motivarea că cele două cereri nu pot coexista.
Fiind precizată ca cerere de intervenție principală, instanța de fond a respins admiterea în principiu, reținând că pentru valorificarea dreptului său intervenienta poate exercita numai dreptul al contestație potrivit legii speciale, aspect sub care Curtea nu a fost învestită, partea neexercitând calea de atac.
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a stabilit cadrul procesual indicând obiectul-contestație împotriva Dispoziției nr. 220/21.03.2012 emisă de P. Municipiului, temeiul de drept în Legea nr. 10/2011. Reclamanta a solicitat obligarea Primăriei Municipiului Iași și pe P. acesteia să-i reconstituie dreptul de proprietate, în natură și echivalent valoric pentru terenul ce face obiectul Notificării nr. 475/2001, înregistrată la Primăria Municipiului Iași cu nr._/16.10.2001.
Din redactarea încheierilor de ședință rezultă că s-a pus în discuția părților excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii; a lipsei capacității procesuale a pârâtei Primăria Municipiului Iași; să se precizeze acțiunea, dacă reclamanta înțelege să se judece doar în contradictoriu cu P. Municipiului Iași, în calitate de emitent al dispoziției contestate sau și cu Primăria Municipiului Iași (încheierea din 14 noiembrie 2012, fila 21 dosar fond); a lipsei coparticipării procesuale pasive întrucât dispoziția contestată vizează drepturi ale altor persoane care nu au fost chemate în judecată – încheierea din 16 octombrie 2013 – deși una a formulat cerere de intervenție, precizată și deja soluționată la această dată.
De necontestat că prin exercitarea rolului activ, instanța de judecată nu trebuie să se substituie părților în exercitarea drepturilor procesuale, însă conform art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2013, prima instanță pune în discuția părților excepția, mandatarul reclamantei solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise pentru soluționare. Instanța închide dezbaterile și amână pronunțarea soluționând cauza pe excepție.
În concluziile scrise, redactate de mandatar ce nu are pregătire juridică, se precizează că reclamanta nu înțelege să se îndrepte împotriva intervenientei P. M., notificarea s-a adresat Primăriei Municipiului Iași, deținătoarea terenului preluat abuziv, P. Municipiului Iași fiind cel care în calitate de reprezentant legal al Primăriei Municipiului Iași și al unității/autorității locale a emis dispoziție contestată.
Curtea constată că reclamanta a învestit instanța conform art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001 prin contestație împotriva dispoziției prin care s-a soluționat notificarea înregistrată sub nr._/16.10.2001 prin dispoziția nr. 220 sin 21 martie 2012 emisă de P. Municipiului Iași, cadrul procesual, părți, obiect, temei de drept fiind indicat în cererea de chemare în judecată precizată, la solicitarea tribunalului, până la închiderea dezbaterilor.
Prima instanță a aplicat și interpretat art. 47 Cod procedură civilă în soluționarea excepției, dispoziție care reglementează situația în care mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte.
Potrivit dispoziției citate „mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte” dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
Din redactarea art. 47 Cod procedură civilă rezultă că întotdeauna coparticiparea procesuală este facultativă. În cazul coparticipării procesuale facultative raporturile dintre coparticipanți sunt guvernate de principiul independenței procesuale. Actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre coparticipanți nu pot folosi, dar nici vătăma celorlalți (art. 48 alin. 1 Cod procedură civilă) cu excepțiile prevăzute de lege.
Prin aplicarea greșită a legii, tribunalul a reținut că, în speță, coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, că persoanele ce au formulat notificarea să găsesc într-un raport unic și indivizibil.
Curtea are în vedere dispozițiile art. 721 Cod procedură civilă ce prevăd că dispozițiile Codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă în comercială – în redactarea textului la data învestirii primei instanțe – ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este o lege dată în materie civilă ce cuprinde norme de drept material și procesual, dispoziții, care sunt potrivnice normelor de drept comun ce reglementează exercitarea dreptului la acțiune, competență, termene și persoane care pot fi împreună reclamante sau pârâte.
Astfel, prin art. 4 din Legea nr. 10/2001 se reglementează situația coproprietarilor:
„(1) In cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.
(2) De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
(4) De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.”
În aplicarea legii sunt emise Normele metodologice de aplicare unitară aprobate prin HG nr. 250 din 27 martie 2007 în vigoare la data emiterii dispoziției contestate ce în art. 4.1 prevăd: „La art. 4 alin. (1) din lege, în cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat. In cazul în care numai o parte din foștii proprietari a solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora. Ulterior emiterii deciziei de restituire, coproprietarii pot ieși din indiviziune pe calea dreptului comun.”
Doctrina a realizat o clasificare a coparticipării procesuale, pe criteriul interesului părților: subiectivă – când în aceeași cauză participă mai multe părți cu interese identice; obiectivă – când în aceeași cauză se reunesc mai multe cereri formulate de aceleași părți sau de acestea împreună cu alte părți, dacă între ele există o strânsă legătură.
O altă clasificare este aceea a coparticipării facultative, când părțile participă la proces prin voința lor și este obligatorie, necesară atunci când participarea acestora este independentă de voința acestora.
Opinia unanimă în doctrină și jurisprudență este aceea că coparticiparea facultativă este regula, iar coparticiparea procesuală obligatorie excepția. În categoria coparticipării procesuale obligatorii sunt incluse: procesele privitoare la sistarea stării de indiviziune, la care trebuie să participe toți coproprietarii (art. 797 Cod civil), în caz contrar partajul este nul; acțiunea în anulare sau nulitatea a unui contract, în care instanța trebuie să se pronunțe asupra valabilității actului juridic față de toate părțile contractante; în materia nulității actelor juridice litisconsorțiul este întotdeauna necesar, obligatoriu și unitar; acțiunea în nulitatea căsătoriei; acțiunea pentru desfacerea sau declararea nulității adopției, trebuie promovată de persoana interesată împotriva ambilor soți, respectiv a ambilor adoptatori.
Legea nr. 10/2001 fiind o lege specială, dreptul la restituirea în natură, fie în echivalent a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada de referință se stabilește în condițiile legii, actul normativ definind în cuprinsul său sensul unor termeni: imobile preluate în mod abuziv (art. 2), persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii (art. 3), reglementând expres situația coproprietarilor (art. 4) alăturat dispozițiilor procedurale pentru etapa administrativă și în instanțele de judecată, ce cuprind norme derogatorii de la dispozițiile de procedură de drept comun.
Dispozițiile art. 4 alin. 1 din lege și art. 4.1 din Normele metodologice de aplicare ce sunt obligatorii pentru instanța de judecată prevăd că dreptul de proprietate se constată sau se stabilește pe cote părți ideale, potrivit dreptului comun. Deci pentru fiecare coproprietar care și-a exercitat dreptului prin formularea notificării, în etapa administrativă, se stabilește calitatea de persoană îndreptățită, ca drept propriu al fiecăruia, într-o cotă ideală și nu în devălmășie.
Nu există nici un impediment ca acele persoane îndreptățite – constatate sau stabilite – fie cei ale căror notificări nu au fost soluționate sau respinse, să-și exercite dreptul de contestație (art. 26 alin. 3 din lege) împreună sau separat la instanța de judecată în contradictoriu cu emitentul, în speță a dispoziției, ceea ce le conferă calitate procesuală activă. În situația în care nu se contestă „dreptul” altor participanți în procedura administrativă așa cum a fost stabilit prin dispoziție/decizie, cadrul procesual poate fi restrâns sub aspectul pluralității de părți în instanța de judecată și deci a coparticipării procesuale pasive numai la emitentul actului contestat. Regula fiind coparticiparea procesuală facultativă, în măsura în care nu se contestă și dispune de dreptul altor persoane, iar legiuitorul nu a reglementat expres acest aspect, coparticiparea procesuală nu este obligatorie în cauza de față.
Curtea are în vedre, la situația de fapt probată, că stabilirea calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii se face pe cote părți ideale ce nu afectează întinderea dreptului lui P. M., a cărei intervenție nu s-a admis în principiu de instanță.
Ieșirea din indiviziune are loc ulterior emiterii deciziei de restituire (art. 4.1 din Norme) și pe calea dreptului comun. De necontestat că dreptul persoanelor ce au formulat notificarea are aceeași cauză, însă fiecare „persoană” este o parte distinctă și liberă în cadrul procesului civil declanșat, a controlului judiciar asupra legalității și temeiniciei măsurii contestate, ce are ca obiect numai dreptul său nu și al altor persoane asupra cărora s-a statuat prin aceeași dispoziție contestată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea admite recursul, casează sentința tribunalului și respinge excepția. Cauza se trimite la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Aspectele privind fondul litigiului, dacă notificarea trebuia semnată în clar sau indescifrabil, a îndeplinirii condițiilor impuse de legea specială în stabilirea calității de persoană îndreptățită, a întinderii dreptului și modalității de reparare exced în această fază procesuală controlului Curții, cauza fiind soluționată de tribunal pe excepție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H. V. în contradictoriu cu intimații P. M.. IAȘI și P. M.. IAȘI, împotriva sentinței civile nr. 3750 din 07.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, pe care o casează.
Respinge excepția lipsei coparticipării procesuale pasive invocată din oficiu de instanță.
Trimite cauza la Tribunalul Iași pentru soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 noiembrie 2014.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, V. O. | Judecător, C. A. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: C.S.V.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/08.12.2014
Tribunalul Iași: A. M. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 883/2014. Curtea de Apel IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1065/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
