Acţiune în constatare. Decizia nr. 278/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 9805/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 278/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător C. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare cererea de apel formulată de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1166 din 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimat fiind M. S. I., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 30 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 6 noiembrie 2014.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr. 1166/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul M. S. I. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a constatat caracterul politic al condamnării defunctului M. V. ce a executat o pedeapsă de 4 ani,9 luni și 6 zile închisoare,în perioada 15 mai 1948-20 februarie1953,în Penitenciarul Pitești și s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 2235 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat diminuat.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței reclamantul M. S.-I. a solicitat să se constate caracterul politic al condamnării defunctului său tată care executat o pedeapsă de 4 ani, 9 luni și 6 zile închisoare, în perioada 15.05.1948 – 20.02.1953 în Penitenciarul Pitești, în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 221/2009, și obligarea Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată.În motivare, reclamantul a arătat că are calitatea de descendent de gradul I al numitului M. V., aceasta din urmă fiind cel care a suferit o condamnare politică în timpul regimului comunist.
Astfel, autorul său a fost condamnat și a executat o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani, 9 luni și 6 zile în perioada 15.05._53 în Penitenciarul Pitești și alte locuri de detenție, fiind acuzat că a făcut politică manistă, după data de 23.08.1946. Precizează reclamantul că, în mod evident condamnarea tatălui său a fost dată pe considerente politice, fără însă a anexa vreo dovadă, în speță hotărârea judecătorească de condamnare, pentru ca instanța să poată aprecia dacă fapta pentru care autorul a fost condamnat constituie sau nu de drept condamnare cu caracter politic potrivit art. 1 alin. (3) din Legea 221/2009.
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 221/2009 stabilesc condamnările care sunt recunoscute de drept ca având caracter politic. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 „Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185 – 187, 190, 191, 1931, 194, 1941 – 1944, 1961, 197, 207 – 209…din Codul penal din 1936…”. Legea nr. 221/2009 enumeră în alin. (3) al art. 1 și alte condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru fapte prevăzute de legea penală, care pot constitui condamnări cu caracter politic, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1999.
Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3), se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4.
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 statuează că „Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnărilor lor, potrivit art. 1 alin. (3).” Sesizarea instanței de judecată se justifică numai în situația reglementată de art. 1 alin. (3) din lege, aspect ce rezultă din prevederile art. 4.
Cu actele depuse de reclamant coroborate cu dosarul de urmărire penală înaintat de CNSAS a reținut instanța că s-a făcut dovada cererii formulate în cauză fiind incidente art. 1 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.
În temeiul art. 453 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, instanța a acordat reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând cuantumul de onorariu avocat diminuat având în vedere gradul de complexitate al cauzei, munca depusă și incidența acestor tipuri de cauze pe rolul instanțelor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs (calificat drept apel prin încheierea de ședință din data de 16.10.2014) S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a susținut că hotărârea încalcă prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, motivarea fiind extrem de succintă și necorespunzătoare raportat la complexitatea cauzei.
De asemenea, apelantul a invocat greșita aplicare a prevederilor art. 1 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 221/2009, în speță nefiind vorba de o condamnare cu caracter politic, ci de o măsură administrativă, al cărui caracter politic este recunoscut prin lege.
Astfel, din dosarul CNSAS rezultă că „la data de 15.05.1948 numitul M. V. a fost arestat în cadrul Ordinului 5 Cabinet și la 15.12.1950 a fost încadrat în CM. (Colonie de Munca) conform Deciziei MAI nr. 216/1950, de unde a fost eliberat la 20.02.1953". Același lucru este consemnat și în Hotărârea MAI Direcția Regională Suceava, Secția Raionala Fălticeni/27.01.1963 (fila 88-94).
La fila 82-85 dosar, este depusa Hotărârea din 22.01.1962 a MAI Direcția Regională Suceava, Secția Raională Fălticeni în care se menționează că „după 23.08.1944 M. V. se încadrează în FDC făcând parte dintr-o unitate legionară ce activa în orașul Fălticeni. În mai 1948 este arestat și internat ca pedepsit administrativ până în anul 1953, fără să fie trimis în justiție pentru activitatea sa".
Tot în Dosarul CNSAS există Decizia MAI 216/15.12.1950 prin care în temeiul art. 3 din Decretul din 14.01.1950 pentru înființarea Unităților de Munca se trimite într-o unitate de munca: M. V. pe timp de 24 luni. Adresa MAI_ către MAI -UM 0123/E București consemnează că deținutul M. V. a fost eliberat la 17.02.1953 din formațiunea G.-Raionul Medgidia, Regiunea Constanta. Durata internării în unitate 24 luni, decizia 216/15.12.1950 MAI.
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. d) din Legea nr. 221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative: d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948.
Conform prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Or, în cauza de fata, măsura administrativa luată împotriva autorului reclamantului a fost dispusa în baza Ordinului 5/Cabinet/1948, fiind astfel recunoscut prin lege caracterul politic al acesteia, conform art. 3 lit. d) din Legea nr. 221/2009, acțiunea de chemare în judecata a Statului roman fiind lipsita de sens.
Apelantul a criticat hotărârea și sub aspectul diminuării insuficiente a onorariului de avocat, invocând prevederile art. 451 alin.2 Cod procedură civilă și susținând că acordarea onorariului de judecată de 2235 lei este disproporționată în raport de obiectul litigiului, complexitatea și volumul muncii depuse de avocat.
Prin întâmpinare, intimatul M. S. I. a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că hotărârea este motivată și că atât temeiul de drept cât și cuantumul cheltuielilor de judecată au fost corect stabilite de instanța de fond. Intimatul a solicitat totodată obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând motivele de apel formulate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată întemeiat apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași în limitele și pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin cererea introductivă, reclamantul a susținut că tatăl său M. S. – I. a executat o pedeapsă de 4 ani, 9 luni și 6 zile închisoare în Penitenciarul Pitești, din motive politice.
Probele administrate în cauză (biletul de liberare pentru condamnați nr. 929/1953, adresa Consiliului Securității Statului nr._/23.11.1968, decizia MAI NR. 216/15.12.2950 de trimitere a defunctului în unitatea de muncă pe timp de 24 de luni) relevă faptul că defunctul M. S.-I. a fost încarcerat în anul 1948 prin Ordinul de Cabinet nr. 5/1948 iar în perioada 15.12.1950 – 15.12.1952 a fost trimis într-o colonie de muncă pentru 24 de luni, prin Decizia MAI nr. 216/15.12.1950, aflată la fila 54 dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit.d din Legea nr. 221/2009 constituie măsură administrativa cu caracter politic orice măsură luata de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de munca obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative: … d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 si Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne
Raportat la natura administrative a măsurii luate împotriva defunctului prin Ordinul de Cabinet nr.5/1948 și la dispozițiile art. 3 lit.d) din lege care constată de drept caracterul politic al măsurii luate în temeiul Ordinului de Cabinet nr.5/1948, curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut caracterul politic al măsurii dispuse prin acest ordin.
În speță, încarcerarea defunctului M. S. – I. în Penitenciarul Pitești s-a făcut în temeiul Ordinului de Cabinet 5/1948 și nu în temeiul unei hotărâri judecătorești de condamnare,fiind o măsură administrativă cu caracter politic, prevăzută expres de art. 3 lit.d din Legea nr. 221/2009 și nu o condamnare cu caracter politic, astfel cum e definită prin art. 1 din lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin.2 din Legea nr. 221/2009, cererea de constatare a caracterului politic al unor măsuri administrative poate fi adresată instanței pentru măsuri administrative care nu se regăsesc enumerate în art. 3 literele a-f, întrucât pentru acestea din urmă legea prevede de drept caracterul lor politic.
Prin urmare, greșit a reținut instanța de fond aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 1 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 221/2009, măsura dispusă împotriva defunctului prin Ordinul Cabinetului nr. 5/1948 nefiind o măsură de condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească, ci o măsură administrativă.
Așa cum s-a arătat mai sus, această măsură este prevăzută în mod expres de lege ca având caracter politic, sesizarea instanței putând fi făcută, potrivit dispozițiilor art. 4 alin.2, doar pentru alte măsuri administrative decât cele enumerate de art. 3 din lege.
Curtea constată că în această ipoteză se regăsește măsura administrativă a internării defunctului M. S. – I. într-o unitate de muncă pentru perioada de 24 luni, dispusă prin Decizia MAI nr. 216/1950, decizie care nu se regăsește între deciziile MAI indicate la art. 3 lit.e) și nici la celelalte litere ale acestui articol.
În consecință, instanța nu poate primi critica apelantului potrivit cu care și pentru această măsură Legea nr. 221/2009 prevede de drept caracterul politic, având în vedere că art. 3 lit. e) din lege se referă la alte decizii ale MAI (200/1951, 239/1952 ȘI 744/1952) decât cea în discuție.
Instanța nu poate primi nici critica referitoare la nulitatea hotărârii apelate ca urmare a nemotivării ei.
Tribunalul a analizat cererea cu care a fost investit atât prin raportare la situația de fapt reținută din probele administrate cât și prin raportare la dispozițiile legale apreciate ca incidente.
Așa cum se arată în doctrină, pentru ca o hotărâre să fie considerată motivată judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit (M. T., D. procesual civil, vol.I, f. 686).
În ce privește critica referitoare la diminuarea necorespunzătoare a onorariului de avocat, Curtea o va respinge ca nefondată, apreciind că reducerea acestuia la jumătate este rezonabilă raportat la munca îndeplinită de avocat.
Pentru aceste considerente, constatând întemeiat apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași doar în ce privește măsura administrativă dispusă prin Ordinul de Cabinet nr. 5/1948, instanța îl va admite urmând a schimba în parte sentința apelată, în sensul arătat în dispozitiv și a păstra restul dispozițiilor hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1166/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. S.-I. în calitate de moștenitor al defunctului M. V. în contradictor cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
Constată caracterul politic al măsurii administrative a internării defunctului M. V. în colonie de muncă pentru 24 de luni, în perioada 15.12.1950 – 15.12.1952, dispusă în temeiul Deciziei nr. 216/15.12.1950 a M.A.I.
Respinge cererea de constatare a caracterului politic al măsurii administrative dispuse prin Ordinul de Cabinet nr. 5/1948.
Păstrează restul dispozițiilor hotărârii.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 noiembrie 2014.
Președinte, L. P. | Judecător, C. P. | |
Grefier, I. P. |
Red.P.L.
Tehnored. P.I.
5 ex. – 5.12.2014
Tribunalul Iași – A. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1065/2014. Curtea de Apel... | Fond funciar. Decizia nr. 699/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
