Obligaţie de a face. Decizia nr. 848/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 510/45/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 848/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de B. T. T. împotriva deciziei nr. 527/2014 din 16.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru ca apărătorul contestatorului să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură note de concluzii formulate de contestator prin apărător.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia civila nr. 527/2014 din 16.06.2014, Curtea de Apel Iași a constatat nul recursul declarat de B. T. T. împotriva deciziei nr. 542/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
A fost respinsa, ca nedovedită, cererea intimaților privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea a reținut că, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat Ia motivul de recurs arătat.
În cauză, recurentul a indicat oral motivele de recurs înscrise în art. 304 punctele 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, însă dezvoltarea lor nu face posibilă încadrarea în motivele indicate de recurent și nici într-unul din celelalte motive prevăzute de art. 304.
Motivul de recurs prevăzut de punctul 7 al art.304 vizează ipotezele în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Recurentul nu a formulat critici în sensul art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă, nefăcând nicio referire la modul în care a fost motivată hotărârea de către tribunal, respectiv la apărările ignorate sau la motivele contradictorii identificate în hotărâre.
Articolul 304 punctul 8 Cod procedură civilă privește situația în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Textul are în vedere actul juridic ce constituie temeiul juridic al dreptului a cărui valorificare în justiție se urmărește și nu obiectul acțiunii, expertiza ori alt mijloc de probă, iar, în sensul acestui motiv de recurs, instanța este culpabilă dacă schimbă natura actului sau denaturează înțelesul lui.
Partea care invocă denaturarea actului ca motiv de recurs trebuie să precizeze care este actul pretins denaturat și în ce constă denaturarea, aspecte ce nu s-au precizat în prezenta cauză.
Motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă privește, fie ipoteza în care soluția pronunțată prin hotărârea atacată nu este juridică, deoarece din modul de redactare nu se poate determina dacă legea s-a aplicat corect, fie situația în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței, pe care le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit.
Pentru invocarea acestui motiv nu este suficientă indicarea textului (art. 304 punctul 9) fiind necesar ca recurentul să precizeze care anume text a fost denaturat și în ce constă denaturarea, precizări care în cauză nu s-au făcut.
Prin cererile de recurs, recurentul nu a formulat critici concrete cu privire la modul de judecată al instanței, ci a indicat mijloace de probă pe care le consideră relevante.
În ce privește motivele de recurs referitoare la dovedirea dreptului de proprietate asupra construcției și asupra terenului, astfel cum au fost invocate prin ambele cereri de recurs, s –a apreciat ca acestea nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, referitoare la lipsa temeiului legal ori la încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ceea ce determină imposibilitatea examinării lor de către instanța de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute la punctele 1 - 9 ale articolului.
Criticile aduse de recurent se circumscriu erorilor pretins a fi săvârșite de către instanța de apel în stabilirea situației de fapt, ca urmare a ignorării sau interpretării greșite a unor probe administrate în cauză.
Astfel de argumente nu se încadrează însa nici în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă și nici în celelalte puncte ale acestui articol, reprezentând, în fapt, motive de netemeinicie, ce nu pot fi valorificate în calea de atac extraordinară a recursului.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000 a marcat, în materie de procedură civilă, o modificare a concepției legiuitorului român în materia recursului, care a devenit dintr-o cale ordinară de atac, o cale extraordinară de atac.
Datorită acestei schimbări de concepție, recursul poate privi numai motive de nelegalitate, fiind abrogate punctele 10 și 11 ale articolului 304, în temeiul cărora se putea invoca, în recurs, greșita stabilire a situației de fapt, consecință a interpretării eronate a dovezilor administrate (punctul 11) ori nepronunțarea asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (punctul 10).
Cum criticile formulate de recurent, privitoare la dovedirea dreptului său de proprietate asupra imobilului - casă și teren - se referă doar la greșita stabilire a situației de fapt și nu la încălcarea sau aplicarea greșită a vreunei prevederi legale, ori la lipsa temeiului legal, fiind, în fapt, o reiterare a motivelor de apel, Curtea a reținut ca nu le poate examina în recurs, astfel cum s-a arătat mai sus.
In ce privește excepția prescrierii acțiunii, invocată în recurs, Curtea a constatat că recurentul nu a arătat care sunt motivele invocării sale, pentru a se putea verifica temeinicia acestei excepții.
Curtea a reținut, totodată, că excepția perimării cererii de chemare în judecată a fost invocată pentru prima dată direct în recurs, cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care prevăd că excepția nu poate fi ridicată pentru prima oară direct în apel, coroborat cu dispozițiile art.316 din același cod, potrivit cu care dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în recurs, astfel că nu a putut fi analizată în calea de atac.
Instanța a înlăturat, ca nerelevante, înscrisurile depuse de recurent la dosar, având în vedere faptul că acestea vizează stabilirea unei situații de fapt și nu o eventuală aplicare greșită sau încălcare a legii, în sensul celor arătate anterior.
Reținând că recurentul nu formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de lege, în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, s - a constatat nul recursul declarat de B. T. și s - a menținut decizia recurată.
Instanța a respins, ca nedovedită, cererea intimaților privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului.
B. T. T. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, invocând dispozițiile art. 317 punctul 2 coroborat cu art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Susține contestatorul ca a invocat dispozițiile art.317 punctul 2 din codul de procedură civilă deoarece instanța de recurs a respins recursul fără ca el sa se fi judecat in fond.
Contestatorul învederează ca este incident si art.318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, in sensul ca dezlegarea data de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale si Curtea, respingând recursul, a omis din greșeala sa cerceteze motivul de casarea prevăzut de art.304 punctul 7 din Codul de procedură civilă, motiv indicat in cererea de recurs si expus pe larg.
Afirma contestatorul ca, in mod greșit, prin decizia civila nr. 527/16 .06.2014, Curtea de Apel Iași a constatat nul recursul pe care l – a promovat împotriva deciziei nr. 542/2013 pronunțata de Tribunalul Iași la data de 13.10.2013, deși recursul a fost introdus in termen si motivat, prin invocarea incidenței dispozițiilor art. 304 punctele 7, 8, si 9 din Codul de procedură civilă.
B. T. T. apreciază ca, in mod greșit, s-a admis excepția de nelegalitate a recursului, invocata de intimații P. I. si P. E., motivat de faptul ca motivele pe care le - a indicat nu s-ar încadra in dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 si 9 din Codul de procedură civilă.
De asemenea,contestatorul susține ca, in mod greșit, s - a reținut, la pagina 4 din decizia atacata, faptul ca s-au făcut precizări orale cu privire la motive, de vreme ce motivele au fost indicate in cererea de recurs, iar motivul prevăzut de art. 304 punctul 7 a fost expus pe larg.
Prin întâmpinare - care a fost depusa pentru termenul din 26 mai 2014 - nu a fost invocata excepția de nelegalitate a recursului si doar printr-o încheiere de ședința, anterioara datei de 26 mai, s-a invocat oral de către apărătorul intimaților excepția de nelegalitate a recursului, motivat de faptul ca acesta nu s-ar încadra in dispozițiile art. 304 punct 1- 9 din Codul de procedură civilă.
Contestatorul susține ca a depus probe in judecarea recursului, respectiv adeverințe eliberate de Primăria Țibănești, jud. Iași care datează din 2001, 2010, 2011, 2014, însa Curtea de Apel Iași a rămas in pronunțare pe aceasta excepție invocata de intimați,deși rezulta clar ca el a motivat recursul, prin indicarea temeiurilor de drept.
Astfel, instanța de recurs a constatat nul recursul formulat de către contestator, ca urmare a admiterii excepției invocate de intimați, fără sa i se dea cuvântul la probe si fără sa se analizeze cauza pe fond si sa se cerceteze motivele de casare.
Pretinde contestatorul ca, prin contestația formulata, nu solicita remedierea greșelilor de fond pentru ca nici nu s-a judecat fondul, iar greșeala materiala a instanței vizează aspecte formale ale judecații si nu de apreciere a probelor, de interpretare a acestora atât timp cat nici nu s-a ajuns la momentul propunerii probelor.
Greșeala materiala a instanței este o eroare de fapt esențiala, involuntara, în legătura cu aspectele formale ale soluționării caii de atac ce a condus la darea unei hotărâri greșite, ca urmare a admiterii excepției invocate de intimați, deși a motivat recursul in termen, considerând ca motivele indicate nu se încadrează in dispozițiile art. 304 punctele 7, 8, 9 din Codul de procedură civilă .
Susține contestatorul ca instanța a constatat nul recursul si a omis sa cerceteze motivele de casare indicate, respectiv cele prevăzute de art. 304 punctele 7, 8, 9 din Codul de procedură civilă .
Mai apreciază contestatorul că greșeala materială a instanței de recurs constă și în confundarea unor elemente importante pentru soluționarea recursului, cum este faptul că el a solicitat renovarea si reconsolidarea casei de locuit si nu a edificat vreo casa de locuit.
B. T. T. afirma ca nu a construit nicio casa de locuit, astfel ca hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii . Aceste aspecte rezulta si din cuprinsul adeverinței din 18.10.2010 emisa de Primăria comunei Țibănești, jud. Iași.
Astfel, hotărârea data in apel s-a dat cu aplicarea greșita a legii, ignorându –se și faptul ca contestatorul are poziție de rol încă din 1964,
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei si concluzii scrise prin care a solicitat admiterea contestației in anulare, anularea hotărârii atacate si reluarea procedurii de judecata de la cel mai vechi act de procedura, respectiv cel din data de 16 iunie 2014, urmând ca hotărârea anulata sa fie înlocuita cu o noua hotărâre neviciata, cu consecința admiterii recursului si a respingerii acțiunii reclamanților - intimați.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de B. T. T..
Codul de procedură civilă reglementează contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Finalitatea acesteia constă în anularea hotărârii instanței de recurs, dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură, ori dacă soluția pronunțată este rezultatul unei erori materiale evidente.
Legiuitorul distinge două categorii de contestații în anulare, cea de drept comun, întemeiată pe dispozițiile articolului 317 și contestația în anulare specială, la care se referă articolul 318.
Conform articolului 317 alineat (1) din Codul de procedură civilă, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată cu contestație când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Din interpretarea art. 317 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, rezultă că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele care sunt în mod expres enumerate, cu condiția ca aceste motive să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, ori chiar invocate fiind, instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În prezenta cauză, deși contestatorul a invocat prevederile art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în motivarea contestației a susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale evidente și că instanța a omis, din greșeală, să cerceteze motivele de recurs pe care le – a indicat.
Raportat la criticile dezvoltate de către contestator, Curtea constată că acestea sunt specifice contestației în anulare specială, reglementată de articolului 318 alineat 1 din Codul de procedură civilă, B. T. T. neformulând critici care să se subsumeze motivelor de contestație de drept comun, prevăzută de articolului 317 alineat (1) din Codul de procedură civilă.
Potrivit articolului 318 alineat 1 din Codul de procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, omite din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, precum: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și - ca atare - pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În speță, contestatorul a invocat faptul că instanța de recurs ar fi admis excepția nulității recursului, deși el indicase motivele de modificare ale hotărârii atacate și le dezvoltase în condițiile prevăzute de lege, astfel că decizia contestată este rezultatul unei erori materiale evidente.
Curtea nu poate primi criticile formulate de contestator deoarece ele nu vizează aspecte formale ale soluționării recursului, ci se referă la modul în care instanța de recurs a interpretat și aplicat în cauza cu care a fost învestită prevederile legii, respectiv ale art.304 punctele 7, 8, 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, contrar susținerilor contestatorului, Curtea constată că acesta invocă pretinse greșeli de judecată ale instanței de recurs și nu erori materiale evidente, de natura celor prevăzute de art. 318 alineat 1 teza I din Codul de procedură civilă
Al doilea motiv pentru ca o contestație în anulare să fie admisă este ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare ori modificare, astfel cum acestea sunt reglementate în articolul 304 Cod procedură civilă, iar această omisiune să se fi produs din greșeală.
In prezenta cauza, B. T. T. a susținut că instanța de recurs a omis sa cerceteze motivele de casare indicate, respectiv cele prevăzute de art. 304 punctele 7, 8, 9 din Codul de procedură civilă .
Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art.318 teza a II-a din Codul de procedură civilă, trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare; această omisiune să se fi produs din greșeală.
Curtea constată că hotărârea instanței de recurs atacata prin formularea contestației în anulare nu a respins recursul si nici nu l-a admis în parte, instanța de recurs soluționând calea de atac extraordinară de reformare prin admiterea excepției nulității recursului. În aceste condiții, neanalizarea motivelor invocate de recurent nu se datorează unei omisiuni săvârșite, din greșeală de instanță, ci a avut un caracter deliberat, fiind consecința admiterii excepției nulității recursului declarat de B. T. T..
Celelalte critici referitoare la interpretarea unor probe, cu consecința stabilirii eronate a situației de fapt de către instanțele care au judecat pricina, și la depunerea unor înscrisuri în cadrul căii de atac a recursului, care nu ar fi fost avute în vedere de către instanța de recurs, nu pot forma obiectul controlului exercitat în cadrul contestației în anulare.
Contestația in anulare nu reprezintă un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, deoarece instanța este obligata sa verifice justețea soluției pronunțate, doar daca exista unul din motivele expres prevăzute de lege.
Notează Curtea că, în cauza M. vs. Romania (nr._/03 din 29 iulie 2008), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o cale extraordinara de atac, fie ea si introdusa de una din părțile procesului, nu poate fi admisa pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absenta unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
Raportat considerentelor expuse, în baza art. 318 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de B. T. T. și va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de B. T. T. împotriva deciziei nr. 527/2014 din 16.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11. 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, C. A. |
Red. PG
Tehnored. AC/PG
2 ex./25.11.2014
Curtea de Apel Iași: G. A.
P. L.
P. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 147/2014. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 148/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
